4,974 matches
-
de conferințe se preschimba într-un curs de istoria liricii universale, pe șiruri de culturi. Ronsard nu va lipsi, ca unul întrupând, într-o singură voce, Pleiada, Racine pentru supremația în tragedie, aceasta “rodul pârguit și armonios al altei creații desăvârșite, care a fost secolul al XVII-lea francez.” Ca să-l cităm pe teoretician: “Teatrul spaniol al lui Lope de Vega sau Calderon, cel britanic, cu Shakespeare, a dat capodopere, nu ne-a putut da însă un stil tragic sau o
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
spațiul care curge aidoma unui rîu prin pădure și lupul nu se-ntreabă doar te-ntreabă rănindu-se de spinii basmului: "O, Scufița Roșie cum îți înfrîngi privirea nespus de albastră arzătoare ca un acid cum faci rost de ipocrizia desăvîrșită a pietrelor drumului și la urma urmei de-un suflet atît de parfumat?" așa grăiește lupul în timp ce toate nopțile stau cuminți în cuștile lor și veverițele și papagalii și dihorii fac haz nebun de figura ta uluită "O, Scufița Roșie
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
plimbare. Iau în sus strada marchizului de Flers, atent să nu-mi stropesc pantalonii. Port o combinație primăvăratică din măsliniu deschis și gălbuiul mâțișorului de salcie; de la bombeul fin al pantofului la borul subțire al pălăriei sibiene, reușesc un ton desăvârșit. Merg pe jos până la Casa Cesianu, în care se adăpostește Societatea Academică. De pe la Atheneu mă urmărește un roquet cu privirea ațintită asupra ghetrelor mele. Lătrătorul se apropie tot mai mult, vrea să mă apuce de gleznă. Întorc mereu capul, ridic
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
păcătosu-i trup, Cezar Ivănescu a invocă pe cea cu „rîs frumos”, „Moartea Bună” sau „Mama mea Moartea” că Întîlnire norocoasă. Dar e vorba de un Eros thanatic, Îmblînzind seductiv chinul, răul, teroarea etc. Într-o interminabila căinare și descoperind „transparență desăvîrșită a morții” și, negreșit, precaritatea omenescului, ruină trupului. Bătăios, incomod și imprevizibil ca om, Cezar Ivănescu - poetul știe prea bine că „tot ce-a fost se pierde”; versurile sale fiind „cîntare și amintire”, ne propun, pe portativ imnic, spectacolul genezic
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
cu făptura lui Toma necredinciosul mâinile le pierd prin măruntaiele nopții sunt gata să le înhațe ligamentele orelor să le articuleze în lumea incestului asta-mi mai lipsește să mă culc cu propria-mi făptură chiar ar fi o crimă desăvârșită! Ah, dar și înstrăinarea are efectul drogului Visele toate se lipesc precum niște abțibilduri pe pielița lumii anesteziind și cea mai pipernicită realitate îmi plâng în draci silabele ce mi-ai ciuruit plăcerea de-a îngurgita lumină pe inima goală
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
a reușit să o realizeze, e splendid, să știi că reușita fiecăruia se măsoară după numărul celor care se lasă convinși de invenție. În privința asta, inginerul e cel mai puternic, e cel mai insistent" (p. 307). Inginerul e un ficționar desăvârșit, cu scopul de a stăpâni lumea. Imaginația lui întreține iluziile altora. Avea, de pildă, un fel de laborator secret unde pregătea fluturii pe care îi căuta profesorul de naturale. Răspândește ideea că, în mod tainic, K. F. avea o grădină
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
2, 2, Paris, 1953, col. 1872 sq.; apud Tomáš Špídlik, Spiritualitatea Răsăritului Creștin. Manual sistematic, Ediția a II-a, Traducere și prezentare de Diac. Ioan I. Ică Jr., Sibiu, Editura Deisis, 2005, p. 394-395. footnote>. Dragostea întreagă dumnezeiască, fierbinte și desăvârșită „se naște din cele două trepte ale rugăciunii în inimă: rugăciunea curată care mai înaintează încă și rugăciunea duhovnicească, care înseamnă unirea deplină cu Hristos și nu mai are unde înainta. Această rugăciune și dragoste produc extazul și răpirea, extazul
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
referă în Colecția I, Omilia 6.4. Prin urmare, există posibilitatea de a fi intoxicat cu răutate, sursa căreia este răul, și nu cu har, iar acest potențial este cel care determină importanța vitală a liberului arbitru. „Și creștinii cei desăvârșiți care sunt captivați și îmbătați după bine, și ei au libertate a voinței; datorită acesteia, ei sunt încercați de multe rele, (dar) se îndreaptă spre ceea ce este bine”<footnote Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omil. XXVII, 9
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
