175 matches
-
un altul istoric, dar și de un timp al obiectelor, însoțit de cel diafan al amintirilor. Timpul sărbătorilor este exemplificat în această carte de Mirel Bănică cu filipii de iarnă. Analiza poate fi continuată și cu alte sărbători, astăzi frecvent desacralizate și vulgar mercantilizate. Secularizarea lor sparge deseori canoanele tradiționale și omoară ,,duhul sărbătorii" încă bine păstrat la invocatul Muzeu al Țăranului Român. Iată câteva exemple. În afara muzeului, trăim frenetic intervalul sacru al celor 12 zile, de la Crăciun la Bobotează. Având
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Vechi și al reînvierii Noului An. Faptul era însoțit și de folosirea unor părți din trupul animalului sacrificat pentru ritualuri magico-religioase (descântece, vrăji, practici divinatorii etc.). Astăzi, cei mai mulți dintre noi ne reprezentăm social porcul într-un registru pur culinar, perfect desacralizat. Porcul este valorizat exclusiv ca aliment cotidian. Mai rău, bietul animal devine și purtătorul maleficului virus AH1N1, cel care face cu putință apariția gripei porcine. Este, poate, ipostaza ultimă a desacralizării porcului, cea prin care moartea își face simțită prezența
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cotidian. Mai rău, bietul animal devine și purtătorul maleficului virus AH1N1, cel care face cu putință apariția gripei porcine. Este, poate, ipostaza ultimă a desacralizării porcului, cea prin care moartea își face simțită prezența în lume. Un alt element substanțial desacralizat al sărbătorilor de iarnă este Crăciunul însuși. Patriarhul Daniel vorbea despre adevăratul Crăciun, cel prin care Tatăl Ceresc s-a milostivit dându-ne nouă, oamenilor, pe Fiul Său Preaiubit, Iisus Hristos. Patriarhul are perfectă dreptate atunci când se referă la tradiția
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
aceste ipostaze mitologice de tip cosmogonic pot fi recunoscute și în cuprinsul mentalului social actual. Trimiterea precisă este la ,,începutul" și ,,sfârșitul" oricărei practici din viața noastră cotidiană. Inclusiv din cea politică. Aici avem de-a face cu expresiile profund desacralizate ale cosmogoniei aplicate. Ultima secțiune - Ce și cum mai credem. Schițe și note de lectură - aduce în atenție gândurile lui Mirel Bănică provocate de lectura textelor unor cunoscători în știința religiilor (Ioan Bizău, Teofil Tia, Mircea Păcurariu, Constantin Mihai, Mihail
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
personajul istoric Iisus, pe care îl caută nu în inima lor, ci folosind metoda istorico-critică, în mare vogă în tot secolul al XIX-lea. Normal că, din moment ce însăși taina Euharistiei, singurul loc unde l-ar mai fi putut găsi, este desacralizată și chiar contestată, nici Hristos și nici Iisus nu mai sunt de găsit. De această greșeală, teologii erau avertizați chiar de un istoric, Ernst Troeltsch: "Odată ce metoda istorică este aplicată științei biblice și istoriei creștine, ea devine o drojdie care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Consumul „religiei media” sau „religiei prin media” (termenul exact este dificil de stabilit) îi furnizează omului modern un sentiment de libertate și de „bine” spiritual care nu se mai înscrie însă într-o promisiune eshatologică, ci într-o cultură profund desacralizată. „Din toate aceste mituri consumate, din toate aceste imagini privite sau împărtășite, omului modern nu-i mai rămâne la final decât un gust amar de cenușă”, scrie M. Meslin, cu un pesimism lucid și asumat (Meslin, 1973 : 250). Din această
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
relație fizică și metafizică cu împrejurimile (Engelhardt, 2010 : 120). Pentru orice pelerinaj este greu de stabilit un consens de reprezentare și de delimitare spațială, ținând seama de multitudinea de reprezentări și de controverse. Atunci când are loc într-un spațiu complet desacralizat, așa cum este cel al orașului, pelerinajul se transformă în ochii celor care nu participă efectiv la ritual într-un simbol al înfruntării dintre gândirea religioasă și un tip de gândire rațională (Gugelot, 2010 : 215). În acest caz, muzica constituie unul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Sadoveanu, Arghezi, Blaga, Barbu. De la Imnul Soarelui din Epopeea lui Ghilgameș până la Ion Barbu, care afirmă că „există un loc luminos unde geometria se întâlnește cu poezia”, drumul e lung și mai ales e drumul de la mitul arhaic la mitul desacralizat. „Lumina străbate spațiile intersiderale și trece în infinit purtând imaginea clipelor”, spunea Sadoveanu<ref id=”13”>Mihai Sadoveanu, Opere, vol. XI, ESPLA, București, 1978, p. 190.</ref>. În creația eminesciană există o aspirație spre lumină, dar aceasta nu e un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Ion Lotreanu). Congenera acestui vast câmp teoretic, literatura lui Mircea Eliade își aprofundează temele și structurile pe masura dezvoltării excepționale a operei savantului, asumându-și progresiv, în romane și îndeosebi în nuvele, funcția revelării mitului, a existenței mitice în cotidianul desacralizat, a acelor istorii sacre originare, uitate, ce irump însă în chip neprevăzut în real, tulburându-i planurile, generatoare de timp și de spațiu fantastic. Pentru Mircea Eliade, mitul este viu (mythe vivant), traiește, pentru inițiați, și astăzi, într-o resurecție
