257 matches
-
compromită, să infirme imaginea pe care ne-o facem despre el în epocile pașnice. Să recunoaștem: se stră du iește din răsputeri. Câtă pripă nu pune ca să ducă de râpă ideea pe care filozofii au ticluit-o despre el. Le desfide sistemele, spre bucuria amară a moraliștilor, cărora le revine grija specifică de a scruta și de a judeca omul din clipa în care filozofia se dezinteresează de el și fuge de el de teamă să-l înfrunte. Mai curajoși, moraliștii
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
amante); c) notorietate publică (mediatizarea ca profesioniste este de 2%, majoritară ca vedete sexy cu accent pe trup frumos și „minte scurtă”; d) activitate proeminentă în partid (sunt adesea lucrători din umbră). PNL, prin reprezentantul său și susținătoarele de Alba, desfide cu indignare atât soluția privată: accesul prin soți sau intrarea în grațiile șefilor, cât și pe cea politică: egalitatea de șanse. Propune un liberalism yoghin în locul celui politic. Niciodată nu am fost mai convinsă că, dacă vrem stat de drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
aceste muscide, dovadă că evangheliștii n-au venit în persoană pe-aici (aviz domnilor scriitori: nu credeți în auzite). Pictorii noștri s-au încrezut în magia senină a numelui. Pierro della Francesca, n-ai să mă mai prinzi pe-aici! Desfid orice ființă umană (ceea ce Isus era pe deplin, în ciuda dublei sale naturi) care pretinde că poate sta aici două minute neînfricat cu torsul gol și cu mâinile împreunate în rugăciune, ca Hristosul tău cu porumbelul din celebra frescă. Sau atunci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
peste noapte, Banul, valorile materiale, ca și „artele” care le servesc, inclusiv politica, s-au instalat cu un aplomb nemaivăzut În fruntea „valorilor” noastre, mediile de informare, chiar și cele susținute de stat, le acordă se pare o preeminență ce desfide adeseori bunul-simț și orice raportare la tradiția veche sau modernă națională. Dar, se pare, nu numai conceptul de valoare luptă azi, aproape În Întreaga lume civilizată, contra celui de succes - succesul văzut, Încă o dată, În forma cea mai imediată, brutală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii,/ De ce să nu mă-ncredințez sub norii/ Oricărui sens ce m-ar sorbi într-însul?” Întrebarea desfide orice limitare. Ea fisurează logica textului („Tu, care n-ai coborât niciodată/ spune-mi/ punctul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii,/ De ce să nu mă-ncredințez sub norii/ Oricărui sens ce m-ar sorbi într-însul?” Întrebarea desfide orice limitare. Ea fisurează logica textului („Tu, care n-ai coborât niciodată/ spune-mi/ punctul, când e mirare?/ Și când întreabă?/ Când se suspendă?”), dezvăluie dependența teatral-absurdă a universului („Senină sfială albind ne rărim/ În numele marelui mim/ În numele marelui mim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
primul rând, credem noi, nu atât din „comportamentul săi inconsecvent, dezordonat”, ci - și miopia penibilă a unui Macedonski o arată prea bine, poet cu adevărat modern, atunci, în siajul școlii franceze - din o anume „stupefacție” față de viziunea atipică a poetului, desfidând motivele folclorului literar și al tradiției culturale românești, propunând o viziune și sensibilitate „străină”, germană, nordică. Privește-ți mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde. Și picioarele privește-ți-le, seara, drept cum stai, atârnând spre lună. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe scară largă, în fapt o „orientalizare”, o „asiatizare” a cetățeanului european, dinamic, lucid de propriul său eu, conștient și mândru de propria sa individualitate, încrezător în acel destin pe care și-l făurește singur sau cu cei asemănători lui, desfidând fatalismul gregar, narcotic. Ultima dată, de altfel, când m-am întors pentru două-trei săptămâni în țară, în octombrie ’88, fugind dintr-o delegație de scriitori francezi ce fuseserăm invitați la Belgrad, am constatat, cu spaimă, această „apatie”, „renunțare”, „deconcertare” a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de străzi înguste și întortocheate. Urcușul însă ne răpește privilegiul de a ține în raza vederii castelul, el dispare după acoperișurile clădirilor de care ne apropiem. Prea încrezuți în capacitatea noastră de orientare într-un loc străin, care, în plus, desfide geometria formală, discutând încă febril subiecte de acasă (ce vreți?, distanța dintre minte și trup!), greșim direcția, descriem un cerc și coborâm în una dintre piețele istorice vizitate la începutul promenadei. O glumă a Lisabonei cu turiștii neatenți. De data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
