185 matches
-
de cereri și plângeri era prin urmare depusă de fiecare individ. Fără drept de negociere. Neadmițând sărăcia ofertei la nici o secțiune umană. Iluminism? Minunat! Dar cam scăpat din frâu, nu-i așa? Sammler vedea asta În Shula-Slawa. Venea să-i deretice-n cameră. El trebuia să stea cu bereta și cu haina pe el, căci ea avea nevoie de aer curat. Venea cu materiale de curățenie În sacoșă - amoniac, hârtie menajeră, Windex, ceară de parchet, cârpe. Ieșea pe pervaz să spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera lui Carol. Doamna K dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip. Va sta cu tine... Avea un mod atât de simplu și direct de comunicare această femeie. Se oprea întotdeauna la esență, fără să-i pese că de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le faci bucăți. Mașa se apucase deja să umble la sertare, Însă Extraterestrul, care ațipise pe scaun, o opri din avânt: - N-are nici un rost să te obosești, dragă Mașenca, ora e destul de târzie. De obicei la noi casa se deretică dimineața, nu seara sau noaptea, și apoi eu sunt obișnuit cu praful cosmic. Pe lângă acela, ăsta-i un fleac. Un mizilic. O cantitate cu totul și cu totul neglijabilă, pe care nu merită să-o bagi În seamă, bolborosi oaspetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
referitoare la praful cosmic și nebuloase i se șterseră din memorie. Totuși, gândul cu dereticatul nu-i dădea pace, așa că Mașa se trezi vorbind aproape fără voia ei: - Ați putea să-mi spuneți, mă rog, de ce la voi nu se deretică seara? E păcat cumva? Întrebarea, după părerea Mașei, era destul de Îndrăzneață, așa că femeia căută să-și Îndulcească tonul cu acest „mă rog“, rostit cu oareșicare gingășie. - Pentru că dereticatul, ca, de altfel, și orice fojgăială, tulbură spiritele ce vin să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin casă, Mașa o luă peste picior: „Nu cumva o să ne invadeze extratereștrii?!“. Babulea Îi răspunse pe un ton care nu prevestea nimic bun: „O să vedeți voi...“. Iată că acum, la vreme de seară, când tocmai Mașa se apucase de dereticat prin casă, venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
temeți?“ „Și dacă mă tem, ce te privește?!“, răspunse Ippolit pe un ton calm, care nu prevestea Însă nimic bun. „Am o nevastă aprigă, care nu-i de lepădat. La unii, nevasta e o simplă cârpă sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o respect“, adăugă el cu o privire cufundată Înlăuntrul său. „He-he, dar uneori mătura te mai și altoiește“, chicoti un salahor. Ippolit nu-l luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese odată: "tu nu vezi, mamă, că tata nu te mai iubește, poți pleca pentru totdeauna, numai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trezească un simț nou, să creeze un organ nou pentru spiritul uman... Pe când noi, cei de azi, suntem niște flăcăi vulgari, cu mințile vraiște. Acum, când ni s-ar permite să depistăm limitele și castrările mincinoasei filozofii, se cuvine să dereticăm prin convicțiuni, rânduindu-ne viața pe făgaș bun, să optăm pentru impulsuri originare, autentice. Acesta era ennui-ul tinereții lui, care se spulberase, sufocat în torentele de nămol ideologic ale epocii trecute... Zoe turna cafeaua aburindă în cănițele de porțelan, căscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tat-tu? VASILICĂ: Era prin șură când am plecat. DĂNILĂ (vine): Gata, Vasilică, i-ai adăpat? VASILICĂ: Precum ai spus, tătucă. I-am lăsat priponiți lângă fântână și-am venit. DĂNILĂ: Bine-ai făcut. Acuma pune mâna pe târn și deretică prin șură, că numa' bunica Safta lipsește de-acolo. (Vasilică iese) SMARANDA: Da' când te-ai întors, Dănilă, că nici n-ai plecat bine. S-a-ntâmplat ceva? DĂNILĂ: Nu s-a-ntâmplat nimica. SMARANDA: Zicea băietu' că iei boii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
