235 matches
-
trecusem puțin înainte, firma șefului de gară, a magaziei, a tutungeriei. Stâlpii de fier ai peronului, proaspăt vopsiți în albastru închis, dădeau o impresie de prost gust, dar care nu jena pe nimeni, pentru că zecile de țărani și târgoveți cu desagi în spinare sau în mâini - fie că pălăvrăgeau în așteptarea unui tren, fie că alergau în ultimul moment să nu-l scape, ori erau preocupați de alte treburi mai mărunte, pe care le socoteau foarte importante și urgente în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
locotenentului să înceapă a înjura cum l-am auzit înainte de plecare. Întâi a coborât Dumitru și, așezându-se pe un loc potrivit, a strigat: ― Băieți, în coloană, câte patru, adunarea! În timp ce executau ordinul cu mișcări precipitate, împiedecându-se în valize sau desagi, unul a apreciat: ― Să știi, domnule sergent, că trebușoara asta începe să-mi placă, fiindcă îmi aduce aminte de tinerețe. Un râs potolit a cuprins formația. De la geamurile vagoanelor din urma garniturii se ițeau capetele altor concentrați, care probabil făceau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a venit cu vorbă de încurajare țârcovnicul. Sergentul de serviciu care conducea formația privea la dânșii și zâmbea înțelegător. Nu erau primii pe care îi primea. În fața unei clădiri lungi cât o lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce s-au executat, au revenit în formație fără tragere de inimă. Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a apărut un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se vedea de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
căci forța ancestrală devenea tot mai puternică, dând forță lumii Fotse printr-o mișcare mitică perpetuă. Dar acum acest curs este întrerupt. Acum nu există decât trecutul și viitorul. Poate că misionarul a adus trecutul și viitorul cu el în desagi când, străbătând ținutul, le-a vorbit despre Dumnezeu cel de sus și despre zeul mort și sfârșitul timpului. N-a lăsat prea multe ci doar ideea unui început și a unui sfârșit iminent. Le-a sugerat oamenilor să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în apa iazului... La noapte vei dormi neîntors fiule. Nici visele nu vor putea ajunge la tine. Mâine... Mâine om pune iarăși țara la cale. Ce vrea să însemne asta, părinte? Păi, cu mănăstirea Sfântul Spiridon ne-am cam umplut desagii, dar... Dar? Adică am reușit să vorbim de acele mănăstiri din târgul Iașilor care au fost cele mai de vază la vremea lor și dintre care unele au jucat un rol de seamă în viața cetății. Acum însă ar cam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea pe umăr, ca pe desagi. Așa, da: arătai pornit la drum lung... Cum intram În Codru, Moș Iacob: - Ian te uită, băi’țălu moș’lui la-aista! I-un jugastru! Îi zicem așa, fiindcă juguri facem din el... Istalant Îi paltin. Îi zice lumea paltin, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zvârcolește, și amenință, când în surdină, când fățiș. În vreme ce eu, proprietar, muncind și economisind, de-abia scot din moșia mea cât să pot trăi onorabil, arendașul, vecinul meu, plătește zeci de mii de galbeni proprietarului și își umple și el desagii. De unde diferența? Din buzunarul arendașului sau din mizeria țăranului?... N-am dreptate, nene Costică? sfârși Grigore, adresîndu-se deodată lui Dumescu. Spune dumneata, am ori n-am dreptate? Directorul de bancă ședea cu ochii în farfurie și asculta jenat, fiindcă amândoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
colecții de tablouri, de mașini, de arme rare, aici și peste hotare de unde ne vin ecouri; unii au schimbat soții, pe codane în jupoane, cu-agresive silicoane pline de vrăjitorii; alții sunt doar concubini, la haremuri dispersate, au chiar și desagii plini de blesteme și păcate; au pentru furat un cult, de hiene, lupi în stână; ce urăsc ei cel mai mult e justiția română; au limba ca lamele, taie brici, că-s delincvenți, și-ar vinde și mamele dacă ar
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
