450 matches
-
Dar nu numai traseele lungi înghit timpul, și așa tot mai drămuit, ci și drumurile zilnice din marile orașe. Bucureștiul este poate primul pe lista marilor cronofagi, dar nu este singurul; toate marile metropole se confruntă cu acest fenomen, enormă deriziune ce ia în răspăr una din marile iluzii ale modernității - progresul. Oprit din goana lui nebună, omul este forțat, cu toate consecințele dureroase ce decurg de aici, să se oprească și să aștepte. Timpul mort pe care îl petreci la
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
niște nume care nu-mi spun nimic, un pur neant onomastic, o lume mărunt-provincială, fie și atunci cînd sălășluiește pe malurile altor revărsări de ape, mai impor-tante decît Someșul cel așa de subțiratic. E, în totul, un univers mic, al deriziunii, pe care harul poetic nu are cum să-l înalțe pînă la stratosfera unui interes mai general. Și apoi citesc cu oarecare dezagrement încercărle trudnice, precum și aceasta de față, de a face compuneri poetice în metru antic. Prozodia veche, cu
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
talent actoricesc întrebuințat la o altă scară și pe o altă scenă decât cea a teatrului shakespearian, să spunem. Să nu ne lăsăm înșelați, David Frost reprezintă forța mijloacelor media capabile să supradimensioneze un eveniment pentru a-l coborî în deriziune în clipa imediat următoare. Cum spune James Reston în film, camera simplifică, diminuează, reduce la o singură imagine inspirată sau nu o întreagă viață, o întreagă istorie. Are avut oare David Frost șansa de a prinde acel moment privilegiat când
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
haine vechi de velur". Este un spirit al bunei rânduieli, al primatului sufletului, al așezării într-un cosmos ordonat-extatic, mental căruia îi vine foarte la neîndemână să facă trecerea spre un teritoriu bântuit de duhul distrugerii, al nimicniciei și al deriziunii pedestre, cum e, în datele de bază, lumea-marfă, nouă contemporană: "Proteze de îngeri cu ochii scobiți de neon,/ Înmulți-vor Ťoamenii-massăť;// Va fi numai seară și ultima zi... O, Dies Irae!/ De când am ales libertatea de-a fi/ Numai materie
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
privințele. Care, după cum prea bine știm, n-a ostenit a se închina la noile Curți, printr-un ritual poate încă mai decepționant decît în trecutul totalitar, dat fiind liberul arbitru oferit de democratizare. Carnavalul noilor "adaptabili" are o notă a deriziunii suplimentară. Cu un salutar efect, Iulian Boldea rememorează îndemnul Monicăi Lovinescu de-a face noi, cei ce-am făcut și mai facem încă loc cu larghețe, în rîndurile noastre, heralzilor conjuncturii de ieri și de azi, un "popas pe pragul
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
fruntea în căutarea unor motivații înalte. Nu ne-au mai rămas decît dehiscențele, tendoanele și zgîrciurile de sub piele. La ele apelăm atunci cînd ni se cere să explicăm iubirea, și tot ele sunt sursa motivațiilor noastre. Rezultatul: frivolitate, vulgaritate și deriziune. Cum frumos scrie Ioan Pânzaru în prefața volumului - o prefață al cărei nivel intelectual îl depășește pe cel al Jean Verdon: Concepția noastră despre viața sufletească este întemeiată pe inginerie. Dacă sunt deprimat, iau Magne B6, ca să-mi combat lipsa
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
se petrece într-o atmosferă de sictir total, la inițiativa neinspirată a lui Virgil Jderescu, o improvizație care ține locul exercițiului civic unde Adevărul și Justiția ar urma să se întâlnească la masa istoriei sub umbrela filozofiei. Odată declanșat, mecanismul deriziunii funcționează perfect, debutând cu panseurile aiuritoare ale moderatorului emisiunii despre mitul Peșterii la Platon și filozofia lui Heraclit rezumată în apoftegma " Nimeni nu se scaldă de două ori în apa aceluiași râu", brumă filozofică extrasă dintr-un dicționar de mitologie
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
ar lua foc... Cine o fi născocit și ce-o fi vrut să însemne vorba aceasta atât de veche, „Vlașca și Teleormanul", nu știm și este de preferat să o lăsăm în umbră ca pe un mister al lui Moromete - deriziune? batjocură? strigăt de mânie?... Stăm în grâul câmpiei sud-dunărene, cu grâul mustăcios până la șold, verde, aspru și înțepător, stăm în unduirile lui calme ca blana spălată a unui animal orgolios și curat întins la soare... Stăm și ne spovedim în
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
aici, pentru că falsul scriitor este introdus cu pompă ca oricare alt personaj în scenă, iar criticii nu ezită să comenteze fiecare truism emis de el ca pe un paradox isteț sau ca pe o subtilitate care se cere meditată. În deriziune cade și întreaga campanie de promovare a cărții prin intermediul autorului cu un facies de vedetă și care confirmă trama romantică. David Kern nu se simte bine în noua lui piele, dragostea l-a pus în încurcătură, iar impostura sa este
