233 matches
-
Cum învățase galoromana pe când era tânăr și luptase ca mercenar al lui Etius împotriva burgunzilor, Balamber îl întrebă pe limba sa: — Deci? Ce ai de spus? Unde sunt consătenii tăi? îngenuncheat lângă cal, cu mâinile pe coapsele ce se conturau descărnate pe sub rasă, omul îi zâmbi tâmp. — Consătenii... mei? — Da. Oamenii din sat. Unde sunt? Omul își roti privirea în jur, apoi spuse: — Sihăstria!... S-au dus la sihăstrie, da, azi-dimineață! Eu n-am nimic de-a face cu ei: sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am furat: un colac de frânghie și un sextant pe o ladă cu rom, o chiuvetă și câteva scânduri, pe o roată dințată și uniforma secundului și așa mai departe. Toate astea după ce au lăsat, albe și curate, oasele scheletului descărnat al vasului. Hai să mergem, spuse Carol sculându-se în picioare. M-a ajuns oboseala. Am văzut, auzit și visat prea multe pentru o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în jos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și mine - ce se rezemau de o targă cu patru mânere și arătându-mă noului gardian, socoti necesr să ne instruiască pe toți patru ce urma să Întrebuințăm targa cu patru mânere, arătând cu degetul o movilă formată din cadavre descărnate, aruncate unul peste celălat În dezordine și În poziții bizare. “Să lucrați repede, nu avem timp de pierdut. Dacă unele cadavre sunt Înțepenite, atunci așezați pe targă trei În linie și unul pe deasupra În curmeziși iar dacă totuși, unele cadavre
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să atingă pământul, trei călăreți, siniștri în mantiile lor negre, care dispărură în pădure. În spatele lor veneau trei femei înveșmântate în alb, care zburau prin aer, duse de vânt. În cele din urmă, se arătă Ausper, care ridică un deget descărnat și, fără să rostească un cuvânt, îl îndreptă spre inima lui Valerius, apoi dispăru. Atingerea degetului pe piept fu ca tăișul unui pumnal. Îngrozit, îl strigă pe Lurr, lipindu-se de trupul calului. Apoi o strigă pe Velunda. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
figură ce aduce cu o ființă umană. O himeră cu trup de leu, cap de maimuță și aripi de liliac își așteaptă neputincioasele victime. Un balaur cu limba scoasă pare să împrăștie pucioasă. Coastele lui se desenează dezgustător prin trupul descărnat, cu piele transparentă, a cărui culoare de piatră gălbuie are nuanțe de cadavru. Monștrii cu gheare și labe de animale răsucite veghează cerurile bătrânului oraș alături de imagini mai apropiate de figura umană, dar la fel înspăimântătoare prin urâțenia chipului și
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
groazei. La Chateau de Vincent, între ritmurile regulate ale ornamentației și printre frunzele pietrificate din decorația fațadei se conturează o figură umană care susține în spate un balaur asemenea unei reptile cu gât alungit și încărcat de solzi, cu picioare descărnate, cu urechi mari și cu o gură crispată întrun răget prelung. Nu doar monștrii își profilează contururile ciudate printre crenelurile de piatră ale catedralelor. Întâlnim și imagini mai puțin înfricoșătoare, dar la fel de stranii. Câini cu aripi de liliac și cu
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
