239 matches
-
intervine : Țâne minte tu mireasă, Că bâta-i în cui în casă. Și-i cioplită-n patru dungi Cât spatele tău de lungi ! U iu, U iu iu ! Și iarăși ale miresei : Nu mă da maică departe, Să viu cu desagii-n spate, Cu desagii -mbăierați Și cu ochii-nlăcrimați. Dă-mă maică-n satul tău, Să poți vedea când mi-i rău; Dă-mă maică-n sat la tine, Să te bucuri când mi-e bine. Dă-mă mamă în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mireasă, Că bâta-i în cui în casă. Și-i cioplită-n patru dungi Cât spatele tău de lungi ! U iu, U iu iu ! Și iarăși ale miresei : Nu mă da maică departe, Să viu cu desagii-n spate, Cu desagii -mbăierați Și cu ochii-nlăcrimați. Dă-mă maică-n satul tău, Să poți vedea când mi-i rău; Dă-mă maică-n sat la tine, Să te bucuri când mi-e bine. Dă-mă mamă în vecini, Să te văd
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu clarinetul, care contra unui cuantum bănesc cu care se învoiau, trebuia să fie întotdeauna acolo unde era ceata, fie la repetiții, fie la susținerea programului de sărbători. De asmenea mai angajau câte un om care avea sarcina să care desagii în care se colectau toate darurile primite la casele pe la care colindau, aceste daruri putând fi pe lângă bani, dărabe de slănină, colaci, carne de purcel, fructe, copuri cu vin sau cu rachiu și altele. Apoi ceata mai avea în vedere
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
despărțitură un tovarăș de drum, un negru, african sadea, dar îmbrăcat întocmai ca pe la noi și agrăind, după cum vom vedea, cel mai neaoș dialect de pe Olt. Odată intrat în compartiment, harapul nostru a dat binețe după cuviință, și-a scos desagii de pe umăr și i-a aruncat fain frumos în cușeta de deasupra capului, și-a agățat recălul și căciula în cui și s-a așezat cuminte ca omul la drum. Consătenii noștri mureau de curiozitate șă știe cu ce fel
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mama s-o ascuns atunci într-un tufiș, și negru o intrat după ea so cate acolo-n tufiș...» Și tocmai când povestitorul nostru, conductorul trenului a deschis ușa compartimentului ca să anunțe: - «Urmează Făgărașul !!!». Negroteiul nostru și-a luat atunci desagii repede pe umăr, recălul și căciula din cui, și a ieșit grăbit din compartiment, fără să uite să spună: - «No, zâua bună că eu, mă rog frumos, aci cobor». Și se făcu nevăzut. Rămași în tren, cei doi prieteni ai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la ușile tuturor marilor și bunilor români, și cere cu stăruință să i se dea cărți românești pentru luminarea fraților săi ținuți în întuneric de împilatori străini ai neamului nostru. Era natural să fie ascultat. Și badea Cârțan își încarcă desagii cu cărți de propagandă, le trece Carpații prin «Vama Cucului», le răspândește între românii transilvăneni, punând astfel de veghe conștiința națională. IV O mică amintire păstrăm și noi din viața fostului nostru consătean. Eram copii pe vremea când Badea Cârțan
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la Alba Iulia, el aflându-se atunci trecut la cele veșnice de mai mult de un deceniu. Întors din Germania, Badea Cârțan își reia din nou cu aceeași tenacitate, activitatea lui de colecționar de cărți, aducând de oriunde se putea, desagi doldora de cărți, reviste și orice fel de alte publicații ce vor avea menirea să ridice tot mai sus stacheta conștiinței naționale a neamului său. Dragostea lui de țară și de neam se traduce prin efortul neprecupețit pe care-l
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
suferințele lui erau îndurate în văzul lumii. Iată ce ne povestește bătrânul nostru consătean, Ion Vodă : - «Eram cioban la munte, și într-o seară cum stam de vorbă noi ciobanii în jurul focului, numai iacă intră-n stână nenea Cârțan cu desagii lui în spinare». - «Sara bună, fraților, zise lăsându-și desagii jos și-și scoase năframa de la brâu să-și șteargă fruntea». - «Dea Dumnezeu bine nene Cârțane, răspunserăm noi, ...dar de unde vii pe întunerecul ăsta ? » - «Din țară dragii mei, de la frații
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
