588 matches
-
cea mai lungă”. Sunt povestite evenimentele din decembrie 1989, văzute, prin ochii copilului care era pe atunci autoarea de astăzi. Avem un fel de alte amintiri din copilărie: „Pe 21 decembrie, aproape de prânz, l-am văzut pe bunicul meu complet descumpănit de țipetele și huiduielile emise de radioul Gloria, pe care-l pornea cu sfințenie pe postul Europa Liberă. Îl ascultam împreună de câțiva ani și, în timp, învățasem nume complicate, cum ar fi Ioana Măgură-Bernard și Neculai-Constantin Munteanu, mai repede
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
bucurați prea devreme, nu-i un fenomen de falsă memorie, - știu foarte bine cine a rotunjit „Sculptura pentru orbi”. Eu folosesc influențele numai împotriva singurătății și nu-i nimic rușinos în asta, e, poate, doar puțin trist. Fapt e că, descumpănit și cam dezorientat, am început și eu să mă descopăr prin pipăit, de când am simțit un miros suspect ce nu-mi părea a fi doar de transpirație, - nu alergasem, nu urcasem trepte, nu cărasem mai mult de cinci kilograme de
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
clipa aceea bărbatul nu-și dăduse seama că în casă mai era altă femeie; și atunci începu să se legene. Cîteva clipe bărbatul se uită la ea cu o atenție indiscretă. O indiscreție poate deliberată. Ea se simți la început descumpănită; apoi luă aminte că și privirea aceea îi era familiară și că, în ciuda scrutătoarei și cam impertinentei îndărătnicii, se regăsea în ea mult din bunătatea șăgalnică a lui Noel și ceva din stîngăcia răbdătoare și fățișă a papagalului. Din pricina asta
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
Apoi, de la Slavici, Popa Tanda. Cu tot didacticismul ei, povestea se așază bine la ceasul muncilor de primăvară. Chiar și la figurat, optimismul robust al unui gospodar care nu se lasă ușor poate fi de folos, și-n vremuri mai descumpănite. După aceste foarte concrete luări în primire ale vieții, cu bunele și relele ei, la Obor sau într-un sat uitat de lume, câteva versuri de Macedonski. De pildă, suavul banchet întrezărit într-un vis de noroc la loz în
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
o vreme în neștire: ...Meduzele, când plimbă sub clopotele verzi... Meduzele când plimbă... sau Nous avons toute la vie pour nous amuser, nous avons toute la mort pour nous reposer...Filozofie puerilă și naiv cinică a unui tineret fragil și descumpănit pe care o cântă celebrul Moustaki, cel cu a sa gueule de métèque, de juif errant, de pâtre grec, de voleur et de vagabond (cum se laudă singur) și care face pe meleagurile franceze deliciul a tot ce poartă un
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
pe bombeuri fără să vreau, că am deschis geamul și-i trage curentul, că l-am închis și se sufocă etc.). Mai exact, în a le răspunde cu un zâmbet larg, însoțit de multe scuze. Într-o primă fază, înțepeneau descumpăniți. Se așteptaseră să le replic nervos și să înceapă o ceartă și, în loc de asta, primeau un zâmbet prietenos și scuze sincere. Își doriseră un mic scandal de autobuz, să se mai răcorească și ei de necazurile de-acasă și, în loc de
Dau un regat de cenuşiu pentru un zâmbet rozaliu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19344_a_20669]
-
a văzut la Adam. El ar fi putut sta mult și bine fără a ști ce se ascunde sub frunză. Se pare că nu-l interesa, totuși l-a întrebat: „Ai văzut și tu ce se ascunde sub frunză?” Puțin descumpănit a răspuns că da, dar că în mod curios, nu prea seamănă ce ascunde fiecare frunză în parte. „Ei nu! Nu ai dreptate! Eva i-a răspuns: Nici prin cap nu-mi trece a avea altă dreptate decât dreptatea ta
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
A recondiționat-o și a făcut-o ca nouă. Doar că banii-s puțini, dacă vrei să le întreții pe toate. Și caii și trăsurile, parcă e peste puterile lui... și mi-a împărtășit unul din gândurile lui de om descumpănit: să lichideze herghelia, s-o vândă sau s-o dea? Parcă n-ar vrea. A avut odată și niște cumpărători. S-a tocmit cu ei. Dar nu l-a lăsat inima să renunțe la frumusețe de cai. A rămas cu
