235 matches
-
a rezistat mileniilor și regimurilor politice. Și e firesc să fie așa, de vreme ce omul nu face decât să imite celelalte viețuitoare. Unele construiesc vizuini pentru pui, altele cuiburi, în fine, altele simple adăposturi contra ploii sau zăpezii. Doar niște comuniști descreierați puteau să se gândească la eliminarea ideii de moștenire, obligând astfel populațiile să pornească mereu de la zero. Pentru a figura absurditatea și, finalmente, tâmpenia fără margini a ideii, imaginați-vă că omenirea însăși ar pierde dreptul de a prelua cuceririle
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
nemilos deținuții. Apropiații pe care îi cunoaște în detenție îi dau prilejul unor pagini de elogiu (Andrei Ciurunga, Sergiu Al-George) sau de dispreț (Max Bănuș). În totul, cartea e captivantă prin arta de a evoca cult, în ton sarcastic, situații descreierate, de o brutalitate absurdă. Bizareria e că, în loc să te răscolească prin cruzime, episoadele te binedispun prin accentele de joc intelectual. Cartea se gustă estetic în sens ludic, fără a ridica în conștiință pretenția unei judecăți morale. O delectare plină de
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
ar trebui să se gândească la interesul minorilor. Ce părere o să aibă copiii mei despre mine când o să se facă mari? Nu vreau ca peste 10-20 de ani, copiii să-și schimbe părerea despre mine. Nu sunt o nebună, o descreierată", a mai spus aceasta. În ceea ce privește ”mica vacanță” neanunțată soțului ei, Adriana Bahmuțeanu a recunoscut că Silviu Prigoană a devenit mai tensionat în ultima perioadă și că a preferat să stea departe de el o perioadă,pentru ca stresul să nu-i
Bahmu: Nu vreau să mai spăl rufele în public. Justiția va face dreptate () [Corola-journal/Journalistic/73386_a_74711]
-
sine a corpului, deoarece trebuie să construim o rasă puternică și încrezătoare”. În ciuda unor sugestii homosexuale explicite, e ciudat că naziștii - persecutori sălbatici ai acestei minorități - nu s-au sfiit să-i facă publicitate deșănțată. De altfel, ca orice regim descreierat, și nazismul era inconsecvent: în 1942, nudiștii repurtează o victorie importantă prin adoptarea unui așa-zis „Regulament al poliției în privința îmbăierii”, prin care se acorda dreptul la nuditate, cu condiția să nu existe privitori. Iată o neașteptată ipostază a duplicitarismului
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
aibă ca argument electoral violența. Este regretabil că anumiți candidați nu vin cu idei, cu proiecte, cu măsuri concrete ci cu amenințări. Sunt dezamăgit și de modul în care a acționat Poliția. Demian Lucian, individul acesta violent urla ca un descreierat la ora 22.00 insultându-mi familia, adresând cuvinte obscene, amenințându-mă cu moartea - inclusiv în prezența Poliției. Nu cunosc procedurile dumnealor, însă cred că ar trebui să fie ceva mai autoritari. Mă gândesc ce se întâmplă cu un cetățean
Un deputat PSD susține că a fost amenințat cu moartea de un apropiat al unui candidat PDL () [Corola-journal/Journalistic/44553_a_45878]
-
toxina botulinică, febrele hemoragice Ebola și Marburg, febra Larissa, Junin etc. Rămâne de văzut dacă omenirea va ajunge totuși la acea maturitate care să o ferească pentru întotdeauna de orice încercare de bioterorism. Din nefericire, însă, încă mai există destui descreierați care, din motive dintre cele mai ciudate, ar juca oricând rolul tătarilor la asediul orașului Kaffa. Un tratament popular O metodă de vaccinare împotriva vărsatului de vânt (varicelă) este descrisă foarte plastic de către Francesco Griselini în cartea sa „Încercare de
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
sine - pentru că așa i-au învățat Partidul și Securitatea. Conform învățăturilor lui Lenin și Stalin, trebuia să fim o apă și-un pământ, o masă de manevră cenușie și demoralizată, pe care "tovarășii" puteau s-o modeleze după voința lor descreierată. Afirmațiile de mai sus au o perfectă acoperire. Când Securitatea din Timișoara mi-a deschis un dosar de urmărire informativă, una din acuzațiile grave care mi se aducea era tocmai "elitismul". Această acuză era încă mai gravă - pentru că a reapărut
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
faună cât se poate de palpabilă și de... previzibilă. „Pătrund în mintea mea cu viteza unui ghepard tânăr”, „glasul atârnă în afara mea/ mic și țeapăn cât un stârv de albină”, „noaptea ni se strecoară fluturi sub unghii”, „zboară muștele ca descreieratele”, „la 27 de ani/ precum capul cocoșului lângă butuc/ la mică distanță de corpul încă zvârcolindu-se/ corpul meu”, „chipul acoperit de viermi”, „pești răpitori de-a lungul și de-a latul sângelui meu”, „absolut în fiecare zi/ ca un
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
un bărbat cum nu vă puteți imagina./ ca să nu plesnesc de spaimă mă izbesc de o/ mie de ori de peretele camerei./ însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui./ sunt un bărbat cum nu vă puteți imagina./ bat ca descreieratul din inimă și mai ceva ca un descreierat/ rezist acestui râs înăbușit”. În mod neașteptat, narcisismul salvează, așadar, expresionismul. Această „lăudăroșenie” cu privire la intensitatea propriilor angoase e, deocamdată, cea mai autentică experiență a poeziei lui Dan Coman.
