652 matches
-
lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr Istorisiri nesănătoase fericirii 165 odată, îi venise și acest teribil gând: „Poate, dacă aș face-o, aș ajunge prea departe...”, ceea ce-l determină să se oprească direct în mijlocul trotuarului, derutat. „Ah, nicidecum, prostii!, exclamă el, aproape sonor, peste foarte puține clipe, alungânduși repede gândul de mai înainte. Vreau s-o fac, trebuie să se întâmple și deloc nu mă sfiesc. Fiind viața mea, totul îmi este permis. În plus, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei. Totul, în locul acela, era de groază; nimic asemănător nu cred că 190 Rareș Tiron s-ar putea găsi, spre a se pune în balanță și a se compara. În tot timpul acesta, văzând ceea ce văzuse, Șerban ajunse cu totul derutat. Cu toate că știa o mulțime de lucruri potrivite și necesare de făcut în astfel de situații, acum absolut toate i se învălmășeau cu repeziciune în minte, fără să se deslușească deloc; totul, în jurul lui, părea desprins parcă dintr-un vis urât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sfert de oră - au însoțit proiecția cu fluierături și cu strigăte de nemulțumire, pentru ca, pe măsura scurgerii timpului, mai toți să plece. Cei rămași, interesați ori poate doar ceva mai răbdători, au fost, până la urmă, dacă nu complet dezamăgiți, oricum, derutați... La scurtă vreme însă, lucrurile s-au schimbat. Un studiou central de televiziune a inclus filmul într-unul din programele sale sub un titlu nou - Drumul pierzaniei -, făcându-i, mai înainte, o prezentare ce cuprindea amănunte privind realizarea peliculei, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spre lumea liberă ce ne era interzisă, mi-a făcut propunerea să o traduc, cu recomandarea "Citește-o și vezi dacă ți se potrivește, pentru că nu seamănă cu nimic din ce ai tradus până acum", am rămas mai întâi perplexă, derutată, chiar speriată... Pe măsură însă ce înaintam în lectură, mă simțeam purtată parcă spre o altă lume, necunoscută dar fermecătoare, care m-a cucerit definitiv. Am tradus cartea cu o imensă bucurie (mi-am format astfel gustul și mâna pentru
Inevitabila despărțire... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6853_a_8178]
-
Un pensionar din Cluj își sună fiul din Oradea: "Trebuie să-ți spun că eu și cu mama ta divoțăm, 45 de ani de mizerie mi-au ajuns." Fiul răspunde foarte derutat: "Tată, dar despre ce vorbești?" Tatăl continuă: "De un timp nu ne mai suportam și m-am saturat să discut despre acest subiect, sun-o pe sora ta și spune-i." Bătrânul închide telefonul. După ce află, fiica speriată, își sună
BANCUL ZILEI: Băsescu în vizită la fabrica de prezervative () [Corola-journal/Journalistic/67759_a_69084]
-
rangul ei, de naturalețe, s-a supus; femeile din familie nu încetau să repete și să arate că într-un mariaj nu despre iubire este vorba și că în toate circumstanțele, chiar și tragice, afectele trebuie ocultate. A acceptat și derutată, într-un fel, de faptul că între cei cinci posibili pretendenți figura un tânăr plăcut, manierat, iubitor de cai, contele Villaforesta. însă ideea însă că mariajul - rezultat al unui aranjament bazat pe calcule materiale și de reprezentare - fusese o coerciție
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
confrunte cu optica diferită a lui Villaforesta, soțul care, după decenii de tăcere, îi scria că deciziile ei, departe de a fi fost rodul discernământului și al tăriei de caracter, își aveau sorgintea în temerile și în nesiguranța ei viscerală. Derutată, hiperbolizase nemulțumirile din tinerețe și nu luase seama la soluțiile avute la îndemână. Ceea ce ea considerase un act de protest și de cutezanță nu era decât fugă lașă de realitate. Tardiv, derulând filmul primelor impresii ale relației cu Villaforesta, contesa
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
Măruță plângea împreună cu bunica micuțului. Singurul motiv pentru care bunica lui Ionuț a venit în emisiune este ca să ne ajute să înțelegem ce s-a întâmplat acolo, pentru că așa ceva sa nu se repete niciodată" a precizat Cătălin Măruță. "Sunt foarte derutată și nu am mai putut să dorm. Am plâns până acum... În ziua aia, aveam de ales să merg în Cișmigiu sau în Tei. Am zis să merg în Tei pentru că nu mai mersesem de mult, de dinainte de Revoluție. Am
Părinții lui Ionuț, la Antena 1. Bunica, la Pro TV. Măruță și Gherghe au plâns by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72698_a_74023]
-
se cimentează solidarități dincolo de asperitățile și răceala relației de putere. Nu odată tatăl îi abandonează, este doar un simulacru, în ambele cazuri are loc recuperarea lor, însă gestul parcă reface abandonul generic al absenței timp de 12 ani. Lăsați singuri, derutați, cei doi se acomodează diferit cu situația. Andrei răspunde la comezi, la duritățile care însoțesc un drum prin sălbăticia unui peisaj parcă de taiga, un peisaj de o frumusețe impresionantă, care se deschide către întinderi imense de apă. Există aici
