175 matches
-
cu interpretarea lor, discursul Penelopei este proiectat în viitor, vizînd implicit posteritatea, dar avînd și un destinatar intratextual invocat în mod recurent: cel de-al doilea fiu, purtat în pîntec și apoi născut în împrejurări cumplite. Narațiunea transmite o viziune desacralizată și demitizatoare prin intermediul unei perspective flexibile. Uneori distanțată, impasibilă, aceasta favorizează ironia, sarcasmul, judecata necruțătoare ori adjudecarea omniscienței; alteori atinge punctul zero față de obiectiv și chiar pătrunde în ființa intimă a lui Odiseu, pentru a relata din interior și a
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
punerea în discuție a ierarhiilor, disponibilitatea de a adopta mai multe perspective, acceptarea privirii din afară. La nivel pur discursiv, cea mai surprinzătoare reacție mi se pare, însă, respingerea tonului relaxat al normalității. O reacție caracteristică - deplîngerea "modelelor", a "efigiilor" desacralizate -, pune într-un număr recent de ziar ("Cotidianul", 6. oct. 1999), un titlu tipic de știre de senzație - "Împăratul Traian era tuns cu breton" a deasupra unui citat din noul manual de istorie incriminat: "Împăratul este reprezentat în ținută de
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
în urmă, la München, care reprezenta o păpușă la scară umană, aruncată cu capul în jos într-un coș de gunoi, titlul exponatului fiind Societate de consum. Unele ideologii contemporane pun pe același plan toate ființele vii. într-o societate desacralizată, omul nu mai este centrul creației, nu mai este singura ființă făcută după chipul lui Dumnezeu, ci doar una dintre multele ființe de pe Tera, aflată într-un anumit stadiu de evoluție (sau involuție, suntem uneori tentați să spunem). Dar iată
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
pentru cei care încă îl plâng pe Steve Jobs este faptul că acesta a amânat aproape un an operația de extirpare a tumorii de la nivelul ficatului, permițându-i astfel să se extindă. Jobs nu voia ca organismul său să fie „desacralizat” de o operație, îi mărturisea cu un soi de tristețe lui Isaacson. De asemenea, fondatorul Apple se încăpățâna să tină diete cu fructe, chiar dacă medicii aproape că îl implorau să mănânce proteine. Studentul sirian Abdulfattah Jandali, tatăl copilului care a
Omul Steve Jobs: Detalii neobişnuite din cea mai bine vândută biografie - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68490_a_69815]
-
matern și generator al mitului, în golful dintre Trieste și Istria, așa cum era pentru Foscolo "marea grecească". Exilarea din insula Lussino se află la originea furiei lui distructive, arătându-ne chipul vulgarității, cruzimii, josnicia unei istorii și a unei vieți "desacralizate", deposedate de călătoriile fantastice și mitopoetice, fără de care rămâne pe poziții de atac doar negația, moartea în primul rând. Au fost date uitării asemeni unor ruine călătoriile care însemnau aventură, (re)descoperire, formare (Salgari, Verne, Stevenson, Melville, Conrad), dar și
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
ecran de control, după modelul televiziunii, "cel mai frumos obiect prototipic al acestei ere noi". O eră care nu mai este nici macar a vitezei, căci mașină, vehicolul acesta care ne deplasează fizic dintr-un spațiu în altul, a fost deja desacralizat. Mai curînd e o eră a teleportării, ceea ce presupune un univers ale cărui limite corporale s-au șters, sau au devenit arbitrare, făcînd din fiecare din noi ficțiunea electronică a unui computer, sau a unui alt utilizator, aflat într-un
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
Exclud din această listă bețiile soldate cu violențe și căderi în vulgaritate. M-au interesat indivizii care, prin beție, reușeau să scoată la suprafață un al doilea eu - sinele mai expresiv, mai exuberant. Nu făceam, evident, nici o legătură între banala, desacralizata libație de bodegă și practicile magice ale lumii străvechi. Dar, inconștient, intuiam că transformarea produsă în individ prin băutură ținea de-un secret adânc. Nu se putea ca metamorfoza să nu fie un fel de alchimie a propriei minți și
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
ele se comportă ca două țațe. Și mai este personajul părintelui Lorenzo, care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu i-a ajutat pe cei doi îndrăgostiți și își aruncă de pe el hainele de preot, la final, ceea ce corespunde mentalului desacralizat occidental, nu însă și personajului shakespearian, un preot și un înțelept, cu o viziune mult mai largă asupra vieții și a sensului ei, un personaj de atunci, dar și de acum, în cazul unei vocații reale. La acestea se adaugă
Când profesionalismul își spune cuvântul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7323_a_8648]