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
înotului reșițean. Imagini sugestive sunt surprinse în pliantul campaniei: „În spatele ușilor de sticlă, închise cu un lacăt greu, zace, descompusă, piscina olimpică din Reșița. În spatele ochelarilor, Ioan (Hans) Schuster - antrenorul care a pus bazele școlii de natație de la Reșița - pare descumpănit și ar vrea să nu intre pe coridorul plin de cioburi, fiare contorsionate, moloz și amintiri. «Aici erau vestiarele, aici era sala de forță, aici erau dușurile, Doamne, cum arată». Bazinul gol, panoul de marcaj (o noutate în România la
Agenda2005-48-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284435_a_285764]
-
sus, paharul, sus! Maria puse mâna pe pahar și chiui: iuhuu! Haideți, fetelor și voi! Sus, paharul, sus! Că viața-i frumoasă, oricum ai trăi, dacă ești tânără și sănătoasă! Sus, paharul, suuus! Și-l bău până la fund. Uluite și descumpănite, tinerele musafire, cu lacrimi pe obraji, luară și ele de pe masă paharele, le ciocniră și le băură până la fund. Irina chiui și ea: iuhuuu! Trăiască tanti Maria, cea plină de viață! Totuși, Nicoleta, zâmbind trist, o întrebă: - Și de ce crezi
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
stradă pustie, un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile o stradă fără adresă, fără nume ... un drum fără destinație doar mintea ta poate să stabilească traseul te uiți în urmă și vrei să te întorci ... nimic privești descumpănit înainte și pășești șovăielnic, neîncrezător în buzunarul de la haina ți-ai ascuns planurile te plimbi rătăcind agale, cufundat în amintiri fugare ridici fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile cerului pe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se șterge
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
mai mult ... pe o stradă pustie, un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniileo stradă fără adresă, fără nume ... un drum fără destinațiedoar mintea ta poate să stabilească traseulte uiți în urmă și vrei să te întorci ... nimicprivești descumpănit înainte și pășești șovăielnic, neîncrezătorîn buzunarul de la haina ți-ai ascuns planurilete plimbi rătăcind agale, cufundat în amintiri fugareridici fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile ceruluipe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se ștergepe o stradă
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
în jur să se familiarizeze cu lucrurile, care erau puse într-o anumită ordine, Camelia a încuiat ușa de la intrare. A revenit repede în cămăruța depozit, l-a prins pe Andrei de mână,apoi i-a spus simplu : -Iubește-mă! Puțin descumpănit, i-a prins fața în mâini, a pupat-o pe frunte, apoi a strâns-o în brațe, așa cum un părinte își îmbrățișează copilul, care îi împărtășise necazul . Femeia s-a cuibărit la pieptul lui, capul îl lăsase pe spate, buzele
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o deranjaseră. A mai rămas un timp cu ochii închiși, gândind la ce va face. Îi trebuia de urgență
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
femeie cu frica lui Dumnezeu, în ... XXXIII. DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o deranjaseră. A mai rămas un timp cu ochii închiși, gândind la ce va face. Îi trebuia de urgență
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
a telefonat la asociație. O oră mai târziu s-a auzit soneria și doamna Oprescu președinta asociației și-a făcut intrarea în sufragerie. Citește mai mult A stat multă vreme în fotoliu, când s-a trezit, a privit în jur descumpănită și cu teamă, copiii se uitau la ea din pătuțul lor, deși de mult treji, parcă înțeleseseră durerea mamei și nu o deranjaseră. A mai rămas un timp cu ochii închiși, gândind la ce va face. Îi trebuia de urgență
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
cei din mediul rural sau aparținând minorităților; și cel dintre ceea ce învață copiii la școală în general și ceea ce au nevoie să știe pentru a avea succes în viață. Vizitele mele în școli și licee mă lasă de multe ori descumpănita pentru că mă îngrijorează două lucruri pe care le observ: lipsa de strălucire din ochii copiilor indiferent de subiect/materie/domeniu pe de o parte și relația de pură subordonare și autoritate impusă prin forță dintre profesori și elevi. Cred că
