461 matches
-
prin intermediul limbajului poetic.288 Este ceea ce susținea și T. E. Hulme prin îndemnul la constituirea unor imagini care să preia emoția artistică și este ceea ce căuta până la un punct să realizeze Ezra Pound prin introducerea conceptului de personae (măști lirice). Depersonalizarea devine astfel una din coordonatele liricii moderne, după cum sugera și Hugo Friedrich, producându-se o ruptură de eul empiric care "participă la obiectul imaginației sale nu ca persoană particulară, ci ca inteligență poematică și "operator" al limbajului."289 În aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Robert Frost, William Carlos Williams, T. S. Eliot sau prin rolul fundamental jucat în crearea unor direcții moderniste precum imagismul sau vorticismul. Inserarea articolelor sale în lucrarea de față s-a făcut datorită unei afinități declarate a poetului pentru ordine, depersonalizarea discursului, importanța modelelor, care coagulează o pronunțată viziune neoclasică. La fel ca și T.S. Eliot, Pound a privit critica literară în directă relaționare cu opera, considerând-o un act de clarificare și de instaurare a unui set de principii menită
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o purificare succesivă, o selecție care duce în final la alegerea esenței. Se recunoaște totuși faptul că impersonalitatea totală este o iluzie, o utopie. Cu toate acestea, una din principalele aspirații ale clasicismului rămâne dorința de anonimitate care presupune o depersonalizare, o dispariție a eului empiric, o accentuare a coordonatelor operei în defavoarea autorului: "Clasicismul adevărat se recunoaște prin tendința de abolire a geniului, de reducere a biograficului, a jurnalului interior. Clasicul produce o operă fără geniu, o operă aparent anonimă și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în forțele naționale este motivată doar de ideea recuperării acestora prin intermediul clasicismului. Redimensionarea clasică a literaturii presupune astfel în viziunea lui Călinescu trei aspecte importante: moderarea lirismului și căutarea elementelor ce țin de universal, diminuarea subiectului printr-un proces de depersonalizare a operei, transcenderea noțiunii de caz și de moment istoric prin adoptarea unei perspective ce implică noțiunea de "umanitate canonică". Sunt principii pe care, în general, le-am mai regăsit în teoretizările menționate în acest capitol, sugerându-se astfel nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
obstacol sau barieră, dar precum "condiția care permite aparatului psihic să stabilească diferențele în interiorul lui el însuși", D. Anzieu, op. cit., pp. 86-87). 370 D. Anzieu a atras atenția asupra sentimentului primar al unui eu nelimitat care va fi reexperimentat în depersonalizare sau în anumite stări mistice; el îl citează pe Federn în această privință: "Când o frontieră a Eului este încărcată de sentimentul libidinal intens, dar nu este aprehendată în conținutul său, rezultatul este un sentiment de extaz; când, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
contradicție absolută cu universul sătesc, construit, cum am văzut mai sus, pe raporturi personale. Relațiile interindividuale nu sunt nicidecum mascate de un joc al obiectelor materiale independente, ci sunt determinate de statutul reciproc al persoanelor, de dialogul rolurilor. Procesul de depersonalizare a raporturilor umane este refuzat. Limitele acestui refuz pot fi circumscrise: • raporturi comerciale de orice fel între indivizii care alcătuiesc comunitatea sătească; • raporturi comerciale tolerate între săteni și vânzătorii din afară (sens unic: săteanul nu poate fi decât client), când
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
rubrici, „Cartea sovietică în RPR” și „Prezențe românești în URSS”, în care figurează materiale de informare și unde semnăturile cu inițiale încep să fie înlocuite, sporadic, de numele autorilor, fie și cu prenumele abreviat, cum se întâmplă frecvent, scopul fiind depersonalizarea: Mihail Calmâcu, Gh. Barbă, H. Rorlich, S. Marianovici, N. Iliescu, A. Dobre, L. Duță, F. Joffe, Ecaterina Fodor, I. Cristea, L. Manu, L. Dimov, E. Loghinovskaia. Cu timpul apar și comentarii având în centru scriitori ca Thomas Mann, Mark Twain
