200 matches
-
și mărturisesc că după un timp se plictisesc și termină. Dar ăștia nu, în nici un caz, parcă erau întorși cu cheia. Voiau scandal. Aproape că ți se făcea frică, mai ales că erau printre ei și niște matahale, cu cămăși descheiate, expunându-și petele și părul alb de pe piept). Am încercat să tac și să nu spun nimic. Mi-a sunat telefonul și am vrut să răspund. Dar, când să-mi croiesc puțin loc cu cotul ca să pot răspunde, printre pardon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și nu i-am pus mâna în piept? Plouă tomnatic, mărunt și rece. E mai bine așa, acum, când ea nu mai există. Splendoarea lunii ar fi o sfruntare! Stau cu mănușa ei mică, îngustă, cu degetele subțiri, cu nasturii descheiați atunci de mine pe începutul brațului ei rotund cu miros de ambră. Mi-a dat-o ca o amintire? Mi-a dat-o ca un zălog? După amiază am rătăcit pe șosea, afară din sat. Acolo unde erau munții, nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să evite neuitându-se la mine? Oare fantomele fetelor lui levantine bântuiau aceste examinări superficiale, sugerate de delicatețea claviculei mele, sau de ciripitul plămânilor mei mititei, Înghesuiți? Încerca oare să nu se gândească la palate pe apă și la capoatele descheiate sau era pur și simplu obosit, bătrân, pe jumătate orb și prea mândru s-o recunoască? Indiferent care ar fi fost răspunsul, an de an Tessie mă ducea, loială, la el, ca răsplată pentru un gest caritabil din timpul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
umfla deasupra noastră ca o velă, iar jos, dedesubt, lămpile verzi de pe birouri străluceau, luminând chipurile aplecate deasupra cărților. Și eu stăteam ghemuită peste a mea, cu părul căzut pe pagini, acoperind propria mea definiție. Haina mea verde deschis era descheiată. Mai târziu În acea zi aveam programată o Întâlnire cu Luce și părul mi-era spălat, chiloții curați. Aveam vezica plină, așa că mi-am Încrucișat picioarele, amânând să mă duc la toaletă. Mă Împungea teama. Tânjeam să fiu ținută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
m-am trezit din nou, era dimineața devreme. Ferestrele Începuseră să se lumineze. Iar Scheer era alături de mine. Mă Îmbrățișa stângaci, cu ochii strânși. ― Vreau doar să dorm aici, a bălmăjit el. Doar să dorm. Nasturii de la cămașă Îmi erau descheiați. Scheer era În chiloți. Televizorul era pornit și pe el stăteau cutii goale de bere. Scheer mă ținea strâns, Își băga fața În a mea și scotea tot felul de sunete. L-am tolerat, simțindu-mă, Într-un fel, obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tata n-a mers pe tractor Dacă tata se bărbierea duminică dimineața, mergeam la film sau la meci. Tata iubea pantalonii de stofă, cu dungă (pe care și-i comanda la croitor), cămășile în culori pastelate (cu nasturele de la gât descheiat) și scurtele de velur sau de piele întoarsă. Băteam bulevardul Republicii în sus și-n jos și mie mi se părea de fiecare dată că bucata aia de-o sută de metri, dintre Gambrinus și Casa Armatei, aduna toate cinematografele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe cei ce nu-l cunoșteau. Avea ieșiri neașteptate, reacții greu de prevăzut. Înainte să fie operat de un ulcer grav, Vasia avea o statură de siberian, ridica ușor cele mai grele haltere și umbla iarna, pe frig, cu cămașa descheiată. Mai târziu, când am ajuns din nou student, ne întâlneam nu departe de catedrala Sfântul Iosif. Stând odată în fața ei, vede ieșind un poet, una din cunoștințele noastre, pe care-l întâlneam în anumite familii, care avea nu numai o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să-i fie alături, tovărășește, colegial, să-i zicem. "Asta în cazul cînd spuneam de la început că eroul nostru e castrat!" a vrut Mihai să replice, dar s-a abținut. În drum spre stația de troleibuz, merge alene, cu pardesiul descheiat, lăsat în voia vîntului de mai. La un moment dat, încetinește pasul tot mai mult, aruncînd privirea spre celălalt trotuar, pe care