complex de scriitor. A scrie despre Paris este mai greu decât despre un oarecare oraș de provincie, despre Bordeaux, de exemplu, în pofida a ceea ce s-ar crede la prima vedere. Pentru că, în primul rând, este un centru al excelenței, care desfide orice comparație prin imensul său prestigiu de metropolă culturală a Europei și chiar a lumii întregi. Din orice punct al globului l-ai privi - București, Moscova, Dallas, Madrid, Canberra sau Tokio -, Parisul emană aceeași strălucire și nu are motive prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau de legionari. Prefecții legionari au fost înlocuiți prin colonei. Nu avem nici o știre de[spre] ce se mai petrece în guvern. Poliția însă nu e în mâna lui. Ieri, pe Bulevardul Take Ionescu, treceau cântând cam 100 de legionari, desfidând trupa care era înșirată de-a lungul trotuarului. Dimineața dărâmaseră sinagoga din str. Atena, care a fost ocupată de soldați și interzisă publicului. Azi mi se spune că pe Calea Moșilor au prădat prăvăliile și au ars casele ovreilor. Populația
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
studiu comparativ, semnat de istoricii britanici Wendy Bracewell și Alex Drace-Francis, este o clasificare critică a tentativelor de a defini sud-estul european. Fără îndoială, una dintre aprecierile cele mai echilibrate care s-au încercat pentru o problemă a cărei complexitate desfide încă pe teoreticieni. în sfârșit, mai apar în volum și cercetări românești pe material din România pentru a dovedi că metodele sau temele pot fi adaptate cu succes. Rezultatele sunt, firește, inegale. Florentina Nițu urmărește, din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mea ca observator. Mai mult, suntem legați în mod ontologic, dincolo de orice context obiectiv și de cîmpul intersu biectivității. Metafizica se opune instinctelor conflictuale. Nu întîmplător Iisus refuză ferm (despre Iisus trebuie să vorbim tot timpul la prezent) puterea lumească, desfide responsabil puterea puterii, voința însăși de putere. Relația cu celălalt nu pune sinele în discuție, dimpotrivă. Transcendența se ivește de multe ori prin celălalt, din afară sau din interiorul ființei. Sinele rămîne în sine, alături de celălalt, transcendența nu provoacă traumatisme
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ales despre acest puhoi monstruos, ale cărui aluviuni, pietricele, ape noroioase se mișcă fără încetare; care a înghițit atâția călători; care își macină malurile neîncetat și distruge culturile sau recoltele; care nu acceptă vreun bac, care smulge podurile și îi desfide pe ingineri să mai facă altele; care își rostogolește apele dezlănțuite timp de trei zile întregi, întrerupând astfel toate comunicațiile în diferite perioade ale anului? Acest torent e Buzăul; trebuie traversat în fața orașului omonim; nu există alte vaduri. Ne-am
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de stiluri arhitectonice pe care o susține pe acoperiș catedrala Sf. Antoniu din Padova trezește un sentiment asemănător. Ascuțimile ei gotice în același spațiu arhitectural cu volume bizantine polemizează tăcut între ele; rigoarea și simplitatea alături de boltitura masiv maurescă se desfid reciproc; și fiece unitate, cu detaliile proprii, se înalță și stă un timp singuratică, deși vecină cu celelalte. Doar stăruința privitorului poate învinge, prin însumare, atâta diversitate. Căci, după o anumită familiarizare, înlesnită prin reveniri și reflecție, catedrala își clarifică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
copaci umblători, pretinzând cu toții statutul de excepții. După ce-am făcut de râs democrația, economia de piață, ideea de justiție și celelalte, iată că am golit de sens și faimoasa zicere ăExceptia confirmă regulă". Nu, în România acestor vremuri, excepția desfide orice regulă! Moștenitori ai statului prevăzut cu un singur manual de istorie și un singur manual de limbă română, ne comportăm ca si cum instituțiile la care m-am referit sunt proprietatea exclusivă a fiecăruia dintre noi. Mentalitatea e atat de puternică
(Prot)ocolul lumii în optzeci de greve by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17478_a_18803]
-
individual, constructiviștii afirmă exact contrariul: că identitatea coerentă și interioritatea ne sunt impuse. De aceea, principala categorie cu care operează constructiviștii este "subiectul" (care poate fi epistemic sau subiect al unui regim), nu eul sau identitatea. Paradoxal, Andreea Deciu , deși desfide un constructivism simplificat până la caricatură, înțelege să se folosească de teoriile reprezentanților acestei paradigme (și tocmai de Judith Butler!) când demersul hermeneutic i-o cere. Mai exact, ea face apel la teoria "internalizarii melancoliei" pe care Butler o dezvoltă în
