608 matches
-
mei părinți exilați În sătucul uitat de Dumnezeu, dar niciodată nu voi putea plăti pentru ea cu corpul meu. Eu sunt tânără căsătorită și niciodată n-aș aduce asemenea ocară soțului meu și mie Însămi”. Pretorul a rămas un pic descumpănit, s-a ridicat, mi-a sărutat mâna și a spus: „Ferice de bărbatul care are o asemenea soție!”. S-a scuzat În fel și chip, mi-a dat autorizația și nici nu-mi amintesc cum am ajuns acasă. Starea sănătății
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o dificultate care o îndîrji, dacă ar iubi-o, ar suferi pentru tot ce-i face, or el nu sufere și o iubește tocmai de-aia, fiindcă n-o iubește...". Roșcatul făcu hă, hă, cu sarmalele în gură, în timp ce Matilda, descumpănită, dar numai pentru o clipă, se aplecă înainte și reluă: ,....Da, Petea, cum de nu înțelegi?!'' De ce o fi strigând așa, mă întrebai, ca și când ar fi fost vorba de viață sau de moarte, când ceilalți mâncau liniștiți și bine dispuși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Construiește și azi, dar contactul lui cu studenții nu mai era tolerabil", zise Matilda. Cine cunoaște bine are dreptul să judece, dar nu și ceilalți, zise Micu. Sânt de acord cu dumneavoastră în ceea ce îl privește pe Gociman." Matilda rămase descumpănită, dar nu convinsă. Nu se compară Gociman cu marele filozof, sări atunci roșcatul de Petea, care ăsta, era mai mult decât evident că nu citise nimic. El e o valoare națională, în timp ce ca Gociman mai sânt o sută." "Stimată doamnă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
neașteptate, dădu la o parte cearșaful, lăsând privilor doctorului un corp bine proporționat pe care tronau doi sâni bogați, bine copți, pe un bust creionat cu linii armonioase, ce putea fi râvnit ca model de orice sculptor de talent. Alarmat, descumpănit doctorul zise: Ce faceți domnișoară? Gestul dumneavoastră e de-a dreptul ieșit din comun. Din clipă în clipă poate intra cineva și ce impresie și-ar face? Simona glăsui imperativ: V-am așteptat așa cum așteaptă marea râul, dimineața soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în casă vizibil zorit. Își roti privirile prin prima încăpere, apoi prin a doua, chipurile din dorința de a-și revedea căminul părintesc dar el, de fapt își căuta soția și fata. După toate aparențele nu se aflau aici. Rămase descumpănit. Doina nici nu se gândise poate să vină la părinții lui. Pentru a-și motiva prezența le spuse părinților că avusese treabă într-un oraș din apropiere și a dat o fugă să-i vadă ce mai fac, cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu-i era frică de maniacii sexuali, Îmi relatase care era metoda ei. Imediat ce maniacul se apropia și se manifesta ca atare, ea Îl lua de braț și-i zicea: „Bine, hai să ne culcăm amândoi“. Iar acela o ștergea, descumpănit. Dacă ești maniac sexual, nu vrei sexul ca atare, vrei să-l dorești, cel mult să-l furi, dar, pe cât posibil, fără știrea victimei. Dacă ești pus În fața sexului și ți se spune hic Rhodon, hic salta, firește că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
contele și cu musafirii acestuia, poate din alte cauze, mai nelămurite. Abia aștepta să-i povestească lui messer Burri despre minunățiile palatului Frassetti și despre gondola care Îl adusese până pe canalul Rio di Francesco. Deschise ușa atelierului și se opri descumpănit. Cei patru cavaleri care Îi aduseseră cumplita veste de la Varna erau din nou aici. Asta nu prevestea nimic bun. - Poftește, tinere Oană! spuse, calm, cavalerul cu părul alb. Isprăvile Domniei Tale zumzăie până la Udine și până la Ravenna. Cum s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
