384 matches
-
2008). Construcțiile în care alde atribuie (sau, mai bine zis, conservă) valoarea de singular a nominalului centru au mai multe interpretări: ca marcă de distanță politicoasă, atribuită unor utilizări populare și regionale (2.4.1), ca marcă de calificare (adesea) depreciativă (2.4.2) și ca marcă globală a distanțării ironice, la nivel enunțiativ (2.4.3). Evoluția valorilor nu e foarte clară; dacă distanțarea poate fi convertită deopotrivă în politețe și ironie, e cert că și valoarea calificativă a structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
alde are referent singular (statut adesea ambiguu, în absența mărcilor de acord, dar indicat de anumiți factori contextuali), desemnând individul însuși prin evocarea caracterului său reprezentativ 19, valoarea semantico-pragmatică este destul de incertă. Oscilațiile privesc posibilitatea de interpretare în cheie accentuat depreciativă (referentul fiind invocat ca exemplu negativ sau ca entitate neglijabilă) sau doar vag ironică și minimalizantă. Alde funcționează ca un fel de "operator de minimalizare", care produce o dezindividualizare a persoanei: Ne-a fost dat să-i vedem reaparând la
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Caragiale (EZ 4.X.2006); Și alde Pinocchio avea o Conștiință care-l bătea la capul lui de lemn (EZ 8.XII.1999). În exemplele de mai sus, informația contextuală indică destul de clar că nu este vorba de o tratare depreciativă a persoanelor sau personajelor menționate, ci doar de o marcare ironică globală a enunțului. 3. TENDINȚE ACTUALE Alde apare frecvent în limbajul familiar și în cel publicistic, în care își întărește poziția mai ales ca marcă a neasumării totale a
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
marcare ironică globală a enunțului. 3. TENDINȚE ACTUALE Alde apare frecvent în limbajul familiar și în cel publicistic, în care își întărește poziția mai ales ca marcă a neasumării totale a enunțului, a distanței ironice, mai mult sau mai puțin depreciative în raport cu nominalul pe care îl însoțește. Extinderea de uz și pragmaticalizarea au consecințe stilistice și chiar gramaticale (mai multă permisivitate a combinărilor, variații și contaminări ale construcțiilor). 3.1. Contrastul stilistic Se constată destul de des combinarea intenționată a lui alde
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
s-a putut constata că în limba actuală standard (cu note colocviale) se întâlnește destul de rar valoarea regională (populară) a lui alde, de desemnare globală a unui grup familial, fiind, în schimb, mult mai prezentă desemnarea "clasificatoare" ("categorizantă", comparativă, adesea depreciativă): (de-)alde N = "cei de felul lui N", "unii ca N.". Foarte răspândit - și caracteristic pentru alde în limba actuală - este rolul de marcă de imprecizie și distanțare ironică în desemnarea individuală. Între faptele semnificative de dinamică a limbii au
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
elită, utilizat la singular sau la plural, și derivații săi elitist, elitism sunt întrebuințați cel mai adesea cu scopul de a dezaproba sau de a respinge. Giovanni Busino (1992, p. 4) afirmă: „sunt tot atâtea cuvinte încărcate cu conotații negative, depreciative chiar”. În zilele noastre, a califica un proiect ca fiind elitist înseamnă, în cele mai multe cazuri, a-l descalifica. A-l trata pe cineva drept elitist înseamnă a pune la îndoială legitimitatea opiniei sale. Ar fi excesiv să vedem în asta
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
când prestigiul internațional al francezei a incitat clasele conducătoare să se exprime în această limbă. La Anvers, la Bruges și la Gand, ca și la Sankt-Petersburg, puteai auzi odinioară aceleași expresii de dispreț pentru graiul popular, exprimate în termeni voit depreciativi: „Vorbesc franceza cu prietenii și flamanda (sau rusa) cu servitoarea”. Consecințele unor astfel de situații pot fi foarte diferite. Putem asista la strategii individuale de învățare a limbii elitei, strategii rezultând dintr-o pierdere a identității culturale. De asemenea, putem
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
culturale și epocii"32. Prin aceasta, Husserl izolează orice Weltanschauungsphilosophie de știință și o împinge în zona istorismului, fără a admite, precum Dilthey, că paradigma ei este de fapt paradigma filozofiei în genere. De altminteri, el afirmă categoric și oarecum depreciativ că filozofia modernă a unei Weltanschauung este "o odraslă a scepticismului istoricist"33. Din punctul lui de vedere, nu aceasta este "esența filozofiei". Husserl consideră așadar că o Weltanschauungs-philosophie nu este altceva decât o formă conjuncturală, pe care o adoptă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și a Renașterii italiene. Artiștii pe care i‑am amintit în această lu‑ crare se caracterizează prin patos și grandoare. După ei, va urma o perioadă de tranziție numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă ter‑ menul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în căutarea unor noi căi de exprimare. Frații Annibale și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
