657 matches
-
din 07 decembrie 2016. UȘA noaptea zugrăvim cuvinte pe pereții imaginari ai lumii privim cruciș linia orizontală a sufletului ne despărțim lăsând în urmă circumvoluțiuni obosite numărăm orele până la limita superioară orbitei fără a vedea lacrima din oglindă ne întoarcem desfăcând alte gânduri ne așezăm peste timp într-o zi terminată prea devreme lăsând în urmă o ușă deschisă către nicăieri ... Citește mai mult UȘAnoaptea zugrăvim cuvintepe pereții imaginariai lumiiprivim crucișlinia orizontală a sufletuluine despărțimlăsând în urmăcircumvoluțiuni obositenumărăm orelepână la limita
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
o zi terminată prea devreme lăsând în urmă o ușă deschisă către nicăieri ... Citește mai mult UȘAnoaptea zugrăvim cuvintepe pereții imaginariai lumiiprivim crucișlinia orizontală a sufletuluine despărțimlăsând în urmăcircumvoluțiuni obositenumărăm orelepână la limita superioară orbiteifără a vedealacrima din oglindăne întoarcem desfăcând alte gândurine așezăm peste timpîntr-o zi terminatăprea devremelăsând în urmăo ușă deschisăcătre nicăieri... XXII. POVESTEA UNUI MELC, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
scrie poemul de fum pe-o zare-nrobită de gândul că nu i-a rămas niciun drum pavat doar cu bune intenții. Dansează-l cu mine și taci privindu-mă doar.N-am pretenții vreun alt plic cu veri să-mi desfaci. Cât timpu-ntre noi nu există, nici spațiul, nici lume, nici lumi nu-mi pasă că toamna mi-e tristă. Te-așteaptă-ai mei pași să-i îndrumi în ringul uitării de sine și sufletul meu tremurând. Dansează te rog lângă mine pe
ULTIMUL DANS de AURA POPA în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384598_a_385927]
-
mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
a pus pe capul nostru și ne poartă sâmbetele, să știi! Eu însă am hac de cojocul cotoroanței! Am vorbit cu Stanca a lui Gojgărel din vale, și împreună vom merge la un vrăjitor foarte cunoscut din Vâlcea, ca să ne desfacă fermecele Rădiței și să ne descânte de bine. Asta e un vrăjitor care face doar magie albă și nu lucrează cu diavolii. Stanca a mai fost o dată cu femei de pe luncă, prietene de ale sale, la el. I-au găsit adresa
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai lăsat cale deschisă luminilor difuze, multicolore, loc pentru umbre, torent nevăzut. Pământul a rămas neîngrădit de mâna întinsă, mirosind a flori. S-a lipit brațul de pielea timpului desfăcând cărarea. Nu s-a făcut inima scut, să îmbrățișeze pământul îndrăgostit de cer până la unitate. Ai lăsat calea deschisă, urmărind vântul cum se strecoară printre degete răsfirate. Și mă curtează zilele cu aurora chemării. Și mă întreb dacă le zărești
ÎNTOARCERE LA GENEZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382826_a_384155]
-
2016 Toate Articolele Autorului UȘA noaptea zugrăvim cuvinte pe pereții imaginari ai lumii privim cruciș linia orizontală a sufletului ne despărțim lăsând în urmă circumvoluțiuni obosite numărăm orele până la limita superioară orbitei fără a vedea lacrima din oglindă ne întoarcem desfăcând alte gânduri ne așezăm peste timp într-o zi terminată prea devreme lăsând în urmă o ușă deschisă către nicăieri Referință Bibliografică: UȘA / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de
UȘA de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382841_a_384170]
-
alb și roșu șnur În văpaia dimineții Împletind Spirala Vieții Foc etern și puritate, Cu sânge și nestemate, Cu Iubire și Lumină, Scaldă-te-n priviri, senină, Că mi-e inima preaplină... Urcă seva prin copaci, Verde crud să mă desfaci Și toți mugurii pe ram Să-nflorească-n alb balsam... Nuțuveri și ghiocei Să răsari sub pașii mei Ninse flori la mine-n suflet, Vraja Ta, în al meu umblet.... Antonela Stoica 1 Martie 2017© Referință Bibliografică: DESCÂNTEC DE PRIMĂVARĂ
DESCÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382856_a_384185]
-
susține că „pot contempla divinitatea numai aceea care, cu ochi foarte puri, se înalță deasupra acțiunilor și gândurilor joase și pământești, se retrag și urcă împreună cu El (cu Iisus Hristos) pe acel munte înalt al singurătății, acolo unde Iisus Hristos, desfăcând sufletele din tumultul pasiunilor și separându-le din amestecul tuturor viciilor, le statornicește într-o credință vie și le face să urce pe cea mai înaltă culme a virtuților unde El își arată mai apoi, neacoperită, slava... și strălucirea chipului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
