162 matches
-
scuzi un moment, Senior Katsuie. Se pare că m-a apucat o indigestie gravă. Și, pe neașteptate, se ridică, pentru a se retrage la câteva camere distanță de sala de conferință. — Mă doare, se plânse el cu glas sonor, spre descumpănirea celor din jur. Părând să se simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele la ceilalți și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pierdere, continuă Birmaq când Locotenent-gardianul își întoarse privirea din nou spre el. Nu mă mir că ai fost trimis aici și nu în altă parte, aprecie ironic. Nu știu care din noi doi este mai ghinionist... Săgețile aruncate își atinseră vizibil ținta. Descumpănirea și furia se citeau pe fața locotenentului. - Într-un joc ca acesta e nevoie de doi participanți, reluă Birmaq. Nici măcar nu te-ai gândit cum am să reacționez. Trebuia să-ți dai seama că, fără Angir, în ochii Confederației, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
procurat locuință, și au conviețuit în modestie fericiți până ea, hărțuită de securitate și împărtășind tragedia soțului, cu sensibilitatea ei aparte, a căzut la pat. Alte suferințe, greu de explicat. La rândul lui, Savel, trăindu-i profund drama până la descumpănire, și până la plecarea ei din această lume a incertitudinilor, contrastelor... Multe sunt documentele din această carte și, mai ales, pe acestea le poartă în inimă ca pe un rai din care nimeni nu-l poate izgoni. Din iconografie nu lipsește
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr pe mușamaua mesei. Și sub descumpănire se făcu simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că Gildas e mai mult decît un frate pentru tine! Nu vrei să știi de ce sîngele lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tine de Îndată ce... Christian ricană, Întrerupînd-o brusc. - Uită-te la tine! Nici tu nu crezi. Își Închise sacul trăgînd de fermoarul recalcitrant. - S-a isprăvit cu promisiunile, Marie. Sau plecăm Împreună mîine, sau Între noi doi totul s-a terminat. Stupoarea, descumpănirea, decepția se succedară pe chipul tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești? Se duse să deschidă sertarul Încuiat și aruncă pe pat arma și insigna pe care le Închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîndurile puseră din nou stăpînire pe ea. Nu-și văzu fiul pălind după ce luase de pe jos ziarul, nu-l văzu lăsîndu-și scuterul vraiște și Îndreptîndu-se cu pași mari spre fabrica de faianță. Năvala lui În birou o luă pe nepregătite, descumpănirea din privirea lui Ronan o bulversă. Gwen se simți rușinată că nu izbutise să se controleze În port și că uitase de prudența cu care pînă atunci Își Înconjurase iubirea adulteră, În primul rînd pentru a-l ocroti pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar... Lucas se Întrerupse, ea Îi percepu reticența. - Dar ce? - E ceva care mă deranjează... Faptul că Ryan s-a concentrat doar pe Gwen... Marie căzu pe gînduri. Era nevoită să admită, chiar dacă asta o făcea să simtă o oarecare descumpănire, că Ryan o dusese pe o pistă falsă... Oftă. - La urma urmei, nu mi-a spus nici că dintre jefuitori făcea parte și Christian. Din delicatețe față de mine, cu siguranță. Nu văd alt motiv... Lucas rămase tăcut, se feri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme de mucegai pe alocuri. Arthus era livid. Se uită la sacii cu nisip, apoi la cei doi polițiști care stăteau În fața lui. CÎnd vorbi, rostirea Întretăiată Îi trăda profunda descumpănire. - Asta ar Însemna că fiul meu n-a murit? - Asta confirmă doar bănuielile noastre, răspunse Lucas, evocînd pe scurt uzurparea de identitate. - E ridicol, protestă Armelle, revenită din șoc. L-am primit la noi acasă pe Ryan În mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el. - Ssst... Liniștește-te... șopti el legănînd-o. Se agăță de el aidoma Înecatei ale cărei senzații le trăia. - Ochiul ăla fix și rece care mă privește... De fiecare dată am impresia că am să Înțeleg și... Făcu un gest de descumpănire, apoi se Încruntă dîndu-și seama că el era deja Îmbrăcat. - Pleci? - Vin ajutoarele pe care le-am cerut. Avem un instructaj. - Crezi cu adevărat că el e pe insulă? - Da. O mîngîie pe obraz. - E devreme, Încearcă să mai dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