ce dorește cu orice preț să saboteze această operă (subl.ns.). Și într’adevăr, după 3-4 zile și-a îndeplinit misiunea”. Credem că șantajul (neexplicat în scris) a constat tocmai întro eventuală etichetare a acestui șef de post cu epitetul depreciativ „reacționar” care l-ar fi trimis direct în pușcărie! Deplasarea codăieșteană a cuplului „de succes” Horenstein-Zelinescu, s-a desfășurat pe durata mai multor zile, adică cel puțin cinci, după opinia noastră dacă punem la socoteală cele trei-patru zile care s
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
2006), cea mai apropiată formă lexicală fiind „har/o-una”, cu înțelesul de „har, haruri”. Este cunoscut faptul că multe dintre cuvintele românești împrumutate din limba turcă au căpătat treptat în limba română conotații negative, „devenind astfel sinonimele parțiale și depreciative ale unor cuvinte mai vechi sau ale unor împrumuturi culte târzii” (Zafiu, 2013). Este un fenomen asupra căruia s-au aplecat de-a lungul timpului și lingviști de talia lui B.P. Hasdeu sau Lazăr șăineanu. Ultimul, în studiul Influența orientală
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și minimalizare a Ființei, contrariul poièsis-ului, Heidegger a redat strălucire blazonului metafizic al acestei tradiții a gîndirii cu rezonanțe triste sau reactive; Marcuse și școala de la Frankfurt, cu denunțarea tehnicii ca vicleșug al dominației capitaliste și, mai general, cu noțiunea depreciativă de "Rațiune instrumentală", i-au furnizat în preajma lui '68, de partea stîngă a baricadelor, acreditările progresiste; iar Jacques Ellul a venit cu reala profunzime escatologică. În Franța, au excelat pe această temă moraliști și literați ai perioadei interbelice precum Bernanos
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lucrează pământul. Nu foloseam un discurs evaluativ, ci unul descriptiv, dar informația în sine jignea. Am spus despre scara din magazin că, fiind spiralată, seamănă cu un fel de cochilie. Ei au presupus că acest cuvânt, cochilie, e un termen depreciativ. Și, în afară de asta, cum îmi permit eu să compar magazinul cu o tavernă ordinară? Păi, ce, așa e magazinul lor? O chițimie? Au fost extrem de surprinși că am reușit să le redau cu exactitate limbajul, reproducând unele expresii mai pitorești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
carnavalească din piesa cu subiect erotic de mahala își găsea finalul potrivit în crima din 1 Aprilie ca să devină, într-un film faimos, o veritabilă apocalipsă morală și socială (s.n.).” Înainte ca regizorul să se pronunțe, enormul era înre- gistrat depreciativ de unul dintre scriitorii-gardieni ai unui naționalism furibund, însă cu o sensibilitate reală pentru grotesc : Eugen Barbu. Fragmentul din articolul lui Eugen Barbu era citat chiar de Pintilie într-un text adresat cenzo- rilor săi în 1981 când filmul era
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
frontului, totuși ofițerimea moscălească apela În continuare la proprii soldați sau chiar civili numiți „pahonți”. După cum ne explică și Dicționarul limbii române, pahonțul era un soldat cărăuș din armata rusă căruia isteții noștri țărani Îi atârnaseră de coadă și epitetele depreciative de: grosolan, necioplit sau murdar. În fine, și atunci, dar și mai târziu, mujicul rus Înrolat pentru război avea apucături de suine atât de evidente Încât (prostul) renume i-a rămas până În prezent (vezi nenorocirile făcute de aceștia În Afganistan
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mereu putereaxe "„putere", dar în beneficiul altora (al copiilor, al familiei) este cu totul benignă pentru patriarhatxe "„patriarhat". Jene Miller,xe "„Miller,Jene" de exemplu, teoretizează plecând de la studii de caz în contextul cărora femeile se descriu pe ele însele depreciativ atunci când exercită cu succes putereaxe "„putere": „Ce am făcut eu este nimica toată”; sau, dacă se apreciază, aceasta se întâmplă doar în condiții de practicare a capacităriixe "„capacitare": unicul sens demn de apreciat al puterii este să dezvolți resursele altora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