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
psihologic apare ca o nouă formulă epică în care evenimentele exterioare sunt urmărite doar pentru a observa consecințele pe planul trăirilor interioare. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Menținerea în zonele abisale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu dovedește nimic e tânărul incert, oscilând între iubirea pentru o femeie și orgoliul independenței, iar Sandu din romanul Ioana e gelosul. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Scrisul tinde să devină
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în La Mancha, pămîntul său natal: "Oriunde am fi, noi plîn-gem Spania, căci acolo ne-am născut și ea este patria noastră naturală.".104 Acest patriotism transcultural constituie produsul paradoxal al unei cruciade împotriva necredinței ce se îndreaptă asupra suveranității desacralizate a regilor catolici destul de rău văzuți. Căci, dacă Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia renunță în mod brutal la toleranța religioasă proscriind evreii neconvertiți în 1492, ei continuă în schimb să întruchipeze o monarhie federativă (în esența ei) legitimată
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe 11 m/. Ilele noastre, șamanii întreprind această călătorie cerească "în spirit", adică într-o transă extatică. care el o înțelegea literal, era în același timp simplistă și cu valoare de sacrilegiu; așa încât ea a fost radical reinterpretată, mai exact desacralizată și demitizată. E important să subliniem acest fapt: în pofida unei îndelungate și complexe munci de selecție, eliminare și valorizare a materialelor arhaice moștenite sau împrumutate, ultimii redactori ai Facerii au conservat o întreagă mitologie de tip tradițional: ea debutează cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care era mai degrabă specificul comunismului nu pot pune în umbră valorile pe care persoana le deține prin creație. Persoana ca ființă orientată spre trascendență și cu deschidere continuă spre comuniunea cu semenii trăiește altă formă a existenței, nicidecum cea desacralizată. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclezială care are ca model comuniunea trinitară. Într-un asemenea mod se poate depăși orice fel de logică a izolării și a egoismului. Încă de la începutul misiunii Sale, Iisus ne amintește că
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și mitologice erau îngemănate într-un sigur discurs) până azi, în postmodernitate, când poetul e singur, relativ ostracizat, după ce, în secolul al XIX-lea, în perioadă cristalizărilor identitare naționale, poetul romantic își asumase glorios rolul de voce a interesului public. Desacralizată și împinsă într-o lume dominată de etica protestantă searbădă a acumulării și individualismului fiziocrat, poezia abia mai pâlpâie, abia se mai aude pe scena publică, acoperită de dezmățul asurzitor al vulgarității și violenței din mass-media. Poate că, din nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
poate, domestica iluzie că măcar o dată pe an ne putem permite să fim asemenea unui VIP bogat și debordând de generozitate. Oare cu ce preț? Crăciunițele sexy Sfârșitul anului 2008 ne-a surprins cu versiuni inedite, spectaculoase și aproape perfect desacralizate ale Crăciunului. Bucureștiul devine scena unui inedit marș al Moșilor de Crăciun, gândit cu scopul precis de a intra în Cartea Recordurilor. În jur de 4000 de bucureșteni, îmbrăcați în Moș Crăciun, vor defila în tradiționalele straie roșii, dăruind tuturor
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de-a face cu perseverența întru sfințenie și nici măcar cu fetișizarea virtuților militare. În 2009 cu totul altele sunt ipostazele iubirii îndelung mediatizate și amplu comercializate. Convingerea mea este că Mircea Eliade avea dreptate: aceste versiuni histrionice ale dragostei, perfect desacralizate, mai păstrază totuși umbra unor simboluri, ritualuri și nostalgii magico-religioase. Toate acestea sunt consubstanțiale ființei umane și, prin urmare, nu pot fi extirpate. Cel mult pot fi înlocuite cu substitute perfect desacralizate. Iată câteva exemple specifice anului 2009. În Franța
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