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290526_a_291855]
-
viziune asupra lumii. Refuzând atitudinea patetică și sentimentală a egocentrismului afirmat de estetica romantică, Claude Debussy își va orienta creația spre un lirism izvorât din trăiri profund interiorizate, exprimat cu discreție față de intimitatea afectivă și conducând, astfel, spre o esențială depersonalizare a emoției umane. De altfel, idealul său muzical îl regăsim într-una dintre corespondențele avute cu Ernest Guiraud, Debussy dezvăluind revelația muzicii sale acolo unde cuvântul își epuizează mijloacele de limbaj, scopul său devenind în acel moment, surprinderea cu modestie
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sau variat, se adaugă planurilor cu rol de pedală ritmică, intenționându-se realizarea unui fenomen hipnotic. Gradul ridicat de abstractizare rezultă cu precădere din utilizarea acestor entități melodice reduse care, prin evitarea unei reprezentări conturate a obiectului, tind spre o „depersonalizare” a acestuia, o esențializare ce intenționează depășirea particularului. Factorul armonic este definitoriu la nivelul procesului de delimitare a structurii formale, circumscrierea părților constitutive realizându-se astfel prin adoptarea scării hexatonic-anhemitonice și a celei cromatice pentru secțiunile extreme, în contrast cu spațiul diatonic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
-i a lui, având În coaste proprietari care n-au visat vreodată să fie unde sunt acum. Două cazuri despre personalizarea spațiului, despre pierdere, despre despărțirea psihologică de statut, trecut, valoare personală. Povești despre desprinderi iremediabile de autenticitate, despre umilințe, depersonalizare forțată, agonie și sfârșit. Dar pe cine mai interesează umilințele unor bătrâni atemporali, speță În curs de dispariție? (27.03.2010) Școala Sahalinului Un coleg din București, profesorul Septimiu Chelcea, Îmi atrage atenția că Într-un tratat de metodologia științelor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
În perioada ceaușistă a fost declanșată o acțiune de reorganizare a localităților rurale, așa-zisa sistematizare rurală care, sub masca restrângerii și modernizării vetrelor de sate, a asigurării cu dotări edilitare de tip modern etc., a dus la desființarea sau depersonalizarea multor așezări rurale. Astfel, în locul gospodăriilor țărănești firești — cu grajd pentru vite, șură pentru produsele câmpului, pătul pentru porumb, adăposturi pentru căruțe și unelte agricole etc. — s-au construit blocuri ca la oraș, dar lipsite de cele mai elementare utilități
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
schizotipală, de tip borderline și evitantă le este propriu un stil emoțional evitant. 5.2.3. Tulburarea de personalitate schizotipală Este caracterizată printr-un comportament excentric, dominat de bizarerii și percepții distorsionate ale propriei persoane și ale ambianței - din spectrul depersonalizării și derealizării -, care întrețin un deficit relațional și adaptativ cvasiconstant. În plan perceptual, sunt definitorii experiențele insolite, adeseori de tipul iluziilor corporale, a pseudohalucinațiilor și a fenomenelor de percepție delirantă. Sunt patognomonice fadingul mintal, episoadele de ambivalență, tendințele ruminative și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
o senzație de gol interior, de disconfort continuu”. Concepția despre lume: „Nu-i suport, dar nu pot trăi fără oamenii din jur”. Dintre tulburările de personalitate de cluster A, tulburarea de personalitate schizotipală este cea mai apropiată, corespunzător fenomenelor de depersonalizare și derealizare, de dificultățile de socializare și manifestările psihotice tranzitorii. Interferențele dintre TP de tip borderline și cea schizotipală sunt confirmate și de constelația etiopatogenetică dominată de reperele vulnerabilității endogene, incluzând experiențele biografice negative ale copilăriei. Instabilitatea sinelui, tendințele autodistructive
