2,245 matches
-
cu Frumosul cathartic, cu beatitudinea mîntuitoare. Posibilul romantism inițial se înverșunează într-un anti-romantism ce nu-și admite, în furoarea sa, nici o limită. în ochiul său veninos, întreaga fenomenologie a lumii noastre se compromite, materiile se atrofiază, se dereglează, se descompun fără scăpare. Bineînțeles, bardul recurge la urletul groazei: "am urlat ca femeia fără limbă care voia să-l întrebe pe/ Dumnezeu ce gust au cuvintele/ și în cer ajungeau doar imnul și lauda" (Nici adevărurile nu ne fac mai liberi
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
cărțile care au fascinat-o în timp, dar, în mod paradoxal, această vânzoleală, uneori dezarticulată, nu face decât să-i potențeze propria singurătate, tentația de a se retrage în propriul sine. Acesta devine refugiul ultim, locul în care totul se descompune pentru a se recompune în planul artei. Prin această permanentă întoarcere la sine, poezia Marianei Codruț seamănă, dincolo de diferențele stilistice evidente, cu poezia și proza Norăi Iuga. Ca și acolo, dar fără problematizarea, tensiunea emoțională și organizarea materiei după principiul
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
de "trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu trei ani, în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început brusc să crape și să arunce în aer povara pestilențială a mocirlei" (p. 221). Delirul primăverii, frisonul care descompune bacovian conștiințele, dar nu descătușează energiile benefice, îl afectează profund pe Tolea, trăind un prezent umilitor (cozi, lipsuri, suspiciuni, turnătorii etc.). Salvarea lui temporară e într-o clovnerie eretică, simulare a libertății și a detașării de regimul comunist. Bufonul arborează
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
nimeni nu mai știe ce așteaptă. Ne aruncăm orbește în toate aventurile posibile - și nu găsim nicăieri un petic de pământ ferm. Ne agățăm de diverse simulacre, de diverși trimiși providențiali, de diverse formule salvatoare. Toate se destramă, toate se descompun. Ceea ce acum este un ideal, va fi peste cinci minute o deziluzie, iar peste un sfert de oră un păcat. Din eroare în eroare, din păcăleală în păcăleală, din exasperare în exasperare, fugărim mereu o nălucă ce ne scapă printre
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit - în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind "invenția" exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații.
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
fi integrate în două clase. Una este cea eseistic-analitică, reflexivă, critică în sensul bogat al termenului. Demersul e aici științific, textele ambiționează să recupereze și să radiografieze, simultan, realitatea trăită. Sanda Cordoș, Simona Popescu, Mihaela Ursa și Otilia Vieru-Baraboi își descompun analitic trecutul, insistând însă nu numai pe episoadele vieții lor, ci și pe relațiile interumane (familia, școala, internatul, cercul prietenilor, armata) marcate de planificarea și controlul unui Big Brother. Pentru a aborda subiectul acesta atât de dureros, încă sensibil, Mariana
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
inițial în ziare ieșene). Rod al unei conștiințe exasperate de evoluțiile post-decembriste ale socialului românesc, volumul își de-pă-șește, prin unitatea viziunii și prin reala sa li-te--raritate, condiția dată, aceea rapsodică, fragmentară. Ceea ce reușește să coaguleze este un întreg, o prismă descompunând și recompunând spectrul luminos, prin alternanța fărâmelor coloristice (adesea cu tentă sumbră) și a sintezelor cultural-filosofice, ce iluminează în chip neașteptat contextul, adesea derizoriu. Unitatea viziunii, permanența unor criterii îl deconspiră pe cărturar, ca și pe "ortodoxul practicant" (după propria
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
de o baie de imagini care îmbracă pereții, mici pătrate sau dreptunghiuri pictate cu ulei pe pânză, segmente de realitate care, grupate diferit, recompun fiecare câte o imagine mai mare, mai amplă, a aceleiași realități. Imaginile se compun și se descompun concomitent, întregind o viziune generală, care poate fi privită și în detaliile ei cu aceeași satisfacție, căci fiecare fragment e tot atât de viu ca și întregul. Această expoziție intitulată Dancing with Mazilu, opera artistului Dionisis Christofilogiannis, este o excelentă uvertură a
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