termenul englez de safety pin. Cu toate că în franceză (épingle de nourrice) și în italiană (spilla da balia) are o cu totul altă conotație - „acul doicii”. Mă interesează această desfacere a ADN-ului, această posibilitate că acul de siguranță să se desfăca și că lucrurile să scape de sub control. Începem să intrăm în ceea ce avem noi mai intim, dar în ce scop? Un rosariu realizat din cutii de băuturi carbogazoase. Există Biserică Coca-Cola? Aici e vorba de puterea noastră de a investi
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
ucide. § Privești pe fereastra camerei. Înainte se întinde bulevardul. Șiruri nesfârșite de automobile; coloane fragmentate ici-colo de semafoarele de la intersecții. Dacă deschizi oberlihtul, năvălesc spre tine zgomotul și fumul. Asurzindu-te. Sufocându-te. Ești ținta unor agresiuni. Pornesc radioul, televizorul, desfaci ziarul. Numai amenințări. Te feliciți că nu ai telefon. Scrii un roman; prin Magistrat, în Stațiune, ai interzis automobilul și aparatul de radio. La data la care ai plasat acțiunea, nu exista televiziune: ar fi fost prima pe listă. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scurtează sub ochii mei, țesătura stofei se taie, tot ce mă acoperă devine transparent. Marca firmei Îmi Înfierează șoldul stîng - Levy Strauss. Vreau să fug și nu pot. Mă urmăresc niște oameni care au toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa. Altă filă se culcă surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prea am Înțeles. Toți semănau Între ei. RÎdem. Torn supa În farfurii. MÎncăm. Își ia medicamentele. Pun de cafea. El se cuibărește În fotoliu. Eu pe divan. Ne aprindem țigările. El: Am uitat, ți-a venit o scrisoare din Austria. Desfac plicul nerăbdătoare, rup hîrtia pe care e scris expeditorul. Citesc. Eu: Se ține colocviul. S-ar putea să-ți trimită și ție o invitație. El: Ar fi grozav. Eu: O să vedem Stephansdom. El: Și Schönbrunnul. Eu: O să mergem În Prater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apărut În mijlocul parchetului un Tiberiu transfigurat crescînd În sus ca o coloană arteziană, ca o flacără cu zeci de brațe, Într-o metamorfoză continuă; priveam fascinate acele salturi suple, aterizările ușoare, catifelate, piruetele În care trupul devine fusiform, ca să se desfacă din nou În brațe, leneș și grațios ca deschiderea unei corole uriașe, filmată cu Încetinitorul. Și toate acele denumiri tehnice, toate acele arabescuri și glissade-uri și attitude-uri și battemante-uri se Încărcau de substanță, deveneau muzică și poezie, deveneau Însăși forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Lee îndrăgostindu-se de ea. Gusturile lui Lee au fost întotdeauna subtile. —Excelent. Deci sunt tăiată de pe listă. Râzând încă, s-a dus în bucătărie și s-a întors cu o cutie de pișcoturi. — Foarte indecent, recunosc, a spus ea desfăcând cutia la un capăt. Dar a fost tare amuzant. Vrei unul? Nu încetez să mă minunez cum între două femei se poate crea o legătură după ce ronțăie împreună câțiva biscuiți. După trei pișcoturi de fiecare, sporovăiam de parcă eram cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la fel de albe ca și gâtul și neașteptat de musculoase având în vedere că era slab. Ochii îi străluceau în continuare. Cred că ar trebui să îți scoți și tu cizmele, a spus gânditor. —Aici ai dreptate. Am început să-mi desfac cizmele. Erau lungi, acoperind gamba, așa că a durat ceva. S-a așezat în spatele meu și a început să-mi desfacă rochia. Și asta, a spus. Asta trebuie să fie dată jos. Sau o să se șifoneze. Mi-a desfăcut-o încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am afundat degetele în părul lui, l-am tras cu forță și l-am rotit, până am ajuns deasupra lui, ținându-l repede între picioare. M-am lăsat pe el încet. Catarama mă înțepa în piele. Am început să-i desfac pantalonii. A închis ochii, cu buzele depărtate. M-am oprit exact când am ajuns la ultimul nasture. Capul i se zbătea dintr-o parte în alta, anticipând. —Nat? am spus. Ochii i s-au deschis. —Ce? a întrebat frustrat. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aruncă cu ceva în mine, rămân nemișcat. Nici o șansă să fiu nimerit. — Am fost campioană la bile în anii de școală. —Jucai crichet la școală? m-a întrebat neîncrezător. —Nu, rounders 1. Aproape că se zguduia de râs. — Nu o desfac pe asta, mi-a zis, ținând încă berea în mână. O să se împrăștie peste tot. —Plicticosule. Ei bine, atunci va trebui să vii până aici să-ți iei alta, nu-i așa? A făcut un pas, aruncând cutia de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