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pozitiv. Îi sunt proprii asociațiile superficiale pe fondul hipervigilității, dar și amnezii selective asupra psihotraumelor. Eul hipotrofiat întreține în plan afectiv timiditatea și emoții negative persistente, alături de o anxietate îndreptată spre sine. Sunt descrise numeroase fobii, predominant de factură socială. Depersonalizarea este mereu prezentă, îndeosebi sub forma senzațiilor de înstrăinare și decolorare a propriilor trăiri afective. Motivațional îi este caracteristică ambitendința, în sensul dorinței de a fi acceptat de cei din jur, dar cu păstrarea distanței. Se autoprotejează de o potențială
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ele locul în arsenalul terapeutic adresat tulburărilor personalității. În studiile lui SOLOFF (1986, 1989Ă, amitriptilina este comparată cu haloperidolul și placebo în tratamentul TP borderline. Ea se dovedește utilă în diminuarea ideației micromanice, a celei interpretative și a fenomenelor de depersonalizare. Amoxapina - un antidepresiv cu proprietăți neuroleptice - își confirmă la rândul ei eficiența asupra simptomelor de serie schizotipală asociate personalității borderline (JENSEN, 1989Ă. Imipramina și desipramina respectiv mianserina dintre antidepresivele tetraciclice nu au fost superioare preparatelor placebo în tratamentul simptomatologiei afective
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
aflate în contact. Sincretismul sugerează apariția unei noi culturi, precumpănitor eterogene în raport cu precedentele culturi care au provocat-o. Asimilarea reprezintă acel proces negativ care ilustrează o formă excesivă de remodelare a patternului valoric și comportamental anterior, putînd degenera chiar în depersonalizare. în unele medii, din punct de vedere funcțional însă, asimilarea mai este considerată o adaptare "funcțională" la un nou climat cultural. în sfîrșit, contra-aculturația constituie "procesul de respingere brutală, bruscă a culturii care se află în curs de dispariție într-
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
insolite, viziuni plastice, într-un spectacol debordant al lirismului grotesc, rafinat totuși, proiectat cosmic în detalii obsedante. Acorduri grave de confesiune esențializată, într-un prezent maculat, acompaniază trăirile unui suflet pur într-o lume ce se deteriorează prin propria ei depersonalizare: „Ninge cu zăpadă criogenă peste liniștea circumterestră [...]. Atoteternul contabilizează pe ecrane de computer viața efemeridelor!” (Iarna absențelor noastre). SCRIERI: Chiron sau Răni permanente, Cluj-Napoca, 1997; Xinesis, Cluj-Napoca, 1997; Saxofon cu ape friguroase, Cluj-Napoca, 1998; Eonda fragilă sau Triumful lui Proteu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
își propune să facă diferențierea dintre mască și portret. MASCA: (exteriorul) e fața care nu te reprezintă, nu e altceva decât fuga de tine însuți; de aceea, din punct de vedere grafic, se folosește ornamentația excesivă pentru o mai accentuată depersonalizare (masca e lipsită de ochi!). PORTRETUL: (interiorul) grafismul liniei subliniază trăsăturile exterioare definitorii, specifice care conferă o notă de unicitate. Exemplu: sculptura lui Brâncuși Domnișoara Pogany (femeia ochi). Clasa se împarte în două grupuri: Primul grup: Folosește cunoștințele acumulate și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
națiunilor. Omul a avut întotdeauna nevoie de ideologie, deoarece a simțit nevoia perpetuă de redefinire a conștiinței etnice. Orice formă de alienare ideologică duce la suprimarea interiorității și a individualității umane, urmată imediat de arborarea unei măști ca expresie a depersonalizării. SCENARIU DIDACTIC Prima oră: Tema: Modele de mistificare ideologică în literatură Resurse didactice: Facerea, textul povestirii Hainele cele noi ale împăratului de H. C. Andersen, fragmente din Lobocoagularea prefrontală de V. Voiculescu și Întuneric la amiază de Arthur Koestler Introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
