201 matches
-
de suflete (98 bărbați și 83 de femei, care posedau 42 de cai, 67 vite cornute mari și 105 oi). În anul 1875 aici locuiau 245 de oameni,împărțiți în 44 de gospodării. În anul 1892 moșia satului avea 770 desetine (circa 778 ha) de pământ. Satul a fost și este legat tradițional de orașul Orhei, centrul fostului județ și unul dintre cele mai importante orașe ale Moldovei medievale. La începutul secolului XX se afla în plasa Izvoare și avea 70
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
cu o populație de 1925 suflete; 630 vite mari cornute și 130 cai; o biserică cu hramul Sf. Mihail; școală elementară bisericească, unde se învață rusește; o școală de meserii: un spital pentru bolnavi. Țăranii posedau pământ de împroprietărire 770 desetine. Proprietarul satului, d. E. Râșcan-Derojinski, posedă aci, la Răcăria și Nagoreni, peste 6860 desetine pământ. Pe parcursul anilor 60-70 se constituie un șir de întreprinderi industriale: fabrica de brânzeturi, combinatul de panificație, fabrica de uleiuri eterice, fabrica de confecții, stație avicolă de
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
o biserică cu hramul Sf. Mihail; școală elementară bisericească, unde se învață rusește; o școală de meserii: un spital pentru bolnavi. Țăranii posedau pământ de împroprietărire 770 desetine. Proprietarul satului, d. E. Râșcan-Derojinski, posedă aci, la Răcăria și Nagoreni, peste 6860 desetine pământ. Pe parcursul anilor 60-70 se constituie un șir de întreprinderi industriale: fabrica de brânzeturi, combinatul de panificație, fabrica de uleiuri eterice, fabrica de confecții, stație avicolă de incubație, punct de colectare a tutunului. La Râșcani funcționau 5 organizații de construcții
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
satul Glodeni, au primit toate posibilitățile de a-și construi o viața mai bună. În secolul XIX era centrul volostei cu același nume. În 1902 avea 288 case, cu o populație de 2703 persoane. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 626 desetine; proprietarii: d-nii Kiriac și Nicolae Leonard, 3026 desetine; familia Stârcea, 1217 desetine. Sunt vii și livezi. În a doua jumătate a sec. XX se profilează aspectul industrial al orașului, când apar mai multe fabrici și uzine, cum ar fi fabrica
Glodeni, Moldova () [Corola-website/Science/304341_a_305670]
-
-și construi o viața mai bună. În secolul XIX era centrul volostei cu același nume. În 1902 avea 288 case, cu o populație de 2703 persoane. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 626 desetine; proprietarii: d-nii Kiriac și Nicolae Leonard, 3026 desetine; familia Stârcea, 1217 desetine. Sunt vii și livezi. În a doua jumătate a sec. XX se profilează aspectul industrial al orașului, când apar mai multe fabrici și uzine, cum ar fi fabrica specializată în producerea uleiurilor eterice, fabrica de conserve
Glodeni, Moldova () [Corola-website/Science/304341_a_305670]
-
mai bună. În secolul XIX era centrul volostei cu același nume. În 1902 avea 288 case, cu o populație de 2703 persoane. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 626 desetine; proprietarii: d-nii Kiriac și Nicolae Leonard, 3026 desetine; familia Stârcea, 1217 desetine. Sunt vii și livezi. În a doua jumătate a sec. XX se profilează aspectul industrial al orașului, când apar mai multe fabrici și uzine, cum ar fi fabrica specializată în producerea uleiurilor eterice, fabrica de conserve și fabrica de zahăr
Glodeni, Moldova () [Corola-website/Science/304341_a_305670]
-
deschis o judecătorie, s-a organizat un oficiu Poștă Telegraf; Telefon. Reforma agrară din Basarabia a fost realizată de către un sistem de dirijare numit „Casa Noastră”. Reforma agrară românească (spre deosebire de cea bolșevică) prevedea recompensare bănească. Prețul de răscumpărare a unei desetine de pământ din moșia Telenești era: teren arabil - 180 ruble; pădure - 180 ruble. În perioada interbelică în Telenești exista un spital cu 4 clădiri. Despre aceasta relatează Mihail Sadoveanu în „Drumuri basarabene”. În conformitate cu legea învățământului primar și secundar care prevedea
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
marea biserică din Ierusalim”" . În prezent, manuscrisul original se află în inventarul Complexului Muzeal Bucovina din municipiul Suceava. În anul 1703, domnitorul Mihai Racoviță a scutit satul Toporăuți, proprietate a Mănăstirii Barnovschi, de toate dările: bezmen, iliș, sulgerit, solărit, gorștină, desetină etc. Scutirile de dări acordate satului Toporăuți au fost întârite și de către Dimitrie Cantemir printr-un act din 1710 . Printr-un alt act emis de domnitorul Grigore al II-lea Ghica la 8 martie 1727 "„vornicealului și vătămanului și tuturor
