290 matches
-
dacă acestea interferează puternic cu viața individului, producând distres și/sau dizabilitate. Cel mai eficient tratament pentru fobiile specifice s-a dovedit a fi terapia comportamentală folosind expunerea sau dobândirea competenței. În plus, există unele date care arată că și desensibilizarea sistematică, o formă asemănătoare de tratament, ar fi eficientă în rezolvarea fobiilor specifice. Tratamentul de dobândire a competenței este o abordare terapeutică bazată pe performanță, derivată din teoria social-cognitivă. Din punctul de vedere al acestei teorii, dizabilitatea și distresul apărute
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
un motiv de teamă extremă. Persoanele cu fobie socială depun un efort substanțial pentru a evita situațiile sociale. Sunt dovezi care arată că în prezent există mai multe tratamente eficiente pentru fobia socială, printre care terapia comportamentală prin expunere și desensibilizarea progresivă și terapia cognitiv-comportamentală de grup. Terapia prin expunere în tratamentul fobiei sociale pleacă de la asumpția că anxietatea legată de expunerea la situații sociale va descrește odată cu întâlnirea sistematică și repetată cu stimulii amenințători. Acești stimuli variază de la o scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
pacienta este mai puțin capabilă de a efectua schimburile gazoase și fătul este predispus la risc ca urmare a instalării hipoxemiei, respectiv acidemiei materne. Sistemul gastrointestinal suferă de asemenea modificări pe perioada sarcinii. Studiile au arătat că are loc o desensibilizare a iritației peritoneale, motiv pentru care se poate trece foarte ușor peste o infecție la acest nivel. De asemenea, se constată o scădere a motilității gastrointestinale și a contractilității sfincterului gastric. Aceste modificări explică riscul de aspirație existent în timpul manevrelor
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
soluție de rezolvare a problemelor, fie ele conflictuale sau neconflictuale). Recompensarea și absența penalizării (ceea ce mărește riscul influenței nocive asupra copiilor, care nu reușesc încă să facă distincția dintre recompensarea rezolvării situației și recompensarea modului în care s-a făcut. Desensibilizarea, ca o consecință a faptului că mai ales în percepția copiilor ceea ce se întâmplă pe ecran nu este „real” și mai ales faptul că numărul mare de victime îi „desensibilizează” pe tineri, ca și pentru adulți, în fața gravității violenței. Scenarizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ale tinerilor. Combinând analiza de conținut cu un studiu de psihosociologie a comportamentelor, cercetătorii americani ajung la concluzia că minorii și tinerii expuși masiv la programe violente de TV sunt cei mai înclinați la comportamente violente, la teamă sau la desensibilizare. După ei, principalele elemente „negative” ale programelor violente rezidă în: - prezentarea de personaje atractive implicate în violență, ca autor sau victimă; - utilizarea armelor; - scenarizarea realistă a violenței; - absența sancțiunii actelor de violență; - evitarea suferinței și a consecințelor reale ale violenței
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
bidirecțional: conduitele violente sunt favorizate de o îndelungată expunere la TV („marii consumatori” de TV, Gerbner) și de vârsta expunerii, ca și de contextele de viață ale subiecților (cf. Esprit, martie-aprilie, 2003, pp. 119-120). Efectele violenței televizuale: între imitație, dezinhibare, desensibilizare și incubație culturală Evaluarea efectelor violenței mediatice depinde de teoria încadrării și abordării acestora. Fiecare dintre marile teorii conduce la definirea unor tipuri de efecte. Dacă luăm în considerare clasificarea teoriilor propusă de Rémy Riffel, vom constata identificarea următoarelor tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
actelor violente, a „eroilor” violenți și a comportamentelor violente); c) dezinhibarea (favorizarea declanșării agresivității și trecerea la acte violente prin pierderea reținerilor la comiterea de acte violente); d) incitarea și imitarea (provocarea directă la acte și comportamente violente). 2. Teoria desensibilizării reține în mod deosebit caracterul difuz al influențelor violenței mediatice și, în consecință, două categorii de efecte: a) reducerea emoționalității individuale la stimuli (acte de violență) și, în felul acesta, un anumit grad de indiferență față de violența reală (sau mediatică
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Imitare. Copiii imită acțiunile părinților, pe ale prietenilor și eroilor din filme, mai ales când acțiunea lor este recompensată. Iar atunci când consecințele violenței nu apar, copilul învață că nu se produce nici un rău serios și se identifică cu actorul principal. Desensibilizare. Cu cât vor vedea mai multă violență, cu atât li se vor părea mai normale comportamentele agresive și le vor accepta mai ușor. De asemenea, vor deveni mai suspicioși și se vor aștepta ca cei din jur să acționeze violent
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