și momente când se micșorează și pălește, precum voiește, în folosul omului. A ajuns, oare, cineva, în lumea aceasta, la măsura desăvârșirii? A gustat și a experiat (fericirea) acelui veac? Eu încă n-am văzut pe nimeni să fie creștin desăvârșit și liber (de păcat). Chiar dacă cineva se odihnește în har, pătrunde tainele și (se desfătează) de multa dulceață a harului, păcatul rămâne încă în el. Unii, din cauză că au fost dăruiți cu belșug de har și de lumină, socotesc că sunt
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
de păcat). Chiar dacă cineva se odihnește în har, pătrunde tainele și (se desfătează) de multa dulceață a harului, păcatul rămâne încă în el. Unii, din cauză că au fost dăruiți cu belșug de har și de lumină, socotesc că sunt liberi și desăvârșiți, însă din lipsă de experiență greșesc. Pentru că (zic eu, deși) au puterea harului, nu sunt încă pe deplini slobozi. Și eu am ajuns, în anumite momente la măsura (libertății posibile) și știu că nu există om desăvârșit”<footnote Ibidem, omil
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
rugăciune și poezie”, cum menționează el în Notă asupra ediției la volumul “POEZII DIN ÎNCHISORI”. Că publicist, a semnat în Cuvântul Românesc multe biografii ale unor eroi sau luptători din rezistență anticomunista care au luat calea eternității. Era un orator desăvârșit. În anul 1999 a conferențiat în Sala Dalles din București unde a fost aplaudat în picioare minute în șir. Conferințele pe care le ținea în cadrul Simpozioanelor estivale de la Câmpul Românesc penetrau adânc în conștiința ascultătorilor care îl urmăreau captivați de
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
și durere virtutea, să o avem sigură și nestrămutată. 3. A treia, ca înaintând în virtute, să nu ne îngâmfăm, ci să ne învățăm a ne smeri. 4. Pentru ca, după ce am fost ispitiți de păcat, să-l urâm cu ură desăvârșită. 5. Iar a cincea, care-i mai presus de toate, ca, devenind nepătimași, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a doua, cap. 67, în Filocalia..., vol
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
pp. 318-319. footnote>. De multe ori, diavolul, ne spune Petru Damaschinul, are obiceiul să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața lui, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșită nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>. Sfântul Paisie Velicikovski ne relatează că „Dumnezeul cel atotputernic a semănat sălașul
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
și anume: 1. De sus ne ispitim când ne silim la nevoințe și virtuți peste puterile noastre proprii. Adică post până la epuizare, osteneală peste măsură a trupului, priveghere de toată noaptea și alte fapte bune la care abia ajung cei desăvârșiți. 2. De jos ne ispitim de diavoli prin moleșeală și lenevire la lucrarea faptelor bune, slăbindu-ne astfel voința, rațiunea, mustrarea conștiinței, bărbăția și stăruința în lupta cea duhovnicească. 3. Din stânga ne ispitesc diavolii prin patimi trupești de tot felul
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Mântuitorul: „Cela ce caută spre femeie spre a o pofti pe ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima sa” (Matei 5, 28). Iar despre limbă auzim pe apostolul Iacob, zicând : „De nu greșește cineva în cuvânt, acesta este bărbat desăvârșit, puternic a-și înfrâna și tot trupul” (Iacob 3, 2)<footnote Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Tipografia Modernă, București, 1937, p. 82. footnote>. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
facerea omului. Sfântul Grigorie a realizat această operă pentru a completa Hexameronul Sfântului Vasile, după moartea neașteptată a fratelui său. Astfel, își ia întregul impuls din cuvintele Genezei 1, 26: „Să facem omul după chipul și asemănarea Noastră”. În mod desăvârșit, virtuțile sau însușirile desăvârșirii se găsesc ontologic în Dumnezeu, prin esență (ὄντως), ca un factor propriu Lui (ἴδιον); oamenii însă le posedă (ca tipuri de la arhetip), ca dar prin participare. Sfântul Grigorie avansează implicațiile ontologice ale acestui dar conferit insistând
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
footnote>. Dezvoltând ideea de mai sus, Sfântul Grigorie precizează: „... aprinzând ... pofta celui ce e încă tânăr după omul dinăuntru, ... după acestea adăugând Și celelalte sfaturi în învățături nemărginite în formă de proverbe Și conducându-l la o deprindere Și mai desăvârșită, în ultimele proverbe fericindu-l pentru această căsătorie, întrucât face în ele lauda acelor femei cuminți, adaugă înțelepciunea din Ecclesiast, după ce l-a condus îndeajuns prin îndrumarea proverbelor spre pofta virtuților Și mustrând în acest Cuvânt alipirea oamenilor la cele
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
