467 matches
-
din urmă context, al activității profesionale ce presupune servicii oferite în contact direct cu beneficiarii se poate instala un sindrom de epuizare (în engleză „burnout”). 9.1.2. Sindromul de epuizare Prin burnout se înțelege un sindrom de epuizare emoțională, depersonalizare și scădere a satisfacției profesionale care poate apărea la indivizii ce desfășoară activități profesionale ce impun relaționarea intensă cu clienții (avocați, personal medical, profesori etc.). Apărătorii acestui concept au găsit cel puțin trei elemente prin care să-l diferențieze de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
scris. Astfel, la Montaigne, lectura nu este legată numai de slăbiciunea memoriei, ci, În aceeași măsură, prin dedublările cărora le dă naștere, și de angoasa nebuniei. Îmbogățindu-ne În chiar momentul În care se desfășoară, ea produce În același timp depersonalizare, căci nu Încetează să suscite, din pricina neputinței de a fixa și cel mai mic text, un subiect incapabil să ajungă să coincidă cu el Însuși. Mai mult decât la ceilalți autori Întâlniți, Montaigne, cu repetatele sale experiențe de uitare de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
scriitor căruia riscă să-i crească neliniștea pe măsură ce noi Îi descriem ce am citit, cu sentimentul că Îi vorbim despre o altă carte și că ne Înșelăm asupra persoanei. Și cu riscul de a trece printr-o veritabilă experiență de depersonalizare, cu cât se confruntă mai mult cu prăpastia care desparte o ființă de alta. După cum se vede, nu există un sfat Înțelept de dat celor care sunt puși În situația de a fi nevoiți să-i vorbească unui scriitor despre
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ca daturi ale Învățămîntului nostru, poate surprinde neplăcut mulți lectori nepregătiți. Mihaela Miroiu concentrează În două capitole tarele neasumate ale școlii românești, glosînd mai ales despre autoconcentrare și autosuficiență, elitism, excepționalism și intelectualism, segregare și asocialitate, autoritarism, hiperierarhizare și hipercentralizare, depersonalizare și antihedonism, respectiv discriminări etnice, sociale și de gen. Toate aceste aspecte pot fi așezate conclusiv sub semnul conservatorismului și al subdezvoltării (ceea ce a și reluat Într-un capitol distinct al lucrării sale Societatea retro, Editura Trei, București, 1999, 196
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
revoluționar și de ce anume proletarul a fost cel desemnat să schimbe lumea, considerăm necesară o scurtă incursiune în biografia lui Karl Marx. Dar fără să încurajăm confuzia dintre eul personal și cel auctorial 77. Scrisul este, întrucâtva, un exercițiu de depersonalizare, iar subiectul • Roland Barthes, op. cit. • Ibidem. • Paul Veyne, op. cit., p. 111. • Roland Barthes, op. cit., p. 292. • Ibidem. • Ibidem, p. 289. • Paul Veyne, op. cit., p. 81. 70 Lucian Boia, op. cit., p. 25. 71 Ibidem. • Daniel Dubuisson, op. cit., p. 151. • Ibidem. • Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în București de Ion Marin Sadoveanu. Romanul Nevinovățiile viclene, pe care revista „Viața românească” l-a publicat în 1920, rod al colaborării cu Luca I. Caragiale, este o tentativă, în linii mari reușită, de analiză a psihologiei adolescenților. Efortul de depersonalizare a stilului face greu detectabile contribuțiile proprii ale celor doi autori. Textul depășește însă un probabil stadiu inițial de exercițiu sau de simplu joc, prin elementele moderne atunci ale scriiturii, prin finețea și adecvarea cu care sunt urmărite reacțiile personajelor
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
cât, în ultima secțiune, eul liric își supraveghează cu atenție răbufnirile, poeta alternând asumarea perspectivei colective („noi”) cu ipostazierea unui „tu” generic, cobai al experimentelor sadice în care se lansează păpușarii demenți ai regimului. În fond, ambele procedee trădează o depersonalizare programată, ce poate fi citită deopotrivă ca încercare de obiectivare și ca efect al captivității eului în celula totalitară. Căci semnele reificării traversează acest ciclu, începând cu „mecanismele cu chip uman” (Hohotul manechinelor) și sfârșind cu „scălămbăiala în spatele oglinzilor putrede
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
respinge cu totul, criticul nu agreează excesul de pozitivism al metodelor critice mai noi, care amenință să atragă actul exegetic în capcana sterilității, îndepărtându-l de obiectul său, și care pun între paranteze identitatea criticului, supunând-o unui proces de depersonalizare: „Coeficientul personal al aplicării metodelor [...] rămâne însă mai important decât folosirea unor prefabricate de gândire, a unor iluzorii aparate de stabilit valoarea și de captat emoția.” Critica structuralistă (care se îndepărtează de creație în dauna esteticului), tematică, existențialistă, sociologică, psihocritica
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