al expunerii la violență, prin influența acestei expuneri asupra dezvoltării scenariilor de rezolvare agresivă a problemelor, asupra deviațiilor ostile și asupra credințelor normative de aprobare a agresiunii. O teorie alternativă sau complementară, care explica efectele pe termen lung este teoria desensibilizării. Această teorie se bazează pe faptul empiric că majoritatea oamenilor par să aibă o reacție emoțională atunci când văd sânge sau scene violente. Totuși, în urma expunerilor repetate la violență, acest răspuns emoțional negativ devine și el obișnuit, iar observatorul se desensibilizează
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
televizuală constituie o minoritate, dar în grupul delincvenților ei sunt majoritatea”. Analiza transversală a efectelor pe care le are violența televizuală Literatura dedicată analizei efectelor pe care violența urmarită la televizor le are asupra copiilor a identificat trei efecte principale: desensibilizarea (nepăsarea și indiferența în fața unei scene de violență), imitația (imitarea scenelor de violență vizionate la televizor în relațiile cu cei din jur) și frica (sentimentul permanent de teamă și nesiguranță în viața de zi cu zi). Analiza transversală a efectelor
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
în urma vizionării scenelor violente de la televizor au o importanta componentă de gen, deoarece s-a constatat că există diferențieri ale intensității cu care fetele și băieții reacționează la violența televizuală. Astfel, s-a constatat că, în cazul băieților, efectul de desensibilizare este mai mare decât în cel al fetelor. În cazul fetelor, frica devine dominantă și depășește cu mult declarațiile băieților. Figura 4. Efectele pe termen scurt ale vizionării scenelor de violență televizuală - băieți (7-18 ani) În cazul băieților se constată
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
în cel al fetelor. În cazul fetelor, frica devine dominantă și depășește cu mult declarațiile băieților. Figura 4. Efectele pe termen scurt ale vizionării scenelor de violență televizuală - băieți (7-18 ani) În cazul băieților se constată o evoluție ascendentă a desensibilizării și o evoluție descendentă a sentimentului de frică sau a tulburărilor de somn pe măsură ce cresc (figura 4). La vârste mici (7ani), sub 20% dintre băieți sunt nepăsători la scenele de violență, pentru a ajunge la 55% la vârsta de 18
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
37 3,68 17,06 2,68 18 ani 10,64 54,04 10,64 6,38 17,45 0,85 În cazul fetelor s-a constatat că frica indusă de violența urmărită la televizor este efectul major, urmat de desensibilizare și, în final, de imitarea violenței. Figura 5. Efectele pe termen scurt ale vizionării scenelor de violență televizuală - fete (7-18 ani) Este remarcabilă traiectoria efectului de frică; la vârsta de șapte ani frica, nesiguranța se manifestă la aproape 30% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de 45% la 11-12 ani și apoi de 47% la 17 ani (tabel 6 și figura 5). Efectul de imitare este mai rar în cazul fetelor. La șapte ani, acest efect este nul, iar la 18 ani nu depășește 4%. Desensibilizarea în cazul fetelor pornește de la același procent ca și în cazul baieților, în jur de 18% la șapte ani, dar evoluția nu este atât de accentuat; la 18 ani, numai 36% dintre fete declară acest comportament, față de 54% dintre băieții
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
19 2,48 47,37 5,57 18 ani 10,00 36,09 7,39 3,48 37,83 5,22 Aceasta analiză transversală confirmă clasificările efectelor pe care le are violența televizuală asupra comportamentului copiilor. Este vorba despre 1. desensibilizare și nepăsare, 2. frică, 3. creșterea agresivității prin imitare. În studiul prezentat se constată că imitarea violenței constituie un efect slab, în comparație cu celelalte două efecte menționate. Imitația violenței este mai accentuată la băieți (maximum 10%) și se reduce la jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
preexistente. Cele mai importante potențiale efecte nocive ale violenței televizuale sunt: apariția și potențarea agresivității reale (stimularea actelor de violență comise efectiv); generarea și amplificarea temerilor legate de violența reală și de posibilitatea de a fi transformat într-o victimă; desensibilizarea (indiferența) față de actele de violență și de victimele acestora; acceptarea violenței în viața reală (mergând, uneori, până la creșterea apetitului pentru violență în viața reală). Violența TV în „analiza cultivării” Unul dintre studiile cu o mare influență în cercetarea comunicării de
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
fiziologică, expunerea la violență televizuală echivalează, ca efecte pe termen scurt, cu expunerea la situații de violență reală, ceea ce determină reacții emoționale de teamă, anxietate și stres. „Pe termen lung însă, expunerea frecventă la scene de violență contribuie la o desensibilizare a spectatorului care se obișnuiește cu violența. (Ț) Mesajele (violente - n.m.) pot induce o percepție mai favorabilă a violenței care se consolidează pe termen lung” (idem). Totuși există și cercetări, conform cărora nu s-a demonstrat existența unei relații cauzale
