463 matches
-
I. A. Bassarabescu, Ion Agârbiceanu. Mai mult decât aceștia, cu excepția ultimului, prozatorul din Calea sufletului își privește fără duioșie afișată mica lume de umili funcționari, militari cu grade inferioare, pensionari și alți bătrâni, narează în general fără efuziuni lirice, fără descripții ample de natură, fără nostalgia timpurilor defuncte, fără aureolarea „bătrânilor”, ca în povestirile lui Emil Gârleanu. El nu duce obiectivitatea până la impersonalitatea naratorului, asemenea lui I. L. Caragiale, insinuează chiar un palpit de simpatie față de unele personaje, dar o face disimulat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
lor spre casă. Doi necunoscuți, ce devin extrem de apropiați prin simpla întâmplare a asemănării drumului, a călătoriei, care se transformă într-o probă de inițiere în viață și în moarte. Redactată extrem de sobru, cu o tensiune dobândită prin întârzierea în descripția succesiunii evenimentelor ce îi apropie pe cei doi până la neputința despărțirii finale, episodul războiului fiind numai un pretext dramatic al chemării spre o nouă existență, nuvela relevă calități de analiză psihologică și de intuiție a modificărilor sufletești infinitezimale, proprii unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
nopțile Parângului, Cuibul de rață sălbatecă -, mesajul este subminat de un tezism accentuat. Câteva notații referitoare la tainele copilăriei ies de sub tirania ideologiei, fiind reușite (o mamă explică unui băiat că munții cresc pentru că sunt aidoma copiilor etc.), ca și descripția unor peisaje de natură. Elogiul realizărilor socialiste se regăsește în Triunghiul apelor (1978), carte dedicată satelor oltenești. S-a observat că uneori umbra lui Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu și chiar a lui V. Voiculescu planează asupra scrierilor lui Z., ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
Pădureni, Un bursuc, Ciutacul, Hoțul, Suflete necăjite, Visul Maicii Domnului sunt unite prin intenția scriitorului de a realiza monografia existenței unei zone umane nealterate de intervenția civilizației și a culturii urbane, prin exploatarea elementului istoric, etnografic și folcloric, utilizarea evocării, descripției, portretului, observației realiste, toate întrunite spre a deștepta „măcar în câțiva cititori interesul pentru minunatele însușiri ale unei lumi ce stă să apună”. Volumul Premise și concluzii la „Terra” constituie, în esență, o autobiografie și conține „amintiri și mărturisiri”, pagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
nu sensul” (p. 470). O propoziție finală din Miorița - o hermeneutică ontologică trebuie să de serios de gîndit cercetătorilor în domeniu: „Pentru a fi mai expliciți, vom spune că cercetările actuale ale Mioriței, în cazul nostru, trebuie să depășească stadiul descripției etnografico-etnologice” (p. 442). Nimic mai adevărat. În repetate rînduri am pledat în același sens, pînă am trezit oarece nervozitate. A rămîne pe loc înseamnă „moartea” științei și, totodată, a unor capodopere „de patrimoniu”. B. Povestea morții Cînd am citit titlul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
insistentă a simbolurilor și metaforei zborului. Versul relevă însă, nu o dată, discursivități și o exaltare imagistică artificioasă. Călătoria la unul din leagănele civilizației îi descoperă lumi fabuloase, devenind prilej de confruntare cu sine însuși și sursă pentru o lirică a descripției reflexive, ca în Peregrin la Ninive (1988). O chemare specială către civilizațiile dispărute ale Orientului arată și dicționarul Divinități, simboluri și mistere orientale (I-V, 1999-2003). Proza îl trădează pe poet, reconstituind metaforic și liric timpuri revolute și figuri intrate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
ș.a.) până la Jacques Lacan. În această etapă „autorul”, aparent „recuperat”, rămâne încă prizonierul altor determinări. Abia cu Roland Barthes și cu „școala geneveză” (îndeosebi cu Jean Starobinski) S. stabilește o afinitate de concepție. Secvențele comentariilor nu se rezumă la simpla descripție: tonul polemic, dialogarea liberă de orice complexe tutelare sporesc calitățile acestei panorame istorice a problemei. Intenția nu e însă „o critică a metodelor”, ci mai degrabă relevarea modului cum diverse curente ale criticii contemporane au înțeles prezența (rolul, funcția) sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
lumi posibile diferite"), dar și trăsături comune: atât numele ficționale, cât și numele proprii sunt nestructurate și funcționează asemenea numelor proprii, "dar denotă presupuse persoane sau entități din lumi ale ficțiunii"4. Argumentul pentru care "numele de entități ficționale" și "descripțiile definite" sunt considerate designatori nonrigizi, este că ele "pot desemna lucruri diferite în lumi diferite"5, și se caracterizează prin absența denotației 6. Teoria Mill-Kripke sau teoria referinței directe consideră că numele proprii au un referent, au denotație fără a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