singura realitate existentă... ce rușine... Deodată... ca și cum nici măcar n-aș fi știut ce are să se întâmple... ca și cum n-aș fi fost eu acela care avea de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu... lama... apasă... pielea... desfăcând venele... cu un crocnet ciudat. Nici măcar cuvintele deja existente nu îmi ajung pentru a descrie cum se cuvine oroarea a ceea ce am făcut. Gata, s-a săvârșit... ce simplu a fost! Am dat drumul sângelui acela aprig care îmi alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
În ultima secundă, când, ca într-o prăpastie adâncă, ne-am prăbușit amândoi pe patul care a zbârnâit vulgar din toate arcurile, am găsit ieșirea și, ca la teatru, am început să gâfâi tare și să gem, încercând să-mi desfac gulerul de stofă. - Sonia, mi-e rău. Apă! 9 Moscova, septembrie, 1916 Dragul și scumpul mei Vadim! Mi-e greu, mă doare gândul că aceasta este ultima mea scrisoare către tine. Doar știi că din seara aceea (știi despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
săculeț din hârtie albastră și că, alături de cutia de tablă golită, se află un cântar de farmacie pe care eu îl luasem drept compas. Hirghe scoase din buzunarul jiletcii o lopățică de os și câteva pachețele de hârtie pentru prafuri. Desfăcând unul dintre aceste pachețele - acesta era gol -, Hirghe puse foița într-una din tereziile foarte mici și, aruncând pe cealaltă o greutate metalică minusculă din cutie (din cutia pentru greutăți), ridică balanța cântarului astfel încât șnururile să se întindă, și tereziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
schimbările care se petrec cu simțurile mele. E un fel de a mă autoapăra: e necesar să fac asta pentru a ridica un baraj între senzația interioară și manifestarea exterioară a acesteia. Mik, Nelly și Zander se întorc în cameră. Desfac pe brațul fotoliului pachețelul meu cu praf, cer de la Mik periuța de dinți și mai trag două prize. O fac nu pentru mine, ci pentru ei. Hârtia foșnește, cocaina sare la fiecare foșnet, dar eu fac totul cum trebuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la aritmetică, tratând numărarea din 2 în 2 până la 20 și diferite exerciții de adunare, scădere și înmulțire în cuprinsul acestor numere, Copiii socotescă cu multă ușurință deși dl învățător a cam înaintat cu materia. De asemenea, la scris-citit, copiii desfacă cu ușurință cuvintele în silabe și silabele în sunete. De la 10-10 ½, am asistat la divizia a III-a unde dl învățător Gh. Postoiu a tratat cu elevii o problemă din fracțiunile ordinare. Problema a fost metodică tratat și înțeleasă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acestea, Stroeve se tot monta, ajungând la fel de tulburat ca atunci când se produsese incidentul respectiv, și punând mâna pe un cuțit de pe masa dintre noi începu să-l agite prin aer. Ridică brațul ca și cum ar fi vrut să lovească, dar apoi, desfăcând mâna, îl lăsă să cadă cu zgomot pe jos. Mă privi cu un zâmbet tremurător. Nu scoase o vorbă. — Ei, dă-i înainte, l-am îndemnat. — Nu știu ce mi s-a întâmplat. Tocmai voiam să fac o gaură mare în pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scrisă în seara faimoasei zile în care o văzusem pe costișă, privind în depărtare câmpia, parcă pentru a găsi acolo un sens al vieții ei. 4 iunie 1915. Dragostea mea, Scrisorile tale sunt un fel de sugativă, într-atât le desfac, le închid la loc, le citesc și recitesc, și plâng pe ele... Mi-e rău, știi? Timpul îmi părea un monstru născut ca să-i îndepărteze pe cei ce se iubesc și să-i facă să sufere la infinit. Cât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]