adevărurile reflectate prin chip. Portretul, domnilor, este marea provocare a picturii de astăzi. Dar, cum nici unul nu vă pricepeți la așa ceva, consider că e inutil să mai pierdem vremea discutând. Atât Andrea Mantegna, cât și Giovanni Bellini rămaseră o clipă descumpăniți. Apoi izbucniră În râs, iar conversația fu amânată pe altă dată, cu mai multe dovezi. De altfel, Mantegna se grăbea să se Întoarcă la Mantova, unde soția sa, Nicolosa Bellini, sora celor doi pictori venețieni, aștepta În curând venirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-și piardă viața tocmai când bătălia se Încheia. Zece Apărători sosiră În jurul căpitanului și Îl luară pe Eminek. - E doar rănit... spuse Oană, readucând spada În teacă. Am Încercat să-l cruț. După Înfrângerea și prinderea lui Eminek, tătarii rămaseră descumpăniți. Ulgui baatur Încerca să adune trupele rămase și să organizeze o retragere prin luptă. Oană Încălecă și făcu semnul de adunare a Apărătorilor. Cei o mie se aliniară și executară o mișcare de Învăluire În semicerc. Cornul sună, limpede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tras înapoi, a început să plângă, nu-l recunoștea, nu pricepea ce vrea omul acesta, iar celelalte două, Verona și Floarea, s-au șters repede cu dosul palmei pe locul unde le pupase pe obraz. Și Vasile era și dânsul descumpănit, de-această întâlnire. Și se tot uita, când la mine, când la fete. Apoi s-a întors spre frate-meu care fusese reformat, adică refuzat la oaste, fiindcă era beteag de-un picior și l-a strâns la piept, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dânsul pentru tot restul vieții..." Nu, dragă domnule, pentru o astfel de închipuire, te-aș putea acuza că mi-ai falsificat imaginea reală și ți-aș putea cere o despăgubire grea... Ascultam cu toții cuvintele doamnei. Și eu devenisem cel mai descumpănit și nedumerit. Fiindcă o vedeam și ne cunoșteam pentru prima oară. Fiindcă doamna ridicase și glasul și degetul amenințător spre mine. Iar tonul ei cerea o pedeapsă. Maestrul râdea ușor. Și eu, ca și colegii mei, așteptam, totuși, o explicație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
întindeau frunzele late de sabie ale păpădiilor, iar aerul cald, care mirosea a câmpie joasă, ne înconjura. Am mers de-a lungul zidului, care la început n-a fost pentru mine decât un zid. Dar apoi deodată m-am simțit descumpănit când mi-am dat seama că bietul George era prizonier și nu ieșea de acolo niciodată. Așa că, fără să mai cer permisiunea, am ieșit din curte. S-a uitat la picioarele sale pe drumul necunoscut, să vadă încotro o luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și de ce nu-s mulțumiți niciodată cu ce sunt și ce au, de ce tot aleargă (e drept că n-au rădăcini și n-are ce să-i țină-n loc), de ce..." Dar nu apucă să-și termine vorba ; se opri, descumpănit, cât pe ce să se rostogolească din loc, chiar dacă nu adia vântul: lacrimi mari de rouă lunecau pe floarea de cicoare. "Iartă-mă, surioară, spuse spinul. Iar mi-am luat țepii la purtare. Da' ce ai tu cu oamenii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu te duci pe-acolo, că n-au camere de închiriat și nici porumb în jur... Un grajd! țipă Runca, văzîndu-l pe Radu că face un pas spre el. Într-un grajd e mai bine, mai cald! Radu a rămas descumpănit, înfiorat de țipătul colegului, cu privirea fixă prin fereastră, afară, unde viscolul se dezlănțuie din plin. Cum naiba de mai poți sta locului?! coboară vocea Runca, arătînd cu privirea spre viscol. Sper să se destroieneze... Mîine, poimîine, să mai stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămasă în mijlocul încăperii. Pentru tine spune Cristina și trage din sulul de hîrtie un buchet de flori, ambalate în celofan. De fapt, surîde ea așa știu eu, că atunci cînd mergi prima oară acasă la cineva... Pentru că Mihai a rămas descumpănit, cu privirea puțin încruntată, fata așază pe masă, încet, cu delicatețe, buchetul de flori, culcat peste colile de hîrtie de lîngă perete, unde e mai curat. ...un semn de "bun găsit", cu urarea mea de-a-ți aduce noi succese, fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în dreptul cîtorva: Astea ți le pot împrumuta eu. Khayyam se scrie cu doi igrec corectează ea numele. Tu, probabil l-ai scris cum apare în traducerea versurilor lui Esenin. Și pentru că-l vede pe Mihai oprit din prepararea nes-ului, descumpănit, adaugă, nu fără o ușoară nuanță ironică: "Iubito, vrei un cîntec pe care niciodată, / Khayyam nu vi-l cîntase cu farmec și durere? / Pe cîmpuri, trandafirii