1,030 matches
-
să fie constantă, ca În această mașinărie. Mechanicus continua să scruteze cu uimire mecanismul. - Și uită-te aici, reluă el, arătându-i o gaură dintr-o plăcuță din bronz aflată pe o latură a mecanismului. O mână iscusită Încrustase În jurul deschizăturii desenul stilizat al unui ochi omenesc. Aruncă spre poet o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de admirație pentru omul acela care, chiar la durere, nu Își neglija pasiunile minții. Ieși din cameră și o apucă pe scară, spre vârful construcției. La capătul treptelor, un chepeng Închis dădea către acoperiș. Îl ridică, Înălțându-și capul prin deschizătură. Rămase dezamăgit când constată că locul era pustiu. Trase la loc chepengul, dar, În clipa aceea, niște strigăte de jos Îi atraseră atenția. Se părea că se petrecuse ceva dramatic. Coborî În graba cea mai mare. Strigătele veneau dinspre partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mână după el. În criptă, ridică lespedea, scoțând lada cu ajutorul lui Cecco. În răstimpul operațiunii, sienezul continuase să fixeze obiectul cu un ochi lacom, Însă Dante Îi ignorase toate Întrebările nerostite. - Trebuie să fugim pe acolo, zise arătând spre deschizătura din capăt. Ajută-mă, În doi putem reuși. Învingându-și scârba pe care acea deschidere fetidă i-o stârnea, se coborî În pasaj. Nu era vreme să facă rost de o torță, iar aerul era atât de plin de miasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scutură energic din cap și eliberă resortul mecanismului. Axul dințat Începu să se rotească, la Început lent, iar mai apoi din ce În ce mai iute. Își apropie ochiul de gemulețul din partea opusă celei cu lampa. În jur strălucea haloul de lumină, Însă În deschizătură domnea Întunericul cel mai deplin. Bonatti se apropiase și el de punctul de observație, Îndepărtându-se mai apoi cu o expresie de batjocură. - Privește bezna care Îți pedepsește ignoranța, messer Alighieri! strigă el disprețuitor. Cunosc prea bine natura acestei drăcovenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
valul acela uriaș care mă lovise la Început, m-am străduit din răsputeri să devin lucidă și am aruncat o privire În jurul meu. Atunci am zărit În fața ochilor fundul țuguiat al lui Reiko, iar limba mea era bine Înfiptă În deschizătura aceea. M-am uitat la ceas: deja trecuseră patru ore. E drept că toată viața am fost nimfomană, Încă de când mergeam la grădiniță, dar nici acum nu-mi vine să cred că am putut sta patru ore cu limba În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Stejeran 1. N-am știut că nu e voie. Dacă vreți, pot să-mi scot cartela cu „a pâlpâi”. Ia dă-o-ncoace! porunci Felix S 23. Stejeran 1 se puse în priză, își apăsă un buton și, printr-o deschizătură, țâșni afară cartela cu pricina. Felix S 23 o luă, o răsuci pe toate părțile, apoi și-o introduse printr-o deschizătură similară în trupu-i masiv. Ia să vedem acum, Stejerane! zise el. Ce se întâmplă afară? — Se vede o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-ncoace! porunci Felix S 23. Stejeran 1 se puse în priză, își apăsă un buton și, printr-o deschizătură, țâșni afară cartela cu pricina. Felix S 23 o luă, o răsuci pe toate părțile, apoi și-o introduse printr-o deschizătură similară în trupu-i masiv. Ia să vedem acum, Stejerane! zise el. Ce se întâmplă afară? — Se vede o luminiță, tovarășe comandant! răspunse cu tristețe Stejeran, privind spre deschizătura comandantului. — Așa, mă! zise satisfăcut Felix S 23. Și dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
luă, o răsuci pe toate părțile, apoi și-o introduse printr-o deschizătură similară în trupu-i masiv. Ia să vedem acum, Stejerane! zise el. Ce se întâmplă afară? — Se vede o luminiță, tovarășe comandant! răspunse cu tristețe Stejeran, privind spre deschizătura comandantului. — Așa, mă! zise satisfăcut Felix S 23. Și dacă vrei să fii mai exact, poți să spui: „afară pâlpâie o luminiță”. Dromiket! se întoarse el spre robotul programator-corector al zborului - ia vezi, te rog, de ce pâlpâie luminița aia! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
