511 matches
-
Și aici sunt oameni! Nu asta am vrut să spun. Sigur că da, sunteți oameni de ispravă, dar nu am nici un gând cu fata lui Pop, abia am cunoscut-o, până alaltăieri nici nu știam că există. Maricel era ușor descumpănit dar se vedea pe fața lui că nu credea nici o iotă din ce îi spunea Toma. Hai, gata! spuse Cristian. Am plecat. Mai poftiți pe la noi! spuse iarăși Maricel zâmbind complice. Și, fiți fără teamă, sunt mut. Nu scot o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
restul în apă. Totul era apoi reluat de la capăt, într-o activitate repetitivă de rutină. După minute bune în care nu se petrecu nimic, unul dintre ei se opri din lucru privind atent la nisipul rămas în taler. Se mișca descumpănit de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răspunsurile, acum trebuia să acționeze cât mai repede. În stânga lui, nu mai departe de zece pași, se afla Calistrat. Așezat în genunchi, căuta de zor în jurul lui. Vâlva era foarte aproape de Cristian. Nu se mișca de loc, probabil că o descumpănise faptul că dintr-o dată, inspectorul devenise invizibil pentru ea. Se părea că reușise să recupereze toiagul exact la timp. Brusc, arătarea prinse a se rostogoli cu repeziciune spre bătrân. Ajunsă acolo, sfera cețoasă se lăți dintr-o dată, ridicându-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e, aici a fost război în toată regula. Acum, mă crezi? Din moment ce ai văzut cu ochii tăi, înseamnă că trebuie să mă crezi. Vlad Mihailovici dădu din cap aprobator. Nu mai era nervos, ba chiar zâmbea, iar calmul său îl descumpănea pe mercenar. Se întâmplase ceva cu șeful? Situația era deosebit de gravă însă el nu părea să își dea seama de acest lucru. Liniștește-te! rosti Vlad cu glas ferm. Ia o cafeluță, aprinde-ți o țigară și hai să judecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și noi o seară agreabilă și distractivă. Am șovăit. — V-a trecut oare prin cap că soția dumneavoastră e teribil de nefericită? — O să-i treacă. Nici nu pot descrie răceala extraordinară cu care mi-a dat acest răspuns., M-a descumpănit, dar mi-am dat toată osteneala să nu mă trădez. Am adoptat tonul pe care-l folosea unchiul meu Henry, preotul, când îi cerea unei rude să subscrie la Societatea de Ajutorare a Clerului. Sper că nu vă supărați dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai profunde despre universități. Se cunoștea din vedere și se saluta cu o mulțime de tineri care o considerau „o copilă drăguță, vrednică de ținut sub observație“. Dar Isabelle le Înșira numele cu o veselie falsă, care l-ar fi descumpănit și pe un nobil vienez. Atât de mare este puterea vocilor tinere, de contralto, pe sofale care se lasă sub greutatea omului. El a Întrebat-o dacă-l credea Înfumurat. Ea a răspuns că era o diferență Între Înfumurare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În momentul În care a pronunțat a-ha, era Învăluită Într-un aer de lubricitate, ca și cum Întregul ei corp n-ar fi fost alcătuit decât din membrane. Nepăsarea care se degaja din acest unic cuvânt rostit de Reiko m-a descumpănit, făcându-mă să-mi pierd din elanul de a-i povesti mai departe. Așadar, am sărit peste povestea interminabilă despre Keiko Kataoka și i-am transmis mesajul de la Yazaki. — Am un singur mesaj din partea domnului Yazaki: „Spune-i să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și cât se poate de multe singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a dat strechea-n ei. S-au prins că e mai ușor pe patru roți decât pe două picioare. Nu de tractoriști, ci de cosași avem nevoie. Știți cumva să cosiți? Oameni v-ați face. Comandantul și pilotul se uitară descumpăniți unul la altul. — Sau dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar fi o treabă. Ducem mare lipsă de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
creștet și până-n tălpi. Părea că o nebunie generală îi cuprinsese pe toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat mai mult decât mi-aș fi putut închipui c-aș putea s-o fac vreodată. Strigătul meu îi descumpăni. Rămasă cu bisturiul în aer, Ursula își reveni cu iuțeală din stupoare. - Așa, deci s-a dus bărbăția, dar vrei să rămâi cu podoabele. Ușa de la intrare se trânti cu putere. Cu trenciul ud, John se năpusti ca turbat. - Ajunge
