181 matches
-
punctele reflexe din palmă și din degete nu sunt atât de sensibile sau atât de ușor de localizat precum cele din talpă. Tălpile și degetele de la picioare sunt foarte receptive la activitatea reflexogenă, deoarece sunt protejate de încălțăminte. Când umblăm desculți, o facem pe suprafețe moi, precum covoarele sau pajiștile, și din această cauză tălpile rămân sensibile, iar punctele reflexe sunt ușor de găsit. Căutarea punctelor dureroase din palme poate fi uneori destul de dificilă și, din această cauză, voi explica cum
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Vigny, Servitute și grandoare de ostaș, pref. trad., București, 1971; Roland Dorgelès, Cruci de lemn, pref. trad., București, 1972; Karel Capek, Povestiri dintr-un buzunar și povestiri din celălalt buzunar, București, 1973 (în colaborare). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Radu Albala, „Desculțe”, LCF, 1984, 37; Nicolae Manolescu, „Desculțe”, RL, 1984, 38; Marian Papahagi, Radu Albala, „Desculțe”, TR, 1985, 3; Dumitru Micu, Farmecul discret al insolitului, CNT, 1985, 4; Mirodan, Dicționar, I, 38-39; Eugen Simion, Un „matein”, RL, 1987, 22; Mircea Mihăieș, Radu
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
cunoaște, zic. - Vrei să te-nghită de viu? se sperie mama și mă trage cu putere după ea, spre fundul grădinii. Străbatem o pădure de păpușoi proaspăt prășit. Strașnic de bine-i când porumbul e prășit de curând, iar tu desculț: dacă ți-i fierbințeală la cap - de la soare, de la război, de la femeie - la picioare ți-i răcoare; și uite-așa merge viața. Da, dar mie mi-e ciudă: sunt Încă mititel, nu pot vedea pe deasupra lanului. Mama vede, mama se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spun că, dacă vrea și vrea să mă opresc, atunci să se descalțe și ea. Altfel, nu. În locul ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum merge ca un cocostârc - mă opresc, Îi explic bine-bine cum se merge pe miriște, desculț: nu calci de sus În jos, nu târăști talpa; o Împingi, târâș, de parcă te-ai Încălța cu papuci de casă, hșșș!, hșș, așa se face, dacă vrei să nu te-nțepi, eu cunosc metoda asta, he-he, de când! Am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nimic, numai conversațiile șacalilor, noaptea, mai trezeau din când în când în mine un sentiment nedefinit de teamă și îngrijorare. Pe drumul acesta mă întorc acasă, printre livezi, un drum prăfuit, de țară, dezgolit de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna umbrit, aici mă opream pe trotuar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă, lacom-egoistă, pleziristă, mai totul fiind încropit, ezitant și ambiguu în evoluția ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu, știu... și mă grăbesc s-o spun: de cealaltă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cătră dînsul: Dacă tu ne-i pute face, (150) Fata - mpăratului Roșu s-o luăm, poți merge-n pace. - Ce n-o luați Domnia - Voastră, că sunteți mai tari, mai mulți? - Ei, pe noi ne simte - ndată, să ne - apropiăm desculți, Suntem duhuri necurate și-mpăratul cela Roș Are-n vatră în cenușa. un cățel și un cucoș; (155) Năzdrăvani-s, bată-i naiba, cum ne simt îi vezi că-ndrugă, Unul bate, altul cântă... ș-o tulim urât la fugă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
da să fiu copilă iar Să mă joc iar pe afară, Prin iarba verde să calc, Să văd fluturii cum zboară. V-ați ascunselea să joc, Să m-ascund pe sub cojoc, În dulapuri sau sub mese, În locuri bine alese. Desculță să stau pe afară, Să văd bondarul cum zboară, Din nisip să fac covor, Pe cer să nu văd un nor. Și totuși mă gândesc nostalgic La clipele cele de dor, La timpul ce trece ușor, Ușor și nepăsător... Of
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încet călugărițe. O grădină unită cu murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele până lângă un boschet de chiparos si roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
