185 matches
-
cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu. Am o recuperare. Mă gândeam să deretic ca lumea. Cristescu privi uimit în jur: ― Ce să mai dereticați? Femeia își strânse buzele. Răspunse didactic: ― Curățenia nu se face. Se întreține! Azvârli bărbia spre ușă: Unul nu pune mîna! Bătrâna știe de zaharicale și parizerul motanului. Atît! Când e să dea cu mătura o doare subit degetul ori se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tîmpiți! Și vă mirați de ce ne suspectează maiorul. Stați ca huhurezii, încotoșmănați, casa crapă de ger și nimeni nu face o singură mișcare! ― Cam ce mișcare ai dori să facem, tinere? întrebă Grigore Popa. ― Să chemăm un instalator, să mai dereticăm prin casă, ori naiba știe... ― Vai, domnule Matei, interveni Melania Lupu, dar ați fost și dumneavoastră de acord că aducând un specialist trebuie să mutăm dulapul din loc? ― Ei și? ― Dulapul e foarte șubred, are încheieturile slăbite, se poate nărui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din porcăriile mele, în speranța că odată și odată, cine știe, se va descoperi că am fost genial și atunci vor da lovitura cea mare. Dar spre deosebire de cei care se feresc să pună ordine în mediocritatea lor, eu mi-am dereticat-o, am scuturat-o de praf și am privit-o atent, chiar dacă am făcut asta cu silă. Încât mediocritatea mea semăna cu o cameră curată în care nu găseai nici un gunoi. Totul era de duzină, ieftin, descurajant; eram prea conștient
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din porcăriile mele, în speranța că odată și odată, cine știe, se va descoperi că am fost genial și atunci vor da lovitura cea mare. Dar spre deosebire de cei care se feresc să pună ordine în mediocritatea lor, eu mi-am dereticat-o, am scuturat-o de praf și am privit-o atent, chiar dacă am făcut asta cu silă. Încât mediocritatea mea semăna cu o cameră curată în care nu găseai nici un gunoi. Totul era de duzină, ieftin, descurajant; eram prea conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arate mulțumit. După ce m-am întors în odaie, servitorul Lucio mi-a adus o tunică albă de in, fără ciucuri, și o centură cu margini de argint. Mi-a spus că eram așteptat la marele stejar și a început să deretice, domol și tăcut, prin cameră. De-abia mă îmbrăcasem, când a apărut Rotari, nespus de agitat. Era doar în izmene, iar părul lung îi cădea pe umeri. M-a luat aproape pe sus. Până la acel moment nu cunoscusem femei longobarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
făceam temele, iar mama corecta lucrări, de când n-o mai lăsaseră să predea, corecta mult mai multe lucrări ca înainte, fostele ei colege îi dădeau, de multe ori, în secret, lucrări de corectat, fiindcă știau că numai cu banii din dereticat nu ne-am descurca nicicum, și-i veneau în ajutor în felul ăsta. Tare mult aș fi vrut să termin odată cu temele, pentru că tare mult aș fi vrut să-mi iau porția din tunelul de castane, făcut de mama special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâhnit rezervată. Vă puteți imagina cum o asculta Ravelstein, cum urmărea haosul care e viața acestor oameni. Buna bătrână deprinsese jocul albilor de la decanii, prodecanii și de la alți birocrați universitari ale căror așternuturi le aerisea și În ale căror saloane deretica. Și, desigur, le aflase și problemele de alcov, tainele ezoterice, psihiatrice, ale soțiilor, pe care i le livra lui Ravelstein cu ora. În apartamentul lui nu făcea mai nimic; cea mai mare parte din timpul pentru care era plătită ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dormitor, căzu. Frusina auzi bufnitura și se duse repede să vadă ce s-a întâmplat. Abia reuși să-l ridice și să-l târască până în pat. Îl lăsă așa îmbrăcat în pat și își văzu de treburi prin bucătărie. În timp ce deretica se gândea că ar fi bine să îl lase singur, să meargă la tatăl ei și să stea din nou cu el poate numai așa o să-i regrete lipsa și să se potolească, să nu mai bea. Altă variantă la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și țigările erau singurele lui satisfacții pentru că, de când plecase Frusina de la el nu avea cine să-l îngrijească și să se ocupe de gospodărie. Mama lui venea din când în când să-i gătească și să îi spele lucrurile, mai deretica prin casă, el fiind ocupat cu munca și cu IAS-ul de care trebuia să răspundă. Și, ca un făcut, nicio fată pe care o invita în sat, la horă sau la bal nu dădea curs invitației, toate îl refuzau
