256 matches
-
anchete spre a se dovedi adevărul celor reclamate. Daca procurorul are destulă integritate de caracter spre a nu menaja pe culpabili și a nu ceda nici unei intimidări rezultatul cercetărilor sale rămâne îngropat în cartoanele ministerelor și funcționarul abuziv continuă a desfide opiniunea publică indignată. În numele egalității, de care le este gura plină întotdauna, acești satisfăcuți și-au atribuit toate onorurile, toate sinecurele, toate privilegiele, ca o dovadă strălucită a dezinteresării și a patriotismului lor. În numele fraternității, în fine, ei au mers
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
studiu comparativ, semnat de istoricii britanici Wendy Bracewell și Alex Drace-Francis, este o clasificare critică a tentativelor de a defini sud-estul european. Fără Îndoială, una dintre aprecierile cele mai echilibrate care s-au Încercat pentru o problemă a cărei complexitate desfide Încă pe teoreticieni. În sfîrșit, mai apar În volum și cercetări românești pe material din România pentru a dovedi că metodele sau temele pot fi adaptate cu succes. Rezultatele sînt, firește, inegale. Florentina Nițu urmărește, din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Gheorghios Chortatzis, creație a barocului, cu sugestii din Tasso, dar mai cu seamă din Giambattista Giraldi Cinzio, autorul tragediei Orbecche (1541). Versurile ample, de 15 silabe, în metru iambic, ale traducerii, prefațează subiectul unei istorii în care dragostea înfruntă și desfide, fie și pentru puțină vreme, moartea, devenită în Prolog personaj alegoric adus pe scenă pentru a-și rosti sumbrul monolog. Defilează trist în ultima dintre traducerile lui D., ca într-o arhaică versiune a Panoramei deșertăciunilor, alaiul fantomatic al „chesarilor
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
socială”. Nu lipsește obișnuita provocare lansată centrului de mișcarea revuistică locală, cu critica prezumțiilor capitalei și ale vechii generații. Un text cu accente programatice și polemice, Provincia. O linie strategică pe frontul vieții naționale, aparținând (sub pseudonim) lui Al. Iacobescu, desfide „ironiile atât de dese, de variate și de ieftine” care discreditează „specificitatea creatoare a provinciei” și declară solemn: „Accentuăm azi superioritatea liniei strategice pe care o înfățișează provincia olteană pe frontul vieții noastre morale și sociale”, cu „autohtonii ei stângaci
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
gordian al umilințelor”, să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași și slugarnici”, să scrie „ca și cum te-ai întoarce printre vii”. Îi rămâne numai „transfuzia cu ploi și ninsori”, „sarcasmul ca un limb lunar”, curajul de a desfide pendularea între „tirade eroice și tumbe scabroase”, condiția de „luptător în genunchi” și „demnitatea de a-ți lăsa creierul sfărâmat bucată cu bucată de ferocii canini ai slăviților regi”. Consecința „automistificării după legile ieftine ale artei” e, în realitate, „hemoragia
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
nou / om vechi, cel dintâi fiind atras de zonele ascunse, iraționale, de „începuturile nepătrunse” ale conștiinței (ca în filosofia lui Lucian Blaga), al doilea încorporând tipul comun, social, echivalat de Z. cu tipul „clasic”. Omul nou e lipsit de aureolă, desfide „totalurile armonice”, „unitatea”, „adevărurile eterne”, pe el îl captivează infinitul clipei. Poate fi recunoscut aici comentatorul modern al romanului proustian. Eseistul vorbește despre „disparatele experienței” și admiră „frumusețea disonanțelor celor mai insolubile între aspectele valului empiric”. Iată-l și partizan
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
și a unor comportamente coordonate. Acestea, la rândul lor, depind de existența unor reguli relativ stabile, a unor așteptări comune și a unor situații repetitive. Științele sociale nu pretind că pot explica totul, deoarece o mare parte din relațiile umane desfid analiza logică. Dar aceasta nu ne condamnă la tăcere privind lucrurile pe care putem, în parte, să le explicăm. Scepticismul extrem poate deveni un fel de delăsare, o lipsă a dorinței de a ne dedica unei acțiuni, un fel de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