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
că acesta este și motivul pentru care dorește să-și urmeze familia în Germania. Numai că, vai, ajunge prea târziu și mult prea obosit, după calvarul trăit prin anularea funcțiilor sale publice și interioare, de către regimul comunist, înainte de plecare! Presimte deriziunea cu mult înainte, atunci când studiile pe tuberculii de cartofi îi relevă chipul prăbușit în substanța expiată a legumei. Nu se cade să nu-i amintim pe ceilalți eroi ai Grupului Sigma, Constantin Flondor și Doru Tulcan, prezenți în studiul doamnei
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]
-
Întrebat de Hristos ce seamănă, țăranul răspunde în limbajul lui buruienos, iar Hristos, ca să-l pedepsească (se poate bănui) îl blagoslovește. Și ceea ce blagoslovește se și întâmplă. Țăranul măscăricios la gură culege, când vine vorba de cules, ceea ce spusese în deriziune că seamănă.” (p. 165) Probă a talentului mobil, fără îndoială. Dar, mai mult decât atât, dovadă netă a înțelegerii. Cu ocazia aceasta, fac și trecerea de la problemele de amănunt la gros plan. Înțelegerea, deci. În fond, acesta este scopul proiectului
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
vrei să omori un intelectual, cere-i să renunțe la „ideile preconcepute“ și să gîndească liber: vei face din el un robot docil care va intona la comandă regulile în vogă ale ultimei ideologiii. Toată arta e ca, acoperind de deriziune prejudecățile celuilalt, să ții la ale tale fără să lași impresia asta. Restul e acrobație discursivă. În ciuda subtitlului care aduce a broșură frivolă, volumul are densitate de sensuri și profunzime de vederi. Îl parcurgi cu plăcere și cu curiozitatea de
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
care a Europa va fi populată cu o masă de dobitoci veseli, hohotind de plăcerea de a putea scuipa pe efigiile strămoșilor. În acel viitor, a vorbi de cultură înaltă și a invoca simțul critic vor fi acte de o deriziune iremediabilă. Dar cum simptomele acestea au apărut deja (e aproape stînjenitor să mai invoci cultura înaltă de tip elitist), nuanța de la începutul cronicii, aceea că e o tresărire de indecență în gestul de a deplînge declinul Occidentului, își arată falsitatea
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
o cauză, să atac, să lupt, nu pot fi indiferent. Teatrul este o artă a reacției. Doar din reacție iese adevărul. G.B.: Lucrînd pe textele lui Shakespeare despre teatru, am descoperit ambiguitatea relației sale cu teatrul, amestec de admirație și deriziune. R.P.: E convingerea mea dintotdeauna. Atracția pe care am avut-o pentru economia de mijloace vine din această îndoială față de teatru, din frica de teatru ca «făcătură», ca artificiu. Recunosc necesitatea convenției, dar o convenție fără fanfaronadă... G.B.: ...«Teatrul sărac
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
instantaneu în fața Chipurilor graficienei, expuse pe simezele vâlcene. Pornind de la un contur integral sau fragmentat, artistul evoluează în adâncime pe o paletă de brunuri aflate în descompunere sau într-un exercițiu de căutare, transmițând o concretă stare de neliniște, ca și când deriziunea carnală nu mai poate lăsa în urmă decât chipul transfigurat al tragediei, astfel încât desenele, de la o lucrare la alta, dau conturul măștii antice, sub care regăsim sentimentul amintit. Aceasta ar fi o variantă de citire hermeneutică a textului plastic. Putem
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
ținea pe capul aplecat în diferite poziții un pahar cu apă. Manevrele erau întrerupte de flashuri de lumini și de fragmente de muzică rock și către final au fost acompaniate de rostirea câte unui concept filozofic, care, bineînțeles, cădea în deriziune. Două piese consistente, realizate prin mișcări cu o valoare plastică pregnanta, dar total diferită, au fost cele ale lui Cecilia Lisa Eliceche (Italia/Belgia) și ale lui Thomas Steyaert (Belgia) și Răul Maia (Portugalia/Austria). În Cow‘s Theory - Preview
eXplore dance festival 2011 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5188_a_6513]
-
spune că normele veseliei nu intră în conul de rigoare al gîndirii conceptuale. Sunt nuanțe atît de subtile în filosofie încît noblețea lor caterisește umorul din rîndul atitudinilor aflate sub jurisdicția ei. În schimb, rîsul aduce o tentă de irepresibilă deriziune colectivă, putînd uneori, cînd depășește măsura, să devină un veritabil chin intelectual. Căci există o tortură prin umor manifestată prin debitarea pe bandă rulantă a unor poante răsuflate după mecanisme pe care le știu și pruncii. Cu timpul, zîmbetul capătă
