221 matches
-
sec (2); secetă (2); tare (2); trist (2); uscăciuni (2); vin (2); abstinență; Africa; anuală; arde; ardere; ariditate; arși; arșița; atac; bani; belșug; fără bere; biblie; calc; călduroasă; ceartă; chin; chip; cîmpie; cosit; crăpătură; crăpături; crîncenă; cruntă; cumplită; decupare; deficit; depravare; depresie; deșertăciune; devastatoare; dezastru; distrugătoare; dorință; durată; Egipt; engleza; evada; fete; foc; frig; galben; grea; greutate; grîu galben; groaznică; hrană; de idei; izvor; îndelungată; însetare; însetat; lacrimi; lipsa apei; lipsa ploii; lungă; lut; matca; merge; Moldova; moleșeală; monotonie; mormoni; nasol
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sa relație cu ceilalți, asupra căreia vom reveni. Deocamdată, iată un exemplu care are legătură cu impostura: „Am vorbit două ceasuri fără întrerupere, din teama de a asculta. S-o faci pe saltimbacul în situația mea, nefericit și trist până la depravare!” (I, 207). Altădată, e la polul opus, dar consecința este aceeași: „Azi după-amiază, Celan va fi comemorat la Institutul german. Avea farmec, nu-i nici o îndoială în privința asta. Și totuși, ce om nesuferit! După o seară petrecută cu el, erai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Dincolo însă de toate acestea, el are gustul spectacolului social. Să fie la mijloc doar vanitatea? Iată: „Am vorbit două ceasuri fără întrerupere, din teama de a asculta. S-o faci pe saltimbacul în situația mea, nefericit și trist până la depravare!” (I, 207). Sau: „Nu-i om mai vrednic de dispreț ca mine. Am flecărit până adineauri vreme de trei ceasuri fără oprire la niște prieteni, în loc să stau acasă și să lucrez, să lucrez...” (I, 269). Altundeva, exclamă: „Șapte ore de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Veșnic" (cu adevărul etern, adică cu imanența justiției). Pedeapsa imanentă pentru "ruperea alianței" este "moartea culturilor", prăbușirea în banalizare. Această pedeapsă nu se adaugă consecințelor banalizării. Consecința ei este imanentă pentru că ea înseamnă prăbușirea valorilor-ghid, supravalorificarea bucuriilor materiale și sexuale, depravarea distructivă nu numai a curajului etic, ci și a curajului psihic, făcînd ca indivizii și popoarele să fie neputincioase în fața dușmanului invadator rîvnind la bogățiile adunate în metropole. Este adevărul justiției imanente exemplificat de-a lungul întregii istorii și în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sinceritatea confesiunii, în chip de călătorie inițiatică în bolgiile sufletului secret, ce capătă dimensiunea unui patetic cult al falusului, descris în zeci de chipuri cu ochiul rece al anatomistului, dar și cu palpitul demențial al posedatului. Această cruzime "neorealistă" a depravării și derapajului în amoralitate face echipă cu parabola onirică "Roata și osia" sau masiva suită de "Viziuni" ce explorează o Italie a misterelor și a măștilor istorice susceptibile de fraudă și ipocrizie. Este o reglare de conturi în absolut cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și sodomie ș.a.m.d.) ce au dus la întemnițarea lui, explicându-le printr-un sentiment de impunitate ce i s-a indus în copilărie, dar și ca act de voluptuosă răzbunare scripturală: "Eram un Moloh spumegând de neputință și depravare. Dar nu trebuia să o spun. Asta e adevărata mea crimă. Am trădat secretele castei mele și lucrul acesta mi-a făcut plăcere. Satisfacția mi-a fost dată nu de abjecție, ci de dezvăluirea ei, de mărturisire". Vampirizat de propriile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
locuri comune obsedante de istorie și literatură națională, persiflate în cheie erotică. Eroul, acest Don Juan intramilenar, în timp ce explorează catalogul de eșantioane feminine, se vindecă de incontinență înălțând imnuri și epitalamuri pe adresa femeii adorate, ca alternativă la episoade de depravare, violență și deznădejde. Departe de a fi doar simple exerciții de stil, fișele lui Esterházy, o galerie de portrete-robot, recompun personalitatea femeii din tușe fizice și biologice, din nuanțe psihice și culturale. Ea, iubita cu inițiativă à l'américaine este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
plăti cu viața complicațiile erotice în care va fi atras de nimfomana consoartă a procurorului. Presiunea haosului de care judele se plânge nu e străină de identificarea.cu vârcolacul ce-o poseda pe aceea, posibil chiar un duh malefic al depravării procurorului. De care judele se folosește expropriindu-l, exorcizându-l, realizând amplexiunea prin transfer. O fericire frauduloasă, deci, a anticameră a morții. De care procurorul nu era străin. Personaj mai apropiat de tagma luciferienilor, afin acestora mai mult decât s-ar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al douăzeci și patrulea Protocol, nu va putea avea loc decît [...] atunci cînd decăderea spirituală și corupția morală [...] vor domni pretutindeni cu ajutorul evreicelor travestite în franțuzoaice, italience etc. Acestea din urmă sînt cele mai bune instrumente pentru a se realiza depravarea bărbaților care conduc diverse națiuni. Femeile aflate în slujba Sionului servesc drept momeală pentru cei care, din vina lor, au în mod constant nevoie de bani, și care deci sînt întotdeauna dispuși să-și vîndă conștiințele. În realitate, evreii nu