-
program estetic la modă, erijându-se și în teoretician al lui: postmodernismul. Dan Stâncă se află într-un flagrant dezacord cu modă: el scrie o proza deopotrivă realistă și fantastică, extatica și satirica, obsedat de reziduurile ortodoxismului dintr-o societate desacralizata grotesc. În sfârșit, Mircea Cărtărescu este fundamental un apolitic, care îi privește pe oameni cu o curiozitate rece, dusă până la cruzime și își folosește întreaga energie pentru a-și administra cât mai bine talentul, în timp ce Dan Stâncă, prea puțin impresionat
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
aceea, periplul său filozofic se termină cu Boris Groys, cel pentru care important rămîne acel „hot spot” dinăuntrul piramidei, camera mortuară unde se află mumia - spiritul conservat -, care poate fi reconstruită aiurea, în orice muzeu al lumii, conservată indefinit dar desacralizată astfel odată pentru totdeauna. Intrată în era muzeologiei, filozofia rămîne să tematizeze singurul concept rămas pentru a- și putea continua drumul avatarelor sale: arhiva. La sfîrșit, Derrida apare ca un între-filozof, un Iosif al timpurilor noastre în care noi sîntem
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
efervescență ideologică liberală profesorul clujean se simte foarte apropiat, dar și felul în care, pe fondul descoperirii Europei, s-au format prejudecățile "formei fără fond" și, mai târziu, cele cu privire la o Europă a bunăstării materiale dar superficială, desnaționalizată și complet desacralizată, alienată și în agonie. Capitolul Aspecte documentare românești este, în acest sens, revelator, inclusiv pentru admirația pe care Adrian Marino o nutrea față de Dinicu Golescu, cărturarii iluminiști ardeleni sau tinerii pașoptiști: Ceea ce se va numi după formula junimistă, critica Ťformelor
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
scriitorului în secol. Această ipoteză legitimează, în viziunea portretistului, abordarea ionesciană a istoriei ca "teatru de proastă factură" și, mai presus de toate, explică semnificația exilului din biografia dramaturgului: "Exilul înseamnă deci a trăi într-o lume fără sens, degradată, desacralizată, căreia Eugčne Ionesco îi opune Ťlumea împlinităť dinainte de cădere, care nu poate fi regăsită decât prin har". Portretul lui Eugčne Ionesco, purtând semnătura lui Marie-France Ionesco, va figura de acum încolo în galeria exegetică ionesciană sub semnul "antidotului" numit éclairage
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
morală și axiologică (...), produc, prin chiar frumusețea lor, o anumită «înțelepciune», cum ar spune Ion Ianoși (...). Ele nu ne fac să înțelegem absurdul, dar ne obligă să înțelegem că absurdul există (...). De aceea am putea socoti manierismul logic o variantă desacralizată, varianta cea mai bine camuflată a unei religiozități cu totul aparte: religiozitatea fără Dumnezeu, religiozitatea care se adresează nu lui Dumnezeu însuși, ci absenței sale din lume”(p.200). Iată, așadar, de ce logica sofiștilor, prin bucuria de a înșela ceea ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sau civilizații. Iar superstiția este și ea un fapt cultural, care, iată, nu mai pare deloc a fi ceva marginal. Întrebarea care se pune mereu este dacă superstițiile își mai găsesc locul în societatea de astăzi, superinformatizată și mai ales desacralizată. Întrebarea este retorică din cel puțin două motive. Pe de o parte faptul că omul contemporan uzează în permanență de superstiții ca de niște clișee, în virtutea unei inerții: să calci mereu cu dreptul; strănuți de trei ori și răspunsul vine
Citește și nu mînca by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16370_a_17695]
-
psihologic apare ca o nouă formulă epică în care evenimentele exterioare sunt urmărite doar pentru a observa consecințele pe planul trăirilor interioare. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Menținerea în zonele abisale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu dovedește nimic e tânărul incert, oscilând între iubirea pentru o femeie și orgoliul independenței, iar Sandu din romanul Ioana e gelosul. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Scrisul tinde să devină
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
capacitatea de semnificare și simbolizare specifică comportamentului uman își are adevărata (prima) rădăcină în atitudinea existențială religioasă; 5) sacrul e camuflat în profan așa cum pentru Marx și Freud profanul era camuflat în sacru; sarcină: "a descifra camuflajul sacrului în lumea desacralizată". În sfârșit, 6) cultura drept condiție specifică a umanului. Semnificația politică a culturii: a răspunde pe alt plan unui moment istoric dificil. Valoarea sacră și soteriologică a cărții astăzi, când învățămîntul oral și folclorul au dispărut. Posibilitatea supraviețuirii prin intermediul culturii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