veni părinții acasă. Se gândi că, dacă tot a spus mama că îi lasă în grijă toată gospodăria, va face ce văzuse că face mama în fiecare zi, că doar era gospodina casei acum. Intră în casă și începu să deretice, să facă paturile, să dea cu mătura, să deschidă geamurile să se aerisească. După ce termină cu toate acestea, merse la bucătărie, dar aici totul era curat și ordonat, căci avusese mama grijă de cu seară. Atunci, se gândi că ar
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
neuitând să dea porunci scurte bărbaților care se poticneau la intrarea in camarile prea putin inalte, neindemanateci in preumblarea lucrurilor fine, a sipeturilor si lazilor cu haine femeiesti. Comisul Mihăilă Furtună, scurt si gros la trup, dăduse porunci ss se deretice grajdurile domnesti, în care aveau armăsarii de soi, aduși, pe căi ocolite, de geambași zaporojeni, fiind ingrijiți de robi țigani, deprinși cu acest vrednic mestesug. Pe la mijlocul lunii aprilie, pe când creștinii catolici din ținut ciocneau ouăle cele roși, închinând și căni
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care va încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un par în gardurile mâncate de carii, potrivind acoperișurile bordeielor și adăposturile animalelor. Nici Fetea nu făcea altceva decât să hartoaie ciutura fântânii, urnită de crivățul sălbatic, gândindu-se, apoi, să meargă fuguța la oile, care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Nașterii Mântuitorului. Trebuie să fii mai bună ca în celelalte zile! Bine te-o mai învațat, părintele Ioan. Nu pot să scot o vorbă că mă mustră sfinții din Evanghelie! Fimeie hăi, se răsti Fetea, pune laptele la fiert și deretică prin casă, că acușica apare părintele cu ajunul! Aoleu, împielițaților, săriți de pe cuptor să mă ajutați. Scoateți țoalele, scuturați le, puneți pătura cea bună pe laiță, spălați căldarea pentru apă... Ho, fimeie, că nu dau turcii, pune-o pe Saveta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
oițe: Balcicul. Balcicul: impresia unei fetițe blonde, care, cu gesturi grațioase din cap, din buze și din mâini, ți-ar spune: Poftim la masă!" Mi-e somn, sunt obosit, bună seara, Ela de departe... Marți. O slugă mică, Hamiri, îmi deretică prin cameră. Ies și, singur, o pornesc. Pe drum, un cimitir mic ațipit. Pe deal, mormintele turcești. Apoi în grădina publică. Unul face un spirit local: "E așa de mică grădina, că dacă s-ar culca un măgar, i-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
datora pacifismului ei natural. După ce Dan pleca la muncă, unde orna literele care formau acronime sau, după caz, le simplifica, Carol se trezea că are la dispoziție o grămadă de timp liber. La fel ca toate soțiile, se apuca să deretice și să împartă pe categorii darurile de nuntă de la Heal’s și achizițiile mai recente de la Habitat și Reject Shop. Făcea ordine prin casă. După aceea, se ducea să se plimbe prin parc sau mergea la bibliotecă, să mai împrumute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
făceam temele, iar mama corecta lucrări, de când n-o mai lăsaseră să predea, corecta mult mai multe lucrări ca înainte, fostele ei colege îi dădeau, de multe ori, în secret, lucrări de corectat, fiindcă știau că numai cu banii din dereticat nu ne-am descurca nicicum, și-i veneau în ajutor în felul ăsta. Tare mult aș fi vrut să termin odată cu temele, pentru că tare mult aș fi vrut să-mi iau porția din tunelul de castane, făcut de mama special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fată bună, nu-i așa? - Și o prietenă adevărată, completă Ina. - Acum, poftim la masă, domnișoară! Uite că vine și tata! Și apoi, la culcare... Seara închisese demult porțile zilei. După ce luară masa, Ina o ajută pe mama ei să deretice prin bucătărie, rosti obișnuitul noapte bună! părinților și se retrase în culcușul ei intim. Prin fereastra deschisă larg spre grădină, Ina văzu o lună mare, ca un disc de aramă abia ieșit din laminor ce se uita indiscret în camera