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
Crișan Andreescu O blondă la "Miss World" ajunge printre primele trei locuri. La întrebarea de departajare primește următorul enunț: - Numiți 3 piese de William Shakespeare. La care blonda spune: - 10, 15, 20 de cm. Prezentatorul concursului, derutat, îi spune că acestea nu sunt nume de piese de teatru, ci mărimi. Blonda îl lămurește: - 10 la mine înseamna "Mult zgomot pentru nimic", 15 înseamnă "Cum vă place", iar 20 înseamna " Visul unei nopți de vară"
BANCUL ZILEI: O blondă ajunge la "Miss World" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61993_a_63318]
-
tuturor criticilor activi, trebuie să precizez, pentru că, nu de multe ori, între oameni cu viziuni incompatibile, consensul a fost atât de categoric. Cei care au scris despre ea, au făcut-o entuziast. Cei care au tăcut, au tăcut totuși admirativ, derutați poate întrucâtva de stranietatea unei astfel de proze. (Mă număr printre aceștia din urmă, așa că afirmația mea poate trece drept mărturie.) Noul roman al lui Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, e cartea unui estet. E foarte multă artă în ea (practic, de la
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
altceva. Minte-mă! nu e doar fatalitatea comunicării umane prin limbaj, dar și rostul artei, al literaturii, chiar dacă mărturisit în doze ținând de mode și contexte. Polițistul descins la fața locului, într-o schiță a lui Capek, înregistrează, tot mai derutat, depozițiile năucitor de neasemănătoare ale martorilor oculari. Privind aceeași banală întâmplare, oamenii spun povești de o varietate care celebrează încă o dată diferența, diversitatea, excepția. Enciclopediile personale rezultă extrem de rar simfonic, rezultanta le e hărțuită din toate părțile. Că Istoria înregistrează
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
din snobism, pentru a nu fi socotiți demodați, socotind Noul o valoare în sine - cum tot dintr-o formă de snobism unele trupe străine de dans sunt aplaudate datorită faptului că sunt străine. În același timp, alți spectatori sunt reținuți, derutați tocmai de această noutate, nereușind să găsească un rost și o satisfacție în participarea la noua formulă de spectacol și punându-și chiar întrebarea dacă putem numi artă orice produs omenesc. Unii se mai întreabă unde mai pot regăsi bucuria
SPECTACOL-INSTALAȚIE pentru o cameră de hotel by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5336_a_6661]
-
printr-o catastrofă. Provocarea permanentă a ororii, în ciuda bunătății, fidelității, amabilității sale." Și încă: citându-l pe Wittgenstein - "Cuvintele sunt și fapte" - Kraus se întreabă cât rău au făcut și încă pot să facă scrierile lui Cioran "în epoca noastră derutată, lipsită de conținut (și în rândul tineretului.)" Contrariile se echilibrează însă și prietenia rămâne intactă, poate chiar cu un plus de afecțiune, când, în 1994, scrie: "ș...ț din blasfemie, iubitul meu amic Cioran a făcut decenii la rând un
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
atîtea „spectacole" în jur, încît spectacolul de teatru, calitatea lui aproape nu mai contează. Puțini oameni de teatru mai merg contra valului și mai țin la calitatea, la principiile acestei lumi. Publicul nostru este generos din principiu. Aplaudă orice. Destul de derutat. Cei de pe scenă se bucură, se mulțumesc cu asta, se îmbată cu apă rece și își adorm spiritul critic, noțiunea de act artistic performant. În general, nu-i așa, cine mai are nevoie de profesioniști, de specialiști, de criterii? Și
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
clasici îi descoperi pe cont propriu, la maturitate sau chiar dincolo de maturitate. Ei îți apar în cale atunci când devine limpede că niciunul din contemporani nu-ți oferă soluția credibilă a unei dileme — fie ea culturală, fie personală. Ori de câte ori mă simt derutat, fără soluții, depășit, inutil ori, pur și simplu, prost, deschid Eseurile lui Montaigne și e aproape exclus să nu găsesc măcar sugestia unui drum de urmat. Începând cu 2007, de când colecția Pléiade de la Gallimard a oferit extraordinara ediție, Les Essais
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
Streinu a înțeles foarte exact că în acest roman, cu fina lui ambiguitate religios-areligioasă, e vorba despre „regenerarea din sine a naturii omenești” prin „acea pierdere de suflet și de trup în iarna piscurilor”. Ciudat e că și Sebastian pare derutat de ceea ce i-a ieșit pînă la urmă. De aceea, în ciuda inteligenței sale, încearcă să readucă Accidentul în albia lui inițială, de roman pasional, ținînd morțiș să-l încheie cu un mariaj: „Încă mă întreb dacă voi scrie momentul final