rezumatele caricaturale, reziduurile unei pregătiri rapide pentru examene, precum și citatele rituale. Au fost semnalate cazuri În care profesorii nu-și schimbaseră cursul mai mulți ani la rând, cursuri practic recitate sau citite de asistenți. Această formă de birocratizare și de depersonalizare a Învățământului dusese la uniformitatea cursurilor și la dispariția prestațiilor „strălucitoare” care marcaseră conferințele inaugurale la vremea lor. Câteva amintiri erau În mod manifest negative: participare prin constrângere, neîncrederea față de Învățământul politic. Unii participaseră „cu urechile Închise”. La urma urmelor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
parte, refocalizează discuția pe temele propuse de cadrul didactic (în mod constant, în primele astfel de activități, tendința spre divagare a grupurilor este considerabilă); - întrebările „depersonalizate”: sunt cele care își dovedesc utilitatea în momentele critice ale discuției grupului; fenomenul de depersonalizare/obiectivare a întrebărilor poate facilita accesul la teme care în mod normal ar conduce la o escaladare a conflictului; - întrebările factuale: sunt cele care presupun răspunsuri de acest tip și nu opinii ale participanților la focus-group; ele sunt foarte importante
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care acum acționează în libertate, iar în altul se evocă și masacrul din Piața Tien An Men). În ipostaza postdecembristă și în cea occidentală, ea înseamnă dispariție a simțului axiologic și răsturnare diabolică a valorilor, dezeroizare și desacralizare, uniformizare și depersonalizare, somnul conștiinței și dictatura lui „Nimeni”. Iar în cazul distopiei prospective, echivalează cu existența în „postreligie”, „contrainițierea”, destine „necoagulate” și lipsite de orice „racord ontologic”, dictatură a minorităților și a „corectitudinii politice” și, nu în ultimul rând, „marea cacealma” (substantivul
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
la mai multe niveluri și, de regulă, este considerată a avea o origine pur exterioară. Consecințele traumatismului psihic sunt susceptibile de a induce tulburări foarte diferite, mergând de la simpla stare de angoasă până la criza de panică propriu-zisă sau chiar la depersonalizare. Dacă stresul este prea intens, prelungit sau repetat, rezervele organismului sunt epuizate. În această situație apar depresii, stări de imobilitate stuporoasă, fugă și panică. Tabloul clinic, în acest caz, depinde de următorii factori: profilul clinic al bolnavului; antecedentele sale psihologice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și stilul de viață, dependent de „valorile civilizației materiale”. Dar aceste „valori” supuse „legii progresului” se schimbă permanent și nu oferă stabilitate. Apar deci „bolile de comunicare”, care deși aparent îi oferă omului largi posibilități de a comunica, îl depersonalizează. Depersonalizarea și regresiunea sunt cauzele cele mai serioase ale bolilor de comunicare. Acestea pot lua forme diferite, așa cum se poate vedea mai jos: a) izolarea este o rupere a persoanei de ceilalți și de realitatea lumii, o stare de închidere în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o consecință a alienării individului prin tehnica modernă de comunicare nu trebuie privite, așa cum spuneam, din punct de vedere similar cu tulburările psihiatrice. Ele sunt consecințele „alienării sociale” a persoanei. Un conflict extern interiorizat sub forma absurdului vieții și a depersonalizării individului. Omul modern, format după „modelul cibernetic” al comunicării, va avea un stil de gândire, o sensibilitate și conduite diferite. El va fi „omul postmodern”, tipul schizoid, rece, calculat, riguros, pragmatic, impersonal, dar eficient, modelat în scopul realizării unor performanțe
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în concordanță cu „modelul de personalitate”, pentru a corespunde cerințelor viitoare ale individului. Mijloacele tehnicii moderne de comunicare oferă mari facilități individului, dar, așa cum am mai spus, sfârșesc prin a-l subordona lor. Are loc un proces de regresiune, o depersonalizare, având ca rezultat dependența omului de calculator. Aceste aspecte trebuie prevenite și combătute atunci când se manifestă. Prima grijă constă în concentrarea eforturilor de „formare a personalității tinerilor” și ulterior „introducerea acestora în tehnica modernă de comunicare”. Formarea personalității din punctul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
simple, mai fragile, care se succed cu mare repeziciune. Vechiul stres de adaptare la condițiile schimbătoare ale vieții este înlocuit cu noul stres al presiunilor formale de manipulare (publicitate, reclamă, mode, mass-media etc.). Acest stil de viață va duce la depersonalizarea individului și a maselor, la o afectare gravă a stării de sănătate mintală, generând în același timp noi „structuri sociale”. Masa populațională se va segrega în funcție de interese, accesul la valorile materiale, capacitatea competițională, nivelul de incompetență. La baza acestor „criterii
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
formă nouă de „paidee a negativității” în plan social, o formă de „dresaj colectiv” al maselor, având ca efect direct importante schimbări în planul stării de sănătate mintală, atât individuală, cât și colectivă. Aceste schimbări vor duce la o treptată depersonalizare, la slăbirea identității Eului, alienarea și însingurarea persoanei, incomunicare, închidere în sine, robotizarea gândirii, regresiune afectivă, depresie și angoasă sau apatie cu indiferentism și inactivitate. Pe acest „fond psihosocial” de disoluție a vechilor valori tradiționale morale, culturale, sociale și religioase
