191 matches
-
12,7 g/l și o concentrație de 2,26 g/l CO2. Ele pot fi utilizate cu succes pentru îmbuteliere cât și în scop balnear (au mai fost băi și acum 30-40 de ani), prin amenajări locale. În cadrul unității depresionare a Maramureșului, de origine tectonică, de baraj vulcanic și de eroziune diferențială și complexă sub aspectul formațiunilor geologice care o compun, există numeroase surse de ape minerale - clorosodice și bicarbonatate, clorosodice - sulfuroase - carbogazoase. Datorită existenței unei aureole mofetice care înconjoară
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Das heißt, auf der Südhalbkugel drehen tropische Wirbelstürme im Uhrzeigersinn und auf der Nordhalbkugel entgegen dem Uhrzeigersinn. În meteorologie un ciclon tropical este o furtună în formă de vârtej, care se formează într-o zonă depresionară tropicală de la suprafața oceanelor, cu diametrul uneori până la câteva mii de kilometri. Este formată dintr-o masă mare de nori și furtunoși care, datorită unui sistem de vânturi circulare puternice se rotesc tridimensional în formă de spirală în jurul unui centru
Ciclon tropical () [Corola-website/Science/305003_a_306332]
-
de apă formați la suprafața oceanului. În sens termodinamic, un ciclon tropical poate fi considerat o mașină termică. Acest fenomen de condensare ca sursă principală de energie diferențiază cicloanii tropicali de alte fenomene meteorologice, cum ar fi furtunile din zonele depresionare din zonele temperate, care-și iau energia din diferențele de temperatură la întâlnirea unor mase de aer cu temperaturi diferite. De aceea, cantitatea de energie acumulată de un ciclon tropical este în funcție de timpul cât acest ciclon rămâne deasupra apelor calde
Ciclon tropical () [Corola-website/Science/305003_a_306332]
-
ivesc ape mezotermale (27°C), asemănătoare celor de la Băile Tușnad. Pădurile ocupă o zonă întinsă în zona muntoasă și deluroasă a Țării Bârsei. Localitățile aflate în zona subcarpatică dispun de importante suprafețe cu fânețe și pășuni. De asemenea, în zona depresionară, șesul este prielnic culturii de legume și cereale precum și a plantelor industriale. Pe tot cuprinsul Țării Bârsei și a comunei Șercaia s-au pus sub ocrotire întinse suprafețe de teren, care prezintă interes științific, social și estetic. Cea mai cunoscută
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
Spaniei, conform anumitor etimologi) și cu pasărea numită canar. Cea mai mare parte din Spania peninsulară se suprapune Mesetei Centrale, o zonă înaltă, mărginită și străbătută de catene montane. Alte forme de relief includ inguste zone litorale și câteva zone depresionare axate pe cursul unor râuri, din care cea mai extinsă este Câmpia Andaluziei. Țara poate fi împărțită în zece regiuniși subregiuni: Meseta Centrală, Cordiliera Cantabrică, zona Iberică, Munții Pirinei, zona Penibetică, Câmpia Andaluziei, Bazinul râului Ebro, câmpiile litorale, Insulele Baleare
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
sau Câmpia Aragonului este format din valea râului Ebro și este străjuit în trei părți de siteme montane: Munții Iberici către sud și vest și Pirinei către nord și nord est. Este de menționat faptul că numeroase alte zone joase, depresionare, se găsesc pe cursurile râurilor Tago și Guadiana. Zona litorală se prezintă sub forma unor fâșii înguste litorale, mărginite spre interior de sisteme montane. Cele mai extinse astfel de fâșii se întâlnesc de-a lungul Golfului Cadiz, unde Câmpia Andaluziei
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
cea estică, excepție făcînd doar Măgura Pleașa (873 m). Ea este formată din culmi și măguri despărțite de văi adînci 250-400 m, depresiuni strîmte sau șei mai înalte. Văile Lupșa, Comăna și Veneția au versante domoale cu aspect de culoare depresionare chiar și în cursul mijlociu, ce au facilitat pătrunderea așezarilor în munte. Culoarul depresionar de pe valea Bogății, fiind mai îngust, a fost utilizat doar ca pas între Brașov și Sighișoara. Față de grupa estică, unde satele au luat ființă pe rama
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
200 m și versantul nordic abrupt al Masivului Bucegi. Munții Postăvaru sunt cuprinși între următoarele coordonate: 45°29'47" și 45°39'45" latitudine nordică și între 25°39'44" și 25°26'20" longitudine estică. Fiind înconjurați de arii depresionare întinse, de văi adânci și culoare largi, Munții Postăvaru se detașează din depărtare ca o unitate montană impunătoare, deși altitudinea lor maximă nu depășește 1.800 m. Depresiunea Brașovului, prin compartimentele sale, Depresiunea Bârsei și „golful” Zărneștilor formează limita lor