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu prilejul prăjiturii, să declare că nu avea nevoie de nimic, însă i se păru absurd, deoarece neapărat trebuia să doarmă undeva. De aceea tăcu și luă parte prin așteptare la preocuparea Otiliei. Aceasta deschise o ușă, intră singură înăuntru, deretică ceva în pripă, fiindcă se auziră lovituri de scaune izbite și de dulapuri închise, apoi strigă lui Felix să intre. - Până mâine dormi aici, este odaia mea. Fii fără grijă. E cam dezordine, dar o să mă ierți, nu? Noapte bună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Întâi se gândi să trimită scrisoarea prin poștă, însă putea sosi când era și el de față, și asta nu-i convenea. Hotărî să i-o pună în cameră, dar și așa trebuia să fie prudent, ca nu cumva Marina, dereticând odăile, s-o arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu indicația "Domnișoarei Otilia" pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și pașii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a curelelor sale de distribuție. Depăși, în gonetă, Cimitirul Bellu. Croșetă, pe dreapta, Cimitirul Evreesc. Se înscrise pe Olteniței, menținând pe-o latură Parcul Tineretului. Coti, gâtuind viteza, pe strada de case Stoian Militaru, unde, deși aprilie, gospodinele tot mai dereticau de tăciuni scrumiți, pântecele supt al sobelor de teracotă, și unde-și lepădau, tot din zece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își aprinse o țigară. Apoi ezită, i-o întinse Cosminei și-și mai aprinse una. — O să scape ? — Nu știu, răspunse chirurgul care se chema Pantelimon. I-am pus la loc frânturile cum m-am priceput. O să mai avem mult de dereticat prin el. Pe de altă parte, nu știu cum să-ți răspund la întrebare. Noi zicem că dacă scapă înseamnă că o să trăiască. Din punctul lui de vedere, a scăpa e totuna cu a muri. E o ușă de pe pragul căreia el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de obicei, ultima zi. Cu o seară înainte, rămăsese mult în fața ușii de la camera tatălui său. Nu și-o amintea bine, de când o văzuse ultima oară, pe vremea când taică-său trăia. Maică-sa intra, din când în când, să deretice, după zgomotul lucrurilor împinse de colo colo, căuta să-și reamintească, dar îi era tot mai greu. Ținea minte doar penumbra pe care abajurul veiozei o răspândea în jur și chipul tatălui deasupra, în întuneric. Încercase uneori să se uite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dulap nu se aflau decât haine și lenjerie. Ioanide știa precis că altădată Tudorel își umplea odaia cu fel de fel de fleacuri, fotografii, cărți, încît avu impresia hotărâtă că, înainte de a pleca, de astă dată băiatul își ridicase lucrurile, dereticând prin casă. Ce vrea să zică austeritatea asta? Unde-și ține obiectele? În pod, la altcineva? Masa era acoperită cu un postav verde, ce cădea în jos acoperind partea superioară a picioarelor. Ioanide ridică învelitoarea în sus descoperind sertarul și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
are preocupări străine de ale noastre, pune tăcere chiar și în expresia fizică indirectă a persoanei sale. De ce a închis tocmai sertarul? Poate a vârât în el cine știe ce drăcii lubrice, pe care se rușinează să i le vadă servitoarea când deretică." Năvălit de gânduri obscure, Ioanide se-ntinse pe pat cu mâinile sub cap, dormită îndelung astfel, în fine, se sculă, ieși, apoi veni cu o lădiță de chei și cu o pilă. Potrivi câteva chei, pili puțin una din ele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe vremea aia, pe cine să întrebe, Poliția și birourile de informații, nu se inventaseră? Ministerul Turismului, nici atâta! Și nici Elena Udrea nu era, bunăoară! Așa era pe atunci, domnilor. Comună primitivă, ce mai! Iar femeile rămâneau singure, să deretice prin peșteră, d-aia știau și știu și azi unde-s cuiele, crema de pantofi, neagră sau maro, sau chiar ornamentele de Crăciun de anul trecut, pe care tu, purtătorul de nădragi, nu le-ai găsi nici cu detectorul de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Paralelismul dintre drumul lunar, supus temporalității și morții luna fiind considerată "primul mort" și destinul uman, drămuit de hotare biologice, construiește un adevărat ritual al primenirii umanului, în funcție de fazele lunii. Astfel, înainte de Paști, când era Lună Veche (Lună Plină), se dereticau gospodăriile, se spălau rufe, se văruia, dat fiind faptul că Luna Veche simboliza rostuiala, sporul casei, "să meargă toate din plin". De altefel, sărbătoarea Paștelui se calculează în raport cu echinocțiul de primăvară și cu faza Lunii Pline. Când ese Lună Nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