băiat! murmură roboata. I-au furat și piesele.” Se mai învârti câteva clipe în jurul lui și-n cele din urmă găsi o deschidere în spate sub care scria STOP/EJECT. Luă o casetă de înaltă tensiune și-o introduse în deschizătură. Victorie! Se auzi un acord de chitară, Stejeran 1 oftă ca după un somn adânc, deschise ochii și, dând cu privirea de Getta, începu să îngâne stins: — Asta e căciula mea... Episodul 12 Mărturisiri — Ssst! șopti Getta 2, văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe Fratelui meu, cu iubire... - Ajută-mă să regăsesc culorile! Mi-am trecut palmele prin deschizătura inimii ca un hoț, am atins sufletul cu o mișcare abilă și am cules tot ce mi-a venit în cale. Rând pe rând flori roșii, albastre, galbene, albe și turcoaz, au fost ademenite în palma mea, adulmecând aroma iubirii
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]
-
dragă, ca în române și .. Ai coborât...m-am calmat..și ce te-am mai strâns în brațe..câtă căldură emani..și, totuși capul trebuie acoperit pe acest frig toată căldură se îndreaptă către acolo în sus.. dar, printr-o deschizătura a glugi ți-am sărutat obrazul pătimaș acolo unde îmi place, iar cu o mână te strângeam de gât și cu alta mergeam peste tot încercând să-ți ghicesc temperatura, nu de altceva.. J Bine, hai să mergem ai zis
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a sărutat apăsat. În acel moment, am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se simtă umezeala cupei calde, acoperite de puful castaniu. Mișcarea degetelor mele în locașul dragostei îi transmitea fiori și gemete ușoare de plăcere. Cu dinții îmi mușca buzele și umărul stâng
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
zis cu noi, așa că așteptam împietrită, la nici trei pași sub blestemăția de mecanism. Și atunci, se desfăcu. Bucată cu bucată, transformându-se într-o capsulă cu zeci de brațe. În momentul în care pântecul alunecă într-o parte, prin deschizătura îngustă se putu zări o siluetă măruntă cu un cap imens, de pe care mă fixau niște ochi atât de proeminenți încât îmi dădeau senzația că semănau cu ouăle păsărilor de pradă. Descleștă fălcile prevăzute cu câte două șiruri de dinți
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
de dimineață și, culmea, se simțea perfect și foarte odihnită. De mult timp nu s-a mai trezit cu această senzație. S-a întins pisicește, alintându-se, privind cu genele întredeschise către soarele dimineții, care curgea strălucitor în încăpere prin deschizătura jaluzelelor. Razele soarelui i-au transmis o stare de bine și, fără a mai sta pe gânduri, s-a ridicat voioasă din pat, deschizând larg fereastra pentru a privi îndelung afară și a exclama în gând, plină de satisfacție: - Bună
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
pentru inima care o dobândește, ea este numai dulceață revărsându-se pe pământ. Căci nimic nu se poate asemui cu dulceața cunoașterii lui Dumnezeu”, Care a semănat ale Sale în toate cele ce sunt, încât prin ele, ca prin niște deschizături, să Se arate minții într-o lumină a înțelegerii, cucerind-o, luminând-o și atrăgând-o spre Sine, după cum aflăm scris în Filocalia - Vol. 8, pag. 421. Totul culminează cu adevărata iubire de aproapele. Mă gândesc la acel frumos text
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
și Clubul Internațional al presei. „Un ploieștean la Curtea Spaniei” este o carte și fidelă stăpânului ei - Alexandru Emil Petrescu -, și trădătoare, dezvăluind mult mai multe despre autor decât se va fi gândit el să lase să se vadă prin deschizătura ușii sufletului - ușă rezervată, de altfel, celor pe care-i numește „alăturați”. Pe lângă autor, cartea însăși își câștigă „alăturații” ei. Întâi de toate, în transparența literei se deslușește omul - un scriitor-jurnalist-artist cu aleasă grijă față de cititorul lui. Alexandru Emil Petrescu
CARTEA DESPRE „ORICE” (UN PLOIEŞTEAN LA CURTEA SPANIEI DE ALEXANDRU EMIL PETRESCU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367130_a_368459]
-