O grădină unită de murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele mai până lângă un boschet de chiparos și roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare toare. El se desculță și sărea de pe o piatră pe altă cercetând stâncosul lui imperiu... El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri... Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
La malul continental el văzu răsărind din stânci pădurene o monăstire veche prin al cărei cerdac cu stâlpi îmblau cu pas regulat și încet călugărițe. O grădină unită cu murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării. El se desculță și, sărind de pe o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu, dădu de un izvor de apă dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încet călugărițe. O grădină unită cu murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele până lângă un boschet de chiparos și roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El [, dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală, binefăcătoare îl cuprinse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe divan și bea ciubuc. - Uite, tată, ce-am găsit în grădină, zise ea. Bătrânul mă dezmierdă și mă întrebă de știu să cânt. Știam să cânt, dar mi-era rușine... În sfârșit, știu că-mi dete portocale, că mă desculțai și-ncepui s-alerg pe divan[uri ]* de jur împrejur... Boierul zise-n glumă: - Vezi, fată, ce voinic a venit să te pețească... Vrei să iei pe Maria? - Mă-nsor, zic, am s-o iau desigur... După asta m-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și descrierea unei lumi, în care ființa umană își caută, în permanență, rostul, iar viața îi devine sinonimă cu o cunoaștere parțială".81: "Mă uit în trecut și nu înțeleg/ urmele pașilor mei./ Privesc înghețată zăpada,/ Prin care picioarele mele desculțe/ (îmi amintesc), s-au năruit./ Dar urmele lor închipuie semne,/ În alfabetul unei lumi dispărute./ Ieri, ce voiam să spun,/ Și, mâine, cum voi mai citi/ Durerea mersului de-acum,/ Când clipele obeze/ par ani și anii epoci/ Nehotărâte și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în volumele Anei Blandiana, printr-un soi de misticism, de taină, așa cum încearcă să cuprindă și întreagul conținut abscons al poeziei Ilenei Mălăncioiu: "Mă uit în trecut și nu înțeleg/ urmele pașilor mei./ Privesc înghețată zăpada,/ Prin care picioarele mele desculțe/ (îmi amintesc), s-au năruit./ Dar urmele lor închipuie semne,/ În alfabetul unei lumi dispărute./ Ieri, ce voiam să spun,/ Și, mâine, cum voi mai citi/ Durerea mersului de-acum,/ Când clipele obeze/ par ani și anii epoci/ Nehotărâte și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acum, dragi copii, vor veni vremuri grele. Prin anul 1949 a fost silit să facă drumul pe jos, tot ca dascăl, până În Sărmaș la școala din Fundoaie. Iarna scurta drumul trecând pe gheață, iar toamna, când Mureșul mai scădea, se desculța, Își sufleca ițarii până deasupra genunchilor și așa trecea Mureșul. Apoi, la celălalt mal, se Încălța iar și continua drumul cam șase kilometri. În total, dus și Întors, parcurgea pe jos zilnic cam optsprezece kilometri. Această navetă istovitoare o făcea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
prezintă mai mult sau mai puțin aceleași versete, dar cu mai multă precizie («sub Innocentio... minores»). După acest al șaptelea an apar iacobiții, purtând mantii negre și răspândind cuvântul vieții. Iar sub Grigore al nouălea, frații încinși cu funie Și desculți îl predică pe Cristos gol ca niște adevărați izraeliți. Toți sunt cuprinși de compasiune și purtați spre devoțiune de acești slujitori ai lui Cristos. Înflorește înțelepciunea, schismele sunt alungate. Datorită acestor două ordine, beghinele își pun vălul. Ei locuiesc numai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și rasa de șieac Și capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarte Azi doarme-n pat de trențe, drept perină un sac, Picioarelor rănite-n sandale îi-era dor De salele de