denotat, semnificație, referință, denotație 7). Această din urmă teorie numită și descriptivistă consideră numele proprii abrevieri ale unor grupuri/seturi de descrieri definite 8. De asemenea, Frege și Russell consideră că un nume propriu, folosit în mod corect, este o descripție definită prescurtată sau deghizată, pentru Frege o astfel de descripție dând sensul numelui 9. "Echivalența dintre nume și seturile de descrieri se extinde și la numele ficționale"; într-un exemplu ca Pe strada Mântuleasa, autorul a imaginat o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și descriptivistă consideră numele proprii abrevieri ale unor grupuri/seturi de descrieri definite 8. De asemenea, Frege și Russell consideră că un nume propriu, folosit în mod corect, este o descripție definită prescurtată sau deghizată, pentru Frege o astfel de descripție dând sensul numelui 9. "Echivalența dintre nume și seturile de descrieri se extinde și la numele ficționale"; într-un exemplu ca Pe strada Mântuleasa, autorul a imaginat o serie de proprietăți cu numele învățătorului Fărâmă 10: "este bătrân", "a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu numele învățătorului Fărâmă 10: "este bătrân", "a fost învățător la școala de pe strada Mântuleasa" etc.). Kripke a amendat teoria numelor proprii văzute ca abrevieri, considerându-le designatori (termen generic pe care îl folosește atât pentru nume, cât și pentru descripții 11) rigizi, atașați indivizilor, etichete lingvistice fixate de indivizi, indiferent de proprietățile pe care ei le manifestă 12; ele au "referință directă, nemediată de vreun sens sau de vreun alt conținut descriptiv"13. Chiar în situații contrafactuale/lumi posibile, numele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
își are istoria proprie") al unui personaj-mit ("avea și el istoria lui") în sensul pe care C. Noica îl dă etimologiilor platoniciene, înzestrate cu aceeași funcție pe care o au miturile. Motivarea se realizează prin legătura creată între suma de descripții care fixează caracterul personajului, de-a lungul operei, și monemele interne ale semnului. Chiar dacă numele nu corespunde unei intenții declarate a autorului (așa cum se întâmplă în cazul Fărâmă, un nume programatic), numele propriu nu poate fi decât în mod ideal
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dar arhaice, indo-europene (germanice, indo-iraniene). Bunii filologi ai surselor greco-latine, sanscrite sau iraniene cunoșteau mai bine un alt motiv războinic - dioscurii în serviciul unei zeițe. Îl întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană, ca model de descripție a unui grup statuar de bronz de la Năeni 1, identificat de Pârvan într-o morfologie cu caracter războinic sau ecvestru, alimentată de motive arheologice și folclorice autohtone: „cavalerul trac” sau „danubian”, cabirii 2. Probabil că una dintre sintezele culturale care
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
pentru prima oară în 1690 și tradusă de timpuriu în suedeză, unde a devenit o veritabilă poveste populară, în ciuda originii sale recente. Se spune că textul contesei d’Aulnoy are origine celtică, în orice caz povestea se aseamănă cu alte descripții celtice ale lumii de dincolo. Există cel puțin o mare monografie Ș(în suedeză) Ț despre acest poem, dar presupun că dvs. cunoașteți tot ceea ce are legătură cu această poveste și cu sursele sale. Știu că grație delicatei dvs. intervenții
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
murit de curând la Copenhaga.- Tocmai citesc W.E. Mühlmann, Arioi und Mamaia, care reia întreaga problemă a societăților secrete în Polinezia (Studien zur Kulturkunde, 14, 1955). El remarcă, de asemenea, că de la primele vizite ale europenilor în Tahiti există descripții exacte și realiste; cu toate acestea, Tahiti devine imediat în literatură un Paradis Terestru à la Rousseau: temă pe care ați analizat-o și discutat-o în cărțile dvs. El menționează chiar și o teză germană despre acest subiect: W
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
aparatului de partid și administrativ, Bucureștii, Delta Dunării ș.a.). O tipologie variată și plauzibilă populează paginile cărții. Există și elemente de dramatism epic, scene violente, tablouri de atmosferă (nuntă, înmormântare, ședințe diverse), dar principalul atu al acestei trilogii constă în descripția amănunțită și nuanțată, susținută de o bogată informație și de o bună cunoaștere a realităților perioadei (cu substanțiale incursiuni în epoci anterioare și cu referire și la un context mai larg). Lucrurile sunt privite, în ultimă analiză, prin prisma social-politicului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