confundată cu pământul, satul cu ulițele lui, câmpia ca vatră strămoșească, zilele babelor: "când e tăcere undeva în seară/ și-ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri/ trec babele atunci, încet, pleșuve/ și duhul pământului deretică-n adâncuri." Undeva sub pământ stau îngropate femeile, pruncii, cei plecați în război; poetul prezintă antitetic o stare de efervescență, de proliferare în raport cu ceea ce a reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane de cocori./ Pe aici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
O R G E F I L I P ( C A N A D A ) Poezii MARIA PRE PĂMÂNT du-te Maria pe pământ, I-a zis prea-sfântul Dumnezeu, acolo multe treburi sunt, ce nu le-am terminat nici Eu. deretică, măicuța mea și pe copii să îi iubești. le-am pus în frunte câte-o stea că ei sunt îngeri pământești. nu duce lumea la război. învață-i să dospească pâini, să umple lumea de altoi cu lumânările în mâini
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
și primi darul. Jupâneasa Ilinca zâmbea șugubăț. Era Mihai, Mihai cel dintotdeauna. — Cât despre steaua cu coadă care a măturat cerul, preacinstită jupâneasă Brâncoveanu, începu repede Mihai să vorbească, îmbră-țișându-le din ochi pe amândouă boieroaicele, când a început steaua să deretice bolta cerului, mânăstirea din dealul Cotrocenilor era demult sfințită. Că doar eu am fost ispravnic. — Da, așa e, la Înălțare a fost sfințită iar steaua cu coadă s-a ivit în iarnă. Pe vodă Șerban l-am ajutat toți să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de gardă și dinspre grajduri, doar palatul așa cum bătea soarele pe el, drept din față dinspre răsărit părea o minune din basm. În goana mare, zornăind cheile, ispravnicul trecu pe lângă el; era de dimineață și slugile încă nu intraseră să deretice dacă mai rămăsese ceva nedereticat, așa că ispravnicul se grăbea să descuie. Ștefan se opri, privi lung clădirea, apoi își umplu ochii de galbenul de lumină al tufelor de forsythia trimise în dar acum cincisprezece ani de lordul Paget. Simțea un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de campanie, mușcând fiecare dintr-o bucată de turtă. Apoi Daru îl duse pe arab în magazie și-i arătă robinetul la care să se spele. Se întoarse în cameră, strânse păturile și patul de campanie, își făcu patul și deretică prin încăpere. Apoi ieși în fața școlii, trecând prin clasă. Soarele începuse să se înalțe pe cerul albastru. O lumină proaspătă și vie se revărsa peste podișul pustiu. Pe cărare, zăpada începuse pe alocuri să se topească. Curând aveau să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dormea cel mic, depozitară pânzele lui Jonas și așezară un pat de campanie pe care dormea Rose, când venea singură. Jonas ocupa camera conjugală și lucra în spațiul dintre pat și fereastră. Trebuia doar să aștepte ca odaia să fie dereticată, întotdeauna abia după cea a copiilor. Apoi nu-l mai deranja nimeni, în afară de cazul în care se lua ceva din dulap; singura mobilă de acest fel din casă se afla în dormitor. Vizitatorii, deși mai puțin numeroși, căpătaseră noi tabieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu sfială și tace, tace ca în fața unui mormânt deschis. A pierdut demult obiceiul de a vorbi altora despre sine... Ba, chiar a căpătat obiceiul de a se teme de asta. Și, strângându-și la ceafă basmaua înflorată, continuă să deretice prin casă, în semn că vorbirea s-a terminat... CAPITOLUL IV Faunul Bătrânul Toma Chiuariu, încă din tinerețe, era un mare povestitor... și, pentru asta îl îndrăgeau sătenii din împrejurimi; le spunea, ori de câte ori avea prilejul, povești cu întâmplări vânătorești nemaiauzite
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]