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
natură polar-maritimă sau maritimă-arctică din nord-vest, iar vara cele de aer cald, temperat-maritim, din sud-vest. Datorită influenței cu precădere vestice, amplitudinile termice diurne și anuale sînt mai mici decît cele din partea estică a țării, situate la același latitudine. Prezența culoarelor depresionare și a depresiunilor condiționează apariția unor anomalii, în sensul manifestării inversiunilor termice. Datorită fragmentării accentuate a reliefului, sînt foarte frecvente particularitățile topoclimatice, mai ales din cadrul montan și cel deluros, mai blînde (așa se explică prezența viței de vie chiar în
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
spre exemplu Obcina Voronețului), sau de cei ai Bistriței, în sud, altele transversale, orientate spre est și separate de Suha Mare, Suha Mică, Ozana și Topolița. "În sectorul estic" sunt culmi prelungi care fac trecerea la Subcarpații Moldovei și zona depresionara a văii Moldovei.. Munții Stânișoarei au "altitudini" medii de circa 800 m, cu o altitudine maximă de 1530 m în vârful Bivolu, o energie medie de relief de 300-400 m, cu valori absolute ce depășesc 700 m și o înclinare
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
1530 m în vârful Bivolu, o energie medie de relief de 300-400 m, cu valori absolute ce depășesc 700 m și o înclinare de 17 grade. "Nodurile orografice" mari sunt în număr de două (Muncel-Hălăuca și Crainicu-Prislop), asociind multe arii depresionare și un sistem de vai preponderent transversale sau diagonale cu terase de până la 60-70 m. Există de asemenea o influență pregnanta a condițiilor geologice pe compartimente mari: "pe aria pânzei de Ceahlău", ponderea mare a rocilor dure și poziția tectonica
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
5 km în amonte în amonte de satul Negulești din Comuna Piatra Șoimului, pe cursul superior al pârâului Iapa . De-a lungul timpului pârâul Iapa a săpat valea astfel încât aceasta este formată dintr-o alternanță de de defilee și sectoare depresionare. "Lacul Veselaru" - Este un lac aflat pe o treaptă de alunecare formată în anul 1940, situat în satul Luminiș din Comuna Piatra Șoimului, pe versanții din dreapta pârâului Iapa. Are o suprafață de 0.35 ha. "Cascadele Tocila 1 și 2
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
25°47' longitudine estică. Cea mai mare parte a lor aparține județului Prahova; în extremitatea nordică, cîteva culmi fac parte din județul Brașov. Limitele față de unitățile de relief învecinate sunt în bună măsură clare, fiind date de văi largi, bazinete depresionare, diferențe de nivel evidente, deosebiri în fizionomia culmilor etc. În vest, limita este dată de valea Prahovei; ea poate fi ușor urmărită privind spre est din Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor structurale ale Jepilor sau de pe vârful Furnica
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
se varsă în Cerna în apropiere de Castelul Corvineștilor. În aval de Hunedoara, Cerna primește drept afluenți Valea Peștișului, Valea Cristurului și Valea Ursului. Teritoriul străbătut de răul Cerna se compune din unități montane, cărora le sunt intercalate întinse spații depresionare cu caracter colinar. Valea Cernei, de la izvoare până la Lacul de acumulare Cinciș-Cerna este strâmta și adâncă, adică din cauza munților ce se apropie tot mai mult de albia râului, formând adevărate chei și defileuri. Între Teliucul-Inferior și Hunedoara, albia străbate un
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
sunt mai scăzute decât în regiunile alăturate. Temperaturile extreme evidențiază o amplitudine termică absolută de 71,3˚C. În cursul anului numărul mediu al zilelor cu îngheț ajunge la valoarea de 160-165 pe culmile montane, si la 125-136 în ariile depresionare și în culoarele de vai mai adânci. Durata medie a zilelor fără îngheț este de 195-200 zile, prima zi cu gheață fiind, de obicei, la mijlocul lunii octombrie și ultima la sfârșitul lunii martie. Vânturile prezintă o mare diferențiare teritorială condiționată
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
de naționalitate română. Alături de aceștia trăiesc unguri, germani, sârbi, romi, greci, evrei veniți de-a lungul timpului în această zonă. Densitatea este mică, aproximativ 77,4%, sub media pe țară, datorită reliefului predominant muntos care determină concentrarea populației în zonele depresionare. Natalitatea în anul 1997 era de 10,2%, iar mortalitatea de 11,8% . Hunedoara este un municipiu situat la 220 - 270 m altitudine, pe Valea Cernei, la poalele estice ale Munților Poiana Ruscăi, având o suprafață de 100 km ², aproximativ
