573 matches
-
mai frumoasă poezie, care să o redea. Și nici nu se poate scrie. Și pe drum - mă bate gândul să mă opresc în Biserica Toți Sfinții - de pe Nanterre. Că tot aveam, parcă un măr, în buzunar. Intru în curtea largă, descalec, și rămân nedumerit. Afară, scaune multe, goale. Amândouă Bisericile, deschise. Se aștepta adunare. Dacă nu mare, cel puțin de 30 de oameni, poate, pe scaune. Se vedeau și două racle. Și întreb paznicul: Ale cui sunt? Ale Sfintei Maria Magdalena
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]
-
problema. *** Seara unui început de toamnă aducea o ploaie torențială caldă care împrospăta atmosfera. Privea pe geamul camerei sale cerul dezlănțuit. Rafale de vânt sălbatic biciuiau ferestrele și înclinau crengile copacilor. Un călăreț intra în galopul grăbit al unui armăsar. Descălecă și intră în conac. Lord M.Joseph avea curaj, să umble fără trăsura pe o vreme vitregă. Îi culcase pe copii și îi controlase. Erau în paturile lor. Se așeză în față oglinzii, desfăcu părul trecând peria prin firele dese
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
grădinii. M.Joseph renunțase la hainele de gală. Cămașa largă de culoare albă, umflată de vânt contrasta cu părul negru răvășit. Cum se putea încheia mai ciudat o noapte memorabilă? După minute bune, lecția de echitație s-a sfârșit. Bărbatul descălecă și mângâie apăsat spatele calului. Îi șoptea cuvinte și îl ajuta să se calmeze. Alma îi urmarea fiecare mișcare. Curiozitatea ei creștea cu fiecare gest al lordului. Calul se liniștea și se lăsa condus spre grajduri, ținut de căpăstru. Îi
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
vultur se rotea în planări ușoare urmărindu-și cu privirea ageră prada undeva printre arbori. Deodată în cale îi apăru o cascadă spectaculoasă care răspândea în jur un zgomot continuu, asurzitor, ce se ridica în ecouri spre marile înălțimi. Călărețul descălecă, legă armăsarul de un brădui și se lipi cu spatele de stânca umedă. Păși încet lăsând șuvoiul de apă să treacă pe deasupra sa. Curentul rece și tumultul masei de apă ce se rostogolea în gol îl fascină. Ajuns pe malul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
consecvente de martiriu, la care s-a supus, vrând-nevrând, neamul românesc de-a lungul veacurilor: „...Basarabia și Bucovina, cele două fiice răpite, s-au întors una după alta în casa părintească, iar Ardealul, frumosul leagăn al poporului român, de unde au descălecat întâii voievozi ai țărilor românești, a votat astăzi la Alba Iula unirea cu Regatul Român”. Ca structurile pe care este înălțată „casa noastră, România”, așezată în calea tuturor furtunilor și semințiilor timpului, să reziste, a trebuit să avem: o temelie
UNIREA CEA MARE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341487_a_342816]
-
într-o limbă anume / ci într-un suflet anume / Fără de nume (AmNS, 120). În poemul al cărui titlu a fost împrumutat întregului ciclu, Seama poeziei, mai suntem atenționați asupra câtorva nuanțe „gordiene“: Seama poeziei este / Făt-Frumosul din poveste / care nu descalecă / și nu se înduplecă. Să le zici la cei codrii / că sunt verzi și că sunt modrii / iar la oile ovale / să le zică animale / Seama poeziei este / de un zid plin de ferestre / de-o prințesă ce așteaptă / lumea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
o solie rapidă ... - Trebuie să-ți dau ție explicații? Deschide odată! - Deschideți! - strigă străjerul. Uriașele porți de stejar masiv sunt larg deschise. Din dosul lor apare un tânăr căpitan care anunță cu voce răsunătoare: - Principele Valdescu din Ținutul Vâlcelelor! Călăreții descalecă și urcă în grabă treptele care duc în sala de primiri. Principele din Ținutul Severinelor le iese în întâmpinare: - Ce vânt te aduce la mine, frate dragă!? - rosti ironic. - Treburi importante, frate! - Ei, mă uimești! Mica neînțelegere dintre noi cu privire la
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
la repezeală care pe unde apucă, făcându-și speriați semnul sfintei cruci. Prin negură, la lumina fulgerelor, zăresc o umbră hidoasă, cal și călăreț, care se apropie ca o săgeată. Arătarea, într-o mantie neagră, pătrunde pe porțile larg deschise, descalecă și dispare pe o scară întunecată. Pentru o clipă o lumină orbitoare spintecă noaptea și aproape instantaneu, undeva în apropiere, se produce un trăsnet iar animalul dispare în pădurea întunecată. Îngroziți, câțiva oșteni închid uriașa poartă de stejar. Prin zid
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
este sfâșiată de țipete disperate urmate de mieunături de pisici și un plescăit în baltă. Abia acum realiză că se află la câțiva pași de lac. - Observi cât este de grijuliu? Ne avertizează să nu cădem în iaz, glumi Valdescu descălecând. Principele scote o cheie din buzunar, se apropie de lada de pe șa, o introduce în încuietoare și poruncește: - Ridică capacul și scoate un singur galben. Nedumerit, Preda execută ordinul, apoi Pătru răsucește cheia în sens invers și adăugă: - Pentru ca legătura