vorbește despre imposibilitatea de a ști cu adevărat ce și cum gîndește celălalt (mamă, tată, soră, soț), revelîndu-ne odată cu anumite intimități și impenetrabilitatea lumilor interioare, precaritatea dialogului, fragilitatea comunicării. Cu timpul, memoria se dizolvă iar odată cu ea identitatea noastră se descompune. Altcineva preia atunci lucrurile de unde le-am lăsat fiecare și continuă să ne spună povestea. Tot ce putem spera este ca pînă atunci să le fi spus celorlalți cîteva ceva despre noi. Sau dacă nu, ca talentul și puterea ficțională
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
polivalența lor nu e altceva decât o calitate. Ne aflăm, deodată, în fața unui foarte pasionant dosar de receptare critică în ale cărui file nu s-au strecurat vorbitori lipsiți de imaginație, plagiatori sau limbuți inconsistenți. Iată cum insondabilul destin e descompus liniar de unul din verii lui Contantin Brâncuși (Vasile), cum succesul se poate reduce rapid la un algoritm. Sfântă naivitate: "- Și eu știu să fac orice, ca tot omul de pe la noi; mi-am ridicat singur poarta și stâlpii de la târnaț
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
tablouri de Picasso și de Bacon, expoziția de la Muzeul Picasso din Paris se grăbește să ne convingă că da. Pentru Anne Baldassari, influența lui Picasso asupra lui Bacon e directă, cuantificabilă, palpabilă și poate fi urmărită punctual. Ea s-ar descompune în șapte mari teme ce acoperă o bună parte a operei lui Bacon: 1. Înotătoare și himere, 2. Cheia de fier, 3. Crucificări, 4. Tauromachii, 5. Capete, 6. Căderi și 7. Elegii. 1. Înotătoare și himere Masivele trupuri de bagneuses
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Amnezia istorică ar însemna și ea o idealizare, o poziționare care ar fi, de data aceasta, incorectă față de britanici. Literatura a ajuns astfel un spațiu în care traiectoriile străbătute de fiecare națiune în parte sunt redate cel mai bine. Scriitorii descompun și recompun sensurile istoriei, punându-și întrebări și căutând să rezolve ambiguitățile. Uneori delicat și subtil, alteori agresiv și zgomotos, ei luptă împotriva unei omogenizări provocate de paradigme imagologice nivelizatoare. Disonanțele culturale, parte a unui vocabular anacronic și conservativ, nu
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
destinele aproximative, le vor ține copiilor noștri capul sus. La ei vor răzbate tot esențele tari, ca Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca, chiar dacă și trecutul, și prezentul le au exilat din viața noastră. Chiar dacă ni se pare uneori că ne descompunem ca popor pe zi ce trece. Dacă vă uitați la televizor, aflați că a murit Eminescu doi. Iliescu reinventează galeria disidenței românești: s-a stins o voce critică, pe nedrept considerată cântăreț la curtea lui Ceaușescu. Confuzia se tot adâncește
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dura dar asta este o iubire de ciocolată, de înghețată, de zahăr cándel de mine și de tine nu e la antreu, e la desert Țla ultimul fel) matur, după care nu murim, ci trăim viață fără de moarte, ca hexagramele descompuse din clar-obscur pentru cei aleși. trăiesc dejà-vu-ul limitării, al îndreptării curcubeului cu mâinile murdare și păroase al secerării cu gloanțe de viermi a pașilor care aleargă pe străzi după lotuși albi limitare al strivirii cuvintelor sub șerpi de ură și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus(Frământare continuă a sufletului (în limba latină). ), ce începe îndată să ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pasul, ținându-mă cu mâinile de cap și mârâind printre dinți furios și alte câteva înjurături de largă popularitate. Ei, drăcie! Asta-i de tot inadmisibil, dar, totuși, uite că este foarte adevărat. Așadar, aceasta îi era lui mentalitatea, element descompus la el. Ce pot spune, prostie pură, și nimic altceva. Și, mai mult decât atât, ăsta nu-i chiar deloc un caz izolat și neștiut. Dimpotrivă, îți zic, prostia este într atât de contagioasă și de rea, încât o uriașă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lăsarea serii nu-și are și ea frumusețea ei ca și dimineața? Oare aceste nuanțe de roșu arămiu și de aurverzui, tonurile de albastru turcoaz ce se topesc Într-un albastru ca safirul, toate acele culori ce ard și se descompun Îm marile incendiu final, norii cu forme ciudate și monstruoase prin care pătrund jerbe de lumină și care seamănă cu prăbușirea gigantică a unui aerian turn Babel nu ne oferă tot atâta poezie ca Aurora... cu degetele ei roze, pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