singure situații - conflictul său la bătrânețe cu autoritățile prusace -, Kant a putut să aleagă între bine și rău. El a ales cu entuziasm să facă binele. Într-o măsură mai mică a fost confruntat cu acele situații de viață care desfid presupoziții morale rigide. Fără a întreține o imagine naivă asupra omului, Kant a trăit într-o anumită izolare de urgiile vremii sale41, ceea ce poate explica în parte faptul că a putut nutri iluzii rigoriste. Unor asemenea conjecturi li s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sale. În tot ce întreprinde, creatorul ideal de literatură polițistă e obligat să acorde șanse egale cititorului: nu are dreptul să-i ascundă nimic din ceea ce știe el însuși. Singurul pericol în acest proces de administrare a adevărului e să desfizi atât inteligența, cât și bunul-gust. Nimic mai dificil, într-adevăr, decât să oferi explicații raționale: Dacă spui destul pentru a-l satisface pe cititorul prost, vei fi spus destul și cât să-l înfurii pe cel inteligent, dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii,/ De ce să nu mă-ncredințez sub norii/ Oricărui sens ce m-ar sorbi într-însul?” Întrebarea desfide orice limitare. Ea fisurează logica textului („Tu, care n-ai coborât niciodată/ spune-mi/ punctul
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii,/ De ce să nu mă-ncredințez sub norii/ Oricărui sens ce m-ar sorbi într-însul?” Întrebarea desfide orice limitare. Ea fisurează logica textului („Tu, care n-ai coborât niciodată/ spune-mi/ punctul, când e mirare?/ Și când întreabă?/ Când se suspendă?”), dezvăluie dependența teatral-absurdă a universului („Senină sfială albind ne rărim/ În numele marelui mim/ În numele marelui mim
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
intertextuală La un prim nivel de lectură, conflictul Isus-farisei trimite la conflictul Moise-Faraon, dar sensul teologic diferă. Într-adevăr, atât Isus, cât și Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (În speță Faraon) rămân Încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, Încăpățânarea desfid evidența miracolului. În cazul egiptenilor, Dumnezeu este cel care le Împietrește deliberat inimile; În cazul fariseilor, ei Înșiși se fac vinovați de Împietrire. Pe de altă parte, În episodul vetero-testamentar, minunile sunt săvârșite prin „degetul lui Dumnezeu”; În episodul neotestamentar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
voce gravă din direcția camioanelor. — Hei! Hei! Albilor! Veniți încoace! De fapt, sunt doi bărbați acolo și chiar dacă Eino are părul blond spre alb, iar Martti negru, fețele le sunt umflate și pline de bășici din cauza arsurilor soarelui. Prenumele lor desfid orice regulă lingvistică; se află de o săptămână în acest haos și-și doresc mai mult ca orice să afle dacă englezii le-au adus pește. — Pește? întreabă profesorul. — Hering, spune Martti. — Conservat, le explică Eino. Avem acvavit, dar ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o dovadă de cultură să negi, să urăști din principiu clădirile înalte, ci, dimpotrivă, o dovadă de incultură, de neînțelegere“. Ei bine, dinspre incultura mea vine întrebarea echivalentă: cât de motivat-cultural este disprețul multor arhitecți față de specificul arhitectural bucureștean, care desfide în chip esențial cultul enormului geometric? Cât de justificată este ura unor arhitecți - aliați cu nesațiul dezvoltatorilor și dedulciți la arghirofilia investitorilor - față de dulceața, calda intimitate, armonia și nobila sveltețe a stilului neoromânesc? Nu inventez nimic. I-am văzut și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o oarecare armonie cu el, chiar având momente de grație (o seară perfectă, haine care îmi veneau bine, umbra fugară a siluetei mele într-o vitrinăă, nu are nicio legătură cu dorința de a avea un copil cu bărbatul iubit. Desfid pe oricine pretinde că sarcina e o stare de fericire, o stare de grație. O minciună, un paradox perfect și frumos, așa cum ne servesc bisericile de orice fel relativ la toate lucrurile importante din această viață. Cred că sarcina e prețul
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
ascultat propaganda. Nu știu cum își fabrică umbra, dar am ajuns la concluzia de mult timp că restul este fizic ordinar. Asta înseamnă distorsoare, iar ca arme, energie. Numai două distorsoare în această clădire nu sunt sub controlul meu, și le tolerez. Desfid pe oricine care construiește mașini în preajma noastră fără ca să știu. Gosseyn spuse: - Totuși el poate prezice fiecare gest al vostru. Zâmbetul se șterse de pe fața celuilalt. - Poate prezice ce-o vrea, zise, tranșant. Eu sunt cel care comandă. Dacă încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ascultat propaganda. Nu știu cum își fabrică umbra, dar am ajuns la concluzia de mult timp că restul este fizic ordinar. Asta înseamnă distorsoare, iar ca arme, energie. Numai două distorsoare în această clădire nu sunt sub controlul meu, și le tolerez. Desfid pe oricine care construiește mașini în preajma noastră fără ca să știu. Gosseyn spuse: - Totuși el poate prezice fiecare gest al vostru. Zâmbetul se șterse de pe fața celuilalt. - Poate prezice ce-o vrea, zise, tranșant. Eu sunt cel care comandă. Dacă încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