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
nu plesnesc de spaimă mă izbesc de o/ mie de ori de peretele camerei./ însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui./ sunt un bărbat cum nu vă puteți imagina./ bat ca descreieratul din inimă și mai ceva ca un descreierat/ rezist acestui râs înăbușit”. În mod neașteptat, narcisismul salvează, așadar, expresionismul. Această „lăudăroșenie” cu privire la intensitatea propriilor angoase e, deocamdată, cea mai autentică experiență a poeziei lui Dan Coman.
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
dreptul să stresez și să distrug psihicul copiilor și al profesorilor, să-mi iau copilul și să mă duc. Am avut momentul, atunci, să îl iau pe Mihai și să îmi pun capăt zilelor. Atât am plâns, de m-am descreierat! Au fost foarte multe probleme, ba mă acuza că au plecat copii din cauza lui Mihai, ca după aceea să iau legătură cu copiii și să îmi spună că nu e adevărat. Au fost doi-trei profesori, care au influențat foarte negativ
Cum l-au batjocorit greco-catolicii pe „handicapatul” cu sindrom Down by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/77865_a_79190]
-
cu ochi de viorea, de ce să dăm cu pușca după fluturi? Mai bine radem porcul cu lanterna, căci luminează cerul înstelat. Și drumul omului beat, cînd întunericul îi pune cărăbuși stelari în ochi. Să-i dăm un smoc de păr descreierat în crăpătura lui de la măsea". Discursul comunist este la fel de absurd: "noi avem școala gratuită și caiete bune, dar copiii din țările capitaliste plătesc pentru școală și mulți copii nu pot să învețe, pentru că părinții lor sînt săraci. ș�ț Nu
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
B, 1913, citează „blana carului, adecă fundul carului"), cât în măsura în care scândura/blana este prototipul unei suprafeței plate, de sprijin. În majoritatea contextelor actuale, trimiterea la poziția pedalei de accelerație nu mai este evidentă, ci doar subînțeleasă („vine din spate un descreierat cu un gipan care o calcă la blană", maimultverde.ro). Din asemenea construcții s-a desprins folosirea termenului blană cu sensul metonimic viteză, ca în expresiile a băga blană și a da blană: „bagă blană la coaja lui" (zoso.ro
„La blană“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6391_a_7716]
-
cu ea însăși, reușind să iasă pe locul doi, aceste exportatoare de violență și criminalitate au ajuns unul din ultimele refugii ale clasei muncitoare. De fapt, avem de-a face cu mici armate de desperados dispuși să execute ordinele oricărui descreierat, știind că, de data aceasta, chiar nu au unde să mai plece. În plus, sentimentul apartenenței la o castă privilegiată mobilizează în ei nebănuite resurse de violență, invizibile atunci când ajungeau la șapte dimineața la fabrică și puneau în funcțiune amărâtul
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
muzica, dar nici deșteptătorul. Alături, sărbătoarea nesimțirii este în toi. Spirala zgomotelor urcă necontenit, fără să i se poată ghici punctul terminus. Nefericitul vecin e pus la curent cu tribulațiile amoroase ale lui Sorin Copilul de Aur, preluate cu behăituri descreierate de plenul invitaților. De ce mă săruți așa? / Oricum astăzi vei pleca, / Nu vreau, nu vreau mila ta, / Știu că ai pe-altcineva. Plină ochi, scrumiera de pe măsuța de cafea a vecinului zornăie stins, mărturisindu-și solidaritatea involuntară cu suferința iubărețului
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
sferele lui înalte direct în pielea de om, desfigurat, supus furiei de cea mai joasă speță. Cerându-ți banii pe consumație, gata să sară la bătaie. Și totuși nu ai curajul. Cum să pretinzi unui zeu să tropăie ca un descreierat? Să se burzuluiască... Să se umfle în pene ca un cocoș... E prea mult. Nici chiar tu, după ce ai îndurat atâtea umilințe, nu poți. Ceva te face să te abții, să-ți calci pe inimă și să aștepți la masa
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
au povestit dascălii prin școli de țară, dar despre care de fapt nimeni nu a spus nimic niciodată, adevărul ăsta în numele căruia îi facem pe atâția să sufere și după care eu însumi am alergat ani de-a rândul ca un descreierat, fără să mai apuc să fac ceva pe lume, acest adevăr nu face nici cât bucuria de a te privi în oglinda din baie în timp ce te speli surâzător pe dinți. Un pietroi ascuțit porni vertiginos spre autorul ce devenise între