loviseră familia. O străbătu o undă de disperare. Christian se apropie de ea și Îi puse timid o mînă pe umăr. Puse iute degetul pe buzele ei ca s-o Împiedice să răspundă. - Nu. Nu spune nimic. Nu acum. În fața descumpănirii evidente a tinerei femei, decise să-și forțeze avantajul și Îi atinse ușor obrazul cu o sărutare. Nici o reacție. Dar nici respingere. Căpătă curaj, Își afundă capul În scobitura gîtului ei. - Ucigașul n-a fost prins Încă, șopti ea desprinzîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și cu un gest ferm le Îndreptă atenția căre Pierric, adresîndu-i-se psihanalistului. - Cum se simte? - Merge, o să iasă Încet din starea de hipnoză... Parcă vrînd să-l contrazică, Pierric se agită, Încerca să apuce ceva, iar chipul lui arăta mînie, descumpănire. Strigă cu vocea aceea de copil: - Bebelușul meu! Vreau bebelușul meu! Bebelușul meu... - Își cere jucăria, cîrpele. Marie le luă de pe noptieră și le puse În brațele lui Pierric, dar, spre uluirea tuturor, acesta le azvîrli fără menajamente. - Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În adîncitura căreia Marie dormea adînc. CÎnd raza aurie ajunse pe chipul ei, pleoapele Îi tremurară și ieși agale din somn. MÎna ei rătăci după trupul lui Lucas, iar absența lui o trezi cu totul. Simți o mică Împunsătură de descumpănire că nu-l mai găsește alături de ea. Apoi hora infernală a gîndurilor negre Începu să nu-i dea pace... Familia ei decimată, Christian, Ryan, Pierric, ancheta. Azvîrli cearceaful cu o mișcare din picior și sări jos din pat. Instinctivl, pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu-se și asudând de efort. Cioclii îi biciuiau fără milă. Dricul hurducai prin gropile uliței, clătinîndu-se când pe-o parte, când pe alta. - Cade el de-acolo! spuse cineva, și vorba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l, cu un scrîșnet de oase, de cea mai apropiată stîncă. Tot ce catadicsiră să facă a fost să se uite cu atenție la el, cu acei ochi rotunzi și uimiți, ochi În care se putea citi desăvîrșita stupoare și descumpănire. Nici un strigăt, nici o tînguială, nici un gest de a o rupe la fugă, și poate că tocmai această renunțare la sine și această absolută supunere l-au calmat pe Oberlus, care, văzînd că nu Întîmpină nici un fel de Împotrivire la fapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
treisprezece la sută, pentru partidul de centru, nouă la sută, iar pentru partidul de stânga, doi și jumătate la sută. Extrem de puține voturile nule, extrem de puține abținerile. Toate celelalte, mai mult de șaptezeci la sută din total, erau în alb. Descumpănirea, stupefacția, dar și zeflemeaua și sarcasmul, străbătură țara de la un capăt la altul. Orașele din provincie, unde alegerile decurseseră fără accidente și fără agitație, cu excepția, pe ici, pe colo, a unei ușoare întârzieri pricinuite de vremea rea și care obținuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine deloc, se frământa el deseori. Ceva mă afectează vizibil, știu. Eu o iubesc, dar parcă, totuși... Hotărât lucru: nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
știa ce își dorește cu ardoare, însă mintea îi respingea justificările. Se simțea când rușinat și descurajat, când nesocotit în optimismul său. Era peste măsură de sufocat; tabuurile îl sufocau. Astfel, toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
