599 matches
-
aceluia. Aveam mare poftă să văd iar apartamentul atât de artistic mobilat și decorat al soților Nicolau și în același timp ceva îmi spunea că voi întîlni în casa lor neprevăzutul. Bineînțeles, l-am întîlnit chiar din prag: era Petrică, desfigurat de furie. Petrică cel de altădată, mi-a deschis, mi-a întors spatele, și cu mâna în buzunar, semeț, zornăind niște chei, a intrat în hol și a continuat să strige. Nici prin cap nu mi-a trecut să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
distrus <opera>. Cu ironie, care i se lăbărțase peste chip ca o mască hidoasă. Mă holbai la ea câteva clipe lungi, nevenindu-mi să-mi cred ochilor. Masca se întinse spre urechi și-i desfăcu un rânjet care înțepeni sfidător, desfigurând și mai tare ceea ce știam eu că e Matilda. Sării în picioare și, fulgerător, sub arcul loviturii pe care i-o dădui, ea căzu pe covor cu o expresie de uluire totală și cu privirea licărind de o spaimă intensă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acumulată de-atîta vreme și care izbucnise acum cu violență. De ce tocmai acum? Din pricina Clarei? Disproporție! De unde răsărise această nouă Matilda cu care nu mai vedeam posibilă o conviețuire? Dacă țintea mai bine îmi spărgea capul, îmi scotea un ochi, mă desfigura pe toată viața... Cât despre Petea și gringalet-ul însuși, arătau în mod ciudat foarte bine dispuși... "Pe urmă, continuă Matilda, tot el m-a făcut să nu dorm două săptămâni, că de ce nu m-am uitat la el, că de ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un pahar și dîndu-l peste cap. "El crede, continuă Bacaloglu din ce în ce mai iritat de tăcerea mea, nu mai vezi bine, domnul Calistrat. Ar trebui să vezi, să observi..." "Nu mă inde-resează", zise grasul cu o expresie subită de ură, care îi desfigură chipul său buhăit, ură, pesemne, la adresa mea, care ași fi putut crede (și dacă n-ași fi crezut puțin îi păsa) că el făcea pe clovnul să mă distreze pe mine. Orgoliul pe care Bacaloglu, cu o manevră grosolană, i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de ce toate acestea? Desigur, fiindcă am iubit-o foarte tare, de ce altceva? Holbată la chipul meu, nu observase că în acest timp îmi desfăcusem pe nesimțite cureaua de la pantaloni, avui chiar timp să țin catarama în mână, nu vroiam să desfigurez halucinantul ei chip, care și acum când o priveam îmi era drag... Reacția ei fu târzie când o croii totuși peste față cu atâta violență încît în aceeași clipă mi se făcu întuneric în cap. Se repezi spre mine și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cumpărai un pachet de țigări și ziare. De la moartea mamei începusem să-l vizitez mai des, mai ales după ce observai într-o zi, privindu-l cu atenție, că ochii și sprâncenele lui semănau aievea cu ale ei, restul chipului fiind desfigurat de bătrânețe ca să mai pot descoperi și alte asemănări. Nu uitam cum reușise el s-o intimideze pe Matilda, în acea seară când sărbătorisem cu întîrziere nașterea și botezul Silviei. Ghicisem atunci în el bărbatul de modă veche, care nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
distrugea tot, ca un golem al cărui secret nu-l știam ca să-l potolesc... "Atunci te lovea?!" De fapt nu mă lovea decât foarte rar, dar mă amenința și nu știam niciodată dacă într-o bună zi n-o să mă desfigureze sau chiar o să mă omoare!" Și nu există remediu la acest gen de beție?" "Nu! Până acum nu există! Nimic nu-l poate opri pe dipsoman să bea când îi vine impulsul... Cel puțin așa mi-au spus doctorii din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