rămăsese pînă tîrziu, punîndu-se la zi cu corespondența sau căutînd un pretext oarecare ca să mă aștepte treaz și să mă descoasă În legătură cu Întîlnirea mea cu Bea. Am deslușit o siluetă ce aranja un teanc de cărți și am recunoscut profilul descărnat și nervos al lui Fermín În plină concentrare. Am bătut În geam cu degetele. Fermín se ridică, plăcut surprins, și Îmi făcu semn să vin pe la intrarea din dosul prăvăliei. — Mai muncești, Fermín? E foarte tîrziu. — De fapt, Îmi pierdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În privința dumitale, Daniel. Ai devenit un berbant autentic. — Nu-i ce crezi dumneata, Fermín. — N-ai decît de pierdut. Eu, la vîrsta dumitale, funcționam ca El Molino, cu spectacole la matineu, după-amiază și noaptea. L-am privit pe omulețul acela descărnat și osos, tot numai nas și piele gălbuie, și mi-am dat seama că se transforma În cel mai bun prieten al meu. — Pot să-ți povestesc ceva, Fermín? Ceva la care mă tot gîndesc de-o bucată de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trei polițiști se Întorceau către dînșii, Miquel s-a ridicat de la masă și s-a Îndreptat spre ei. La Început n-au văzut decît un muribund palid și tremurător care le zîmbea În timp ce sîngele i se ivea În colțul buzelor descărnate, lipsite de viață. CÎnd au observat revolverul din mîna lui dreaptă, Miquel se afla la mai puțin de trei metri de ei. Unul a vrut să țipe, Însă prima Împușcătură i-a zburat mandibula. Trupul a căzut inert, În genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
perspectiva înspăimântată a neinițiatului Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest cortegiu al morții... Deasupra înecatului, văd tronând moartea, ca pe o femeie înnebunită de frumusețe... Din când în când îi mușcă pătimaș din buzele, ștergându-și gura arsă cu mâna descărnată... -Ai câștigat iar, ticăloaso! Ajungem la mal. Unul dintre băieți are păr pe mâini și într-un gest plin de cinism, întinde mâna spre colega mea, cerându-i să facă cunoștință. Ea fuge și strigă la mine supărată. E liniște
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
timp. Și le va povesti nepoților săi ce-a simțit în acea zi petrecută în compania spiritelor „Marii Caravane“, și cum le mărturisise teama lui de-a muri în acel pustiu, și cum glasurile stinse ale mumiilor și degetele lor descărnate îi arătaseră drumul cel bun, și cum îl urmase trei zile și trei nopți, fără să se oprească nici măcar o dată în acest timp, conștient fiind că, dacă ar fi făcut-o, nici el și nici animalul n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu pas și te conduce, o parte din tine, cel lipit de pământ, de iarbă, de tăvălitura asta de paie... Cineva se foia lângă el. Un duh și un abur, da, săltă puțin capul și văzu mâinile și picioarele aschilambice, descărnate, ieșind din vesta și pantalonii scurți din pânză de camuflaj, animate de un tremur ușor, dar lesne de sesizat, care se simțea și-n glasul ce-i vorbea probabil de ceva vreme. — N-auzi? Ești surd? Dormi cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
neîndoios, de ele dacă aș fi avut alte distracții, dar acest contact silit cu un condamnat la moarte exercita asupra mea o fascinație de netăgăduit, ținând seama de faptul că puteam să mi-l imaginez cu ușurință, cu mădularele lui descărnate, cu ochii de posedat, cu veșmântul de cuvios Îndoielnic. Câteodată credeam chiar că-i aud glasul chinuit. „Ce motive te-au putut Împinge să-l ucizi pe preaiubitul nostru șah?” „Celor care au ochi să vadă nu le va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
purces marionetele, au purces nagodele și amaleciții, ca să iasă... Într-adevăr, din iarba și din tufele rozacee, a douăzeci-treizeci de movilițe mortuare, cu crucile doborâte, începeau să se propulseze, înspre aer, escavând vertical țărâna compactată: Ba un braț lung și descărnat! Ba un cap-hârcă, fără pielea, părul și ochii de rigoare! Ba un picior scheletic, numai femur, peroneu și tibie, cu stratul adipos atrofiat, presat, cerat, mumificat! Unii dintre decedații apăruți astfel, buimăcitor, în peisaj, erau realmente pungi de tegument deshidratat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă gheridon : un domn între două vârste, cu fruntea și tâmplele