Ana-Cornelia Floareș știe să intre în vorbă cu pacienții, le învață datele personale pe de rost, nu uită nimic, recunoaște pe fiecare, chiar și dacă cineva ar striga de la ușă, fără să o crape și să-și arate fața în deschizătură. Are două rânduri de fișe cu pacienții: una scriptică și alta așezată în propriile acumulări cerebrale. Nu are scuze și justificări pentru a nu răspunde unui om, pentru a nu-i fi la dispoziție, pentru a nu intermedia între medic
ASISTENTA ANA-CORNELIA FLOAREŞ. OMENIA, UN DAT ŞI DEOPOTRIVĂ CONDIŢIA CADRULUI MEDICAL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363753_a_365082]
-
cu cuvintele: ,,Mesia! Mesia! Tu ești fiul lui Dumnezeu”! Văzând acea minune unii se aruncau în țărână să-l atingă, să sărute picioarele învățătorului, alții strigau cu bucurie spre văzduh iar alții plângeau văzându-l pe Lazăr ieșind încet din deschizătura întunecată a mormântului. Cei care ajutaseră ca Lazăr să fie pus în mormânt erau poate cei mai uimiți fiindcă știau gradul de descompunere al corpului celui mort de patru zile, căci în momentul când tot ei, au dat piatra la
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
DIN MORȚI, CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND ȘI CELOR DIN MORMINTE VIAȚĂ DĂRUINDU-LE!”. Când eram elev până în clasa a VIII-a, intercalam participarea la slujbă (atenția) cu deasa preocupare a așezării costumului, a cravatei, dacă nodul cade vertical pe deschizătura cămășii albe scrobite, recent cumpărate de tata, alături de costum și de pantofii de lac. Când eram în costum național ieșeam în față să-mi etalez mereu și să-mi așez brâul frumos colorat, așa încât să mă vadă toți cei din
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ȘI STATUIA Strada aceea îi plăcea fiindcă nu era circulată. Și nu era circulată fiindcă îi închiseseră unul din capete, îi montaseră acolo un grilaj metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
mei?... Nu vedea nimic rău în faptul că tanti Pupa hrănea maidanezii, nu ura animalele. Problema era că în această împrejurare animalele, pașnice îndeobște, se transformau în adevărate fiare. Atunci, ferească Dumnezeu să te afli în preajma lor! După ce ieșea prin deschizătura grilajului, dădea într-o piațetă, în vremea copilăriei lui pe locul piațetei aceleia se aflau case, pe care însă comuniștii le dărâmaseră, poate voiseră să construiască în locul lor ceva, nu se mai știe. Nimeni nu fusese în stare să-l
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
sure, multe construcții, strivind oamenii sub zidurile năruite. Crăpăturile de atunci, din pereții unor construcții, s-au adâncit cu timpul, și mai mult. Ele se intersectează pe pereții blocurilor, ca o urzeală, și desfac la îmbinări, perete de perete, în deschizături de profil, prin care cuibăresc vrăbiile și susură ploile. Bătrânele blocuri crâșcă azi a prevestire, în larma vântului, clătinate într-una, din temelii, și de alte seisme, dar și de intervențiile directe ale mâinilor „dibace” care sparg pereții propriului așezământ
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
flutur ce se pierde în paradisul unei flori, se lasă îmbătat de parfum și-n clipa următoare închide ochii. (Un fulger pare să despartă văzduhul. La scurt timp un tunet strigă mânios din înălțimi.) Păpădie: Mi-e teamă. (Aleargă spre deschizătura de la baza muntelui.) Veniți! E un adăpost pentru vreme rea. E un loc sigur. Sfinx: Nimic nu este sigur. Păpădie: Veniți! Piatră: Noi nu ne temem de furtună. Păpădie: O să închideți ochii pentru totdeauna, dacă escaladați muntele pe o asemenea
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
celelalte.Tulpinile drepte de păpușoi, tăcute ca santinelele cu pușca pe umăr, străjuiau foșnind arar din frunze, toată această forfotă. După un timp, zumzetului de albine, i se alătură ca într-o orchestră și în uruitul molcom al centrifugii, prin deschizătura ei îngustă, începea să curgă tot mai gros, șuvoiul de miere translucidă, auriu-roșcată, de parcă tot soarele se topise și acum curgea, umplând ghium după ghium. Se auzi strigată și întoarse capul. Tata, o privea zâmbind și îi întindea o bucată
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]