avea dreptate: aceste versiuni histrionice ale dragostei, perfect desacralizate, mai păstrază totuși umbra unor simboluri, ritualuri și nostalgii magico-religioase. Toate acestea sunt consubstanțiale ființei umane și, prin urmare, nu pot fi extirpate. Cel mult pot fi înlocuite cu substitute perfect desacralizate. Iată câteva exemple specifice anului 2009. În Franța, Nicolas Garreau produce fantezii erotice pe bandă rulantă. Firma ApoteoSurprise oferă evident, contra cost în jur de 30 de scenarii "la cheie" pentru novicii lui Cupidon. Sunt rețete gata făcute prin care
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Ele vizau, înainte de toate, viața noastră spirituală și mai apoi obișnuitele practici agrare sau păstorești. În 2009, Paștele Blajinilor ne surprinde cu un șoc al crizei mondiale. Premierul Emil Boc ne invită repetat la un soi de asceză națională, perfect desacralizată, semnificativ sintetizată prin îndemnul prezidențial de "a strânge cureua". Astfel, "pușca și cureaua lată" ar putea fi semnele arhetipale ale unei îmbuibări fudule de care terapeutic ar trebui să ne distanțam urgent. Astăzi, pentru anumite medii creștine din România, asemenea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în piscine, saune și săli de fitness. Nu au lipsit nici concursurile cu demoni cool și spectacole de superbă muzică irlandeză. La limită, totul devine posibil într-o noapte de Halloween. De ce? Pentru că o sărbătoare ruptă din contextul ei, preluată, desacralizată și apoi exportată oriunde în lume nu mai este sărbătoare. Nu are acoperire nici în tradiția populară românească, dar nici în canoanele creștine. Nu impune simboluri, norme, ritualuri. Totul devine lax, permisiv. Spectacolul, cândva sacru, este acum marcat de ludic
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
rezultate din combinația ADN-ului uman cu cel extraterestru. Jake, personajul principal, va putea folosi avatarul creat pentru fratele său mort (Tommy). Cei doi sunt gemeni și, prin urmare, ADN-ul lor este compatibil. O asemenea creatură SF ipostază perfect desacralizată a avatarului religios poate fi controlată tehnic cu ajutorul undelor cerebrale. Ingenioasa idee a lui James Cameron mi-a amintit de interesanta nuvelă a lui Ioan Petru Culianu, "Conspirația sufletelor indienilor". Acolo, indienii nord-americani au ales calea sinuciderii colective prin dezmăț
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
o permanentă actualitate. Aștept, prin urmare, dezbateri publice cu adevărații specialiști în subtilitățile teologiei, cu istorici, antropologi și sociologi ai religiilor. Cultura pop instrument de manipulare sau religie alternativă? (1) Muzica pop a fascinat dintotdeauna. Eroii pop-ului sunt semizeii desacralizați ai cotidianului. Au făcut și fac istorie. Ieri i-am avut pe Beatles, Rolling Stones, Pink Floyd, Bob Dylan, astăzi îi avem prin Michael Jackson și Madonna. Există ceva comun între ei? Eu cred că nu prea, însă alții așa cum
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
sa regăsite până la identitate în zone extrem de diversificate ale spiritului uman. Temporalitatea în sine nu este suficientă pentru a defini o operă, ci este corelată cu relația dintre timpul naratorului și timpul povestirii. Spațiul în poezia epică labișiană este unul desacralizat, agonic, ostil. Spațiul și timpul poartă însemnele sacrului benefic, un fel de centru și altar al naturii în care viața curge nestânjenită. Semnalele mitice pulsează. Arta excepțională a lui Labiș constă în a camufla sâmburele mitic în două-trei învelișuri; cadrul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
care facilitează analogia dintre "omul fără măruntaie" (expresie prin care Paul Valéry definea personajul) și un anumit individ care împrumută astfel trăsăturile personajului 29. La Eliade, caracterul motivat al numelor personajelor este rezultatul unui efort de resemnificare a unui univers desacralizat; descompuse în elementele componente, miturile nominale relevă conținuturi ale sacrului. Valențele simbolice și mitice ale numelor proprii se nasc pe de o parte dintr-o permanentă relație de contaminare stabilită între semnificant și semnificat, astfel încât "forma semnului devine un model
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
natură imaginară și nu mai sunt de natură critică". În interviul cu Claude Henri-Rocquet, dicotomia regim diurn/vs/ regim nocturn al spiritului, este aplicată nu numai științei (de partea zilei) /vs/ poeziei (de partea nopții), ci și "omului diurn" sau desacralizat și "omului nocturn", care mai este în legătură cu zonele de mister. Întrebat dacă, în momentul creației unei opere literare, poate uita "miturile, jocul lor și sensul care li se atribuie", Eliade relatează experiența Șarpelui, roman în care susține a nu fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]