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lui Heidegger este definită de conceptele de Grijă și Angoasă, care țintesc amândouă Nimicul. Sensul acestei filozofii este un ateism fățiș și un nihilism metafizic, analog celui reprezentat mai cu seamă de scriitorii evrei, cu alte cuvinte un ferment al depravării și distrugerii poporului german 162. O utilizare atât de grosieră și instrumentală a unui concept filozofic elevat precum cel de metafizică, asupra căruia Heidegger medita la acea vreme și asocierea lui cu un termen precum cel de nihilism, care apărea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
alibi reconstituirea androginului ca altădată. Plictiseala este produsul principal al confortului. Uneori, între palat și bordel nu e diferență decât de recuzită. Viciul nu se teme de cenzura ridicolului. Se pare că nu reușim să convertim celelalte specii pe calea depravării. Se mulează viciile pe unii, precum pilitura de fier pe magnet. Și arderea spirituală dă destule reziduuri. Instinctele nu vor renunța de bunăvoie la putere. Capitalismul are un metabolism extrem de eficient. Poate transforma și sentimentele în bunuri de consum. Fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care afectează ceva în substanță, îi compromite aproape ireparabil calitatea proprie și autenticitatea recunoscută. Și acesta este un înțeles ce se colorează imediat cu calitate morală și spirituală, drept pentru care a se deteriora întruchipează pentru noi sensul moral al depravării bine reprezentată, de exemplu, de o cutumă civilă ce se corupe. Trebuie evidențiat imediat că în folosirea lingvistică, acest al doilea înțeles este de mare importanță în domeniul civil și public: este binele comun, este binele civil (cum se obișnuiește
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
un termen care de atunci începe să aibă succes - devenirea necivilizată a unui cetățean, dar și a unui popor, a unui oraș, a unei comunități care, obișnuindu-se cu corupția, cu imoralitatea, cu obiceiul rău, cu dezmățul, cu viciul și depravarea, cu menținerea puterii cu orice preț, cu vinderea funcțiilor cetățenești, cu luxul și depravarea, cu avariția și lăcomia, provoacă o acțiune de alterare progresivă a civitas ca atare. Între toate formele de corupție, cea a binelui civil este considerată cea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
dar și a unui popor, a unui oraș, a unei comunități care, obișnuindu-se cu corupția, cu imoralitatea, cu obiceiul rău, cu dezmățul, cu viciul și depravarea, cu menținerea puterii cu orice preț, cu vinderea funcțiilor cetățenești, cu luxul și depravarea, cu avariția și lăcomia, provoacă o acțiune de alterare progresivă a civitas ca atare. Între toate formele de corupție, cea a binelui civil este considerată cea mai gravă. Foarte probabil deoarece semnalează o degradare deja avansată a orașului, la care
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
cam în secolul al IV-lea î.e.n. El a dat naștere tradiției hedoniste în taoism, în care mulțumirea simțurilor era privită ca o formă de devoțiune în tao. Unii dintre discipolii și succesorii lui s-au dedat unei vieți de depravare necontrolată, susținând că astfel ajung să perceapă tao la fel de direct ca și alții care o găseau „stând liniștiți și nefăcând nimic”. Printre cei mai celebri excentrici taoiști din toate timpurile se numără personajele smintite cunoscute sub numele de „Cei Șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care legea este ineficientă) se manifestă însă și mai explicit în banda desenată polițistă (crime comics), care sub morala pedepsei realizează cele mai sângeroase benzi desenate, într-un "masochism subversiv" prezent în epocă, anxietate care generează o "fascinație morbidă a depravării și autodistugerii", după formula lui Wright (adevăratele vedete erau criminalii, iar finalul moralist nu umbrea fascinația crimei).628 Mesajele care încurajau toleranța, comuniunea, cooperarea, puternic promovate imediat după război, într-un context de oboseală și iritare accentuate (au existat chiar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ea există prin alții, ca o dovadă a modului în care i-a afectat moartea ei. Privind lucrurile retroactiv și