vieții alpestre. Dar nici unul din aceste momente nu l-ai distinge dacă în timpul execuției n-ai urmări mereu textul literar care te lămurește. Muzica descriptivă e astfel mai mult o încălcare hibridă în domeniul literar decât o imitație a naturii. Descripția simfonică e la locul ei într-o partitură cum e Murmurul pădurii din drama Siegfned a lui Richard Wagner; dar aceasta nu e propriu-zis o descriere, ci o sugestie sonoră ce se întregește cu impresia vizuală a decorului scenic, în timpul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și legile care le cer oamenilor să se comporte într-un anumit fel. Primele legi sunt numite de Mill "descriptive", ele putând fi descoperite prin observare și raționare, celelalte, numite "prescripții" nu pot fi deduse, deoarece nu sunt declarații sau descripții ale faptelor, ci prescripții sau revendicări care dictează oamenilor un anumit comportament. Așadar, răspunsul dat de Mill la întrebarea lui Montesquieu este următorul: legile prescriptive pot fi încălcate, dar să rămână totuși legi, acest lucru însemnând că oamenii nu fac
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
gazdelor, el se hotărăște să rămână acolo ca învățător. Celelalte narațiuni conțin idile patriarhale înfiripate la țară sau la oraș, momente emoționale din viața unor foarte tineri intelectuali (apariția primei poezii, șansa de a audia un concert) și mai ales descripții pline de poezie: un loc pitoresc din Bucegi (Malul Ursului), un câmp traversat de tren, Insula Șerpilor, un cules de vie. Piesa Când un om și-a dat cuvântul, jucată la Techirghiol de elevi ai Sanatoriului de Copii, e o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
fără zâmbet”, cu văzul imobil și neputincios, „fără pleoapă”, sunt contemplate și nu evocate de autorul-narator, care știe să se folosească și de câteva tehnici expresioniste. Textul, cu o frazare sincopată, răsucită, se concentrează asupra ritmului generic de viață, iar descripțiile în cascadă, configurând un pitoresc etnografic minuțios, accentuează atmosfera de nemișcare ritualică, în care tâlcurile persistă indistinct și necruțător. Dar abia în întâlnirea cu Orientul B. află o fericită coincidență cu sine însuși. Romanul Fuga lui Șefki rămâne astfel o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
titlul Rapsodii de vacanță. Călătorie în Italia (2003), structurată în forma unor scrisori adresate unui văr din București, relatează, la fel de savuros, un lung voiaj întreprins în 1967-1968. Revederea Italiei după douăzeci de ani de la încheierea misiunii diplomatice este emoționantă, iar descripția pitorească și nostalgică a traiectoriei parcurse: Roma - Florența - Milano - Ravenna - Veneția, cu referiri la Dante, Ovidiu ș.a., întoarce adesea gândul la orașele românești. Restituită cu umor, o scenă are drept protagonistă pe soacra aristocrată și pretențioasă, criticând manierele americanizate ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
hainele rupte, / Te vreau, poezie, chiot în lupte. Te vreau, poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din 1948, cu supramăsură. În ciclul Versuri de război tonalitatea o dăduseră nu „chiotul”, „goarna”, ci descripțiile de ambianță, în tușă îngroșată. Notații caustice, mici comentarii sarcastice, încondeieri de tip arghezian sunt menționabile, ca și unele descrieri de peisaj, în scene de marșuri și lupte. Cu Vioara roșie T. și-a angajat poezia, manifest, în serviciul ideologiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
tulburările vegetative. Prima problemă a fost reprezentată de multitudinea de nume proprii folosite, deseori pentru tulburări similare, ceea ce este cel puțin echivoc. În trecut, entitățile nosologice erau denumite de obicei eponimic sau descriptiv, ceea ce era adecvat, având în vedere că descripția clinică era un component vital, urmat apoi de descoperiri mai rapide sau mai lente în ceea ce privește etiologia și patogeneza afecțiunii. Pe de altă parte, viteza cu care evoluează cercetarea biomedicală la ora actuală impune necesitatea unui proces permanent de reapreciere, clasificare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dintre limbă și spirit și care nădăjduia în influența demersului lui G. asupra spiritului modernității, când echilibrul între „știință, simțire și putere este rupt”. Romanul Pluie d’étoiles (1933) are o tramă istorică și detectivistică, vădind o specială atenție în descripție. În cadrul acțiunii, plasată la Viena, în 1927, cu un intermezzo praghez, au loc mai multe întâlniri între Danthérieu, baronul Mallen-Louis, personaj bizar având deviza alchimică animula, vagula, blandula, și Thea, fiica lui Balosch-Feldvar, din aristocrația cehă. Aceasta intră în viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
a liricii: una autobiografică, exprimând o subiectivitate feminină asumată („despre rândurile acestea/ oricum se va spune/ le-a scris o femeie”), visătoare și duios-maternă, iar cealaltă, exterioară, concentrată pe real și concret. De aici, pendularea poemelor între consemnarea interiorității și descripția cu trăsături de peisaj transfigurat, dar și corespondența regnurilor sub semnul fecundității, nostalgia comunicării cu natura și conștiința unei rupturi dureroase: „Să fii un inocent navetist/ să nu-ți părăsești condiția/ tiparul genetic/[...] Să petreci aniversările frunzelor,/ nucilor, fragilor, merelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]