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
ei; cu cît Încerca să se conecteze la sistemul lui de gîndire se pomenea absorbită Într-un spațiu complementar care capta realul potențîndu-l. — Trebuie să-l văd neapărat. Dar nu mai e aici. A dispărut de două zile. Anna rămase descumpănită, apoi Își reveni. Cum a dispărut? — Nu e prima dată. O persoană atît de importantă presupun că a fost mutat la altă reședință sau pur și simplu i s-a Înscenat o evadare. — Bine, dar familia lui... copiii, se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tulburată liniștea, Ionel se întoarce brusc în direcția de unde s-a auzit zgomotul. Descoperim un al doilea personaj, Calculatorul, aprins, ochi maro, procesor Electron 300, câteva șuvițe de păr albastre căzând peste monitor. - Tu ai făcut așa? îl întreabă Ionel, descumpănit. Nici un răspuns. Din ce în ce mai nemulțumit, împăratul se ridică, apropiindu-se de calculator. La un moment dat se oprește, încercând să înțeleagă ce anume nu este în regulă. Nu poate descoperi nimic. Peste câteva secunde însă, în timp ce își pune ochelarii, pentru că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
intrase în pământ. Ar fi trebuit să fie pe trotuar, așteptând ajutoarele. Nu mai stătu să-l caute și porni în viteză spre colțul clădirii, grăbindu-se să ajungă în spatele acesteia. Odată ajuns acolo se opri preț de câteva clipe descumpănit. Atât cât putea vedea în lumina slabă a unicului bec de iluminat, locul era pustiu. Doar un câine de pripas amușina tomberonul de gunoi lipit de zidul de cărămidă. Zgomotul muzicii și al clienților abia ajungea până la el. Își ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tem că altceva nu avem. Nu se poate, colegii tăi mi-au spus cu totul altceva. Cheamă-l te rog pe șeful tău! Să trăiți, eu sunt șeful. Și chiar nu aveți nimic altceva decât bere neagră? întrebă Toma ușor descumpănit. Acum, în miezul verii nu aveți o bere rece? Ba da, cum să nu. V-am spus că avem o bere neagră cum n-ați mai gustat niciodată. V-o recomand cu toată căldura. Nu mai vorbi de căldură! Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cot al drumului. Ce facem acum? Facem cale întoarsă! Bine că n-am scăpat-o în oraș! Și dacă se ascunde în pădure? Poate că asta așteaptă și ea, să ne întoarcem și să lăsăm drumul nepăzit. Bătrânul îl privi descumpănit. Se vedea pe fața lui că între barea lui Cristian îl luase pe nepregătite. Nu luase în calcul această posibilitate. Băiete, nu știu ce să spun. S-ar putea să ai dreptate dar nici nu putem rămâne aici. Degeaba păzim noi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebă el, suflând pe nări fumul albăstrui. Nimic! Înțelegi? Nimic. Vezi? Ce să văd? Exact ca în Africa. Singura diferență este că nu suntem noi singurii fraieri, s-a mai înțepat unul. Vlad se opri în loc câteva clipe privindu-l descumpănit. Nu, spuse el zâmbind, n-ai înțeles nimic. Nu au reușit să extragă aur pentru că n-au obținut încă autorizația de exploatare nu fiindcă nu s-ar găsi aur, este din belșug. Tot aia e! Important este că în zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai amănunțit. După mai bine de o lună, Cerkatov îi propusese să meargă la școala de subofițeri. Nu vreau, tovarășe căpitan! răspunsese răspicat Boris, nemișcat în poziție de drepți și cu privirea ațintită undeva deasupra capului ofițerului. Nu? rostise acesta, descumpănit. Nu, tovarășe căpitan. Nu-mi doresc să fiu subofițer. De ce, soldat? întrebase acesta scurt. Nu-ți place armata? Ba da, tovarășe căpitan. Atunci? Eu vreau să fiu ofițer, tovarășe căpitan, așa ca dumnea voastră! Se mira și el de curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se Întrezărea sămînța mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu-i mai rămînea altceva de făcut decît să se retragă. Acel ultim cuvînt părea Însă să aibă un anume tîlc, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]