451 matches
-
București, 2000; Holocaust în România?, București, 2002; Vin americanii!, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Damian Necula, „Jucătorul de table”, VR, 1972, 4; Iorgulescu, Scriitori, 271-272; Marian Popa, „Carnaval la Constanța”, SPM, 1979, 424; Laurențiu Ulici, Romancierii, RL, 1979, 10; Nicolae Manolescu, Deriziunea romanescului, RL, 1979, 15; Tia Șerbănescu, Tineri prozatori, RMB, 1979, 10 750; Gheorghe Perian, Un roman parodic, VTRA, 1979, 4; Virgil Ardeleanu, „Carnaval la Constanța”, ST, 1979, 6; Artur Silvestri, „Carnaval” fără carnavalesc, LCF, 1979, 31; Iulian Popescu, Literatura speculativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
după ce aceeași carte era simultan blamată și considerată genială, recepta rumorile criticii cu aceeași indiferență cu care asculta murmurul ploii. Amintiți-vă ce diverse puncte de vedere a stârnit eseul critic Nu al lui Eugen Ionescu, o subtilă luare în deriziune a orientărilor polare ale criticii. Nu-mi îngădui să dezvolt opinia despre critică a tânărului și foarte talentatului prozator spaniol Carlos Ruiz Zafón. Romanul Jocul îngerului este o literatură despre literatură și soarta ei, este o literatură bogată în idei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de vină, ci vânduții care o reneagă, nu fac nimic pentru ea, dar o locuiesc și îi mănâncă pâinea trudită de țăran. Problema postmodernismului a rezolvat-o inteligent, în proza lui, Petru Cimpoeșu. Votez cu ironia lui care ia în deriziune sloganul. Are un pamflet spumos, cu nume reale, curajos, Băi, fiți postmoderni, altfel nu ne primește în NATO! După ce-l citești râzând nu mai poți nici măcar să accepți termenul și nici să-l mai folosești. 12) V-ați dori o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
respectiv a rămas în țară. Guvernul a prezentat acest gest recuperatoriu ca pe o mare izbândă, deși el a rămas aproape fără ecou în opinia publică. 7 Actorul distribuit în rolul principal a contribuit în mare măsură la aducerea în deriziune a personajului, realizând o reclamă la felurite echipamente de încălzire. Costi Rogozanu a comentat situația, sub titlul Ștefan cel Mare de apartament: "anul acesta au fost alocate de la buget sute de miliarde de lei pentru serbări, expoziții cu o sabie
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
3) Dl. Lascăr Catargiu este acela care a refuzat tipărirea acestui curs, câte două coale pe lună, la Imprimeria Statului Comunicându-vă acestea cu rugămintea de a da loc în cel dintâi număr al ziarului dv., exclam și eu «Ce deriziune»! B.P. Hasdeu“ 82 Se înființează Societatea de asigurare mutuală „Unirea“. Ziarele publică lista societarilor și sumele subscrise. S-au adunat în total 17 768 700 lei. Cel mai mare subscriitor este Lambru Vasilescu cu lei 3 200 000 lei. Cel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
deloc a mentalităților și comportamentelor specifice societăților libere au condus la o adăncă schismă între ceea ce se declamă și realitatea de fapt. Probabil, nu este exagerat să afirmăm că starea de înapoiere evidentă, în special, materială, se datorează luării în deriziune a chestiunii educației în istoria modernă a Romăniei - mici și mari. Privind în istorie, este aproape de bun simț să remarcăm că toate marile popoare, puteri militare și, evident, economice au fost mari creatoare de cultură. ieșirea în etern Trăim astăzi
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
unor forme pe care sistemul de valori dominant le denigrează, dar care sunt adoptate de cei fără putere (pe criterii de rasă, limbă, gen, vârstă, clasă), dar și în condiții istorice care lasă individului un sentiment al derivei și al deriziunii, "îndulcit de imersiunea în produse pop".675 Final de secol Dacă atunci când s-a manifestat pentru prima oară în banda desenată, critica stângistă a societății și a valorilor tradiționale a șocat și a determinat reacții prompte și violente, din anii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Maslowski, Joana Nowicki, Mituri și simboluri politice în Europa Centrală, p. 15. 334 Maslowski, în ibidem, pp. 22-27. Autorul identifică două stiluri estetice adoptate și ca modele de existență în această regiune: patosul discursului eroic sau martirizator, și grotescul, adică deriziunea unei vieți fără repere sub o Lege străină și nerecunoscută, cu reguli fantastice ori absurde din punct de vedre cultural, al cărui expresie tip este umorul negru, "al spânzuratului" (Kafka, Hašek, Kundera). Ibid., p. 26. 335 În Ibid., p. 12
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
26, observație la care a râs". Glossa lui Obiektiv Obiektivovici ne propune o perspectivă zoomorfă a modului de producție: apare numit "mulgătorul sursei" prin care orice "informant" este deplasat în repertoarul animalier, cu toate derivele posibilee. În alt plan, dincolo de deriziune, să ne amintim că una dintre cele mai lungi Surate din Coran (a II-a) poartă ca titlu numele a acestui animal. Acolo aflăm o reprezentare cu totul inedită a raportului dintre suflet și credință: În firea pietrei se află