povestește bătrânul nostru consătean, Ion Vodă : - «Eram cioban la munte, și într-o seară cum stam de vorbă noi ciobanii în jurul focului, numai iacă intră-n stână nenea Cârțan cu desagii lui în spinare». - «Sara bună, fraților, zise lăsându-și desagii jos și-și scoase năframa de la brâu să-și șteargă fruntea». - «Dea Dumnezeu bine nene Cârțane, răspunserăm noi, ...dar de unde vii pe întunerecul ăsta ? » - «Din țară dragii mei, de la frații noștri de dincolo.» - «Și ce aduci dumneata în desagii ăia
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-și desagii jos și-și scoase năframa de la brâu să-și șteargă fruntea». - «Dea Dumnezeu bine nene Cârțane, răspunserăm noi, ...dar de unde vii pe întunerecul ăsta ? » - «Din țară dragii mei, de la frații noștri de dincolo.» - «Și ce aduci dumneata în desagii ăia așa de mari ?» - « Apoi aduc cărți, să dau bieților noștri români, ardeleni, să vază toți din ce viță împărătească ne tragem noi românii. Pe aci prin munți, mai cu seamă când trec granița, trebuie s-o potrivesc noaptea, că
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
strămoșii noștri, dacii și romanii și mai apoi noi românii, urmașii și moștenitorii lor. Aicea, de drept noi suntem stăpâni și de o parte și de cealaltă parte. Ni, citiți aci în cartea asta și veți vedea». Și răscoli în desagii ceia ca să ne întindă o carte de istorie. - «Citiți-o și băgați bine de seamă ce scrie acolo, iar când voi mai veni pe aci să mi-o dați înapoi, s-o mai dau și la alții.» Dar nu gătă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
n-a cunoscut niciodată oboseala și descurajarea. Puterea de voință se manifestă din nou în favoarea neamului său. Pleacă din nou peste munți, cu intenția de a reface ceeea ce-i distrusese milenarii împilatori ai acestui neam; își încarcă din nou desagii cu cărți, ducându-și pe mai departe misiunea de apostol al neamului pe care și-o asumase și pentru care fusese născut. Dar vârsta înaintată, anii grei plini de sacrificii și suferințe pe care-i trăise, au făcut ca puterile
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
i se epuizeze, iar el să obosească. Nenorocirea a făcut ca întruna din multele sale călătorii, pe când se întorcea de la București, să fie prins pe crestele Carpaților de un viscol puternic, din care cauză Badea Cârțan înghețat de frig, cu desagii de cărți de care nu se îndura să se despartă, să rătăcească câteva zile prin munți și să se îmbolnăvească grav. Simțindu-și sfârșitul aproape, revine în Patria-Mamă, cu dorința de a muri pe pământ liber românesc, pământ fără asupritori
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ani de la absolvirea liceului, Bodnăraș a făcut cadou fiecărui profesor câte un ceas elvețian. A rămas legat de Câmpulung, de Bucovina, iar drumul „strategic” „la Palma” l-a făcut în amintirea părinților lui care au trecut Obcinile pe jos, cu desagii în spate, ca să poată învăța el la liceu. Nu l-a uitat pe colonelul Boteanu, cărui i-a propus să rămână în armată, când alții erau dați afară, dar colonelul a preferat trecerea în rezervă, cu o pensie acceptabilă, deși
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-mea și două surori. Anul trecut, din pricina unei scabii care provoca febră mare și aiurare. Dimineața ne-am îmbrăcat în haine de pelerini, lăsându-ne caii, veșmintele și armele la garnizoană. Urma să recuperăm toate cele la întoarcere. Am pregătit desagii pentru noi, dar și unul pentru Bovo. Unul dintre soldați ne-a ras în cap. Gundo, cu încălțările lui mari cu tălpi și catarame de lemn, cu carâmbii de drumeț, cu cămașa ieșindu-i de sub mantaua dublă în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu-l părăsise niciodată. Atunci când Bovo ni s-a înfățișat, s-a uitat la noi uluit. Avea pe el doar cămașa și pantalonii tociți și peticiți și n-avea pantofi în picioare. A clătinat din cap nedumerit, și-a luat desagul pe umăr și a spus: „Pornim“. După ce-am lăsat în urmă Adria, ne-a condus pe o uliță care dădea într-o pădure din ce în ce mai deasă și mai întunecată. Mergea în fața noastră, încet, dar cu pași mari și statornici. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ieși din mlaștină; există doar satul unde sunt duși leproșii. Ne-am oprit aici cu întrebările. Născocind că trebuia să ne facem nevoile, ne-am dus să ne scoatem perizomurile în care erau vârâte documentele și le-am pus în desagi. Dacă până atunci fuseserăm însoțiți de țânțari, muște și tăuni, în mlaștină am fost atacați de tot felul de insecte înverșunate, în timp ce brotacii săreau în jurul nostru și șerpi de apă de toate mărimile se lipeau de noi. Calea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