trece o femeie. Hai, dom'le, că ne prinde noaptea! îl zorește regizorul, clătinînd din cap dojenitor cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de acord, era la mijloc tunica strălucitoare, care pentru un copil înseamnă mult... Umblam într-un frac verde-închis, cu falduri lungi și înguste; nasturi de aur, mâneci garnisite cu blană roșie și cusute cu fir de aur, guler înalt, țeapăn, descheiat, cusut cu aur, ca și faldurile; pantaloni albi și strâmți din piele de elan, jiletcă albă de mătase, ciorapi de mătase, pantofi cu catarame... iar în timpul plimbărilor călare ale împăratului și dacă făceam parte din suită, purtam cizme lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vizitator. Pran este lăsat la oarecare distanță de poarta din spate și condus de o hijra pe o ușă laterală. Bat și le răspunde vocea guturală a maiorului. Îl văd așezat la birou, îmbrăcat în aceeași uniformă dezordonată, cu nasturii descheiați, care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat în acea zi. Maiorul asudase și vopseaua ieftină a pălăriei începuse să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
maiorului Privett-Clampe. Din nefericire, vedeta acestui spectacolul nu e de față. Platforma este goală, se află acolo doar Jean Loup, îmbrăcat seducător pentru a-l atrage pe maior; dat cu puțin ruj, cu pantaloni strâmți pe corp și cămașă kaki descheiată până la brâu. Jean Loup se poticnește, acoperindu-și ochii. Cu aparatul de fotografiat proptit de o creangă, Birch se împleticește și înjură, apoi (cu adevărat profesionist) își revine și întoarce lentila spre acțiunea ce se desfășoară la nivelul solului. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-i suport absența, aud o mișcare ce mă face să tresar, care îmi dă speranțe, ușa se deschide încetișor, nu este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii, părul în dezordine, pantalonii descheiați, un maiou negru peste pieptul lat și brațele musculoase, așa cum nu mi le-aș fi imaginat. Te-am trezit, mă scuz eu, ești bolnav? El zâmbește, acum sunt bine, bine că ai venit, eu încerc să îi explic, am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de metri mai Încolo pe una dintre străzile lăturalnice, În spatele unei sinagogi, nefiind deloc genul de local unde omul se duce pe două roți. Ca de obicei, Konrad stătea pe butucul de tocat de la intrare. E ușor de descris: vestă descheiată, mâneci suflecate, brațe tatuate balansându-se pe genunchii de fost boxer. Între degetul arătător și cel mijlociu lucea un trabuc scurt, dar gros. Văzându-mă, s-a ridicat, și-a băgat chiștocul bine mestecat În gură și mi-a Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi cerut scuze. Dar, oricum, munca dumneavoastră n-are nici o importanță pentru noi. Important e unde ați fost aseară. Era brunet și cu părul un pic prea lins și pieptănat, avea niște trăsături regulate și buze pline. Wickert purta cămașa descheiată; gulerul alb scos peste sacoul maro. Lăsând la o parte dinții perfecți, semăna cu un comediant al cărui nume nu mi-l aminteam. Unde mai văzusem privirea această blândă și ursuză În același timp, acești umeri Înclinați, această răbdare melancolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
băiat. Nici urmă de machiaj - sau poate o idee, În jurul ochilor. Era greu de spus pentru că fața i se vedea granulată. Nu puteam distinge nici dintele ciobit din față, de după buze. Dintre haine nu se putea distinge decât o boa descheiată de vulpe și gulerul unei bluze Înflorate. Fotografia părea făcută iarna. Sigur, era foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Și am recunoscut și boa. Ar fi bine să vă alegeți cu grijă cuvintele, mă sfătui Wickert după ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Puse dopul Înapoi. Cântărind opțiunile, i-am propus un restaurant de pe malul râului. Când am ieșit În stradă, vântul părea cam amorțit. Nici o frunză, nici un om nu mai mișca. În piață, doi bărbați se odihneau pe o bancă, cu cămașa descheiată și bărbia În vânt. Am presupus că dormeau ca să-și revină din beție sau că n-aveau unde să meargă. Murdari și ciufuliți, arătau ca muncitorii care atârnau de obicei pe schelele din fața casei construite lângă cea a lui Heino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cuprins din nou. La Întrebarea nr. 44, de pildă: „Știți să fluierați?