181 matches
-
Pif. Am intrat odată în casa unui vecin, probabil pentru că îl căutam pe unul dintre tovarășii mei de atunci, am găsit niște reviste și, profitând că nu era nimeni prin preajmă și oamenii care locuiau în casa aceea lăsaseră ușa descuiată, am stat vreo oră acolo citind conspirativ Pif. A fost primul moment când am gândit că, la urma urmei, să furi o tipăritură din asta nici nu e un păcat așa de mare. După revoluție mă uitam la TV enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Da, da, la noi totul e așa mare. Nu-ți vine să crezi. Welcome to America.” Locuința era întunecoasă, călcai pe o mochetă verde și te simțeai ca pe o masă de biliard. Înainte să se deschidă ușa, au trebuit descuiate cinci broaște de siguranță. Doamna Sanowsky purta papuci de casă, ciorapi bej cu câteva ochiuri duse, un capot alb, strâns legat în jurul mijlocului cu un cordon, și avea două sau trei bigudiuri în păr. Fără să stea pe gânduri, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
este trecutul, e viitorul, își spuse el, și se însenină la chip, este Călina cea cu ochi verzi, pe ea o s-o fac stăpâna de la Mogoșoaia, că doar este palatul meu.” Ajunse la ușa cea mare din dreapta, o încercă, era descuiată. O deschise, se uită curios înăuntru, dar nu intră, respiră adânc vrând parcă să-și umple pieptul cu aerul dinăuntru, închise la loc și porni repede să ocolească prin dreapta palatul. Ajunse în fața lui dinspre apus, fața frâncească, cum îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să deschid, măria ta, du te la Sfântul Gheorghe.” „Nu, nu, mă duc la Hurezi.” „Ce să caute Hurezii în târg la București, măria ta?” Și așa mereu, la nesfârșit, de la ctitorie la ctitorie, ajungea, dar ușa nu se lăsa descuiată. „Du-te, măria ta, la mânăstire la Sfântul Gheorghe cel Nou” și iar călare prin târgul adormit: „...la Sfântul Gheorghe cel Nou...” Îl zări pe Ștefan în picioare privindu-l cu milă. — Pe boieri i-au silit să plece și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de gămălie la nesfârșit! Dă-i înainte, Șefule, bagă mare, și-așa singurul lucru la care ai ținut cu adevărat toată viața e puțulica ta puturoasă! Sosesc tras la smoching în timp ce ea e încă sub duș. Ușa a fost lăsată descuiată, pare-se anume ca să pot intra fără să o deranjez. Locuiește la ultimul etaj al unui bloc modern din zona East Eighties și mă enervez la gândul că, la fel de bine ca mine, ar fi putut intra oricine s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ridicat de la masă, nu mai țin minte când am plecat. M-am trezit sub avizierul blocului meu, pe la patru dimineața. Noroc că nu pot dormi bine de la băutură. M-am târât în apartament, și bine am făcut că uitasem ușa descuiată, pentru că pierdusem cheile. Le-am regăsit a doua zi, pe alee. Asta îmi dădea forțe noi. Veneam la școală cu trei reviste de integrame și rezolvam, în medie, cam opt careuri pe oră. La sfârșitul zilei, le aruncam la gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
crăpături, despre care emiteam adesea păreri prăpăstioase în cazul producerii unui cutremur, și am ajuns în fața ușii de la beci. Am descuiat ca grijă lacătul mare și l-am luat cu mine. Mi-era teamă ca vecinii să nu vadă beciul descuiat și să fie buni cetățeni, cum se mai întâmplase anul trecut, când am rămas închis la Platon și mi-a spus atâtea povești de groază că m-a speriat rău de tot, spre marea supărare a părinților mei, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-au Împiedicat de niște cuvinte și stau și le pisează În disperare. Că nu sunt singurii, este alt aspect pe care-l vom dezbate, dar de ce mă mir, pentru că se spune și eu chiar cred că tinerii sunt mai descuiați și mai limpezi la minte. Dar aici filează ceva = o lampă nu e bine conectată și s ar putea să se ardă. De aceea e bine să cercetăm care e problena lor și s-o dezbatem pentru ca să le treacă o dată
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