identică din care ar deriva ostilitatea față de grupurile „diferite”, deoarece acestea ar reprezenta o amenințare pentru identitatea grupului propriu și, mai precis, pentru transmiterea identitară În cadrul descendenței. Respingerea metisului, obsesia „petei” de neșters despre care se spune că te-ar desfigura pentru totdeauna pot fi puse În contul dorinței de homofiliație fizică: dorința de a avea o descendență corespunzătoare originii, asemănare fenotipică ce Îi permite copilului recunoașterea apartenenței sale la neam și confirmă astfel „autenticitatea” filiației (Taguieff, 1988, pp. 348-350). Întrucât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Scrisori către lady Di (2003) - conjugă hiperrealismul și livrescul, lumea conturându-se ca un mozaic de topoi culturali prin corodarea cărora poetul încearcă să realizeze o epurare a concretului brut. Ca „poet posttextualist”, el urmărește reziduurile textului „într-o lume desfigurată de semnele apocalipsei” (Marin Mincu). În plan estetic însă, mijloacele alese nu sunt întotdeauna dintre cele mai potrivite, provocând uneori o supraîncărcare gongorică a frazei și o diluare a raporturilor semantice: „iar la paris london siracusa/ în birtul unei provincii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
un articol din "Luceafărul" (3/256, 24 ianuarie 1996), în cărțile lui Virgil Ierunca, vom afla cuvinte-cheie: demnitate, suferință, responsabilitate, adevăr, toate în numele României reale (cum ținea autorul să precizeze, de cîte ori era cazul), nu a celei comunizate și desfigurate prin bolșevizare. Un alt cuvînt-cheie, pe care ar trebui să-l adăugăm, este datoria. Virgil Ierunca are o înaltă conștiință a datoriei față de neamul său, de cultura națională, de destinul Țării. Cum afirmă criticul: "nici unul dintre scriitorii români care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
El nu distruge dezordinea: el nu are nicio putere s-o facă. În mult mai mare măsură decât să restabilească ordinea, el restabilește principiul ordinii. El depune mărturie, își înalță figura de om primordial în fața a tot ceea ce amenință să desfigureze omul". (13, p. 55) Spre deosebire de omul civilizației, care gândește și se exprimă în termeni exacți, omul profetic apelează mereu la metafore. Reținem câteva din metaforele găsite de Durand pentru a convinge despre importanța revenirii permanente la tradiții. "Impasul mortal" (13
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al vieții intime, epuizată în legături erotice lipsite de șansa adevăratei iubiri, într-un univers sufocant, apăsat de nesiguranță, brutalitate, incomunicare și absurd. Radiografia socială este extrem de dură. Vidul sufletesc, absența idealității, pierderea contactului cu metafizicul, închistarea în interese meschine desfigurează personajele până la monstruos și incită spiritul incriminatoriu al romancierului. Romanul „agoniei fără moarte” este o carte românească, chiar dacă a fost compusă și publicată inițial în franceză. El înfățișează una dintre cele mai crude perspective asupra exilului românesc din a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
propus doar acest lucru - și nu e vorba doar de domeniul artelor plastice - probabil că și-au atins scopul. Numai că spectrul magnetic lăsat de trecerea lor meteorică seamănă cumplit cu mâna leprosului. Incapabili să perceapă frumusețea lumii, ei o desfigurează, ducând la putreziciune tot ce au atins. Hrăniți cu lecturile sau măcar cu automatismele de gândire ale comunismului, ei sunt fațeta respingătoare a ceea ce s-ar dori un umanism, dar nu e decât scrâșnetul de neputință al resentimentului.
