11,237 matches
-
au impus deja unele precum spicheriță (DEX 1975) sau barmaniță (DEX 1996); ultima e doar accidental substitută de un mult mai solemn anglicism ("lucrează ca bar-woman" - RL 848, 1993). în alte cazuri, concurența sufixelor se manifestă în existența a două derivate diferite de la aceeași bază: în acest caz, tendința derivatului în -iță este de a acumula conotații afective, ironice sau chiar ușor depreciative. Deocamdată, în cazul lui făniță, cred că predomină nota glumeață și de simpatie: impresia generală e produsă de
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
barmaniță (DEX 1996); ultima e doar accidental substitută de un mult mai solemn anglicism ("lucrează ca bar-woman" - RL 848, 1993). în alte cazuri, concurența sufixelor se manifestă în existența a două derivate diferite de la aceeași bază: în acest caz, tendința derivatului în -iță este de a acumula conotații afective, ironice sau chiar ușor depreciative. Deocamdată, în cazul lui făniță, cred că predomină nota glumeață și de simpatie: impresia generală e produsă de percepția derivatului ca nou și neobișnuit, ca și de
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
de la aceeași bază: în acest caz, tendința derivatului în -iță este de a acumula conotații afective, ironice sau chiar ușor depreciative. Deocamdată, în cazul lui făniță, cred că predomină nota glumeață și de simpatie: impresia generală e produsă de percepția derivatului ca nou și neobișnuit, ca și de posibilitatea de confuzie cu valoarea diminutivală a sufixului.
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
istorică, etnografică și lingvistică despre aromâni este foarte bogată, nu s-a ajuns pînă astăzi la un consens asupra numelui acestui neam". în limbajul științific și în cel oficial lucrurile sînt destul de clare: e preferat termenul aromân, care are, împreună cu derivații săi, avantajul lipsei de ambiguitate; continuă totuși să se folosească și compusul macedo-român, cu oarecare tradiție, dar e în genere respins macedonean, care poate trimite la realități etnice, geografice sau lingvistice diferite (chiar cu implicațiile politice nedorite). O prezentare detaliată
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
o formă coruptă și cu sens modificat a unui împrumut exotic din turcă (odalyk). Sensul în limba de origine era, într-adevăr, de "roabă în slujba femeilor din harem"; cuvîntul prezintă astfel o perfectă analogie cu cameristă, pentru că e un derivat de la oda ("cameră") - care a dat de altfel în română (probabil și prin intermediar slav - bulgăresc, sîrbesc) odaie. Legătura indirectă dintre odaliscă și odaie e prezentată de Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (o carte de la
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
lui Etienne Hajdu. Față de formele decorative ale acestuia, agitate și analitice, a căror sursă era imprevizibilul univers vegetal, formele decorative ale lui Camilian Demetrescu erau mult mai sintetice și mai ample ca discurs al suprafeței, însă imponderabile ca substanță și derivate, mai curînd, din lumea subacvatică, din calotele transparente ale unor crustacee, abstracte și ele. Subminînd materia, volatilizînd lemnul într-un proces de combustie spirituală calmă, ridicînd amintirea acvaticului pînă la transparențele aerului, Camilian Demetrescu era atunci un postbrîncușian puternic marcat
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
sinonimele monah și părinte; pentru călugăriță lista e ceva mai bogată, cuprinzînd seria maică monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. O cercetare mai insistentă a dicționarelor și mai ales lectura textelor religioase adaugă la formele masculine citate și cîteva derivate specifice, precum viețuitor, ostenitor, nevoitor; femininele lor amplifică seria de sinonime pentru călugăriță, din care nu poate lipsi măicuță, la origine un diminutiv hipocoristic, dar care a devenit sinonimul funcțional al cuvîntului-bază. La seria feminină, de altfel, aș vrea să
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
cuvinte, în alternanță: "fiecare măicuță are ceva de făcut"; "17 măicuțe"; "maicile se descurcă foarte bine" (EZ 2424, 2000, 6). Merită atenție și termenul viețuitoare, specific limbajului bisericesc, solemn și arhaic ("Mănăstirea - găzduiește 54 de viețuitoare" - EZ 2424, 2000, 6); derivatul de la a viețui apare tot mai des; de pildă, în indicațiile din Drumuri spre mânăstiri. Ghidul așezămintelor monahale ortodoxe din România, de Mihai Vlasie (București, Editura Sophia, 1999), care îl utilizează în mod constant: "mânăstire de călugări, 15 viețuitori"; "mânăstire
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
conservatorismului, a teratologiei comuniste, discuție în care tonul devine violent și stilul sarcastic. Comunismul e considerat "un dogmatism fără sistem", bazat pe "brutalitate și desfrâu", un "gunoi moral și mental", o "antidoctrină sau o contradoctrină". Surprinzător însă, comunismul apare ca derivat al liberalismului extrem, fiind în esență pretenția de privilegiere a plebei. Analiza principiilor de bază ale doctrinelor, teritoriu unde originile lor și motivațiile sufletului colectiv se învederează reciproc, permite extrapolarea ideatică. Astfel, bolșevismul apare ca un fenomen de esență religios-creștină
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
pretenție" (VL, arh. Int.,1999). Evoluția semantică a cartierului urmează așadar, la distanță în timp, pe cea a substantivului mahala, în cazul căruia o desemnare inițial neutră a căpătat treptat sensuri depreciative (evidente azi în determinantul de mahala sau în derivatele mahalagiu, mahalagioaică, mahalagesc etc.).