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în epocă (mai ales în calitatea de "cadru didactic"). Cele mai multe exemple de neverosimil (ca argument pentru necredință "fundamentată științific") erau extrase din Evanghelii și priveau nașterea fără de prihană, motiv susceptibil, în "rostirea poporană" de a fi deturnat spre forme de deriziune facilă. 76 Datorez intromisiunea acestui termen în contextul dat finului (de suflet) al lui Iliescu, girantului și garantul celebrei "Cati"(cunoscută și sub numele de Abraam Buricka de la Educație), inimitabilului Vanghelie. Pentru "ejectarea" din partid (formulare pretențioasă), acest gurù al
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
jurnalisticii. Pentru că, printr-o piezișă aproximație geografică, Danemarca ar putea părea o Dobroge situată în vecinătatea Mării Nordului, am remarca modul cum la București, în același secol și numai câteva decenii mai târziu, Mihai Eminescu (1850-1889) își asuma și el riscul deriziunii. Făcând zilnic drumul spre Lipscani, când amintirile sale germane erau confiscate de temperaturile caniculare ale politicii românești, Eminescu conversa zilnic cu „marele public”. În obscuritatea unei cămări din redacția Timpului, poetul îndrăgostit de Hamlet era obligat să descrie întâmplările bolnave
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
patriotic. A compus și scenarii de teatru radiofonic, unele fiind montate și difuzate. După 1980 a publicat și proză (romane, povestiri istorico-patriotice pentru adolescenți). În activitatea de dramaturg a lui G. se pot distinge două maniere: una este cea a deriziunii crude, a construcțiilor metaforice și alegorice, îndatorate „teatrului absurdului” (dar mai mult ca procedee și „trucuri”, fără profunzimea și tragismul creațiilor marilor reprezentanți ai curentului), cu ambiții filosofice și morale, însă cu redusă consistență ideatică și relativ modestă ținută artistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
refacă traseul înțelegerii fără apăsarea uriașă a memoriei activ(at)e? Caragiale e scriitorul care a pătruns pînă în subconștientul nostru de lectură. Îl "citim" în tot locul, tentați să dăm situațiilor de limbaj, de viață, acelora atinse de aripa deriziunii, ori de sumbra "fatalitate" un corespondent (literar) notoriu. Pentru români, se-nțelege. Este, așadar, imposibil să ne bucurăm de promițătoarea "uitare", aceea care netezește atenția unei noi citiri. Formulat altfel, adevărul pare să fie acesta: recitirea nu descoperă ceva care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
observă "regula", scriitorul nu i se poate supune. A ținut Caragiale la un "repertoriu" personal, care-l face azi recognoscibil, sau (cînd nu e vorba de autopastișă) geniul său comic se servește doar de acest repertoriu, autocitîndu-se, și duce astfel deriziunea spre alte, subtile, configurații? Atît de ale lui, dar apărînd în textele "poveștilor", temele comice ale lui Cargiale sînt "lipite", cusute cu ața albă a ironiei intertextuale, dobîndind o altă coloratură stilistică. "Să le numărăm...": odrasla, aici progenitura iadului, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale lui Macedonski, avansând de la originalitatea paroxistică până la scandalul din lumea literară, răscolind climatul literar de sfârșit de secol și conducând la modificarea conceptului de poezie, istoricii literari îl consemnează tocmai pentru curiozitatea alurii sale voit neconvenționale (posibilă replică și deriziune la adresa cenacului junimist, dat fiind că în epoca afirmării lui Macedonski junimismul își trăia deja declinul și începuse să echivaleze cu conservatorismul): într-un salon drapat în catifea roșie, ornat cu obiecte de artă, la lumina lumânărilor și în fum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
călcată în picioare. Jandarmii au lovit fără milă” (Evenimentul Zilei, 24 iun. 2012). - „Grafic. Cei mai mulți pelerini au mers la „Sfânta” pe 14 octom brie, ora 4.00” (comunicat oficial al Jandarmeriei) (Ziarul de Iași, 17 oct. 2011). e) Stigmatul pelerin : deriziune, critica „obscurantismului”, superstiție. Inadecvarea pelerinajului la modernitate. Violență. - „Scandal și cuțite aduse la sfințit la racla Sf. Parascheva. Ce faci, Doamnă, pui scaunul pe Sfânta ?” (ProTV, 14 oct. 2012). - „Prevestitori ai Apocalipsei, la pelerinajul de Sf. Dimitrie : nu mâncați ceafă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