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
remunerate într-un lanț care pornește de la partidele politice și se termină la patronii mediatici. Aceste vedete, care aleargă de la un post de televiziune la altul și de la un dineu-dezbatere la o conferință ținută în orice aulă academică, acoperă de deriziune actul filosofic, preschimbîndu-l într-un gest facil, a cărui sprinteneală se mulează de minune pe gusturile plebei. Acești fast-thinkers își schimbă obiectul meditațiilor după sugestiile pe care le primesc de la patroni: azi condamnă „utopiile totalitare”, mîine denunță „răul etnocentric”, iar
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
cunoaște, fără îndoială, dar nu-i acordă nici un credit atunci când în discuție sunt lucruri, nu-i așa, grave. Pentru Mircea Ivănescu, în schimb, nu există, pur și simplu, lucruri grave. Orice subiect poate fi, la o adică, supus unei blânde deriziuni. Tocmai această disonanță însă se dovedește productivă aici. Fiindcă există în carte un episod extrem de semnificativ. Pe care numai faconda lui Mircea Ivănescu l-ar fi putut genera. Și pe care numai elocința lui Gabriel Liiceanu l-ar fi putut
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
autorului”, de la Ernst Jünger pînă la Foucault? Tema a revenit de curînd în actualitate, odată cu disputa privind drepturile autorului în epoca internetului. Tehnica digitală permite tertipuri de plagiere atît de subtile încît ideea de creație în sens tradițional cade sub deriziune. Și la mijloc nu sînt doar tezele de doctorat și lucrările de licență pe care le poți întocmi fără să pui un rînd de la tine, dar o rețea planetară în care comunicația se face instantaneu și fără opreliști și în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
viageră: născut în 1957 în comuna basarabeană Olișcani, într-o familie de țărani români, autorul a simțit de timpuriu atracția culorilor, pasiunea cromatică făcîndu-l să treacă peste voința paternă și peste acele ingrediente ideologice care, în anii comunismului, acopereau de deriziune ideea de educație în numele artei pure. În consecință a ajuns să absolve Universitatea de Arte din Tallinn (Estonia) și, alături de predilecția pentru universul desenului, a arătat interes pentru lumea filmului. Fascinat de Van Gogh sub unghi pictural și de Tarkovski
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
unor rețete de succes, parodia apocalipticului contemporan, sub diversele sale forme și speculații, literare, mediatice, politice, parodia parodiilor. E drept, terminând de citit romanul, te întrebi la ce bun un astfel de roman, cui îi folosește? Este un elogiu al deriziunii sau o subminare a ei? Asta nu știu, mă plasez încă / totuși într-o cu totul altă lume. Apocalipsa este probabil una dintre cele mai profunde spaime ale umanității și poate tocmai apelul prea insistent, publicitar, la această temă, în
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
inginer mediocru, cu o leafă sigură la una din antreprizele epocii. Dar în 1938 se întîmplă metamorfoza: Celibidache pleacă în Germania, dă examen de admitere la Hochschule für Musik din Berlin, reușește cu brio, și pentru a-și răscumpăra parcă deriziunea vieții pe care o dusese în București, se înscrie concomitent la Filozofie și Matematică, la aceeași Universitate din Berlin, astfel că în 1945, la sfîrșitul războiului, absolvă nu doar studiile muzicale, dar pe deasupra își dă doctoratul în filozofie și matematică
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
și din extensia ei nordamericană. Toți au dorit să dea viață, pe scenă, cavalerului rătăcitor, care a încercat să transpună în lumea noastră pedestră virtuțile lumii sale ideale. Un atare demers, sortit de la bun început eșecului, amestec de splendoare și deriziune, a fost evocat după puterea de înțelegere a fiecărei epoci și a fiecărui creator, de peste două sute șaizeci de ani. Amintim doar câteva nume, aflate în prima linie a Istoriei Dansului, cum ar fi J. G. Noverre (1758), A. Bournonville (1837
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
de ani, își vopsește părul, ai crede că sub ochi ai un spectru decrepit, care s-a împăcat cu propria-i uzură, și nu cu un cochet bătrînel, care, prin cosmetica de întreținere la care se supune, își acoperă de deriziune vigoarea spiritului. Oricum, nervul arțăgos de gladiator pus pe cîrteală Grass nu și l-a pierdut nicicînd, dovadă cartea scrisă într-un singur an, 1990, anul reunificării celor două state germane. Ce izbește la volum sînt trei însușiri: mai întîi
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]