“ Sau nr. 92: „Îmbrăcămintea joacă un rol important În viața Dumneavoastră? Preferați să vă Îmbrăcați simplu, sau stratificat, vă place Îmbrăcămintea strâmtă, sau lejeră, gulerele ridicate, sau cele descheiate? Purtați bijuterii? Purtați cumva un cuțit În buzunar? Care este culoarea Dvs. preferată?“ Numărul 133: „Vă Înfuriați dacă o persoană refuză să vă povestească despre particularitățile sale sexuale?“ Sau ultima Întrebare (Apendicele nr. 1): „Spuneți-ne un secret intim - de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ai un zeu alături de tine, fie și în fața unui pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-i sperii". Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzîndu-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. "Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu..." Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. "Doctore, când vrei să-ți sculptez
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr. Ochii albaștri, acoperiți pe jumătate de pleoape fine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Lopez urlă: — A greșit! Pendejo, a fost un genocid împotriva celor ca noi, comis de cei ca voi! Vorbești mieros cu cine nu trebuie despre ce nu trebuie ca să încasezi ce nu trebuie... Dudley păși în fața celor trei cu haina descheiată și cu pistolul calibrul 45, insigna și tresele la vedere. Statura lui impunătoare făcea din cei trei mexicani un fel de umbră a sa, iar vocea lui urcă mai multe octave, dar nu se sparse. — Cei șaptesprezece compatrioți jegoși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că au aflat de relația lui cu Mișu și or fi de la vreun ziar de scandal! Domnul Popa își mai aprinse concentrat o țigară, uitând că pe prima o lăsase pe marginea băncii să-și lege șiretul cu care mersese descheiat de când plecase de la bar. Poate de-aia râdeau ăia de la poliție, de la șiret. Și la urma urmei, cât de rău ar fi un scandal? Cel mai mare risc era să divorțeze nevastă-sa. Domnul Popa mirosi încântat garoafele. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aniversarea printr-un „marș” de pomină. Mai Întâi, făcu eforturi ca să-și conștientizeze vârsta, obișnuindu-se Încetul cu Încetul cu ideea că trupul său nu suferise totuși schimbări esențiale. De multe ori, medicul se trezea stând, cu halatul de mătase descheiat, În fața oglinzii de pe hol și făcându-și complimente. „Nu-i așa că n-am Îmbătrânit?” murmura el, studiindu-și cu atenție ridurile de pe frunte. Și tot el Își răspundea: „Și chiar dacă ai fi Îmbătrânit, vârsta aceasta Îți conferă eleganță...”. Sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le puteți repera după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact”, făcu Noimann. „Cu halatul descheiat și În papuci...” Noimann nu glumea... Într-adevăr, fiind Într-o zi cu chef, achiziționase câteva cavouri, pe care le modernizase, cum se spune, după ultimul răcnet, dotându-le cu bar, combină frigorifică plină cu tot felul de sticle, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
edificiului, recomandând o altă locație de hotel. Târându-și picioarele grele și maleta-diplomat, rupse omătul, încă la două adrese de hotel, unde fu întâmpinat cu același refuz: E ful, șefu', nu mai avem locuri! Constatându-i starea bahică evidentă, paltonul descheiat și fularul în vânt, ca la mirele întârziat, grăbind către propria cununie de la biserică, atât flăcăii bruneți în vestoane cărămizii de la recepție, cât și păroasele gorile din apropiere îl tratară cu dispreț, luându-l peste picior și recomandându-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]