face respectat, iar limbajul unei „tzanza“ este un lucru pe care ei îl înțeleg. Când vei duce aceste două capete micșorate, frica îi va face să se mai gândească. Îl privi pe indian cu uimire. Vru să spună ceva, dar descumpănirea îl împiedică. Până la urmă, repetă cu efort: — Când voi duce...? Cine a spus asta? Eu n-o să duc nimic nimănui. Și cu atât mai puțin aceste rămășițe omenești. Chiar ați înnebunit? — Nu. N-am înnebunit. Vrem ca albii să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înclinau acum vădit către dînsul. Corul lor era dirijat chiar de soția lui Costică care, pînă atunci, predase obiectul meu la clasele mai mari. Văzîndu-se nevoită să treacă înapoi la grădiniță, apariția mea a înfuriat-o, înfricoșînd-o. Ca să-și disimuleze descumpănirea, îndată ce m-a cunoscut, dînsa exclamă cu satisfacție: „Bine că a venit un profesor să am și eu cu cine mă consola.” Credea că spusese „consulta”. * Era sezonul nucilor verzi și, după ce vămuiau în pauză pe elevi, dăscălițele își cronțăiau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și În cadrul ei a apărut căpitanul Vătrai, cu o mapă sub braț. ― Bunăăă sea... ra - a salutat el surprins. ― Bine ați venit. Luați loc. Erați așteptat - a răspuns profesorul, puțin amuzat de descumpănirea securistului. ― Dar... Când am stabilit să mă aștepți nu am vorbit și de alți indivizi - a vorbit securistul, căutând din ochi un loc unde să se așeze. ― I-am invitat și pe dânșii, fiindcă v-am spus ieri că am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ardelean, care poate extrage zolist „documente” din viața periferiei brașovene (Țica lui Coderiște), se simte în largul lui și când scrie despre satele și oamenii din Ialomița. Lirismul discret, narațiunea lentă, întârziată prin exploatarea unor stări dramatice neostentative, difuze, precum descumpănirea, nedumerirea, dar și buna motivație în ceea ce privește gestul, felul de a vorbi al personajelor trimit către o posibilă înscriere a lui P. în familia prozatorilor câmpiei românești. Istorisirea din Cale grea poate figura ca text-probă. Câteva traduceri, din H. Sienkiewicz, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
bun pentru a ți se strecura în suflet Diavolul și a te spulbera. Ce anume trebuie să mărturisesc? Tommaso nu mai putuse să se abțină, întrebarea nu voia să enerveze sau să nege, era pur și simplu un semn al descumpănirii. Mărturisește că ești călăuzit de mâini oculte și că pui cel mai înalt preț pe cărțile necredincioșilor, iar nu pe Sfânta Biblie. Nu pot să mărturisesc ce nu e adevărat. Lucrarea lui Dumnezeu nu se adăpostește oare și în paginile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
solemnă: lumea începu să se apropie, reverențioasă, îngenunchind în fața coșciugului; unii se închinau șoptind rugăciuni, unii se plecau, alții sărutau ciucurii de mătase sau își ștergeau o lacrimă suspinând. Când a venit rândul lui Tommaso, a fost un moment de descumpănire și un murmur se răspândi crescând și devenind surprindere, zăpăceală, indignare. În ultimele rânduri și în afara Catedralei, lumea nu izbutea să se dumirească despre ce-ar fi putut fi vorba, dar Trimisul pontifical și Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mă uit la lumea ce se spetește. Vorbise cu un soi de năduf, îngrijorată, ca și cum povestirea călugărului ar fi fost o molimă ducă-se pe pustii, de care să te ferești cu orice preț. În aer plutea un soi de descumpănire, drept care Tommaso profită spre a-și spori credibilitatea și simpatia. Ținea seama mereu de reacțiile celor ce-l ascultau și era atent să le perceapă atât pe cele pozitive cât și pe cele negative, știa să intuiască momentele de absență
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Stignano sau Stilo! Să mă adresez pentru a tipări o carte pe care ar fi trebuit s-o scriu pe când Catarinella mă purta în pântece. Ce-am făcut, așadar, ca să merit atâta ură și progonire? Inchizitorii avură o clipă de descumpănire. Apoi, fără să răspundă întrebărilor de clarificare ale lui Tommaso, reluară o acuzație și mai nelegiuită decât cea dintâi, subliniind faptul că existau martori și, prin urmare, el nu putea să nege: Ai scris un sonet împotriva lui Cristos, e-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]