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dormitor, căzu. Frusina auzi bufnitura și se duse repede să vadă ce s-a întâmplat. Abia reuși să-l ridice și să-l târască până în pat. Îl lăsă așa îmbrăcat în pat și își văzu de treburi prin bucătărie. În timp ce deretica se gândea că ar fi bine să îl lase singur, să meargă la tatăl ei și să stea din nou cu el poate numai așa o să-i regrete lipsa și să se potolească, să nu mai bea. Altă variantă la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și țigările erau singurele lui satisfacții pentru că, de când plecase Frusina de la el nu avea cine să-l îngrijească și să se ocupe de gospodărie. Mama lui venea din când în când să-i gătească și să îi spele lucrurile, mai deretica prin casă, el fiind ocupat cu munca și cu IAS-ul de care trebuia să răspundă. Și, ca un făcut, nicio fată pe care o invita în sat, la horă sau la bal nu dădea curs invitației, toate îl refuzau
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mai bine la ei. Ticu, însă, obiectă destul de nemulțumit că nu mai era cazul să le întoarcă pe toate cu dosu-n sus, după curățenia generală pe care o făcuseră înaintea Paștelui. Dar Mafalda își vedea liniștită mai departe de treburi, dereticând prin toate cotloanele și bătând covoarele de le săreau fulgii. O dată vine și Nando pe la noi și tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului. Că doar n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de campanie, mușcând fiecare dintr-o bucată de turtă. Apoi Daru îl duse pe arab în magazie și-i arătă robinetul la care să se spele. Se întoarse în cameră, strânse păturile și patul de campanie, își făcu patul și deretică prin încăpere. Apoi ieși în fața școlii, trecând prin clasă. Soarele începuse să se înalțe pe cerul albastru. O lumină proaspătă și vie se revărsa peste podișul pustiu. Pe cărare, zăpada începuse pe alocuri să se topească. Curând aveau să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dormea cel mic, depozitară pânzele lui Jonas și așezară un pat de campanie pe care dormea Rose, când venea singură. Jonas ocupa camera conjugală și lucra în spațiul dintre pat și fereastră. Trebuia doar să aștepte ca odaia să fie dereticată, întotdeauna abia după cea a copiilor. Apoi nu-l mai deranja nimeni, în afară de cazul în care se lua ceva din dulap; singura mobilă de acest fel din casă se afla în dormitor. Vizitatorii, deși mai puțin numeroși, căpătaseră noi tabieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din porcăriile mele, în speranța că odată și odată, cine știe, se va descoperi că am fost genial și atunci vor da lovitura cea mare. Dar spre deosebire de cei care se feresc să pună ordine în mediocritatea lor, eu mi-am dereticat-o, am scuturat-o de praf și am privit-o atent, chiar dacă am făcut asta cu silă. Încât mediocritatea mea semăna cu o cameră curată în care nu găseai nici un gunoi. Totul era de duzină, ieftin, descurajant; eram prea conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a curelelor sale de distribuție. Depăși, în gonetă, Cimitirul Bellu. Croșetă, pe dreapta, Cimitirul Evreesc. Se înscrise pe Olteniței, menținând pe-o latură Parcul Tineretului. Coti, gâtuind viteza, pe strada de case Stoian Militaru, unde, deși aprilie, gospodinele tot mai dereticau de tăciuni scrumiți, pântecele supt al sobelor de teracotă, și unde-și lepădau, tot din zece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]