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
duce ficțiunea în spațiul fantasticului, cu care este familiarizat din basme, și „suportă” violența în această logică. Pe de altă parte o explicație la fel de validă a subevaluării violenței de câtre copii ar putea fi aceea că deja are loc o desensibilizare a copiilor în fața violenței televizuale conform teoriilor mai sus enunțate. În acest sens, dacă influența deja este resimțită, dacă violența televizuală a produs deja mutații la nivel perceptiv, atunci problema violenței televizuale devine o problemă culturală, cu influențe mai adânci
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
realiza cu seruri sau imunoglobuline, administrate postexpunere la persoane nevaccinate sau atunci când vaccinarea nu este accesibilă. Imunizarea este imediată, dar temporară (1-3 luni). În prezent, se preferă utilizarea imunoglobulinelor specifice în locul serurilor heterologe, care sunt mai dificil de administrat (necesită desensibilizare) și prezintă mai frecvent riscul reacțiilor alergice severe. Excepție fac imunoterapia în difterie și botulism, unde se utilizează încă anticorpi obținuți din seruri hiperimune de cal. Imunoglobulinele polivalente cu administrare intramusculară, în concentrații de 16,5%, au indicații limitate în
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cazurile suspecte. Serul antidifteric (antitoxina difterică) se administrează cât mai precoce, intravenos, în doze corespunzătoare gravității (de obicei 20000-40000 U.A.I.) de preferat în primele 1-3 zile de la debut. Administrarea serului antidifteric este obligatoriu precedată de testarea sensibilității și eventuala desensibilizare. Antitoxina din ser neutralizează toxina circulantă, dar nu și toxina legată de celule. Efectul antitoxinei durează 7-14 zile. Anatoxina are scopul de a produce imunizarea față de toxina difterică și se administrează la 24 ore după ser, intramuscular, în doză de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
blocajele sinaptice deja constituite. Administrarea serului antibotulinic trebuie să respecte următoarele reguli: Să se utilizeze ser monovalent atunci când se cunoaște tipul toxinei sau polivalent, în caz contrar. Administrarea serului este precedată de testarea hipersensibilizării la serul de cal și de desensibilizare ] Administrarea cât mai precoce a serului este preferată, dar este indicată în orice etapă a bolii (toxina poate persista în ser circa 30 zile) Se poate repeta, până la oprirea progresiei simptomelor. 9.3 Enterovirozele Enterovirusurile sunt virusuri mici, de tip
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
antitetanic (ATPA) 3. Imunoprofilaxie specifică, decisă în funcție riscul evaluat după starea plăgii și statusul animalului mușcător. Seroprofilaxia antirabică se face cu imunoglobulină rabică cabalină, administrată intramuscular, 40 ui/kgc (FAVIRAB). Administrarea imunoglobulinelor antirabice trebuie precedată de testarea sensibilității și desensibilizare. Vaccinul antirabic (VERORAB) cu 5 doze se administrează intramuscular în zilele 0, 3, 7, 14 și 28. Antibioticoprofilaxie cu Penicilina V sau Tetraciclina este indicată selectiv în funcție de starea plăgii. 14 INFECȚIA HIV/SIDA Obiective specifice cursului: Să definească noțiunile de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
în vedere / 36 • Ion Barbu. Lucrurile care se văd și forma increatului. Imaginea-undă / 40. Decreația vizibilului / 49 • B. Fundoianu sau inimaginabilul priveliștii. Lumină și transparență: o viziune a sufletului / 54. Scena originară / 62 • Ion Vinea și epifania vizibilului. Irealizare și desensibilizare / 67. Departele - un peisaj evacuat / 73 • Perspectiva inversă în poezia lui Adrian Maniu / 78 • Ion Pillat. Jocul imaginii în fuga ființării. Vederea din umbră - în lumina neobișnuitului / 87. Ce dă transparența / 93. Epifania ca dia-fanie / 95 • Dan Botta. Despre sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
seară", "clopot de timp și de moarte", "sufletul meu de tăcere". Dar stingerea aceasta aprinde poemul, luminează mai intens decât orice apariție; ea lasă nespusul să ne atingă, dăruind priveliștea genuină a tăcerii. Ion Vinea și epifania vizibilului Irealizare și desensibilizare Vorbeam de trecere prin intermediul luminos al transparenței care este chiar trupul subtil, invizibil, al diafanului. Caz în care nu avem de a face propriu- zis cu apariția unei imagini clar conturate, ci cu imaginea clarității înseși. Imagine evanescentă, fragilă prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în decapsularea poemului, reducție radicală în urma căreia ceea ce vorbește strălucind e esența pură, "peisajul lăuntric" al unei imagini numenale. Cu revelarea unui astfel de peisaj ne întâlnim în poemul postum Lumină stranie 10. Efectul irealizării se împletește cu cel al desensibilizării, căci ecartul dintre realul sensibil, determinare definitorie pentru ființa-aici, și dispariția oricărei manifestări fenomenale se deschide încă de la început 11. Un început care, pe de o parte, dă seama de originea semnificabilului însuși iar, pe de alta, creează nesperata
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]