bazându-mă doar pe fapte, mi-o imaginez ca pe o fetiță plină de tristețe și, în același timp, de depravare sau, în cel mai bun caz, ca pe o „ar fi putut fi“ - o etichetă care mi s-ar putea aplica la fel de bine și mie. Îmi doresc să-i fi putut dărui un sfârșit pierdut în anonimat: câteva cuvinte concise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mine era o eliberare anostă. Ajunsesem să văd în Kay Lake Bleichert o ființă pustiită de obscenitatea din viața ei anterioară, la un pas de treizeci de ani și îndreptându-se deja spre o viață fără sex. Atunci am adus depravarea la noi în pat. Atașam chipul curvelor pe care le vedeam în centru la corpul în penumbră al lui Kay. Figura a ținut de câteva ori, până ce mi-am dat seama unde voiam de fapt să ajung. Când, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
păgânii din Grecia sau Asia Mică. Ah, ah, ah... Da, acolo, da, da... O, da, da, da, așa, asta este, da... Gata, asta le întrece pe toate. Nici măcar Pavel nu a avut de-a face cu un asemenea grad de depravare. Recitalul era departe de-a începe, dar pastorul Swensen decise să meargă mai departe. Își pieptănă atent părul, își așeză apoi ochelarii și puse Biblia, harta orașului și o predică la care lucra în servietă și ieși grăbit pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în camera cu pianul. Răul acesta depășea orice limite din punctul de vedere al lui Bell: a face rău copiilor. Astfel că, deși fusese păcălit pe moment de graiul plăcut al lui Constable, incidentul îl ajutase să clarifice nivelul de depravare al celor care făceau parte din Sfatul Patrioților. Diferențe între culturi? Între rase? Nici vorbă de așa ceva. Diferența e una singură. Binele și decența stau de o parte, iar răul de cealaltă. În caz că fata murea, Bell ar fi considerat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
imaginația și simpatia lui Henry. Cunoștea, desigur, mecanismul contactului procreator și, din operele ilustrate cu caracter erotic - colecția lordului Houghton din conacul de la țară Îl ajutase mult să se informeze -, se familiarizase cu variațiunile și perversiunile adăugate de ingeniozitatea și depravarea omenească. Dar Îi era cu neputință să se imagineze pe sine comițând oricare dintre aceste acte, chiar și pe cele mai elementare, indiferent cu cine; și niciodată, nici chiar În tinerețe, nu Își dorise cu adevărat să o facă - nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o profesoară de-a ei din clasa a opta Îi spusese că arată exact așa cum și-o Închipuise pe Lolita, cu fața ei rotundă și cu părul ei negru cârlionțat. Lily se dusese glonț acasă și citise acea capodoperă de depravare a lui Nabokov și nu o deranjase niciodată aluzia profesoarei cu privire la asemănarea ei cu Lolita, după care citise tot ce scrisese vreodată Nabokov. Și Tolstoi. Și Gogol. Și Cehov. Când venise vremea să dea la facultate, ceruse să studieze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
crede că funcțiile preoției creștine se limitează toate la zidurile materiale ale Bisericii!!! 141 Marele Sf. Leon cunoaște atît de bine faptul că a constrînge poporul să primească un Episcop pe care nu îl dorește este ca și cum ai supune poporul depravării, iar aceasta este una dintre rațiunile pentru care Sfîntul Pontif se manifesta ferm în menținerea disciplinei străvechi a Bisericii în privința alegerii Episcopilor prin intermediul Clerului, poporului și Episcopilor provinciali. 142 Pentru a observa cît de strînsă era uniunea și dependența, în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sacre...". Această scrisoare este consemnată de Eadmus, lib. III, Historia Novorum. 227 Aceste scrisori ale lui Pascal către Anselm spun: "Îți sînt binecunoscute eficiența, robustețea și severitatea cu care Părinții noștri au luptat în vremurile îndepărtate împotriva rădăcinii otrăvite a depravării simoniace care se manifesta cu ocazia învestiturii. În vremea lui Urban, domn și predecesor al nostru, pe care ni-l amintim și pe care îl respectăm întru Cristos, Episcopii și Abații din diferitele părți ale lumii s-au reunit la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
abstracte, poate fi realizată aici și acum. Presupune bunătatea esențială și infinita maleabilitate a naturii umane și blamează eșecul ordinii sociale de a se ridica la standardele raționale din cauza absenței cunoașterii și a înțelegerii, a instituțiilor sociale depășite sau a depravării anumitor indivizi izolați sau grupuri. Are încredere în educație, reformă și în recursul sporadic la forță pentru a remedia aceste defecte. Cealaltă școală consideră că lumea, imperfectă cum este ea din perspectiva punctului de vedere rațional, reprezintă rezultatul forțelor inerente
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]