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
Moldova. Alți stareți din sec. XIX La 23 aprilie 1843 stareț al mănăstirii devine egumenul Inochentie, care, pînă în 1848, ocupă totodată funcția de protopop al mănăstirilor din Moldova. Pentru lărgirea gospodăriei mănăstirirești el a cumpărat în comuna Iurceni 6 desetine de vie. Pe timpul starețului Inochentie, în mănăstire își duceau traiul 20 monahi și 20 ascultători (anul 1847). La 13 noiembrie 1848 stareț al Mănăstirii Hâncu este numit egumenul moldovean Nectarie care a condus mănăstirea pînă în 1851. În această perioadă
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
În anul 1879 stareț al mănăstirii devine egumenul Gherasie, care a făcut studii la Seminarul Teologic din Chișinău. El este amintit în documente ca o personalitate severă și exigentă. În această perioadă, un mare proprietar, Alexandru Russo, dăruiește mănăstirii 65 desetine de pămînt, iar ieromonahul Paisie care, în lume, era dintr-o familie înstărită, a cumpărat pentru mănăstire 45 desetine de pămînt și trei clopote: unul mai mare - de 20 puduri și două mai mici de 5 și respectiv 3 puduri
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
este amintit în documente ca o personalitate severă și exigentă. În această perioadă, un mare proprietar, Alexandru Russo, dăruiește mănăstirii 65 desetine de pămînt, iar ieromonahul Paisie care, în lume, era dintr-o familie înstărită, a cumpărat pentru mănăstire 45 desetine de pămînt și trei clopote: unul mai mare - de 20 puduri și două mai mici de 5 și respectiv 3 puduri. În anul 1884 pe lîngă Mănăstirea Hâncu a fost creat un orfelinat și o școală pentru copii. În anii
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
creștini, și despre care se spune: "cu mare dăruire propăvăduia credincioșilor adevărata credință creștină". La anul 1918 aici se nevoiau: starețul arhimandritul Ioachim Ionașu, 8 ieromonahi, 5 ierodiaconi, 23 monahi și 37 frați. La acea dată mănăstirea dispunea de 632 desetine de pămînt. Din anul 1918 stareț al Mănăstirii Hâncu era Arhimandritul Mitofan (Dometian Hodorogea). El a condus obștea monahală pînă în anul 1939. În anul 1923 mănăstirea număra în slujbă 85 persoane. În aprilie 1944 o parte din călugării mănăstirii
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
funcționau o moară cu aburi, o fermă de producere a cărnii care exporta în guberniile centrale ale Rusiei și Polonia, o livadă exploatată industrial. La începutul secolului XX, cu drept de arendă evreul Iosif Caufman dispunea pe moșie de 800 desetine de pământ arabil și 354 desetine de păduri, iar restul de 2000 de desetine se afla în stăpânirea țăranilor. Conform „Dicționarului geografic al Basarabiei” din 1904 satul Corjeuți făcea parte din Ținutul Hotin, volostea Edineț, fiind așezat pe șoseaua ce
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
fermă de producere a cărnii care exporta în guberniile centrale ale Rusiei și Polonia, o livadă exploatată industrial. La începutul secolului XX, cu drept de arendă evreul Iosif Caufman dispunea pe moșie de 800 desetine de pământ arabil și 354 desetine de păduri, iar restul de 2000 de desetine se afla în stăpânirea țăranilor. Conform „Dicționarului geografic al Basarabiei” din 1904 satul Corjeuți făcea parte din Ținutul Hotin, volostea Edineț, fiind așezat pe șoseaua ce mergea de la Edineț spre Lipcani. Avea
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
guberniile centrale ale Rusiei și Polonia, o livadă exploatată industrial. La începutul secolului XX, cu drept de arendă evreul Iosif Caufman dispunea pe moșie de 800 desetine de pământ arabil și 354 desetine de păduri, iar restul de 2000 de desetine se afla în stăpânirea țăranilor. Conform „Dicționarului geografic al Basarabiei” din 1904 satul Corjeuți făcea parte din Ținutul Hotin, volostea Edineț, fiind așezat pe șoseaua ce mergea de la Edineț spre Lipcani. Avea 298 case, cu o populație de 2310 suflete
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
secolului XX Scumpia făcea parte din volostea Sculeni, ținutul Bălti. În 1904 erau 207 case, cu o populație de 1914 persoane; o biserică, cu hramul Sf. Mihail; școala elementară rusească. Țăranii au fost împroprietăriți pe pământul mânăstiresc și posedă 1422 desetine. Mănăstirea Sf. Mormânt avea aici 1963 desetine. împrejurul satului sunt vii și livezi cu pomi. În perioada sovietică în Scumpia se află sediul colhozului „50 de ani ai lui Octombrie”. În 1974 producția globală a constituit 3,1 mln. ruble
Scumpia, Fălești () [Corola-website/Science/305172_a_306501]
-