energetic, cu un diametru de aproape trei centimetri, care se rostogolea la întâmplare înăuntrul unei sfere mari de plastic. Repede, mai repede, tot mai repede alerga pe suprafața interioară, până când viteza lui depășea rezistența materiei. Atunci, fiind o forță pură, desfidea limitele închisorii sale. Străbătea prin plastic de parcă acesta nici n-ar fi existat, de parcă el însuși n-ar fi fost decât o rază de lumină încătușată de o lege fizică nefirească într-o cușcă aproape invizibilă. Și, totuși, în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
știința fuzionează cu ocultul, sub semnul recitirii creatoare a tradiției occidentale. Ca și filmele lui Fritz Lang din epoca germană, textele grafice ale lui Jacobs își păstrează potențialul de fascinație, prin aliajul de romantism și tăietură retro. Blake et Mortimer desfide ipoteza în acord cu care banda desenată este condamnată să fie un gen minor, delectabil doar pentru publicul ce refuză propria maturizare intelectuală. Ceea ce clădește Edgar P. Jacobs este un spațiu ficțional autonom, urmând, pe acest itinerariu, literatura și cinematografia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îi catapultează pe apărătorii umanității în miezul unei bătălii ce are ca miză viitorul Terrei și al Galaxiei. Urma acestui metal îi poartă pe Hugo Kala, Luc Orient și Lora către misterele junglei ce ascunde în tenebrele ei secretul ce desfide imaginația. După cum tot metalul fără de preț este cel care-i aduce către Occident pe Julius Argos și pe echipa sa de ucigași. Lucifericul Argos intuiește în metal potențialul unei puteri cu care poate subjuga umanitate, o dată pentru totdeauna. Cu aura
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cosmogonia lui Manara, Pratt-personajul apare și dispare, mereu însoțit de vălul shakespearian al iluziei. Corto Maltese sunt eu - dincolo de magia marinarului cu cercel în ureche, se află enigma intelectualului inclasabil ce accesează, simultan, diferitele niveluri ale culturii și vieții. Pratt desfide regulile, din simplul motiv că ele, regulile, sunt scrise pentru a ține sub control geniul său ludic. Cu fiecare bandă desenată pe care o scrie, cu fiecare rând din tradiție pe care îl invocă, Pratt merge mai departe, către Graalul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cea fără de moarte, este concentrată energia incantatorie a religiilor afro-braziliene și caraibiene. Vrăjitoarea aduce, în paginile lui Pratt, aroma erotismului tropical și ambiguu. Ca un profil din O sută de ani de singurătate, ea traversează istoria, deținând secretul longevității ce desfide ordinea rațiunii occidentale. În acest pământ care mustește de vrajă și de căldură umedă, Corto este visătorul ce se angajează, invariabil, ca un cruciat modern ce își tăgăduiește condiția originară. Apărător al lui Steiner, dar și al tânărului Tristam Bantam
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
război nu se poate dispensa. Cruzimea și ambiguitatea sunt culorile etice ale universului pe care Morgan îl traversează, conservând o etică de luptător dincolo de care se ascunde melancolia rimbaldiană a lui Corto Maltese. Feminitatea din acest text al lui Pratt desfide categoriile gândirii leneșe. Comandantul de navă este scindat între două ipostaze ce întruchipează măștile unui război în ale cărui secrete este inițiat Morgan însuși. Pe de o parte, Evelyn Cunningham, ofițerul auxiliar ce își expune curajul atacând pozițiile inamice cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
britanică de a slăbi soliditatea posesiunilor spaniole. Dincolo de acest nivel al istoriei înalte, al istoriei care înseamnă planuri și impersonalitate birocratică, El gaucho oferă, ca în atâtea texte ale lui Pratt, o vitalitate a ficțiunii și explozia unui realism care desfide placiditatea verosimilului. Argentina este, ca și Bahia către care se îndreaptă Corto, o curte a miracolelor în care fuzionează, ca într-un laborator alchimic, sunetele și visele a trei continente. Indieni, europeni și africani sunt ingredientele originare ale unei culturi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
construirea unei capcane temporale fatale, ce îi proiectează pe Bob și Bill în trecutul inospitalier. Călătoriile în timp ale lui Bob Morane sunt provocate de această vigoare cu care domnul Ming își urmărește obiectivul infernal. Stăpân al unei tehnologii ce desfide rațiunea, Ming este călător între planete și vârste istorice. Singurii aliați ce pot stăvili avansul său implacabil sunt membrii unei eficiente și providențiale „patrule a timpului”, pregătite să intervină spre a menține echilibrul galaxiei. Domnul Ming este personajul ce animă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]