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
DLR), nu însă și de Dicționarul explicativ (DEX), pansea ar fi pătruns în română printr-un intermediar neogrecesc, care ar explica relativa vechime și răspîndire a numelui florii. Solida fixare în limbă e dovedită de altfel și de existența unui derivat diminutival, care a devenit o denumire alternativă: panseluță. Oricum, diversificarea formală și încadrarea morfologică în genuri diferite au accentuat în română ceea ce în limba de origine (ca sursă directă sau mai îndepărtată) era doar o diferență de sens. Panseu aparține
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
populară (chiar dacă apare și în unele neologisme, raportul cantitativ e în favoarea termenilor tradiționali); în Dicționarul invers, aceste preferințe se verifică în zeci de cuvinte, de la unele curente - bătăios, dubios, năbădăios, păios, putregăios, tăios, tămîios, sărăcăcios, supărăcios, urîcios, voios - pînă la derivate vechi sau regionale, de circulație foarte redusă, precum crăpăcios, flămîndicios, îmbuibăcios, năsărîmbos, scărăndăvicios, zgăibos. Unele dintre adjective - mîncăcios, mustăcios, negricios, necredincios, curios - cunosc substantivizări destul de stabile; semantica lor e totuși cea a unor calificative, atribuind trăsături descriptive care nu s-
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
cuvîntul mafie desemnează un anumit tip de relații și de activități, asemănătoare cu acelea ale mafiei italienești tradiționale, astfel încît se vorbește tot mai mult de mafia rusească, chinezească, moldovenească, țigănească, românească, ca și de mafia petrolului, mafia comisioanelor etc.; derivatele suferă aceleași lărgiri de sens. Din faptul că termenii sînt folosiți mai ales metaforic, pentru "relații de tip... ", s-a simțit probabil nevoia unui nou derivat adjectival, cu sufixul suplimentar -ic: "această afacere e un act mafiotic" (RL 2459, 1998
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
mafia rusească, chinezească, moldovenească, țigănească, românească, ca și de mafia petrolului, mafia comisioanelor etc.; derivatele suferă aceleași lărgiri de sens. Din faptul că termenii sînt folosiți mai ales metaforic, pentru "relații de tip... ", s-a simțit probabil nevoia unui nou derivat adjectival, cu sufixul suplimentar -ic: "această afacere e un act mafiotic" (RL 2459, 1998, 3). Cuvîntul mi se pare în curs de răspîndire: din arhivele pe Internet ale unor publicații, am cules exemple precum "de teama capitalismului mafiotic în curs
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
de locuitori derivate de la teme străine", Magdalena Popescu afirma că sufixul -iot, de origine greacă, ar fi, în limba română, total neproductiv. Lăsându-se identificat în cîteva împrumuturi, sufixul nu ar fi format în română cuvinte noi (unica excepție menționată, derivatul sinaiot, era considerată discutabilă). Descrierea situației, exactă pentru momentul respectiv, ne ajută să înțelegem încă o dată că evoluția limbii nu e lineară, că lucrurile nu sunt date o dată pentru totdeauna și de aceea previziunile sînt riscante. E de ajuns să
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
în lipsa unor atestări mai vechi, care să evoce o preluare prin contacte lingvistice directe, ipoteza etimologică rămâne acceptabilă. Confruntînd exemplele din articolul citat al Magdalenei Popescu și cuvintele cuprinse în Dicționarul invers cu lista acceptată de DEX, descoperim că, între derivatele în -iot ceva mai cunoscute, apar și în Dicționarul explicativ cuvintele fanariot și italiot (nu și iscariot, rumeliot, lavriot ș.a.). Părăsind categoria numelor de locuitori, putem observa că există în română cel puțin două cuvinte uzuale cu aceeași terminație, patriot
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
există în română cel puțin două cuvinte uzuale cu aceeași terminație, patriot și idiot, de origine grecească directă în primul caz, îndepărtată și mediată în al doilea; ele pot fi invocate, eventual, pentru anumite asocieri, sugestii fonice și conotații. Oricum, derivatul în -iot desigur cel mai frecvent, important prin valorile sale afective și prin extensiile sale semantice, este fanariot (împrumutat ca atare, din neogreacă, dar analizabil în măsura în care în textele de istorie se vorbește întotdeauna și de Fanar). Rolul cuvîntului fanariot a
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
cipriot nu au nimic negativ, în uzul actual al sufixului descoperim o nuanță ironică, depreciativă (care întîlnește valoarea peiorativă a unui sufix asemănător din alte limbi romanice). Productivitatea actuală (relativă) a sufixului se observă în primul rînd în formarea unor derivate de la toponime românești - de obicei cu o conotație ironică, vag depreciativă. În principiu, sufixul se aplică unor nume terminate în -i(a): sinaiot de la Sinaia, mangaliot ("promontoriul mangaliot" - RL 2155, 1997, 24) de la Mangalia. Trebuie amintit și că de la numele
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
doar rodul unui joc de cuvinte, asociind numele propriu Funar și adjectivul fanariot, este "epoca funariotă" ("Zig-zag" 15, 1992, 4). Chiar izolate și glumețe, aceste inovații lingvistice atestă o anume vitalitate a sufixului, cel puțin în limbajul familiar. De fapt, derivatul cel mai răspîndit produs cu ajutorul sufixului, depășindu-l probabil ca frecvență, în limba actuală, pe fanariot, este substantivul și adjectivul mafiot: povestea acestui cuvânt merită însă o discuție aparte.