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Ca să zădărnicească lucrarea, cel rău își alegea mijloacele și oamenii săi. Întocmai cum sufereau apostolii când vesteau Evanghelia printre neamuri, așa și Theodoros și cu Artemios aveau de îndurat multe necazuri. Erau unii oameni batjocoritori, care luau în derâdere lucrarea, descumpănind pe cei slabi de credință. O altă cale a celui rău era de a întărâta autoritățile împotriva primelor bisericuțe de creștini. Nu de puține ori, ei erau atacați de anumiți oameni localnici cu bâte, pietre, erau înjunghiați, denigrați. Sau chiar
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
de apreciere despre artistul plastic Mihai Tudor Olteanu. Amintesc doar pe cunoscuta scriitoare Doina Uricariu, care într-un remarcabil eseu, publicat în iunie 2011, intitulat: "Pictura ca o scară a raiului" spunea: „Ușurința de a picta a artistului ne poate descumpăni, cineva ar spune că pictează așa de ușor și de rapid de parca ar zbura", sau: Fiecare buchet pictat ne trimite la o stare de spirit, liniște, provocare, admirație, nostalgie, neliniște, furtună lăuntrică, scenografie, artificiu, inocență". Admirația pentru pânzele sale i-
„CEASUL DE TAINĂ” AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362453_a_363782]
-
iubita mea! interveni și Mărțișor. Căpitanul are dreptate. Rămâi în paza viteazului Nor Alb și lasă-ne pe noi să-i înfruntăm și să-i învingem pe luptătorii Iernii. Aici te știu în siguranță și voi fi liniștit. Primăvara era descumpănită, dar... dacă așa doreau eroii ei... ce era să facă? - Bine! Voi urmări îndeaproape drumul vostru, de aici de sus! S-aveți grijă de voi, să vă feriți! Mult succes! Să izbândiți! Soldații din gărzi, în frunte cu Mărțișor și
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
buclucaș. Da' de ce dai, dom'le, cu pumnii? se răstise el la clientul nerăbdător. De ce dai cu pumnii? De ce nu dai cu capul? Chiar așa! De ce nu dai cu capul?... Hai, dă cu capul, îl tot îndemna pe clientul vizibil descumpănit din pricina insistențelor celuilalt. Dumneata, singur? mă întrebase Cucaras, după ce gălăgia se mai domolise. Singur, spusesem. Fac un fel de tratament. Aerosolii, mai cu seamă, îmi priesc. Numai că acum inspirăm mai degrabă praf ... E cald, prea cald, repetase, ca un
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
m-a notat la o dictare cu calificativul „excelent” (sistemul de evaluare fiind de la 1 la 5), de teamă să n-o pățesc cu cei de-acasă m-am pus pe un plâns care a uluit pe dascăl și a descumpănit evident clasa, cea din urmă mirată că n-auziseră în viețișoara ei de acest calificativ, unii colegi au pufnit în râs crezând că e vreo înjurătură sau metodă a catedrei de a pune la punct cine știe ce abateri de la reguli necunoscute
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
cred reptilă păcătoasă. Și se căzni spre înainte. Era din ce în ce mai anevoios. Privirea resimțea lumina fluorescentă călăuzitoare. Ea și dorința de a ajunge îl împingeau să biruie slăbiciunea. Stai!... a ajunge unde? La capătul culoarului. Despre ce culoar e vorba? Se descumpăni, dar mersul nu și-l opri. Ce caut aici, pe unde am fost? Ce am devenit? Încotro?! N-avu, parcă, răstimp de lămurire. Se simți absorbit ca de o pompă uriașă. Aspirat! Da, așa fusese! Aspiraaaat! Își recunoscu vocea! Era
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
este din aceeași șleahtă cu el. Ați supt destul de pe spinarea acestui popor. Ar cam fi timpul să plecați unde vedeți cu ochii, lăsând aici tot ce ați jefuit. - Scoate repede buletinul, să vedem ce hram porți! Vasile se uită descumpănit la el și întrebă: - Cine sunteți voi să judecați astfel, oamenii? Cine vă dă acest drept? - Bă, tu n-ai auzit de Garda de Fier și de legionarii lui Horia Sima, care vor face dreptate în țara asta, curățind-o
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