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
care încarcă observația de cinism. Am putea spune că cinismul e nota lirică a unor atari plăsmuiri. Nimic nu e cruțat în perimetrul unei viziuni ce descalifică totul, ca o emanație a unui "blestem" inițial care depășește explicațiile curente, care desfide logica. "Imparțialitatea" observatorului ce dorește a aplica un scrupul "științific" cedează în fața unei erupții iraționale, a sentimentelor reprimate ce-și iau revanșa sub chipul unui resentiment incontrolabil, devastator: "Seducția demersului etic al romancierei stă, probabil, în cadrul pe care îl trasează
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
excepții, majoritatea nu însă în poezie ori în proză, ci în eseu ( nu neapărat de critică literară). Cel puțin în anii 2002 și 2003 pe care i-am avut în vedere, tinerii poeți, romancieri sau critici scriu îngrijorător de asemănător. Desfidem pe cineva care crede că poate ghici nota personală în multe, multe cazuri. Trei sferturi din debuturi sînt produsul unei mode tematice și stilistice, nicidecum al unei vocații. Cu destulă greutate am încropit bunăoară lista de nominalizări ( am publicat-o
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
drept contemporan doar un segment foarte restrîns din cîmpul larg al fenomenului și din formele sale simultane de manifestare și, în al doilea rînd, evoluția inversă a formelor simbolice față de practică socială și de construcțiile politice. În timp ce acestea din urmă desfid disoluția, consacră diferența și multiculturalitatea ( a se vedea, în acest sens, chiar participările țărilor ,,tinere") formele simbolice tind către globalizare, catre impersonalizare, catre abolirea oricărui specific regional. Acest fapt este și mai puternic exprimat în secțiunea dAPERTutto în care, în
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
produs de marele mister, ne concentrăm în noi înșine, ne mobilizăm identitatea. În cazul de față, identitatea e cea scriitoricească. Dumitru Augustin Doman se prezintă în fața morții cu un aer degajat, mucalit, ostentativ plantat într-un mediu marginal pentru a desfide incognoscibila autoritate: "Stau aici,pe strada Vlad }epeș din marginea orașului, și achiziționez melancolii, tristeți mai mari, tristeți mai mici, nostalgii mărunte și neînsemnate. Mi-e sufletul plin de melancolie". Intervine o complicată strategie de ocoluri, de ațîțări, de tergiversări
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
a acuzat pe nimeni. Scrisoarea I de la Botoșani a premierului Cronicarul se întreabă ce vor face cotidianele de-a lungul unui întreg an Eminescu după ce au tras cartușele tradiționale, cu toată solemnitatea, în jurul zilei de 15 ianuarie. Un an Eminescu desfide festivismul pentru a se deschide normalității. Cel puțin teoretic. N-a fost ziar care să nu-și încerce puterile jurnalistice cu prilejul sărbătoririi a o sută cincizeci de ani de la nașterea poetului național. Dar, dacă e să privim lucrurile mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
n-ar fi scris Oceanografie - ar fi ars întru aceeași prostie care-i este, oricînd, oricum, după părerea lui Alexandru Paleologu, patognomonică. E vorba, de fapt, mai mult decît de vîrste, de atitudini. De prostia crudă, energică, foarte amatoare să desfidă și de cea deja domolită, fezandată. Așa se face, deși ,un deștept este deștept, bătrîn sau tînăr", că ,un idiot e idiot mai ales cînd e tînăr. Iar cu vîrsta devine autoritar - ceea ce dă idioțeniei lui un anume aplomb". Trecînd
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]
-
Un Crist negru, păgân, instinctual, blasfemator, invers decât Cristul albilor, numai iubire de aproapele. Un Crist sălbatic ce săvârșește răul cu voluptate... cu ceva inexprimabil, ținând de indiferența zeilor. Și moartea este un triumf. Însă unul, tot negru, și care desfide morala creștină. Un triumf ilogic, pentru că totul se petrece în sfera întunecată a patimii și instinctului. Raportat la logica normală, ideea s-ar exprima astfel: triumf decurgând dintr-o consecvență dementă. Triumf ce îl face pe erou să vomite... față de
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
natural și le provoacă artificial, ca pe unul din triumfurile originalității. A fi precum ceilalți muritori înseamnă pentru dânșii un supercosmar, inadmisibil. Coșmarul, în schimb, cu care nimeni nu se mândrește, este acela al realității, al crudei, comunei, cotidienei realități. Desfid pe oricine să compare starea de alarmă, de vârf al neliniștii, a coșmarului din vis, fie și abisala, ba chiar depășind buza faliei, cu ceea ce simte insul obștesc, plecat să-și achite datoriile către stat, la ușa unei administrații financiare
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]