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și la fermecătoarea întâlnire din 17 februarie cu elevii de la liceul „Gheorghe Șincai“ din București.) Convins că „nu mai citește nimeni nimic“, că „se alege praful de tot ce înseamnă spirit, cumințenie, bună cuviință, ecumenism și patriotism“, că „tineretul e descreierat și dezumanizat“ etc., am fost realmente umilit de atașanta neliniște și loviturile interogative ale acestor adolescenți, indiferent că erau bucureșteni oleacă trufași, ori suflete harponate de inerentele puseuri bovarizante ale provinciei. Dacă voi folosi formula „contact anteic“, mi se va
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
revoluției. Mă fascinează figurile oamenilor Convenției, agitația acelor ani și, trebuie să spun, primejdia la fiece moment de a merge la eșafod. Îmi plac personajele cele mai detestate: Robespierre, Marat, Saint-Just, eroii absurzi, făcând o politică aparent lipsită de bun-simț, descreierată. (Ioanide: "Robespierre voia ceva onorabil: să doboare despotismul monarhic!") O paranteză: Bunul-simț n-are succes în istorie. Spre pildă, Napoleon. Toate campaniile lui sunt iraționale, politica lui este ieșită parcă din capul unui poet epic în delir. Și cu toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fonduri. Părea foarte puțin probabil ca în acel an de îngrijorări guvernul să deschidă credite pentru astfel de lucrări de lux. Ipoteza era slăbită prin ceea ce știa Pomponescu despre caracterul dârz al primarului. O speranță nebună era aceea că un descreierat va pune dinamită la baza construcției și o va arunca în aer. Astfel de imagini ale vindictei măguliră sufletul lui Pomponescu. Ele nu se realizară. Într-o zi, însă, ministrul fu chemat la o întrunire de preoți și atunci găsi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proprietăreasa, Ma'am Catana, începea cearta. Anormal de grasă, mustăcioasă, cu ochi răi de orientală, cu varice înspăimîntătoare, ca niște viermi vineți și chirciți, pe picioarele de bărbat, se proptea în fața câte unui chiriaș și-ncepea să zbiere ca o descreierată, ba că l-a văzut că fuma în pat și-o să-i dea foc la case, ba că nu i-a dat bunăziua, ba că nu-i place mutra lui... Toți erau pentru ea "mitocani", iar femeile "destrăbălate", "dezmățate", târâturi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o viață, altă odaie, care avea să-l poarte în veșnicie, ca o arcă de marmură. Despre nebunia lui aflaseră toți chiriașii chiar de la cucoană, care, în bețiile ei feroce, după ce-l acoperea de zoaie pe bătrân, răcnea ca o descreierată că i-a mâncat tinerețele și i-a prădat averea de la părinți. "Cavou îi trebuie lui! Cavou, când abia ne ducem zilele! Umblai cu boarfele Dămăroaiei, ai, și strângeai bani pentru cavou! Măsluiai cântarul la prăvălie și te gândeai la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu și-ar fi permis un domestic. Cu atât mai mult după răvășitoarea dimineață de septembrie, după întîmplarea de la defileu și în nerăbdarea întîlnini cu femeia de pe carul Justiției, numai de vorbit despre craii poligloți ai lui Hasdeu (un bătrân descreierat: îl văzuse de curând cum umbla cu mersul lui de insectă nervoasă pe caldarâmul de sub ferestrele Vocii Poporului, vorbind în barbă de unul singur și rășchirând degete exasperate spre cer) nu avea poftă. Abia dacă avea puterea să pară că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fel de "Aaaaa!" caraghios și cădeau cât erau de lungi. Când conduceau coloanele de prizonieri, îi loveau cu patul puștii și strigau mereu "Șnel! Șnel!" Comandanții lor cu cruci de fier la gât și caschete foarte înalte urlau mereu ca descreierații. Cel mai rău fusese Hitler, cu părul lui lins și mustăcioara obraznică. În cartea, de citire a lui Mircea mai mulți scriitori care aveau portrete fuseseră transformați în Hitleri. Un semn îngrozitor era zvastica. Numai cei mai răi copii desenau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în panică și fugă. Nu ezită. — Cu mine! strigă. înainte! După mine! Se aruncă deci la atac, urmat de Milone și de Almirus, cu însemnul ce se zgâlțâia în vârful prăjinei, de Divicone, cu crucea sa, și de mii de descreierați ce alergau urlând și întinzând înainte țepușele lor. Strigătul pe care îl scoteau laolaltă umplu cerul ca un tunet, iar lui Metronius îi păru că un val puternic îl ridica precum o mână și îl arunca înainte, însutindu-i forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]