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
printre nori și croncănind dispare în negura codrului. În același timp pe deasupra planează cei doi porumbei albi și se înalță către vârfurile stejarilor. - A fost dracul în persoană! Stai liniștit, îngerii păzitori s-au arătat din nou. Suntem în siguranță. Descalecă și sapă groapa între cei doi stejărei unde ne-a marcat locul. Preda săpă mai mult din disperare. Deodată un trăsnet lovește un arbore care ia foc. Flacăra fulgerului și suflul trăsnetului din apropiere îi trântește la pământ. Șerpii de
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
din contră, o dorință de aventură. Cu toată ploaia rece care cade în rafale și fulgerele îngrozitoare însoțite de tunete asurzitoare, simt cum căldura îi copleșește și s-ar fi așezat cu plăcere la dogoarea acelei vălvătăi. Preda vrea să descalece, dar pe deasupra se ivesc iarăși cei doi porumbei. Atunci Pătru Valdescu tresare și strigă: - Căpitane, evită ispita și întoarce capul de la flacăra pierzaniei! Comoara nu mai este a noastră! Dă pinteni calului și ține direcția porumbeilor! La galop! Călăreții treziți
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
treziți ca dintr-o amorțeală visătoare resimt șuvoiul rece al ploii ce le inundase șira spinării. De groază și disperare se pierd ca două năluci în negura pădurii. Două umbre pătrund ca o săgeată pe porțile deschise ale cetății Vâlcelelor, descalecă și dispar în castel pe o scară secretă. În urma lor o altă nălucă închide prin furtună porțile și duce caii la adăpost. A doua zi, pe la ceasurile amiezii, principele și căpitanul se întâlnesc în salon, își aruncă o privire plină
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
adevărat... frumos, eliberator!? Să aducem pe chip zâmbetul fermecător al unui suflet fericit?! Să ne bucurăm, să râdem, să iubim, să dăruim, să sperăm, sa fim fericiți și încrezători, deschiși, frumoși! Am putea face asta ...nu!? Eu știu căci am descălecat acel "nor"... pentru a continua al luminii zbor! Acolo am poposit doar cât să mă odihnesc, că de' ... uneori mai și obosesc! Gând bun, dragii mei! Referință Bibliografică: Strigâtul mut al sufletelor frânte / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
Deniz” în călduroase-amiezi Iar „Marea Neagră” îi zic românii-agili TOMIS Cu șase veacuri-nainte de Hristos, Vâslașii ahei din Milet acostară Să -nalte o Cetate legendară La mijlocul Dobrogii -n mal frumos Și vestea-o duse-n larg un albatros: O ancoră - descălecat de țară În cea mai luminoasă, lungă vară ´Nainte de-anotimpul furtunos. Și noul polis, TOMIS fu numit După isprava lui Iason și-a Medeii* Apoi Bizanțul l-a-mproprietărit Prin Constantin ce dărâmat-a zeii. Küstenge i-au spus Turcii-mpătimit Să
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
de umărul lui. - Dar trebuie să’ți mai clarific, Lucia, o chestiune, o completare: De ce Sas? Ce nume e acesta? - Nu știu, dar așa am găsit în istorie. - Da, așa ne încurcăm noi singuri istoria, cu „nu știu”... - Al doilea „descălecat” cu întemeierea Moldovei independente i se datorește lui Bogdan, voievod de Maramureș, care poseda moșia de la Cuhea de pe Iza. Încă din 1343, Bogdan a ajuns la „scârbă” cu Ludovic cel Mare, regele Ungariei - cum zic scrierile - Din cauza conflictului degenerat în
80 ! LA MULŢI ANI DOAMNĂ TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU ! de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379106_a_380435]
-
catolică. Aici religia nu are nici o importanță din moment ce numele nu aparține nici unui martirolog, respectiv, calendar creștin. Mă gândesc însă la încărcătura etimologică a acestui cuvând „sas” care mă duce spre limba maghiară. Cum Dragoș de Bedeu a purces la primul „descălecat” al Moldovei în slujba și din porunca regelui său angevin, Ludovic cel Mare, n’ar fi exclus, ca din curtoazie medievală, practicată față de suzeran, Dragoș, care desigur că vorbea limba regelui său, să’i fi dat unicului său fiu un
80 ! LA MULŢI ANI DOAMNĂ TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU ! de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379106_a_380435]
-
2up D- „Mulți oameni, bărbați, muieri, copii, au scos în robie, mai mult de 100.000. Mulți de aceia au așăzat Ștefan vodă în țara sa, de și până astăzi trăiaște limba rusească în Moldova, ales pre unde i-a descălecat, că mai a treia parte grăiescu rusește.” (Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, Sursa: http://adevarul.ro/locale/galati/istorii-controversate-Stefan-mare-jefuitorul-fost-domnitorul-autor-deportari-masa-dus-distrugerea-sute-sates-1 5589a342452e97e90aac0ee7/index.html). Bogdan Petriceicu Hașdeu, Etimologicum Magnum Romaniae, vol. 2, pag 1696,1700,1701,1702: X-Numele de "Armeanca" era dat țigăncilor