are grijă. Cât poți, trebuie să-ți ai singur de grije, să te uiți cât te țin baierile și numa atâta să tragi... Că dacă n-ai tu grije de tine, cine crezi c-o să aibă ? Uite și poarta, tot descuiată, uite și motanu năpârlit, tot lângă părul uscat stă. — Ptiu, drace, zâât ! îl țistuie ea. Da al dracu motan, slab și cocârjat și cu blana aia a lui flocăită, l-o fi flocăit alții mai tineri, al dracu motan, nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din spate: o ușă cu plasă, Încuiată cu un cîrlig. Săltă cîrligul cu briceagul și intră În vîrful picioarelor. Întuneric. Forme abia vizibile: o mașină de spălat, o ușă cu o draperie. FÎșii de lumină prin crăpături. Bud Încercă ușa - descuiată - și o deschise cu ușurință. Un hol. Lumină venind dinspre cele două camere laterale. Pășea pe un covor și, În plus, muzica dată tare Îi acoperea și mai bine mișcările. Merse tiptil pînă la prima cameră și aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de lemnul porților, nu vezi nimic. Mă întreb unde să încapă atâta frumusețe promisă într-un loc atât de mediocru la prima vedere. Ajungem la vilă, cu nevasta lui "domnu' Pătru" drept călăuză și purtătoare a cheilor. După ce poarta este descuiată, ne întîmpină, nebănuit, un spațiu modelat după alte legi. Vila albă, cu olane cărămizii și acoperișul rotunjit în cele patru colțuri, are eleganța plăcută a caselor de dinainte de război. Se desprinde, cu luxul ei tihnit și cu un aer de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
distrat, nici n-ai cum să-ți dai seama. Vorbește, povestește, râde cu hohote și deodată se supără teribil pe mine, nici eu nu mai știu de ce. Într-un târziu ne pregătim să ieșim din cameră, eu las intenționat ușa descuiată; totuși a ezitat, a vrut să-mi spună ceva, probabil s-a speriat pentru portofelul cu atâția bani, dar s-a supărat brusc foarte tare și nu mi-a spus nimic. N-am făcut împreună pe stradă nici doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i nimeni aici? Nimeni de genul bătrînei despre care mi-ai povestit săptămîna trecută? Și că n-o să se-ntoarcă nimeni? — Nimeni, zise Julia. Poate doar tata să-și bage capul mai tîrziu, asta-i tot. I-am lăsat ușa descuiată. Întinse mîna, chemînd-o. Vino la parter, și-o să vezi ce facem noi doi. Se Întoarse În hol și Helen o urmă, coborînd cîteva trepte neluminate spre o cameră de la subsol, unde Întinsese, pe o masă pusă pe o capră, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Iau sticla cu mine În camera din față. Încă un pahar și starea de disconfort Îmi trece. Nu mă gândesc la muncă. Sunt aici, acasă. Stau În capul oaselor și adorm În balansoar după ce mai am parte de câteva pipițe descuiate. Nu sunt nici treaz, nici adormit, gândindu-mă la Carole. O să se Întoarcă ea În curând. Știe de unde bate vântul. După un timp măruntaiele Încep să mă doară chiar nasol și transpir. Stau chircit În balansoarul care se leagănă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Agentul care îl însoțea se așeză în cealaltă parte a ușii și privi către sergent. Acesta bătu cu putere în ușă. - Poliția! Deschideți ușa! Deschideți acum! Nu se auzi niciun răspuns. - Poliția! Apăsă pe clanță. Și mai mult noroc. Era descuiată. Sergentul împinse ușa, dar rămase pe loc pentru câteva clipe. La fel procedă și celălalt polițist. La un semn, sergentul făcu o întoarcere după colț și intră în casă. - O, Iisuse! șopti el când văzu ce se afla în mijlocul sufrageriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gratii care îl despărțeau de tunelurile de salubritate, care comunicau cu jumătate din clădirile din centrul Manhattanului și cu metroul. Coti spre un nou coridor, la fel de întunecat. Încerca să deschidă fiecare ușă pe care o vedea. Găsi una din ele descuiată. Dacă era înăuntru, ar fi auzit-o - apăsatul pe clanță, dacă nu chiar sunetul pașilor ei - așa că nu prea avea altă soluție decât să inte cât mai repede. Așa că împinse cu putere ușa și lumină cu lanterna interiorul camerei, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