fug picurînd tăcere." N-am înțeles nuanța ironică ripostează Mihai. N-am înțeles privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Prea Puternicului și al Făcătorului de Viață Duh! rostește Îngerul. Iată, s-a botezat robul Celui Prea Înalt, Emanuel, ceea ce se tâlcuiește prin Dumnezeu este cu noi! Amin! Sile pronunță și el, răspicat, formulele sacramentale și se oprește la final, descumpănit. În brațe, nu mai percepe nici o împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îi veni o idee la care medită o clipă, apoi întrebă: ― Și cum ziceai că-l cheamă pe șeful tău, cel care-ți făcea propuneri? ― Pardon? zise Tersa Clark. Tocmai își terminase bușeurile cu rinichi și-și căuta poșeta. Păru descumpănită, apoi chipul i se lumină: ― A! El? Și nu mai zise nimic. ― Da, insistă Gosseyn. Cum îl cheamă? Ea părea să-și fi recăpătat siguranța. Nu-mi place să-mi mai amintesc. A fost ceva foarte neplăcut. Și apoi schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
s-o folosească la maximum în avantajul său. Cu chipul întunecat, Thorson continua să-l privească cu intensitate. În cele din urmă, uriașul rosti gânditor: ― Ceea ce nu înțeleg eu, Gosseyn, e rolul dumitale în toată povestea asta. Părea cu totul descumpănit: ― Literalmente ai fost împins în scenă în ajunul atacului. Este clar ca lumina zilei că apariția ta era destinată să stopeze invazia. Și recunosc că ne-ai întârziat, e drept, nu multă vreme. Dar, până la urmă, pari să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tăcut o lungă vreme. Nu vreau să ajungem nicăieri, i-a spus tovarășul Bicu, Între timp m-am apucat de yoga, ca să mă armonizez un pic. Un yoghin fără barbă nu s-a mai văzut. Securistul l-a privit fix, descumpănit. Știm și asta, dar nu cred că e cea mai bună idee. În biroul de alături se află colegul meu mai tînăr, tovarășul Gleț. El are convingerea că yoga e o sectă obscurantistă. El zice că ar fi mai bine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în oraș. La câteva zile după conversația din curte, aflându-mă în bucătărie, se apropie de mine: - Ați auzit? Se vorbește, și ziarele din București scriu că alegerile au fost măsluite. Ce spuneți? - Nu cred, i-am răspuns. Mă privi descumpănit. Serile îl cuprindea o teamă nelămurită, parcă ar fi trebuit să devină victima unei învăluiri politice secrete, o neliniște ca un pustiu. El care timp de patruzeci de ani se obișnuise cu aceleași așezări, cu unul și același drum, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-l interesa pentru că n-ar fi avut uzanță în justiție, ca mai toate actele normative, căci, odată cu dispariția separării puterilor în stat, aplicarea acestora nu mai cădea de mult sub controlul tribunalelor. Ea râse atât de puternic că el rămase descumpănit, neștiind ce să creadă; în final preciză: - Nu vă faceți griji, pentru că n-a apărut nici o lege. A fost un pretext al meu, o invenție ca să vă pot vizita, pentru că mi-era dor de dumneavoastră... așa deodată. Doream să conversez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ignorând adiacența lui Lung - mă rugă, la fel ca altădată, să ieșim pe cerdac, în bătaia sticlindă a stelelor, dar un instinct, care regla perfect, îmi porunci să refuz, - motivația se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu: mă miram de mine, dar asta era porunca, simțeam că e bine, mai ales față de imprevizibilitatea ființei ei. Mai erau și alte lumini și întunecimi în joc, mă abțineam cu greu ademenirii lor. Mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era menționat nici un defect. I-am spus fericitului părinte că aș dori să-mi facă un portret caracterial al ginerelui său peste cinci ani pentru că, așa cum afirmă Menander, piatra de încercare a caracterului este timpul, și ca să nu-l las descumpănit i-am spus: un soț este acceptabil dacă nu este bețiv și nu este bădăran. Aproape toate celelalte defecte pot fi tolerate sau corectate. La unele persoane tinere sau chiar mature caracterul nu este bine conturat și stabilizat. Pentru acestea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]