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
latentă ori dibuitoare la începuturile afirmării sale, a celulei cerebrale românești de-a gîndi cunoașterea. Ceea ce reduce considerabil drastica sentință contrară a filosofului... Însă C. Noica se contrazice și mai adînc, ajungînd a susține la un moment dat specificul nostru, derivat al unei "Românii eterne", "sătești", nu doar opus Occidentului, ci și superior acestuia. Un soi de protocronism avant la lettre? Mai curînd, spre a nu exagera, o joncțiune cu poziția tradiționalistă a unor Blaga, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu. Obiectul
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
specializări care nu sînt însă deloc departe de sensul principal: "deținut nou-venit în penitenciar"; "infractor aflat la prima condamnare"; "hoț începător". Dicționarul Volceanov separă însă, tratîndu-le ca două cuvinte independente, formele bidiviu (cu varianta bighidiu) și bididiu. Există chiar și derivate feminine ale cuvîntului (bididie, bididioaică), cu sensul previzibil "tînără, fată": "Vede lovele, bididia!" (într-un articol al lui B. Lăzăreanu din 1923). Sensul argotic provine probabil din graiul muntenesc, în care chiar dicționarul academic (DA) atesta existența unui uz metaforic
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
de transport (tramvai, troleibuz, autobuz etc.)" și 2) "înghesuială, aglomerație"; la acestea se adaugă două expresii - a da un panacot "a fura din buzunare" și l-a pus la panacot "l-a urmărit pînă într-un loc aglomerat", precum și două derivate: a panacota "a fura din buzunare" și panacotist "hoț de buzunare". în dicționarul de argou al Ancăi și al lui George Volceanov (1998) sînt reluate unele dintre sensurile citate, dar apar și forme mai bizare: un substantiv cu singularul panacota
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
extindă uzul în mediul argotic. De la sensul "portofel" s-a ajuns probabil, cu ajutorul construcțiilor prepoziționale și verbale, în care termenul era uneori doar vag înțeles, la glisarea asupra altor circumstanțe ale furtului. Evoluția spre sensul de agent uman, care concurează derivatele cu sufixe specifice (panacotar, panacotist) mi se pare paralelă cu cea care a transformat un împrumut recent din engleză - racket - din nume al acțiunii (de obținere ilegală de bani, prin șantaj sau violență) în nume al agentului specializat (tâlhar, jefuitor
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
de o pauză ("un om bătrîn, bătrîn"), cea separată de o conjuncție ("rău și rău") sau de o prepoziție ("zi de zi"), cea în care un al doilea element îl reia doar în parte pe primul, fiind de fapt un derivat (de pildă un diminutiv: "nou nouț"), sau o altă formă flexionară ("frumoasa frumoaselor"). Structura invitației la bal sau la spectacol seamănă cel mai bine cu modelul sintactic destul de puternic în înjurăturile și blestemele românești: fir-ar să fie, arză-l
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
un sictir, a lua la (sau cu) sictir, înregistrate și acestea în dicționar. Un sens special - "atitudine de dispreț" - este exemplificat printr-un citat din Convorbiri literare: "se uitau cu un fel de sictir". Formula de imprecație a produs un derivat verbal: a sictiri pe cineva "a înjura" (tot așa cum înjurăturile care invocă dracul au impus verbul a drăcui). Forma actuală a verbului a fost precedată de a sictirisi, ieșit din uz, de la care, după atestările unor dicționare mai vechi, s-
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]