după ea. După un minut sau două, deschise încetișor ușa pentru a-și arăta doar capul și strigă: - Unde ești, sultane? Aha, erai aproape... Uite ce este! Eu nu mă încui în baie, pentru că..., pentru că mă tem... Va fi ușa descuiată, dar nu ai voie să intri. E clar? - Cum dorești, sultană dragă, dar să știi că nici nu am avut această intenție criminală... Ai fi dorit să intru, să mă sperii de tine și să cad din picioare mort? - Vaaaai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul de încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular, bătrânica de la etajul unu care-i văzuse plecând pe amândoi cu mașina. Pe cine interesa toate astea? Va încerca cineva să înțeleagă ce se petrecuse cu ea? Totul arată că cei doi se grăbeau să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am propus să nu uit ceea ce tocmai am trăit. Mi-am găsit pantalonii pe care-i băgasem sub saltea și mi-am mai vârât câteva lucruri În buzunar. Anton nu mi-a spus când se Întoarce, doar să las ușa descuiată, cu cheia În yală, pe dinăuntru. Dacă suspiciunile mele erau corecte, ar fi fost bine să am grijă: prietenul meu trebuia să aibă În continuare sentimentul acesta de securitate. Mâzgălind un bilețel scurt pe o bucată de hârtie, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce doreau. Mai târziu a condus-o pe femeie acasă, nu mai știu când s-a înapoiat, adormisem ori el a intrat fără vreun zgomot. A doua zi, când a plecat la serviciu, a lăsat ușa cămăruței lui întredeschisă. Nu descuiată, întredeschisă. Poate scăpase clanța din lăcașul ei, n-ar fi avut rost s-o lase chiar așa. Dar bătrâna doamnă Marga Pop n-a rezistat tentației, a intrat, totul era în ordine, aranjat cum ar fi făcut-o ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câți or fi fost, n-a avut curiozitatea să-i numere, erau aruncați pe masă, printre creioane. A mai așteptat un timp, după care a răsuflat ușurată, avusese noroc. Pleca liniștită în vizitele ei lăsând toate ușile deschise și dulapurile descuiate, râzându-și de sperietura și cicălelile soră-sii, care se temea de orice străin. Dar cum ai putea locui în aceeași casă cu un om în care să nu ai încredere? Totul e însă mult mai complicat, cât aburii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încet. Se întoarse în dormitor și se îmbrăcă. Audrey stătea în aceeași poziție, cu capul îngropat în pernă. N-avea cum să-l vadă. Buzz zise: — Tu erai aleasa. Apoi stinse lumina. Când ieși, își luă plasa și lăsă ușa descuiată. *** Târându-se pe drumuri de țară, ajunse în San Fernando Valley chiar după 7.30. Deja se întunecase zdravăn, iar cerul era plin de stele. Casa lui Ellis Loew era cufundată în întuneric, iar în fața casei nu era parcată nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care ne temeam nu am scos însă nici un cuvânt, mai degrabă moțăiam sătui sau, în orice caz, nu reușesc să-mi amintesc de ora asta ca de un interval de timp stăpânit de spaimă - caporalul a încercat ușa pivniței. Era descuiată. Nu era nici o cheie pe dinafară. Nimeni nu ne păzea. Să fi speriat cumva vreo pisică sau poate că, în caz că ar fi existat una, să-i fi tulburat somnul? Prin fereastra de la bucătăria situată deasupra pivniței vedeam barajul anti-tanc. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mică și nici că am mâncat țurțuri de la burlan și am răcit și nici că am fugit de acasă cu Simina în căruț și am ajuns la tine seara târziu. Și că mami a plâns tare-tare că a găsit casa descuiată și fetele, nicăieri... Te rog! Te rog! Bica, te rog! Bine-bine, Sabinuța! Tu ești o fetiță bună și te-ai făcut copil cuminte... * * * Întâlnirea cu Moș Crăciun a fost cu adevărat emoționantă. Fetița cea mare i s-a aruncat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
iar cumătra, ar putea să sufere, de lipsa mea, că tare mă mai iubește. Gata! Dormiți, și dumneavoastră, cum o-ți dormi, până mâine, când venim noi, că, mâine, o să facem tot ce va trebui să facem. Puteți lăsa ușile descuiate și ferestrele deschise, ca s-aveți aer curat. Că nare ce să vi se Întâmple neplăcut. Urșii nu vin, pe la noi, iar hoții, nici atât! Pa, noapte bună! Pa, petrecere frumoasă, la cumătrie, domnule găzdaș! Ei, dragul meu, și, din clipa
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]