valul Și liniștea în aer cu greu s´așază. E mare foamea lor de țărmuri noi Și freamătă din zori nerăbdătoare Să plece, să se-ntoarcă apoi Spre´aceleași luturi primitoare. Încerc s-ajung la primele catarge; Îngrămădesc speranțe în desagii goi, Perfidul val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind de cheu Corăbiile se duc acum spre orizonturi depărtate, Mă prind de ultimul otgon, dar foarte greu Mă deslipesc de ziduri de cetate
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
de hiene, lupi în stână, ce urăsc ei cel mai mult e justiția română. Unii au avut soții și-au luat fete-n jupoane cu agresive silicoane, pline de vrăjitorii. Alții sunt doar concubini, au haremuri dispersate și mai au desagii plini de blesteme și păcate. Au limba ca lamele taie brici, îi fac prezenți; dacă și-ar găsi clienți și-ar vinde și mamele. N-au bun simț și n-au emoții, nu știu ce-i biserica, ar fura și-America dacă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
oi ține, Dintre voi care-a răsbi De bărbat eu L-oi primi. Viță rău se mânia Într-un picior se-ntorcea, Paloșul iute scotea Și capete reteza, Tot polog că mi-i făcea, De galbeni îi culegea Și-n desag că mi-i băga Și pe murgu-i arunca Și din grai așa grăia: - Pleacă curvă naintea mea, 277 {EminescuOpVI 278} O vei vrea, o nu vei vrea, De nu, dracul să te ia. C-astă vară mi-am cosit, Câte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tu, soacră - mea, Carne de la fie-ta, Aradina Satina Udri basama leuca! Curvă - ai fost și D-ta Curv - a fost și fata ta. Și paloșul mi-l trăgea, Capul soacră - sa tăia Și averea i-o lua Și-n desagi că mi-o băga, Și pe murgu - o arunca 278 {EminescuOpVI 279} Și din grai așa grăia: - Haidați feciori după mine Să vă-nvățu - a trăi bine, Să vă duc pe la strâmtori, Să vă iau la gălbiori, Că-s mai ușori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mea și două surori. Anul trecut, din pricina unei scabii care provoca febră mare și aiurare. Dimineața ne-am îmbrăcat în haine de pelerini, lăsându-ne caii, veșmintele și armele la garnizoană. Urma să recuperăm toate cele la întoarcere. Am pregătit desagii pentru noi, dar și unul pentru Bovo. Unul dintre soldați ne-a ras în cap. Gundo, cu încălțările lui mari cu tălpi și catarame de lemn, cu carâmbii de drumeț, cu cămașa ieșindu-i de sub mantaua dublă în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu-l părăsise niciodată. Atunci când Bovo ni s-a înfățișat, s-a uitat la noi uluit. Avea pe el doar cămașa și pantalonii tociți și peticiți și n-avea pantofi în picioare. A clătinat din cap nedumerit, și-a luat desagul pe umăr și a spus: „Pornim“. După ce-am lăsat în urmă Adria, ne-a condus pe o uliță care dădea într-o pădure din ce în ce mai deasă și mai întunecată. Mergea în fața noastră, încet, dar cu pași mari și statornici. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ieși din mlaștină; există doar satul unde sunt duși leproșii. Ne-am oprit aici cu întrebările. Născocind că trebuia să ne facem nevoile, ne-am dus să ne scoatem perizomurile în care erau vârâte documentele și le-am pus în desagi. Dacă până atunci fuseserăm însoțiți de țânțari, muște și tăuni, în mlaștină am fost atacați de tot felul de insecte înverșunate, în timp ce brotacii săreau în jurul nostru și șerpi de apă de toate mărimile se lipeau de noi. Calea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
brotacii săreau în jurul nostru și șerpi de apă de toate mărimile se lipeau de noi. Calea pe care o străbăteam era un amestec de râulețe, mocirle, stufăriș și izvoare gâlgâitoare. Se înainta cu greu, cu apa până la brâu și cu desagii ținuți deasupra, ca să nu se ude. Urmăream linia dată de o seamă de copaci paluștri, de ramurile cărora ne agățam ca să ne smulgem picioarele din mâl. Chinul a durat cel puțin patru ceasuri. - Suntem aproape ajunși, l-am auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril în desagi. Cei patru au remarcat micile burdufuri. M-am oprit din scotocit și, arătând spre el, i-am zis șefului: - Vin, din ăla bun. Nu doriți? El mi-a trântit un scuipat la picioare, a luat burdufurile de jos, a destupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un