sale cele mai arzătoare se numește ἔρως. Este un fel intensificat de dragoste aprinsă de către dorința interioară de a-L vedea pe Dumnezeu, mereu nesatisfăcută, mereu însetată, mereu implorând pe Dumnezeu să-i fie dăruit mai mult. Dar această dragoste desăvârșită corespunde unei stări de connaturalitate, fără de care nu poate exista: căci această dragoste nu se poate realiza decât între subiecți egali, ceea ce presupune ca sufletul să fie deja transformat în Dumnezeu, îndumnezeit<footnote J. Daniélou, op. cit., p. 207-208; Părintele profesor
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
viu. Astfel, unirea cu Dumnezeu va fi una fără confuzie, fără amestecarea sau absorbirea identității umane în cea divină, ci păstrându-se caracterul personal al celor care se întâlnesc. Varlaam Calabritul, oponentul Sfântului Grigorie, considera teologia prin negație cea mai desăvârșită vedere, similară cu întunericul dumnezeiesc de care vorbește Dionisie: Dacă intră deci cineva în acest întuneric, zice filozoful, o face prin negarea tuturor celor ce sunt (...) deci și lumina aceea de care grăiți voi, orice ar fi ea, trebuie să
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
apropiat luminilor sensibile, sau o plăsmuire simbolică după chipul lor; că este departe, întrucât este ipostas și frumusețea veacului viitor, și singura lumină adevărată, veșnică, neschimbăcioasă, neînserată, netrecătoare, lumină prin care ne facem și noi lumină, și fii ai luminii desăvârșite<footnote Ibidem, p. 314. footnote>. Lumina divină e văzută, dar nu e sensibilă. Contradicția se împacă prin faptul că e vizibilă celor ajunși în chipul lui Hristos. Căci Hristos ca Dumnezeu întrupat vede cele mai presus de simțire, experiindule în
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
ale Liturghiei: heruvice, răspunsuri, axioane și chinonice duminicale și ale mai multor sărbători împărătești ș. a. Atestat de Eforia Școlilor, la 20 mai 1824, de însuși Ieromonahul Macarie ca ,,fiind îndestul a paradosi orice mathimi a(le) acestei sistimi, ca un desăvârșit dascăl”, după ce absolvise școala de grămătici de la biserica Domnița Bălașa din București (1808-1811) și fusese ucenic întru ale psaltichiei la școala dascălului Costache Chiosea, de la Podul lui Șerban Vodă, Ioniță Stoicescu a devenit logofețel la Ministerul Justiției - de unde și adaosul
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
executat o sonata de Bach, aceea în La major, de Mozart, unica în felul ei prin conciziunea și gravitatea ei și în sfârșit, Sonata în do minor de Beethoven, acel monument măreț fără pereche în literatura violonistica. Enescu, în formă desăvârșită, ce a culminat în andantele din Sonata în re minor de Brahms, cântat că supliment, ne-a uimit odată mai mult prin îndemânarea cu care a știut să se încadreze în cele cinci stiluri, adânc deosebite ale lucrărilor executate. Ce
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Sfântul Grigorie al Nyssei, ca și fratele său, Sfântul Vasile cel Mare, a lăsat Bisericii o scrisoare canonică<footnote P. G. XLV, col. 221-236. footnote> ce cuprinde o serie de canoane penitențiale. Învățătura despre pocăință a Sfântului Grigorie este În desăvârșit acord cu cea a Sfinților Părinți: cu adâncă Înțelegere față de firea păcătoasă a oamenilor și hotărât contrară rigoriștilor. Sfântul Grigorie de Nyssa, bun cunoscător al tainelor dumnezeiești, dar și al firii umane, În scrisoarea sa pastorală oferă sfaturi duhovnicilor cum
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
avut nimic de negat. E schițată deja ideea rolului esențial al filosofiei creștine. „Această temă se va dezvolta continuu, iar Hristos va fi considerat «filosoful» prin excelență, în vreme ce mai târziu Părinții din pustie și călugării vor primi titlul de «filosofi desăvârșiți»”<footnote Jean Boesse, Mistica creștinismului primitiv, Traducere de Beatrice Stanciu, în Marie-Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol. I, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 286. footnote>. Dialogul cu iudeul Tryfon se presupune a fi înregistrarea unei dezbateri de două zile dintre
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
structurat pe Întrebări și răspunsuri care se folosea În momentul botezului și un altul care avea forma unei declarații. Formula doctrinară, cu toate că se deosebește la nivel de amănunte de la o biserică la alta, devine și ea o dovadă a credinței desăvârșite și drepte, adică locus-ul În care se regăsesc frații ca frați Între ei și În comuniune cu Dumnezeu, dar totodată și mijloc de excludere.<footnote A. Orbe, Introducción a la Teologia de lo siglos II y III, Roma 1987. footnote
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]