cele „ideologice”, umanistica, adică, nemaivorbind de faptul că era aproape imposibil să-ți apară numele În vreo revistă literară, iar de edituri să nu mai vorbim! La fel, fiii de „chiaburi”, care nici nu erau măcar astfel - „chiaburi” (cuvânt urât, depreciativ, pe care văd că-l folosesc și azi unii jurnaliști sau tineri scriitori!Ă -, ci progenituri ale unor țărani care refuzaseră să se Înscrie În colhozurile numite CAP-uri sau bieți posesori a câtorva hectare de pământ și care aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și decent, cu care suntem obișnuiți la locul de muncă. Devierea de la starea normală de lucruri se poate petrece în cel puțin șase moduri. 1. Tonul. Tonul șefului (sau al unui coleg) poate fi neobișnuit de dur, sarcastic, enervat sau depreciativ în comparație cu tonul pe care respectiva persoană îl folosește în mod obișnuit atunci când vorbește cu dumneavoastră sau cu alte persoane. 2. Conținutul. Ceea ce este spus poate fi îndepărtat de orizontul de așteptare la locul de muncă. Exemplele pot include referințe sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
vale, într-o zonă izolată și insalubră. Se transformase într-un cuib de mizerie morală și materială, «buboiul» Romei. Locuitorii din apropiere nu se hazardau să-i treacă hotarele prudențiale ale siguranței. În împrejurimi, toți o cunoșteau cu un nume depreciativ «Shang-hai». Era nevoie de curaj, dincolo de zelul apostolic, pentru a merge să te instalezi în acea biserică non parohială. Într-o zi, abatele Caronti, Vizitatorul Apostolic al Congregației Slujitorilor Săraci di Divinei Providențe, s-a dus în parohia San Filippo
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de propria reușită sau de propriul eșec. Pe măsură ce reglementările colective se estompează în fața normelor individului care se autoguvernează, invidia distructivă cedează locul unei culturi ce veștejește respectul de sine al perdanților. Războiului tuturor contra tuturor îi succedă repunerea în cauză depreciativă a sinelui de către sine. După Descartes, „nu există niciun viciu care să dăuneze fericirii oamenilor atât de mult ca invidia”41. Ne putem îndoi că și astăzi lucrurile stau la fel. În vremurile hiperindividualiste, ceea ce ne otrăvește cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
curentului suprarealist din artă. Artiștii pe care i‑am amintit în această lu‑ crare se caracterizează prin patos și grandoare. După ei, va urma o perioadă de tranziție numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă termenul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în căutarea unor noi căi de exprimare. Frații Annibale și Augustino
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Nu ne mai tentează cultura solidă, clasică, sistematică, ci una circumstanțială, mondenă, exotică. Se instaurează presupoziția (falsă!) că omul „informat” e șiă elevat. Aceste „prost-vestiri” (cărora li se pot adăuga și altele) nu se vor a fi numaidecât o critică depreciativă sau un semn de repudiere a societății de tip „ciber”. Suntem încrezători și apreciem noua eră în care am intrat, iar noi înșine ne bucurăm de multe dintre avantajele ei (inclusiv prin scrierea și răspândirea acestor idei în cartea din
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și a Renașterii italiene. Artiștii pe care i‑am amintit în această lu‑ crare se caracterizează prin patos și grandoare. După ei, va urma o perioadă de tranziție numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă ter‑ menul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în căutarea unor noi căi de exprimare. Frații Annibale și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
și Resmeriță - motivația fiind oferită de „absența soțului” -, dar remarca „învechit” era obligatorie. Cred acest lucru, fiindcă, local, vădană (forma populară alcătuită din vechiul românesc - atât de apropiat de etimonul latinesc - văduv, -vă72 plus sufixul an[ă]) înseamnă în Bucovina, depreciativ, și „văduvă”, dar și „fată sau femeie care a născut un copil din flori” (vădana - zice Simion Florea Marian - Nunta la români, București, Editura „Grai și suflet”. Cultura națională, 1995, pp. 541 - este o fată greșită, care e îngreunată sau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
PROFESORULUI poate crea de multe ori, probleme de disciplină, în loc să le rezolve; iată câteva atitudini inadecvate: • asuprirea elevilor, plecând de la premisa că ordinea este alfa și omega în educație; • ignorarea disprețuitoare a elevilor; • evaluarea elevilor în termeni constant negativi și depreciativi. La asemenea atitudini reacția elevilor poate lua forme extreme: furie, agresivitate verbală, vandalism, bătăi etc. Așa cum reiese dintr-un studiu al lui Dierenfield 121 pentru profesorii britanici, principalele cauze ale comportamentului perturbator al elevilor sunt: • mediul familial dezechilibrat; • presiunea colegilor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]