NICOLAE GHEORGHE ŞI MARTIN KOVATS- O FILOZOFIE A VOTULUI? LIMBA ROMANI NU ESTE A ROMILOR? de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381506_a_382835]
-
din neguri răsare, Cătarea din noapte ferind, Ducând-o, în tropot, spre zare. Potrivnică-i este cărarea, Și vântul în piept se-opintește - C-un muget, își strânge suflarea, Când luna pe poale-l primește. Sleit de o fugă nebună, Descalecă lângă stejar Și-n tihnă, sub clarul de lună, Aprinde văpăi din amnar. Din limbile roșii de foc, Scântei dănțuiau pe mălini Și luna se prinse în joc, Pe ochii-i de patimă plini. Stejaru’-ndură să-i vorbească De
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
în drept, sâcâitorul în răbdător, câinosul în suflet de miel...! O așa mirare a ivit, într-o zi, când lumea teatrului și cinema-ului românesc s-ar fi așteptat la toate, numai la aceasta nu, actorul Dragoș Pâslaru când a descălecat de pe caii tuturor învoirilor lumii libere și a luat drumul ascultării la mănăstire. Avusese soție pe Anca Pâslaru, scenograf la Teatrul „Ion Creangă” și un fiu, trăia o viață de familie pe care n-ar fi dat-o până atunci
DRAGOŞ PĂSLARU. ACTOR LA „COARNELE PLUGULUI DUMNEZEIESC” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372480_a_373809]
-
Arborii aruncau umbre misterioase și așteaptau ca în curând fantasmele nopții să-și facă apariția de prin tufișuri. Înaintară încet ca nu cumva să rătăcească acea cărăruie îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară și trecură pe celălalt versant. În față se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde se aflau mormintele vampirilor. Cu caii de căpăstru ocoliră prăpastia și coborâră. Pajiștea era luminată de razele reci ale astrului nopții, lăsând să
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
e fereastră și falduri jucăușe de perdea Învăluie molatec făptura-mi, de gânduri ostenită; Stelele cern în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, și luna-i adormită. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare, Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte... Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Că să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând
UN ZBURĂTOR de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372953_a_374282]
-
denumire latină) cât și actul de danie al regelui Ungariei LUDOVIC I (datând din 1353) din care rezultă existența anterioară a românilor în MARAMUREȘ. Referindu-ne la întemeietorii primelor formațiuni statale românești medievale, se cuvine să amintim că principii au „descălecat” toți din Transilvania, care a fost din toate timpurile centrul spiritual al Daciei. Conform miturilor și religiilor care ascund înțelesuri tainice pline de simboluri, Valahia a fost întemeiată de NEGRU-VODĂ BASARAB care a descălecat din țara transilvană a Făgărașului prin
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
cuvine să amintim că principii au „descălecat” toți din Transilvania, care a fost din toate timpurile centrul spiritual al Daciei. Conform miturilor și religiilor care ascund înțelesuri tainice pline de simboluri, Valahia a fost întemeiată de NEGRU-VODĂ BASARAB care a descălecat din țara transilvană a Făgărașului prin „cheile” Munților Carpați. El și-a stabilit capitala pe Argeș unde a ridicat mănăstirea Curtea de Argeș, de care se leagă legenda meșterului Manole. VASILE LOVINESCU evocă simbolistica ascunsă a figurilor încrustate în paftaua lui Neagoe
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
împreună cu domnul Moldovei, ȘTEFAN și VLAD ȚEPEȘ al VALAHIEI, a organizat rezistența pentru o sută de ani și a îndepărtat de Europa invazia turcească, lăsându-i timp să-și organizeze apărarea. Fondatorul Moldovei a fost voevodul maramureșan DRAGOȘ, care a descălecat în Moldova prin „cheia” Prislopului. Pe locul unde s-a înecat bourul pe care-l urmărea, și cățeaua MOLDA, a ridicat cetatea BAIA, care a fost și prima capitală a Moldovei, iar capul de bour a fost inclus în stema
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
denumire latină) cât și actul de danie al regelui Ungariei LUDOVIC I (datând din 1353) din care rezultă existența anterioară a românilor în MARAMUREȘ. Referindu-ne la întemeietorii primelor formațiuni statale românești medievale, se cuvine să amintim că principii au „descălecat” toți din Transilvania, care a fost din toate timpurile centrul spiritual al Daciei. Conform miturilor și religiilor care ascund înțelesuri tainice pline de simboluri, Valahia a fost întemeiată de NEGRU-VODĂ BASARAB care a descălecat din țara transilvană a Făgărașului prin
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371147_a_372476]