lungite de calviție, cufundat în lectura unei reviste. După cum o ține între degetele descărnate, pare doar să fi vrut s-o răsfoiască, dar l-a prins lectura. Fața slabă, cearcăne în jurul ochilor plecați, obrajii îngrijit rași, mustața cu vârfurile răsucite după moda veche : o mustață neașteptat de bogată, față de puful firav - poate blonziu, poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai mult scaunul de gheridon. — ...vă rog, dragii mei, vă rog, niciun deranj... S-a așezat din nou, dar altfel : chiar pe marginea scaunului, pe jumătate doar de șezut - prin pantalonul lărgit, fesele slabe sunt o simplă prelungire a pulpelor descărnate -, ca și când, din clipă în clipă, s-ar pregăti iar să se ridice. Dar nici vorbă de așa ceva. Este doar o febrilitate excesivă, reflex al unui moment de entuziasm căruia, fără nicio îndoială, îi va succeda un altul- de neîncredere și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei împungând stofa pantalonului. Cum oare el să fiu eu ? Abia o asemănare vagă, ca între un tată și un fiu, mai puțin... Ar putea totuși să-mi fie fiu, aș putea spune că-mi este ? Dacă mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fie pe peron. În spatele gării nu mi-a plăcut de la început să mă duc. Acolo zidurile arată mai dărăpănate, gata să se surpe, accentuând senzația de pustiu, de gol și de moarte. Tencuiala a căzut și bălăriile aproape înăbușă zidul descărnat. Te și vezi înmormîntat de bălării, împreună cu ruinele gării. Dar cel mai mult mă indispune faptul că acolo nu există practic nici un orizont. De pe peron și din sala de așteptare se vede în depărtare pădurea, în vreme ce, în direcția mlaștinilor, la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ieșire. - Prințul Ashargin, zise, are motive imperative să vorbească acum cu Madrisol și în consecință el acceptă condițiile fără prejudecată. După aceea, nu mai dură mult. Figura uscată, ascetică, a lui Madrisol, apăru pe ecran. Bărbatul părea încă și mai descărnat decât cum îl știa Gosseyn. Secretarul Ligii urlă: - E vorba de vreo ofertă de predare? Întrebarea, atât de puțin realistă, îl derută pe Gosseyn pe moment. Madrisol continuă, tăios: - Înțelegeți că nu poate fi nici o excepție de la principiu. Toți indivizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ieșire. - Prințul Ashargin, zise, are motive imperative să vorbească acum cu Madrisol și în consecință el acceptă condițiile fără prejudecată. După aceea, nu mai dură mult. Figura uscată, ascetică, a lui Madrisol, apăru pe ecran. Bărbatul părea încă și mai descărnat decât cum îl știa Gosseyn. Secretarul Ligii urlă: - E vorba de vreo ofertă de predare? Întrebarea, atât de puțin realistă, îl derută pe Gosseyn pe moment. Madrisol continuă, tăios: - Înțelegeți că nu poate fi nici o excepție de la principiu. Toți indivizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de a se lupta. O clipă, Clark fu cuprins de teama acută că planul lui de atac avusese o bază falsă. Presupusese că celălalt are și el un pistol și că, panicat, va încerca să-l folosească. Degete lungi și descărnate bâjbâiră prin haina voluminoasă. Apucă un detonator mic și strălucitor pe care Clark i-l smulse din mână, de fapt cu mână cu tot, și-l strivi în palma lui. Văzu că "funcționarul" voinic și-a scos pistolul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox?" "Probabil. Hai să bem ceva!" Doina scosese din poșetă o fiolă de morfină ridicînd-o în zare. Avea o mână descărnată, cu degete lungi și unghii vopsite în verde. " Nu încerci o chestie din asta?" " Nu." "De ce?" "N-am impresia că m-ar face mai fericit. E destul să mă uit la tine." Cît poți fi de burghez. "Statutul politic mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]