preistorie, cultul lui Dionysos, o dată integrat în universul spiritual al grecilor, n-a încetat, în același timp, să creeze noi valori religioase. Desigur, frenezia provocata de posesia divină - "nebunia" - a intrigat pe numeroși autori, și de multe ori a provocat deriziunea și ironia. Herodot (IV, 78-80) relatează întâmplarea unui rege scit, Skylas, care, la Olbia, pe Borysthene (Nipru), se "inițiase în riturile lui Dionysos Baccheios". În timpul ceremoniei (te le te), posedat de către zeu, ci se prefăcea/drept "bacchant și nebun". Era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
individual, dl Breban s-a voluntarizat a fi un aprig denigrator al mișcării și al liderului ei. L-a urmărit pe dl Goma cu îndârjire, pretutindeni, înainte și după decembrie ’89, aruncând asupra scriitorului și dizidentului acuzații, suspiciuni, rafale ale deriziunii de cea mai joasă speță. De la presiunile făcute asupra dlui Noel Bernard de a nu-l mai mediatiza pe dl Goma, fiindcă, vezi Doamne, Goma se afla în eroare, în plus, nu avea nici prestigiu, nici talent, până la acuzațiile pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
la „La Mama“ cu actorii americani. Scena „La Mamei“ era tot plină de gunoi, personajele mișcându-se ca niște păpuși mecanice sub privirea ironică a unui Jarry care În America amintea de Chaplin, și el vizând distrugerea tabuurilor oficiale prin deriziune. Totuși, În comparație cu explozia de scatologie ubuescă și anarhie veselă a spectacolului românesc din Institut, la New York ceva Își pierduse viața. Gunoaiele masive ale străzii din East Village miroseau abundent și făceau competiție gunoiului de pe scenă, care părea banal și anost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bună profesional. MĂ rog, cu realizările care puteau fi la vremea aceea. Și în guvernul acesta de coaliție, al Convenției Democratice cu Partidul Democrat, au fost câteva valori, dar văd că ideea de ministru a început să fie tratată cu deriziune. Adică, de la o guvernare la alta, ne trezim cu tot felul de oameni nechemați, fărĂ o experiență managerială, care, după ce au lipit afișe în campanie - e o exagerare, dar nici prea-prea -, sunt recompensați cu funcția de minis‑ tru al guvernului
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sau, pentru a da niște exemple din literatură, Hlestakov ori Coriolan Drăgănescu. Între derizoriu și odios deosebirea e doar de optică, nu și de esență ; de la Tartuffe la Iago, de la Hlestakov la Macbeth nu există esențial nici denivelare, nici distanță. Deriziunea sau ferocitatea sunt termenii unei alternative doar aparente. Nu există abominație de care nulitatea să nu fie perfect aptă. Oroarea pe care, odată demascat, un asemenea ins o inspiră vine din această nelimitată a lui aptitudine de a invalida existența
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
unul de anvergură, adică e în același timp și un critic autentic. Arta lor e în chip eliminatoriu o artă a admirației. Am afirmat aceasta de lungă vreme și am repetat-o mereu, stârnind, n-am înțeles de ce, nedumerire și deriziune. Evident, simțul critic fiind selectiv, negația face parte din arsenalul său, dar ca efect secundar. Chiar și atunci când, în anumite stadii de criză istorică (cu aferentele malformații culturale), acțiunea critică se vede în postura de a trebui să opereze un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
români sau europeni, ci pur și simplu pentru că nu le cunosc, nu le posedă; arta romanului clasic, realist, iscată și dusă la culme În secolul al XIX-lea de scriitori francezi și ruși mai ales, se află azi În plină deriziune și, probabil, decadență. Dar nu și necesitatea ei, publicul larg și instruit caută În continuare romanul, gen major și apt de a exprima nu numai stări fizice sau psihologice, dar și idei abstracte și simboluri, necesare Înțelegerii existenței și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
firește. Surprinzător, el nu zice nimic despre sprijinul pe care l-a primit la început de la Demostene Botez și Otilia Cazimir, nimic apoi despre susținerea morală pe care i-am acordat-o într-o vreme în care, vai, era obiectul deriziunii unor autori de notițe răutăcioase. Așa, barem în treacăt! Nimic, în fine, despre umilința resimțită în postul de corector și revoltele care o însoțeau! Contrariat și indispus, mi-am scos numele din evocarea lui Eugen Uricaru și dintr-un articol
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le respingea cunoscându-le, și chiar mai mult decât atât, repertoriindu-le ironic procedeele printr-o deformare spe- ci fică : parodia. Parodiile simboliste stau la vedere, critica nu le-a dat prea mare atenție tocmai pentru că prozatorul compromitea sistematic coborând în deriziune un rol major în literatura pașoptistă și postpașoptistă, acela de poet. Parodiile simboliste relevă însă o perfectă stăpânire a mijloacelor poetice cu care scriitorul ar fi putut foarte bine să-și construiască un profil simbolist și nu neapărat în descendența
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]