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
ferate înguste, iar între anii 1882-1884 au fost puse în funcșiune primele trei furnale. În 1919 au luat ființă „Uzinele de Fier Hunedoara” - proprietate de stat . Așezările rurale s-au dezvoltat dintre munți și dealuri și dintre dealurile și văile depresionare. Aceste poziții geografice deosebit de favorabile oferă posibilitatea locuitorilor să practice atât cultură plantelor cât și pomicultura, dar mai ales creșterea animalelor. Structura și mărimea satelor este determinată de forma de relief; astfel, în Munții Poiana Ruscăi există sate mici de
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
făcut într-un ritm foarte accentuat, dar pe fondul unor condiții mai dificile de exploatare, acest teritoriu a fost mai puțin despădurit decât alte părți ale țării. Locurile despădurite sunt mai extinse în lungul văilor principale și în cuprinsul ariilor depresionare, fiind transformate în terenuri cultivabile, în pajiști, dar și în păstrarea ca izlazuri și pășuni. Cu excepția dealurilor mai joase dintre pârâul Govora și Olt și a celor din porțiunea Genuneni- Govora, acoperite cu păduri de gorun, dealurile subcarpatice din dreapta Oltului
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
foarte adânci, adevărate canioane cu pereți apropiați de verticală, cu înălțimi de câteva sute de metri, așa cum sunt cele din bazinul râului Tarn, din sudul Masivului Central Francez. Cea de-a treia treaptă de relief majoră este reprezentată de ariile depresionare (culoarele), situate în special în partea centrală a Masivului Central Francez, în lungul văilor fluviilor Loire (Forez, Le-Puy, St. Etienne, Roanne și Le Creusot) și Allier (Limagne). Climatul regiunii suferă influența oceanică în partea occidentală, cu precipitații anuale a căror
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
formează granița de nord-vest a orașului, și se varsă în Dunăre la Devín, Dunărea Mică și Vydrica, care se varsă în Dunăre în zona Karlova Ves. Lanțul Munților Carpați începe pe teritoriul orașului prin masivul Carpații Mici ("Malé Karpaty"). Zonele depresionare Záhorie și Depresiunea Dunăreană se întind până în Bratislava. Cel mai jos punct al orașului este pe suprafața Dunării, la 126 m.d.M., și cel mai înalt este Devínska Kobyla, la 514 m. Altitudinea medie este de . Bratislava este situată în zona
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
și 33°C tot anul. Temperaturile din zonele muntoase centrale sunt ceva mai scăzute, variind de la o minimă de 17°C iarna la 20°C vara. Precipitațiile ating în medie, în jur de 2.000 mm pe an, în zonele depresionare. Sezonul taifunurilor ține din iunie până în noiembrie și pot afecta serios culturile și duc la pierderea de vieți omenești. Este în mare parte, accidentat. Munții au luat naștere în orogeneze foarte vechi, fiind intens peneplenizați iar existența rocilor vulcanice în
Vietnam () [Corola-website/Science/297683_a_299012]
-
la altitudini mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
chiparos, pin umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
genetice majore de relief ale Europei sunt determinate de morfostructurile majore: Sistemele montane caledonice, hercinice și alpine s-au format în orogenezele omonime, apărând astăzi fie sub forma unor lanțuri muntoase, fie sub forma unor masive muntoase și podișuri. Ariile depresionare apar sub forma unor câmpii de acumulare (fluviale, fluvio-lacustre, fluvio-glaciare) sau depresiuni interioare. Unitățile de podiș se suprapun peste substraturi diferite după cum urmează: Podișul Ardeni, Podișul Boemiei, Podișul Podolic, Podișul Dobrogei pe structuri hercinice; Podișul Smaland, Podișul Norland și Podișul
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
trecători ale Carpaților Răsăriteni. Suprafața totală este de aproximativ 3.705 kmp. Teritoriul județului include în limitele sale o unitate geomorfologică foarte complexă, cu pronunțate diferențe de altitudine și masivitate, rezultate din mișcările tectonice, distingându-se două zone bine conturate, depresionară și muntoasă. Munții ocupă mai mult de jumătate din suprafața județului și au vârfurile teșite și sunt acoperiți în marea lor majoritate de păduri. Teritoriul județului Covasna este bogat în izvoare de ape minerale înșiruite de-a lungul a două
Județul Covasna () [Corola-website/Science/296655_a_297984]