liniștește, în zumzăiala din casă se aude vocea lui destul de ridicată: "Vreți să știți cum e în România? E cineva care vă poate spune", dar nimeni nu pare să fie curios să afle vești din România. "Suferința, adevărata suferință detrachează, descompune", zice undeva Cioran. Când cucerești pe Celălalt e nevoie să ai deschiderea, panica și emoția Poetului în fața hârtiei goale. Acolo se află toate promisiunile în alb. Cucerirea lor echivalează cu crucificarea. Drumul în deșert, postul, revelația, bucuria luării în stăpânire
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și În capilare... În cuget și simțire. Mai torn un pahar și sorb din nou. E o trăire adâncă, ce mă descompune ușor, bucățică cu bucățică, fir cu fir. Mă trimite departe, aiurea, dincolo de nori... ”e-o rază de iubire”, spune un cântec. E pe dracu’... E foarte frig acolo. Sunt zeci de grade cu minus În Înălțimile acelea... Da, știu, ar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a dreptul tâmpit: Doamne, ce senzație aiurea parcă mi-au fătat șapte mâțe-n gură! Stors de puteri și cu părul răvășit, mi-am Împins fața descompusă spre baie. Gânduri nenumărate Îmi strângeau capul Într-un cerc de foc. Doream să fiu cu cineva. Să-i vorbesc. Să mă eliberez de toți demonii. De toate spaimele trecutului. Trebuia să ies undeva. Oriunde. Eram izolat de câteva zile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmi inundară gâtul, fața, privirea și un clei Înecăcios simțeam În gâtul uscat. Distingeam zgomote de sticlă spartă, mobilă răsturnată, nechezaturi și bufnituri. Dezechilibrat, am căzut sfârșit Între picioarele lor. Mă durea Întreg corpul. Eram strivit. Aveam sentimentul că mă descompun câte puțin, că mă părăsește fiecare părticică a corpului. Fiecare atom. Deveneam o masă vâscoasă care, frământată, lovită, se disipa treptat. Nu-mi mai aparțineam. Eram al lor. Pulverizat. Anulat. Inexistent... M-am trezit foarte târziu, spre după-amiază, la marginea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
este avantajos, sau nefavorabil potrivit experienței genului, depozitate În Drept și În Obiceiuri, ea apără, pe cât posibil, viața, evitând arbitrarul. Menține individul pe calea stabilită dintotdeauna, Îl Împiedică de la Încălcările și violările vieții ambianței și preîntâmpină astfel conflictele care ar descompune societatea, sau ar distruge viața. Ea menține voința În armonie cu ea Însăși și În armonie cu voința generală: rezultatul este pacea socială și pacea cu mediul Înconjurător. Contraargumentul confirmă această considerare. Pierderea conștiinței ca organ al autoreglării, așa cum se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ei este evident: dacă Într-un sistem dat, o acțiune este obligatorie pentru un anumit subiect, În același sistem nu trebuie să fie posibilă Împiedicarea acelei acțiuni din partea altora. Dacă o astfel de Împiedicare ar fi legitimă, sistemul s-ar descompune În maxime incompatibile și deci nu ar mai folosi la reglementarea acțiunii. Prin urmare, nu ar fi un sistem etic. Ceea ce este etic necesar pentru subiect, este Întotdeauna etic posibil, În ordinea obiectivă, adică: fiecare are Întotdeauna dreptul de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a legilor științifice: În Împrejurări identice, ipotetic date, rațiunea impune aceleași judecăți și acestea pot fi socotite adevărate În măsura În care apar conforme cu criteriul adevărului, adică cu coerența sistematică (logică) a tot ceea ce știm dinainte. În realitate, orice cunoștință se poate descompune În două elemente deosebite; ea cuprinde un obiect cunoscut și un act de cunoaștere. Obiectele cunoscute constituie realități naturale și se determină Între ele; ele apar astfel În Întindere și durată, În spațiu și În timp. Izvorul acestei determinări universale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
umbra luminoasă a camerei luau o expresie misterioasă și diafană. Am luat hârtia și toate cele necesare. M-am apropiat de patul Său (căci, de acum, patul Îi aparținea). Voiam să desenez liniștit, după natură, această față condamnată să se descompună lent și să fie resorbită de neant, această față care părea imobilă și imuabilă, fixându-i pe hârtie liniile esențiale, alegându-le pe acelea care mă frapaseră. Un crochiu, oricât de sobru ar fi el, trebuie să trezească o impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]