779 matches
-
la coadă? am Întrebat, plină de speranță, un paznic. —Patruzeci și cinci de minute, spuse ca un automat. Dar... „trebuie să-l prind pe soțul meu În flagrant de adulter peste cinci minute“, Îmi venea să-i spun. Doamne, era deprimant. —Pot să cumpăr bilet de intrare din altă parte? am Întrebat. Era cumplit de frig afară. Încet-Încet, mâinile mele deveneau vineții. Dezbrăcat de luminile de la Crăciun, vârându-le frigul În oase locuitorilor săi și Înecându-se În noroi, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
altcineva. În condiții propice, aprecia o glumă bună pe seama organelor genitale ale femeilor, ca atâția alții. Și nu era de vină nici decorul, cu scena de un metru și ceva acoperită cu confetti și cu luminile de supermarket, pentru aerul deprimant al numărului aceluia. Nu, Bull ar fi reușit să înghită asta - dar în timpul liber. Pe Bull nu-l deranja aglomerația. Absolvent al unei școli particulare eminamente insignifiante, Bull era genul acela de rugbist impasibil, care împinge ritmic și în grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
viață, atît cît au trăit. Pentru mine, Însă, asta nu era viață. Ca un idiot ce eram, eu aveam aspirații. Și, În afară de-asta, eram Îngrozit. Rialto rămînea unicul loc cît de cît sigur din tot cartierul atît de deprimant unde Încă mai puteai găsi cîte ceva de mîncare, și să mănînci liniștit, fără să-ți faci griji legat de nu știu ce calamitate care o să cadă pe capul tău și-o să te facă preș, ca pe Peewee. Jumătate cinematograf, jumătate azil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca un burghez oarecare. Pentru mine, ăsta e unul dintre cele mai mișcătoare pasaje din literatură, chiar dacă Gaston Leroux n-a fost neapărat un Scriitor cu S mare. CAPITOLUL 7 În fiecare săptămînă, În ziar apăreau și mai multe știri deprimante despre așa-zisa renovare a Pieței Scollay. Multe magazine din zonă Închiseseră deja, după ce-și lichidaseră toate stocurile de marfă prin vînzări de proporții, iar acum stăteau, Întunecoase și goale, dincolo de ferestrele barate cu foi de placaj, În vreme ce altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mult un ochi și vîrful nasului, și uneori stăteam aici nopți Întregi, citind. Librăria nu era deloc locul fericit care mi se păruse odinioară că ar fi. Deasupra ei plutea un aer palpabil de Înfrîngere, transpus fizic Într-un strat deprimant de praf. Era limpede că Shine n-a mai pus de mult mîna pe pămătuful din pene de curcan. Fără pămătuf și fără fluierat, și cu pungi imense, ca niște vînătăi, sub ochi. Iar numărul clienților se rărise mult. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întors În cameră și m-a luat pe sus. M-a vîrÎt În buzunarul de la sacou și am pornit așa spre cinematograf. Drumul pînă la Rialto a fost cît se poate de interesant, Într-un fel cît se poate de deprimant. Nu-l străbătusem niciodată În timpul zilei, iar acum, cînd trăgeam cu ochiul de sub clapa buzunarului În timpul mersului, am fost uluit de cît de tare urîțește lumina zilei, mai cu seamă cînd e fadă și cenușie și nu se deosebește prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pot găsi o mie de explicații, Își dădu cu părerea fata. — Nu chiar o mie, Anna, o ironiză tînărul. Apoi, adresîndu-se lui Rowe: Nu vă puteți aminti cumva de vreun amănunt În stare s-o convingă? Ardoarea lui era mai deprimantă decît scepticismul ei. Întreaga poveste devenea parcă o glumă, cu neputință de luat În serios. Nu, nu-mi amintesc nimic altceva, răspunse Rowe. Hilfe se uită pe fereastră. — Vino Încoace puțin, domnule Rowe, spuse el. Îl vezi pe omulețul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oferite de istorie. Desființarea în iunie 1990 a «zonei libere de comunism» din Piața Universității, înfrângerea mișcării studenților bucureșteni (având ca lider pe Marian Munteanu) prin aducerea minerilor în capitală, reformele făcute într-un ritm de melc (de o lentoare deprimantă aș zice) și «scrâșnind din dinți» au compromis temporar șansele României de ascensiune pe scena lumii. Am rămas în urma tuturor țărilor vecine (cu excepția Albaniei probabil și a Republicii Moldova - ultima în care trăiesc de fapt tot români). Suntem nevoiți și condamnați