ochi spre palatul exarhului, mirându-ne de belșugul și de felurimea mărfurilor. În timp ce mă simțeam în al nouălea cer, Gundo se plângea necontenit din pricina aglomerației, a mirosurilor și a zarvei. Ne-am cumpărat de-ale gurii cât să umplem desagii goi și am vizitat, ca niște adevărați pelerini, biserica San Vitale. Pe rudimentarul Gundo a fost singura dată când l-am văzut înfricoșat, nu-și mai putea stăpâni mirarea, copleșit de splendoarea mozaicurilor. În fine, l-am zărit pe Aronne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de Classe. Ne-a părut rău după Bovo. Deși am cerut lămuriri de la niște țărani, am greșit drumul de trei ori, și noaptea ne-a prins în mijlocul codrului. Gundo a hotărât ce trebuia făcut. Ne-am ascuns bine toiegele și desagii într-un tufiș mărăcinos și ne-am cățărat într-un copac mare, aproape de drum, punând pe fugă păsările ce dormeau de obicei acolo. Ne-am așezat pe ramurile mai groase, cu spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nou, fals pelerin ce-mi ești, isprava ta a dat naștere la o mare tulburare. Cel puțin o monedă de aur ar trebui să-ți cer drept despăgubire: sunt atâția soldați în jur, că nu reușesc să mărit nici măcar doi desagi de sare. L-am liniștit: - Când vom ajunge la Adria, o să-ți dau moneda. Îți pot garanta și imunitatea pentru cele săvârșite odinioară în ținutul longobard. A râs, ca și cum aș fi spus o tâmpenie, întorcându-mi-o: - Cu aurul sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tineri tot ceea ce făcusem pentru onoarea părinților lor, și astfel i-am potolit. Cu toate că, în timp ce o îngropam pe Vibana, hohotele lor de râs, provocate de bere, îmi răneau urechile. A doua zi de dimineață mi-am pus lucrurile în doi desagi pe care i-am cumpănit pe cal și am dat foc casei. Cei mai în vârstă m-au însoțit, triști și rușinați, preț de o milă dincolo de domeniu, spre Concordia. Când ne-am luat rămas-bun, le-am zis cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și funcționarii ducali și nobilii longobarzi și romani. Toți se uitau curioși la compatrioții mei care, deși îmbrăcați în haine de lână, nu asudau deloc. La un semn al lui Rubiano, fiii săi, care duceau câte doi o seamă de desagi grei, s-au prezentat și i-au depus la picioarele lui Rotari. Turuind din gură și la fel de zadarnic, Rubiano a îngenuncheat și a scos la iveală două lespezi de piatră sculptate. Una arăta în relief o complicată împletitură de corzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deschid o carte, trenul nici măcar nu trecuse de Brăila. Aș fi vrut să-mi deschid cartea, Însă nu puteam să-mi dezlipesc privirea dintr-un punct fix. Stăteam și mă holbam la femeia din fața mea, care Încerca să-și Înghesuie desagii pe raftul de sus, fărĂ ca nici măcar să o văd. Nu Îmi puteam lua ochii de la acel punct invizibil care se afla undeva dincolo de femeie, dincolo de compartiment, dincolo de tren, dincolo chiar de mine Însămi. Era un punct care mă atrăgea ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
deschid o carte, trenul nici măcar nu trecuse de Brăila. Aș fi vrut să-mi deschid cartea, însă nu puteam să-mi dezlipesc privirea dintr-un punct fix. Stăteam și mă holbam la femeia din fața mea, care încerca să-și înghesuie desagii pe raftul de sus, fără ca nici măcar să o văd. Nu îmi puteam lua ochii de la acel punct invizibil care se afla undeva dincolo de femeie, dincolo de compartiment, dincolo de tren, dincolo chiar de mine însămi. Era un punct care mă atrăgea ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-o betejească decât pe stricata aia de Tăsica. De-o strigă bețivii, prin crâșme, Îmbolnăvici. - Programați-vă o consultație la doamna Profesoară... - Sinistrate, mâine la ce oră băgăm rația de ulei și de zahăr?... C-a tras camionul cu desagi de cartofi, de trei zile, în fața aprozarului. Și stă milițienii cu ochii pe el, să nu-l spargă, mai ceva decât pe butelii. - Foarte frumos. Și ce dacă? - Păi dacă, distribuindu-le noi și ulei și cartofi, cum ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]