marmuri, de-a tronului covor. Desculț îmbla pe uliți, de visuri mintea plină Și-n lungele-i miserii, ca-n mare cufundat, Visa că-ntreaga lume la dânsul o să vină, Că el de lumea-ntreagă va fi încoronat. Coroane el împarte la regi. - Și la regine, Iubindu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochii râd în capu-i și fața-i e jeratec - A lanurilor zână, cu chip sumeț, răstit. Apoi în codru trece și cântă doina dragă. Sălbatec este glasu-i, vioiu, copilăros, El sună-n codru verde, trezește lumea-ntreagă, Picioarele-i desculțe îndoaie flori pe jos. "Ah! cum nu sunt - ea strigă - o pasere măiastră, Cu penele de aur ca paserile-n rai; "La Sfânta Joi m-aș duce, aș bate în fereastră 60" Cu ciocul și i-aș zice cu rugătoriul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
golani din Constanța, care abia așteptau s-o ia cu japca, i-am vorbit în germana mea aproximativă, dar ferm și tare, ca să nu se prindă brazilienii din Piața Chiliei că nu sânt de-ai ei. Am luat-o așa desculță și am tîrît-o din local, urmărit îndeaproape de patru ochi lacomi, ar fi sfredelit noaptea în dreapta și în stânga ca să nu dau nas în nas cu vreo patrulă vigilentă de Miliție, care nu ne lăsa să ne băgăm pula în capitalism
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Din sfera cuvintelor referitoare la încălțăminte, în română s-au păstrat foarte puține cuvinte latinești. Astfel, a fost moștenit verbul (a) încălța < lat. incalciare și substantivul (în) călțăminte < lat. calciamentum. S-a păstrat și desculț < lat. disculcius, poate și (a) desculța < lat. discalciare sau disculciare. Surprinzătoare este moștenirea lui (a) însura „a pingeli“ < lat. *insolare < lat. sola (pluralul lui solum „talpă“). Ceilalți termeni sunt împrumuturi ulterioare, cel mai vechi fiind opincă < sl. opǐnŭkŭ „încălțăminte“ < sl. opęti „a acoperi“. Cele mai multe cuvinte din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
să-ți începi cuvântările frumoase, rostind rar cuvintele, cu privirea ta adânc întristată, te ispitesc cu geniu! Și acum amintirea cuvintelor lui Boris mă ridică din iarba înaltă, simt în mine puteri care se dezlănțuie, cum să le fac față, desculț mă învârt prin iarba necălcată încă de picior omenesc și-o culc la pământ cu o îndârjire care mă sperie până obosesc și cad epuizat, respirând din greu ca și cum s-ar fi terminat tot aerul pământului, pieptul mi se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
genți americane sau În bătrînele slujnice Încovoiate sub jugurile de bambus de care atîrnau pui fără capete. Un camion deschis, plin de călăi profesioniști, trecu prin fața lor În drum spre spînzurătorile publice din Orașul Vechi. Încercîndu-și norocul, un băiat cerșetor desculț alerga pe lîngă Packard. Bătea cu pumnii În portiere și Întindea palma spre Jim, cu jelania bine-cunoscută pe toate străzile din Shanghai: — Fără mamă! Fără tată! Fără whiskey cu sifon! Yang dădu cu biciușca În el și băiatul căzu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie convingător. Am continuat să mergem într-o tăcere apăsătoare. Mă întrebam cât de tare o dureau picioarele. Pe mine mă dureau de muream și eu eram obișnuită să merg pe jos pe astfel de distanțe, ce-i drept, nu desculță. Din păcate, eu eram cea vinovată de data asta, așa că eram nevoită să îndur până când ea avea să ne scutească de tortură. Londra nu este un oraș liniștit la nici o oră, nici chiar într-o seară răcoroasă, la o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pahar la tejgheaua cea lungă, până când tu, fiindcă băusem până n-am mai putut, a trebuit să mă duci de-acolo. Ai venit în vizită în atelierul studenților, unde Hartung te-a numit „muza Helvetia“, eu te-am urmărit dansând desculță în instituția atât de severă a lui Mary Wigman. Tu nu știai să gătești, eu ți-am demonstrat cât de ieftin și de bine se potrivește carnea dintre costițele de berbec cu lintea, producând un gust deosebit și ce ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]