brotacii săreau în jurul nostru și șerpi de apă de toate mărimile se lipeau de noi. Calea pe care o străbăteam era un amestec de râulețe, mocirle, stufăriș și izvoare gâlgâitoare. Se înainta cu greu, cu apa până la brâu și cu desagii ținuți deasupra, ca să nu se ude. Urmăream linia dată de o seamă de copaci paluștri, de ramurile cărora ne agățam ca să ne smulgem picioarele din mâl. Chinul a durat cel puțin patru ceasuri. - Suntem aproape ajunși, l-am auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril în desagi. Cei patru au remarcat micile burdufuri. M-am oprit din scotocit și, arătând spre el, i-am zis șefului: - Vin, din ăla bun. Nu doriți? El mi-a trântit un scuipat la picioare, a luat burdufurile de jos, a destupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un ochi spre palatul exarhului, mirându-ne de belșugul și de felurimea mărfurilor. În timp ce mă simțeam în al nouălea cer, Gundo se plângea necontenit din pricina aglomerației, a mirosurilor și a zarvei. Ne-am cumpărat de-ale gurii cât să umplem desagii goi și am vizitat, ca niște adevărați pelerini, biserica San Vitale. Pe rudimentarul Gundo a fost singura dată când l-am văzut înfricoșat, nu-și mai putea stăpâni mirarea, copleșit de splendoarea mozaicurilor. În fine, l-am zărit pe Aronne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de Classe. Ne-a părut rău după Bovo. Deși am cerut lămuriri de la niște țărani, am greșit drumul de trei ori, și noaptea ne-a prins în mijlocul codrului. Gundo a hotărât ce trebuia făcut. Ne-am ascuns bine toiegele și desagii într-un tufiș mărăcinos și ne-am cățărat într-un copac mare, aproape de drum, punând pe fugă păsările ce dormeau de obicei acolo. Ne-am așezat pe ramurile mai groase, cu spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nou, fals pelerin ce-mi ești, isprava ta a dat naștere la o mare tulburare. Cel puțin o monedă de aur ar trebui să-ți cer drept despăgubire: sunt atâția soldați în jur, că nu reușesc să mărit nici măcar doi desagi de sare. L-am liniștit: - Când vom ajunge la Adria, o să-ți dau moneda. Îți pot garanta și imunitatea pentru cele săvârșite odinioară în ținutul longobard. A râs, ca și cum aș fi spus o tâmpenie, întorcându-mi-o: - Cu aurul sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tineri tot ceea ce făcusem pentru onoarea părinților lor, și astfel i-am potolit. Cu toate că, în timp ce o îngropam pe Vibana, hohotele lor de râs, provocate de bere, îmi răneau urechile. A doua zi de dimineață mi-am pus lucrurile în doi desagi pe care i-am cumpănit pe cal și am dat foc casei. Cei mai în vârstă m-au însoțit, triști și rușinați, preț de o milă dincolo de domeniu, spre Concordia. Când ne-am luat rămas-bun, le-am zis cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și funcționarii ducali și nobilii longobarzi și romani. Toți se uitau curioși la compatrioții mei care, deși îmbrăcați în haine de lână, nu asudau deloc. La un semn al lui Rubiano, fiii săi, care duceau câte doi o seamă de desagi grei, s-au prezentat și i-au depus la picioarele lui Rotari. Turuind din gură și la fel de zadarnic, Rubiano a îngenuncheat și a scos la iveală două lespezi de piatră sculptate. Una arăta în relief o complicată împletitură de corzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deschid o carte, trenul nici măcar nu trecuse de Brăila. Aș fi vrut să-mi deschid cartea, Însă nu puteam să-mi dezlipesc privirea dintr-un punct fix. Stăteam și mă holbam la femeia din fața mea, care Încerca să-și Înghesuie desagii pe raftul de sus, fărĂ ca nici măcar să o văd. Nu Îmi puteam lua ochii de la acel punct invizibil care se afla undeva dincolo de femeie, dincolo de compartiment, dincolo de tren, dincolo chiar de mine Însămi. Era un punct care mă atrăgea ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]