Sculeni, ținutul Bălti. În 1904 erau 207 case, cu o populație de 1914 persoane; o biserică, cu hramul Sf. Mihail; școala elementară rusească. Țăranii au fost împroprietăriți pe pământul mânăstiresc și posedă 1422 desetine. Mănăstirea Sf. Mormânt avea aici 1963 desetine. împrejurul satului sunt vii și livezi cu pomi. În perioada sovietică în Scumpia se află sediul colhozului „50 de ani ai lui Octombrie”. În 1974 producția globală a constituit 3,1 mln. ruble sovietice, producție realizată - 2,55 mln. ruble
Scumpia, Fălești () [Corola-website/Science/305172_a_306501]
-
Băcioiului. Solul în Băcioi este cernoziom obișnuit și cu carbonați; cernoziom bazic. Sunt și soluri spălăcite de diferite grade: 75% cernoziom 10% lutos-nisipos, 15% aluviale. Băcioiul e întemeiat în 1484 - 1485. Avea suprafața de moșie de aproximativ 12 mii de desetine, spun bătrînii din sat. Este așezat pe ambele maluri ale Ișnovățului, în hotarele moșiilor răzeșilor, Sîleșteni și Malușteni, prin care trecea un important drum comercial de veacuri, ce lega nu numai sudul cu centrul țării, dar și nordul cu sudul
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
4 iulie 1466, a început construcția bisericii mănăstirii Putna. La 9 aprilie, dăruia mănăstirii Pobrata un obroc de 10 butii de vin, două măji de pește, jumătate de piatră de ceara de la Târgu Frumos, și toate berbânțile de miere din desetina care se lua din satele mănăstirii „pentru mântuirea sfânt-răposatului nostru bunic, Alexandru cel bătrân”, pentru mântuirea „părintelui nostru, Bogdan voievod, și pentru sufletul și mântuirea mamei noastre Maria”, pentru sănătatea domnului și a cneghinei sale, Ovdotia și pentru copii lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oricare lucru, oricând să nu li se ia vamă nicăieri și nici la vad să nu li se ia nimic.” La 1 septembrie 1429, era reîntărit privilegiul anterior și domnul dăruia un obroc anual de 12 buți de vin din desetina Neamțului. Călugării trebuia să îi cânte liturghie domnului în fiecare joi, săptămânal și doamnei sale Marina, marțea, iar călugărilor să li se dea în aceste zile câte o cupă de vin. Cât vor fi în viață să le cânte domnilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
decembrie 1430, Alexandru cel Bun și soția sa Marina, întăresc mânăstirii Neamț iezerul Zagorna, la Nistru, și prisaca de la Zagorna cu o treime din venitul celor trei mori de la Baia și un obroc anual de 12 buți de vin din desetina de la Neamț. La 30 noiembrie 1436, domnul întărește mânăstirii satul tătăresc de la gura Nemțului, anume Temeșești, cu zece bordeie de tătari. La 23 februarie 1438, i se dăruie mânăstirii Neamț satul Seucăuți la gura Cracăului, o prisacă, și o moară
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vinovăția “cu gâtul”. La 20 iulie 1453, i se dăruiau mânăstirii trei tătari. La 1 ianuarie 1454, mânăstirea era dăruită cu o prisacă la Covasna, în braniștea de la Bohotin, brănișterilor interzicându-le să ia oamenilor care se vor așeza acolo, desetina. La 8 februarie 1455, domnul dăruia mânăstirii un pământ pe Topolița, pe care târgoveții încercaseră să îl vândă mai înainte. La 12 decembrie 1455, domnul întărește mânăstirii satul Băloșești, în urma judecății cu boierul Gostilă. La 20 decembrie 1455 se dă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
judecății cu boierul Gostilă. La 20 decembrie 1455 se dă un privilegiu de întărire pentru satul Băloșești. La 1 martie 1456, era întărit mânăstirii iezerul Zagorna, cu gârlele, prisăcile, vadurile și gardurile de nuiele, interzicându-le dregătorilor domnești să ia desetina sau vama. Primul privilegiu, pe care îl primește mânăstirea Neamț de la Ștefan cel Mare, e din 13 februarie 1458, când îi sunt întărite mânăstirea Hangu, două sălașe de țigani și satul Băloșești. La 13 iulie 1463, este reînoit privilegiul pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Bohotin, pe Târnauca, pe Itchil și la gura Botnei, punând sub ascultarea Bistriței mânăstirea Sf. Nicolae, împreună cu satul, moara și seliștea de pe Nechid. La 31 iulie, domnul mai dăruia două prisăci, una pe Lopatna, alta pe Itchil, scutite de desetină și mai dăruia și casa lui Crăciun din Piatra. La 13 septembrie 1439, Ilieș voievod întărește mânăstirii vama de la Bacău, pe care o dăruise Alexandru cel Bun, cu obligația ca toți să plătească vama și orășenii, și negustorii, pentru orice
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și prisăcile din acel hotar și două curți și cu vama pe uscat și pe apă. Nimeni nu avea voie să prindă pește în hotarul lor, fiind scutite de orice dare și slujbă.Nici boierii sau desetnicii să nu ia desetina din albine, și nici berbenița de miere, și nici prisăcarii să nu îi supere cu nimic pe locuitorii acestor locuri, iar dreptul de a-i judeca revenea numai egumenului și oamenilor săi. În privilegiu sunt menționate și două curți, despre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]