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Politica de partid oportunist pe care am expus-o degradează, înjosește, scoboară fără îndoială viața publică. O astfel de politică dezgustă pe cei mai buni cetățeni; vulgaritatea mijloacelor de luptă, dezlănțuirea pasiunilor violente, tirania morală produce o acțiune demoralizatoare și deprimantă asupra celor mai buni dintre alegători, care de aceea se și dezinteresează de politică. Totuși nu trebuie să se facă confuzie între mijloacele politice de luptă ale partidului de program și acelea ale partidului oportunist. [...] dacă partidul politic, din punctul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
aruncă oamenii într-o goană frenetică după bunuri materiale efemere; Corporațiile sunt libere să acționeze urmărind numai profitul, disprețuind omul; Nu mai există loialitate față de țara natală. Toate aceste lucruri conduc omenirea spre autodistrugere. În acest context, care poate părea deprimant, una din salvările omului și o soluție care vine în completarea celorlalte (fără a fi mai puțin importantă ci dimpotrivă), este credința religioasă pe care o putem redescoperi în caz că am uitat-o: Sigur că trăim vremuri grele și că problemele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
foarte sănătos, zise domnul J.L.B. Matekoni. Îl folosesc dintotdeauna. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Ei îi plăcea săpunul cu ulei de palmier, foarte bun pentru ten, dar înțelegea că bărbaților le place ceva mai tonifiant. Era o baie deprimantă, dar măcar era curată. Dintre celelalte camere, numai una era locuibilă, sufrageria, care avea în mijloc o masă și un singur scaun. Totuși, podeaua era murdară, cu straturi de praf îngrămădite sub mobilă și pe la colțuri. Cine se ocupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu tweed, ronțăind popcorn și urmărind telenovele la un televizor color portabil. Evie își ridica tricoul ca să-mi arate încă un piercing în buric. Își trăgea de pe umăr mâneca bluzei ca să-mi arate cicatricele implanturilor ei cu silicon. — E prea deprimant în casa mea adevărată, spunea Evie. Și urăsc faptul că nu mă simt destul de reală când nu sunt oameni care să se uite la mine. Zice: — Nu-mi fac veacul prin Brumbach de dragul intimității. Acasă, în apartamentul meu, era Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e doar ultima persoană care a crezut că sunt frumoasă. Care m-a sărutat pe buze. Care m-a atins. Manus e doar ultima persoană care mi-a spus că mă iubește. Dacă te-apuci să numeri faptele, e-așa deprimant. Nu pot mânca decât hrană pentru bebeluși. Prietena mea cea mai bună și-a tras-o cu logodnicul meu. Logodnicul meu aproape m-a înjunghiat mortal. Am dat foc unei case și toată noaptea am ținut o pușcă îndreptată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dușman este de obicei cel de-același sânge cu tine, iar Bora Bora s-ar pomeni, dintr-odată, ca cel mai mare dușman este propria-i regina. Clatină încă o dată din cap. Ar fi nu numai periculos, ci mai ales deprimant. Și ce s-a gandit Miti Matái să facă cu ea? Nu știu, recunoscu sincer băiatul. Și cred că, de fapt, nici el nu știe. Tot ce pot să-ți spun este că mi-a cerut să nu-i permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-l ademenească iarăși și iarăși. Adam are un frate. Numele lui este Johan. Atâta doar că Adam nu e-n stare să-și amintească nici cel mai mărunt amănunt În ce-l privește. Nici măcar cum arată. 3 — E așa de deprimant, a exclamat Margaret Înainte să fi lăsat să cadă pe birou numărul din acea zi al cotidianului Harian Rakyat, după ce l frunzărise. În cameră era liniște, iar aerul fierbinte, până și cu obloanele larg deschise. Ventilatorul din tavan abia dacă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dar știi ce m-a Înfuriat cel mai mult? Nu atât că ar face ei bombe În campus, ci că Își Închipuie că mie nu mi-ar păsa, că aș fi de partea lor. Ce naiba facem noi aici? E mai deprimant decât orice. De fapt, Margaret nu era deprimată. Nu fusese niciodată depri mată, cu asta se consola uneori, când viața Îi devenea cu neputință de suportat. Triburile din Noua Guinee nu cunosc depresia, așadar nici eu nu sufăr de depresie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tălpi. Trebuie să apară meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să vină meșterul, glăsui Alexe și se întoarse brusc pe călcâie, refăcând traiectoria invers, pășind acum către fereastra goală, cumplit de înnegrită, deprimantă. Se opri în dreptul geamului, privi câteva clipe sau poate nici nu privi, se gândea la cine știe ce și nici nu-și vedea decât interioarele minții. O să vină, o să vezi, îl asigură Nina alintându-se, nu se poate să nu vină. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oprea în bucătărie, se așeza pe un scaun rotund, cu pernă, își descheia bareta la pantof și-și privea talpa micuță, subțire ca de copil, o mișca într-o parte sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele plecate, cu mâinile pe genunchi, să fie contrazisă... Într-o seară, tatăl lui Ovidiu, parcă trezit din veșnica lui abulie, le vorbi tinerilor despre importanța momentului în care se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cred că-i cea mai bună reprezentare a adolescenței din proza britanică postbelică. — Păi, mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, zise Adrian, incapabil să-și disimuleze bucuria provocată de compliment. Știți, e inclus în programa de bacalaureat, adaugă el. — Doamne, ce idee deprimanta! veni reacția lui Fanny. — Aoleu, dar de ce? — Păi, toată chestia e că pentru mine Adăpostul n-a fost o lectură obligatorie. N-a fost tema de studiu, nici lecție de tocit pentru examene. A fost o chestiune intimă, secretă, subversiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
oglindă ca muștele Într-un borcan cu miere.” În Cartea viselor scrie: „Câinii foarte mici pe care Îi visezi Îți dezvăluie că gândurile și plăcerile tale sunt mai degrabă frivole. Dacă auzi În vis lătrat de câini, vei primi vești deprimante. Există riscuri foarte mari ca să urmeze o perioadă dificilă În viața ta. Dans. Dacă ai deja o familie și visezi o mulțime de copii veseli dansând, e semn că vei avea copii ascultători, inteligenți și iubitori. Celor tineri și necăsătoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
devreme sau mai târziu totul e tulburat, stricat, mânjit, pentru că răutatea din mintea omului izbucnește devastator“ etc. Culmea este că autorul însuși detestă banalitatea: „Mi se întâmplă să scriu o frază și îndată după aceea să o șterg. Nimic mai deprimant în literatură decât locul comun, clișeul, banalitatea. Adevărul foarte cunoscut emană plictiseală.“ Din nefericire, în carte, sunt multe fraze pe care Ionel Bandrabur a... uitat să le șteargă. Fără îndoială există, printre însemnări, și unele care merită atenție. Însă predomină
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sunt un fel de cetățean al lumii care și-a cam pierdut busola. Nu mai știu unde este nordul. Când Socrate, întrebat al cui cetățean este, răspunzând că este "al lumii", nu bănuia că deschide cutia Pandorei. E obositor și deprimant să fii un cetățean al lumii, ca mine. Tabloul la care țin acum cel mai mult este un autoportret pe care-l port mereu în valiză. Îl scot, în fiecare cameră de hotel, îl așez cu grijă în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
economic (Milton Friedman), din ajustările spontane și alocarea liberă a resurselor. Un popor viu naște dezvoltare în chip natural. Dar, cum nu poate exista un "big-bang" în domeniul alocării resurselor, comparabil cu cel al liberalizării prețurilor, mai ales după o deprimantă perioadă de hiperdirijism al acestora, perioadă care în pofida unei excesiv declamate intenții de dezvoltare armonioasă a avut ca efect participări guvernamentale inadecvate la dezvoltarea unor zone, drenarea capitalului financiar spre regiunile bogate, căderea in-vestițiilor productive, evidente slăbiciuni structurale ale economiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Cronicar Numai vești bune Docta și frumos scrisa rubrică a lui Dan Lăzărescu din revista Viața medicală (intitulată ,Punctul pe i"), cu care Cronicarul începe de obicei lectura hebdomadarului, a căpătat în ultima vreme o tentă sumbră. Prin tonul deprimant cu care descrie realitățile, Dan Lăzărescu vrea parcă să ne indispună cu tot dinadinsul, dovadă ultimele două numere (din 7 noiembrie și 14 noiembrie). Primul articol (,Populații în marșarier") ne spune că românii se sting încet, dar sigur. Al doilea
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7881_a_9206]
-
vedea. A fost o femeie curajoasă care și-a făcut treabă. A făcut multe anchete la primăria Capitalei. Maria și-a asumat multe riscuri la vremea respectivă, dar era și conștientă de puterea ziarului pentru care scria. Este dureros și deprimant că ajungem să comentăm decesele colegilor. Este o meserie păguboasă care nu te lasă să îmbătrânești în ea", ne-a mai zis Victor Ciutacu. Sicriul cu trupul neînsufleți al Mariei Manoliu se află depus în capela "Sfântul Ierarh Calinic Titan
Maria Manoliu a murit. Victor Ciutacu: Încă sunt sub șocul acestei vești by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78880_a_80205]