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a identității proprii, o alterare a Eului personal, persoana devenind un „tip robotizat” care va fi, prin starea de dependență, o „anexă umană” a calculatorului. Având în vedere cele de mai sus, nevroza informațională trebuie înțeleasă ca un proces de depersonalizare prin desprinderea de realitatea lumii și intrarea în realitatea virtuală a Universului informațional. Această „trăire în virtual” va duce la o dezadaptare treptată de realitatea lumii posibile, va anula comunicarea interpersonală, schimbul de idei, va produce o stare de inafectivitate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
viitor incert; - munci necalificate, forțate; - viață nesigură. Aceste situații vor determina numeroase și variate tulburări ale stării de sănătate mintală, cum ar fi: sentimentul de abandon, disperare, reacții de panică și emoții negative, tulburări de conștiință, impresii de derealizare și depersonalizare, tulburări depresive, anxietate generalizată, fobii, conduite și reacții antisociale, sindroame organice cerebrale prin violență fizică, dificultăți de adaptare și integrare socială etc. 4. Psihoigiena persoanelor supuse torturii Consecințele medico-psihologice ale torturii, atât pentru victime, cât și pentru familiile acestora, constituie
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
E.H. Sutherland) nu pot răspunde singure acestei chestiuni, întrucât nu toți sociopații sunt nevrotici și nici nu sunt toți produsul unor conduite deviante învățate în grup. Încercând să reconstituie profilul personalității delincventului sociopat, C.R. Jeffrey notează următoarele caracteristici: existența unei depersonalizări sociale; formarea unui Eu și a unui Supra-Eu defectuoase, ca urmare a unei identificări imperfecte cu figurile parentale; integrarea în societate lasă de dorit; sociopatul nu interiorizează valorile culturii globale decât parțial, fapt care-l plasează într-o stare de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Supra-Eu defectuoase, ca urmare a unei identificări imperfecte cu figurile parentale; integrarea în societate lasă de dorit; sociopatul nu interiorizează valorile culturii globale decât parțial, fapt care-l plasează într-o stare de izolare mentală relativă în mediul său; o depersonalizare a relațiilor sociale, care se manifestă prin inautenticitatea individului respectiv, de cauză organică sau accidentală; tulburările emoționale, ca și tulburările de origine socială afectează integrarea personalității în raport cu ea însăși și cu grupul social. Plecându-se de la aceste concluzii, se poate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pe stras și suliman”. Începând cu poemele publicate în 1915 în „Cronica”, lirismul lui, evoluat în răspăr cu idealul compoziției sinestezice și imagistica de tip romantic-compensator, relevă pregnant categoriile structurante și tensiunile definitorii ale modernității literare: distanțarea ironică, tendința către depersonalizare, disonanța neliniștitoare, fragmentarismul, refuzul retoricii. Poemul Un căscat în amurg se detașează atât de cadrul fastuos-maladiv al melancoliei simboliste, cât și de fadul idilism sămănătorist: „...De o săptămână nici un factor poștal n-a mai sunat din corn, călare / în schimb
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Nu ceea ce simt eu, ci ceea ce simt mii și mii de oameni./ Câtă bucurie să pot împărtăși aspirațiile unei mulțimi generoase/Să vorbesc liber despre viitor și o nădejde comună”. Fostul apologet al „armoniilor abstracte” e convins că prin această depersonalizare participă la înfăptuirea visului miticei „vârste de aur”: „Oameni ai viitorului. Tot ce spun în această carte va fi într-o zi/Ca legendele care le asculți fără să le crezi”. Odată cu ideile despre poezie V. își schimbă și modul
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Marea suferință existențială este tratarea individului nediferențiat, includerea să în anormalitate! Sociologi și filosofi precum Marcuse, Fromm, Adorno, Riesmann, teologi ca sf. Augustin sau sf. Ioan Gură de Aur ca și toți Sfinții Părinți, de altfel, asociau acest fenomen de depersonalizare și înstrăinare anomică, cu cel al consumerismului, al hedonismului, etc. Cu atât mai mult astăzi când vorbim despre drepturile omului și mai ales despre drepturile copilului este bine de văzut cum își pot uni forțele sociologii, pedagogii și psihologii, terapeuții
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000, 55-77; Ungureanu, La vest, II, 131-136; Roxana Sorescu, Eminescianismul la 1900: V. Voiculescu, ALA, 2001, 592; Ioan Opriș, Cercuri culturale disidente, București, 2001, 107-109, passim; Popa, Ist. lit., I, 1150-1163; Octavian Soviany, Lirica evanghelică a depersonalizării, CNT, 2002, 12; Sergiu Ailenei, Revolta dobitoacelor, CL, 2002, 3; Elvira Sorohan, [V. Voiculescu], RL, 2002, 33, 44; Dan Manolescu, Portret al poetului Vasile Voiculescu, Buzău, 2002; Codruța Stânișoară, William Shakespeare și Vasile Voiculescu, sonetiști, Craiova, 2002; Nicolae Oprea, Magicul
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]