religios televizual / 51 2. BOR și discursul religios în presa dintre anii 1989-2011 / 610 a. Discursul de prezentare / 74 b. Discursul de recuperare a identității BOR / 82 c. Discursul justificativ / 86 d. Discursul critic / 91 e. Discursul sacrului de-spiritualizat (desacralizat) / 102 f. Discursul religios-mistic / 108 g. Discursul religios-naționalist / 113 h. Discursul apocaliptic / 117 i. Comercialul religios în discursul jurnalistic / 119 j. Discurs media de desacralizare prin satiră / 122 IV. NOILE MEDIA ȘI VALOAREA LOR MISIONARĂ / 125 a. Tehnicismul și mișcarea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
de exprimare a valorilor morale, ci și la ceea ce dictatura ateistă nu reușise să facă, și anume să blasfemieze public, sacrificând, de dragul marketing-ului, ceea ce au românii mai scump, credința în Dumnezeu și în fundamentul Scripturii... e. Discursul sacrului despiritualizat (desacralizat) Am numit astfel discursul religios ivit la prăpastia dintre armonia ce o inspiră sau ar trebui să o inspire discursul religios și aspectul despiritualizat al sacrului. Folosesc despiritualizat, și nu profanat întrucât doresc să subliniez că, prin acțiuni umane, sacrul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Evola, dar și poezia invizibilă și protectoare care îl învăluie și îl răpește pe doctorul Honigberger. Banda desenată are această capacitate mirabilă, asemenea basmului, de a da Tradiției carnea de poveste ce îi permite acesteia să existe în acest spațiu desacralizat. Proza grafică a lui Manara se situează la răscrucea a două medii de exprimare. Ea este aproape de nivelul versatil și spectaculos al unei linii de seriale de televiziune a căror vocație este jocul cu tainele, dar poate comunica și un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de la care nu cer și nu aștept decît bucuria de a mă uita liniștit la soarele de-afară și gîndul că diseară mă voi culca la fel de calm apropiindu-mă de moarte cu Încă o noapte ? Poate că sub măștile lor desacralizate gîndesc mai limpede și voi avea curajul de a nu-mi alunga gîndurile ce nu-mi convin. Căci a gîndi e, fără Îndoială, o chestiune de demnitate și de curaj, dar e și singurul mijloc de a ne revolta Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Cum încearcă omul religios să rămână cât mai mult într-un univers sacru; cum se înfățișează experiența sa totală de viață în raport cu experiența omului lipsit de sentiment religios, a omului care trăiește sau care dorește să trăiască într-o lume desacralizată: iată principala temă abordată în paginile care urmează. Trebuie să arătăm încă de la început că lumea profană în totalitate, Cosmosul total desacralizat este o descoperire recentă a minții omenești. Nu ne propunem să arătăm prin ce procese istorice și în urma
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
experiența omului lipsit de sentiment religios, a omului care trăiește sau care dorește să trăiască într-o lume desacralizată: iată principala temă abordată în paginile care urmează. Trebuie să arătăm încă de la început că lumea profană în totalitate, Cosmosul total desacralizat este o descoperire recentă a minții omenești. Nu ne propunem să arătăm prin ce procese istorice și în urma căror schimbări ale comportamentului spiritual omul modern și-a desacralizat lumea și și-a asumat o existență profană. Ajunge să constatăm că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trăiesc într-un Cosmos sacralizat, fac parte dintr-o sacralitate cosmică, manifestată atât în lumea animală, cât și în lumea vegetală. Ajunge să comparăm situațiile lor existențiale cu aceea a unui om al societăților moderne, care trăiește într-un Cosmos desacralizat, ca să ne dăm seama cât de mare este deosebirea. Înțelegem în același timp temeinicia comparațiilor între fapte religioase aparținând unor culturi diferite, pentru că toate aceste fapte țin de unul și același comportament, cel al lui homo religiosus. Această carte poate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
profană nu se întîlnește niciodată în stare pură. Oricare ar fi gradul de desacralizare a Lumii la care a ajuns, omul care a optat pentru o viață profană nu reușește să abolească total comportamentul religios. Până și existența cea mai desacralizată păstrează încă urmele unei valorizări religioase a Lumii. Ne vom mărgini deocamdată să comparăm cele două experiențe: cea a spațiului sacru și cea a spațiului profan. Implicațiile celei dintâi sânt după cum s-a văzut, dezvăluirea unui spațiu sacru care permite
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]