unei tendințe discursive de a omite agentul și de a evita angajarea, precizarea responsabilităților" (Zafiu 2007: 36). Analizând limbajul politic actual reflectat în presă, Rovența-Frumușani (2005: 142) subliniază felul în care "structura sintactică [...] poate influența orientarea argumentativă a discursului [...] prin depersonalizarea deciziei și deculpabilizarea actorilor politici", ca "modalitate curentă de declinare a responsabilității". Pentru menționarea construcțiilor pasive și impersonale ca trăsături specifice limbii de lemn, v. Thom 1993: 44, passim; Slama-Cazacu 1991, 2000, 2003 și alții; pentru efectul opacizant al acestora
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
în București de Ion Marin Sadoveanu. Romanul Nevinovățiile viclene, pe care revista „Viața românească” l-a publicat în 1920, rod al colaborării cu Luca I. Caragiale, este o tentativă, în linii mari reușită, de analiză a psihologiei adolescenților. Efortul de depersonalizare a stilului face greu detectabile contribuțiile proprii ale celor doi autori. Textul depășește însă un probabil stadiu inițial de exercițiu sau de simplu joc, prin elementele moderne atunci ale scriiturii, prin finețea și adecvarea cu care sunt urmărite reacțiile personajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
Are impresia că se vorbește despre ea, că cineva vrea să-i facă rău. Se simte în permanență spionată, observată. Ea prezintă stări de mare sensibilitate, dismorfofobii. Descrie momente lungi de contemplare în fața oglinzii, mărturie a sentimentelor de teamă privind depersonalizarea, înstrăinarea și confuzia. Ea nu mai recunoaște nici oamenii, nici pe ea însăși, se simte împiedicată să se manifeste, controlată de o forță. Încearcă în acele momente să se regăsească cu ajutorul albumului de fotografii. În timpul celei de a doua internări
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Marea suferință existențială este tratarea individului nediferențiat, includerea să în anormalitate! Sociologi și filosofi precum Marcuse, Fromm, Adorno, Riesmann, teologi ca sf. Augustin sau sf. Ioan Gură de Aur ca și toți Sfinții Părinți, de altfel, asociau acest fenomen de depersonalizare și înstrăinare anomică, cu cel al consumerismului, al hedonismului, etc. Cu atât mai mult astăzi când vorbim despre drepturile omului și mai ales despre drepturile copilului este bine de văzut cum își pot uni forțele sociologii, pedagogii și psihologii, terapeuții
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
de drog, psihotici, persoane cu handicap mental sever etc. În acest caz, stresul resimțit, dificultățile și frustrările trăite pot ajunge la cote alarmante. Aceste persoane pot suferi, în consecință, de o veritabilă epuizare (burn-oută, astenie extremă, ajungând până la fenomene de depersonalizare. Concluzii Trebuie să înțelegem că, în fond, factorul stresant (nu facem referire însă la acele evenimente puternic traumatizante cu efect negativ certă poate acționa benefic sau nu, în funcție de mai multe aspecte: durata expunerii la stres și perioada dezvoltării psihice în
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
și neurostimulante centrale, inhibate de către antagoniștii H (mepiramina, difenilhidramina, etilendiamina, clorfeniramina, terfenadina, piperazinele de tipul clorciclizinei, prometazina și alte fenotiazine etc.). O mare parte dintre antagoniștii H1 provoacă efecte neurosedative secundare sau depresie de diferite grade, ajunse până la dezinteres și depersonalizare. Receptorii H2 stimulați specific de metilhistamină și blocați de cimetidină, induc prin activare fenomene de hiperpolarizare membranară. Ei se cuplează cu proteina Gs determinând activarea formării de AMP ciclic. Inhibiția postsinaptică produsă de histamina la nivelul fibrelor histaminergice din nucleul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]