avut ocazia să le citesc Jurnalul, la care scria mai mult ea, el fiind, după cum îl știam eu de ani de zile, un orator ce își risipea în vînt cîntecul de lebădă. Multe amănunte din poveștile dezlînate din jurnal mă descumpăneau și aș fi vrut să discutăm despre ele, dar în fiecare clipă Thomas cel fecund în idei ne conducea că un timonier spre țărmuri numai de el știute, iar noi doi, eu și Licurișca, stăteam la prora și priveam deconcertați
CAP 3 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348653_a_349982]
-
a-și găsi locul și de a pricepe ce Dumnezeu caută acolo. Perplexitatea aceasta îi provoacă reacții de copil răsfățat: zdruncinăturile camionului îl irită, lipsa cafelei matinale îl debusolează, sforăitul colegilor de chilie îi provoacă traume cazone, mîncarea pe sponci îl descumpănește, iar neplăcerile date de telefonul mobil îl revoltă. Pe scurt, lumea athonită îl chinuie prin disconfort, asprimea condițiilor trezindu-i năbădăi existențiale. Și ca orice estet care nu are apetență pentru deus absconditus, Dan C. Mihăilescu admiră natura și își
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
încetul s-a dezmeticit găsind explicația acelei purtări ce i se păruse a fi cel puțin ciudată. Cu numai câteva minute în urmă fusese intepelat de o fată al cărei comportament fusese cu totul opus. Familiaritatea excesivă a acesteia îl descumpănise încercând să-ți amintească dacă o mai întâlnise vreodată. După felul în care ea îl abordase, părea să-l cunoască de când lumea : - Ai ieșit la plimbare ? Până să se dezmeticescă și să înțelegă că el era cel căruia i se
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
mediul în care a crescut? Totuși, până acum, nu s-ar fi putut spune că acesta își pusese amprenta asupra lui! * - Arina, de ce nu mă lași în pace?, întrebă fulgerător Albert. Felul în care i-a fost pusă întrebarea a descumpănit-o pe Arina. În loc să încerce să răspundă, simți că o podidesc lacrimile. Se stăpâni însă, numai că efortul fu vizibil. - Iartă-mă Arina, dar în sălbăticia asta cred că este mai bine să fii singur. Consider că astfel ești mai
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
nou binele. 6. Dacă nu poți face bine(le), străduiește-te măcar să nu faci rău(l). 7. Răzbună-te, dar fă-o inteligent, nu prostește: la rău, nu răspunde cu și mai rău, ci cu mai bine, căci nimic nu descumpănește mai mult pe dușmanul tău decât binele pe care i-l faci ca răspuns la răul pe care ți l-a făcut. Asta înțeleg eu prin îndemnul christic: "Întoarce și celălalt obraz!". 8. Prostul preferă întotdeauna lucrurile pe care nu
CITATE, CUGETĂRI ŞI AFORISME de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366412_a_367741]
-
nou binele. 6. Dacă nu poți face bine(le), străduiește-te măcar să nu faci rău(l). 7. Răzbună-te, dar fă-o inteligent, nu prostește: la rău, nu răspunde cu și mai rău, ci cu mai bine, căci nimic nu descumpănește mai mult pe dușmanul tău decât binele pe care i-l faci ca răspuns la răul pe care ți l-a făcut. Asta înțeleg eu prin îndemnul christic: "Întoarce și celălalt obraz!". 8. Prostul preferă întotdeauna lucrurile pe care nu
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
nou binele.6. Dacă nu poți face bine(le), străduiește-te măcar să nu faci rău(l).7. Răzbună-te, dar fă-o inteligent, nu prostește: la rău, nu răspunde cu și mai rău, ci cu mai bine, căci nimic nu descumpănește mai mult pe dușmanul tău decât binele pe care i-l faci ca răspuns la răul pe care ți l-a făcut. Asta înțeleg eu prin îndemnul christic: "Întoarce și celălalt obraz!".8. Prostul preferă întotdeauna lucrurile pe care nu
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Sauciuc Pamânt dintr-o expoziție Editura Primus 131 pag. Oradea, 2015 Cititorii care, temându-se poate să pășească pe ușa din față a galeriei textuale propuse de autor, ar îndrăzni o lectură à rebo¬urs, adicătelea de la „Cuprins”, ar fi descumpăniți, cu siguranță, de diversitatea titlurilor: unele poetice într-o manieră aproape clasică - „Ochi prăfuit de stele”, „Inimi roșii în facerea nopții” sau „Lebăda neagră cu cioc de noroc”; altele alertând asupra inserției semnificatului în semnificant - „Semne crescute în lemn”, „Femeia
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]