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Rodica Zafiu În ultima vreme, mai multe mesaje publicitare atribuie conversațiilor curente între români o locuțiune hibridă, destul de nefirească: a face banking. Personajele din spoturile publicitare nu par derutate sau iritate de întrebarea „Tu cu cine faci banking?”, la care răspund, încântate, indicând drept garanție a succesului o anume bancă. Expresia apare și în scris, în texte de autoprezentare ale aceleiași bănci: „De aceea, contează cu cine faci banking
A face banking... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5683_a_7008]
-
care au contribuit, uneori decisiv, la configurarea felului nostru de a fi. Nu e vorba de a găsi justificări în istorie pentru comportările reprobabile ale unui popor, ci de a explica și prin aceste împrejurări din trecut manifestarea noastră actuală, derutată și derutantă, modul în care procedăm când avem de atins anumite țeluri importante, chiar vitale, dar neclare pentru toată lumea. Dinu C. Giurescu, oricum, vede și ce a fost bun în trecutul românesc, chiar „o clasă politică de bună calitate” (se
În labirintul tranzi]iei (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5700_a_7025]
-
în mijlocul lucrurilor, să nu mai simți că aerul pe care îl respiri chiar este altfel. Că miracolul face parte din existența ta așa cum rutina locuiește în alte ființe. Măcinați zile și nopți la rînd de șirul nesfîrșit al futilităților, osteniți, derutați, însingurați, pierdem esențialul. Amorțim. Atunci, dacă ai noroc, apare cineva dinafară care, cu multă grijă și tandrețe, îți ridică fața către lumea halucinantă din care ai alunecat puțin. Ce vreau să spun. Rănită, dezamăgită, poate, am uitat, uneori, să mă
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
interesante ale lui Gheorghe Crăciun despre fotografie, sau mai cunoscutele texte ale lui Barthes și Sontag. Nimic din toate astea. Scriitorul ieșean execută un fel de speculație a literaturii foto-text, dar se oprește la generalități cu pretenția nuanței. Evghenie, scriitorul derutat, își descoperă o profunzime salvatoare în realitatea înregistrată fotografic, prin „pata oarbă” - „zona în care se naște irealitatea, ficțiunea, e bucata mereu lipsă dintr-un puzzle, construit virtual cu ajutorul pieselor din jur”. Sună bine, dar fără susținere valabilă la nivelul
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
a ocupat locul al doilea între cele mai bune proze scrise în engleză din secolul al XX-lea. Bineînțeles, după Ulysses al lui Joyce. Mi-am savurat micul triumf, deoarece ani în șir colegi și prieteni ridicau mirați din sprâncene, derutați că un „băiat atât de fin” (cum mă ironizau) poate fi sedus de o povestioară cam de doi bani, melodramatică până la sațietate, de un sentimentalism desuet și care, culmea, se și termină prost. Ce mă fascina - și mă fascinează încă
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
82-83 al revistei „Memoria” că numărul și-ar fi datorat întârzierea (și scuzele de rigoare) următoarei împrejurări: „Ca pe vremuri - vă mai amintiți? Sigur că da, doar sunteți cititori ai Memoriei: când Ceaușescu decidea demolarea vreunui imobil, iar locatarii - perplecși, derutați sau disperați - întârziau evacuarea, primul lucru pe care-l făceau demolatorii era să li se ridice acoperișul... Așa ne-am simțit și noi, cei trei de la Memoria, am primit un ultimatum de 48 de ore:vă mutați. Nu ni s-
„Memoria” și memoria () [Corola-journal/Journalistic/3419_a_4744]
-
o aflăm din cel pe care îl parcurgem. Contururile se modifică necontenit, povestea de dragoste de pe fundalul anilor '60 se mută în plin război mondial, evenimentele încep să se amestece și firele ficțiunii să-l înfășoare, tot mai strâns, pe derutatul autor. Ficțiune și infanterie e un exemplu clasic de postmodernism literar, în care metaromanul apare și crește în exces, copleșind narațiunea inițială printr-o pletoră reflexivă. Tulpina firavă a intrigii se rupe. Nu mai contează ceea ce apărea în versiunea primă
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
sunt 50 de metri până la șanțul antitanc, apărat de căpitanul Ioan Fătu și o companie de elevi, între care și elevul pușcaș-grenadier Galea Pavel. Puternic foc de întâmpinare al elevilor. Coloana inamică este scăldată în fum, honvezi împietriți acoperă lunca. Derutat, dușmanul se retrage. La întunericul nopții își regrupează forțele, pregătind atacul de a doua zi. Soarele găsește pământul înroșit de sângele primelor jertfe. Se dau lupte grele. Au loc atacuri la baionetă. Elevii-mitraliori Ion Ecovescu și Ion Dascălu cad la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]