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
sau mai nouă. Suntem în atmosfera oricărui congres comunist, realitate și nu trucaj literar. Despotismul dispare, el își schimbă numele, timpul și, eventual, locul. Ar trebui să avem între literați un nou Cantemir în stare să ironizeze cu elcovență retorica desfigurată de incultură. Mai există și o altă față a lucrurilor. Retorica se practică și astăzi, numai că ea se insinuează în viața noastră prin alte mijloace decât cele verbale. Formele noi de influențare audio-vizuale au un ,discurs" destul de unitar, dar
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
create, nici transfigurarea cosmosului nu putea fi realizată. Omul, după cădere, despărțit de Dumnezeu, zdruncinat în ființa sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin căderea sa, el a pus în primejdie și existența cosmosului, desfigurându-se astfel opera lui Dumnezeu, dar întrupându-Se Hristos, va restabi li ordinea cosmică și va restaura umanitatea noastră luând-o cu totul întru Sine. Atunci când se referă la modul necuprins al zămislirii Domnului, Părinții precizează că Hristos S-a
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
care se pun într-o postură extrem de delicată măcar din două pricini: mai întîi vădesc o impolitețe crasă, recte o lipsă de educație în raport cu nenumărați concetățeni ai noștri care au cunoscut în chip imediat "binefacerile" comunismului, prea adesea cu existența desfigurată de apăsarea acestuia, în al doilea rînd o sfidare a istoriei, pe care n-am putea-o aprecia drept o ștrengărie impenitentă, ci, în planul discuției în cauză, drept un fapt de o incoștiență asumată. O dovadă că literatura română
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
de căpătâi ale civilizației noastre. Nu te înscrii pe acest trend, ești pierdut. Ai proasta inspirație să-ți reprimi exhibiționismul, egocentrismul, histrionimsul - n-ai ce căuta printre noi! Ura față de normalitate, de non-excepționalitate și, finalmente, față de modestie amenință să ne desfigureze definitiv. Oricine îndrăznește să se înfățișeze altfel decât locuitorul unei planete unice, încă nedescoperite, excentric și vulgar, e aruncat fără milă în groapa cu lei a disprețului public. Mica, banala normalitate a ajuns un lucru de rușine. Normal, astăzi, e
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
Iordachescu Ionut Organizațiile nonguvernamentale îl cer explicații lui Crin Antonescu, după ce șeful PNL a declarat la reuniunea Organizației Femeilor Liberale de la Constanța că ”detestă feminismul pentru că riscă să desfigureze femeia”. ONG-urile îi listează liberalului o serie de dificultăți întâmpinate de femei în societatea românească și îi amintesc șefului Senatului că pozițiile sale referitoare la feminism erau altele în urmă cu câțiva ani. Într-o adresă transmisă lui Crin
Antonescu, interpelat de ONG-uri după declarația ”detest feminismul” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35537_a_36862]
-
format”, se arată în adresa semnată de Societatea de Analize Feministe AnA, Asociația Front, Centrul de Studii în Idei Politice. Președintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, vineri, că nu e ”deloc feminist, detest feminismul, pentru că îmi pare că riscă să desfigureze femeia. Cred cu conservatoare modestie că Dumnezeu ne-a creat diferiți cu egală splendoare dumnezeiască și ceea ce are mai prețios femeia este tocmai ceea ce face diferența în raport cu bărbatul. Deseori, deseori, sunt invidios pe dumneavoastră sau regret că nu sunt femeie
Antonescu, interpelat de ONG-uri după declarația ”detest feminismul” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35537_a_36862]
-
din nou În sus de păr, fața mea e acum de nerecunoscut, o putreziciune, o variolă, un indicibil neant, un imn Închinat repugnanței, mă voi Întoarce În celulă cum se Întorc mulți dintre fugarii ce au avut curajul să se desfigureze ca să nu mai fie prinși din nou. Ah, urlu eu Înfrânt și, după spusa naratorului, un cuvânt iese de pe buzele mele corupte, un suspin, un strigăt de speranță: Mântuire! Dar mântuire de ce anume, bătrâne Rocambole, știai bine că nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
înainte. Când un an sau doi mai târziu, prin 1929 sau 1930, guvernul național-țărănist a făcut cunoscuta reformă administrativă (schimbată de trei ori de atunci), introducând ca unitate în administrație regiunea, singurul din toate ținuturile pe care legea aceasta îl desfigura, îl dezorganiza și căruia îi distrugea unitatea istorică a fost Moldova și singurul Centru care ar fi trebuit să sufere de ordinea nouă a fost Iașul. Autorii acestei prefaceri n-au făcut numai un lucru lipsit de justificare practică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe care i le cerea situația. Cum astfel mare parte din lucrările sale de sistematizare și de modernizare n-au putut fi duse până la capăt, orașul a rămas plin de găuri, de ruine, de lucruri ciudate, urâte, meschine, care-l desfigurează și-l degradează. În centru, mizeria și degradarea aceasta e mai puțin vizibilă, deși nu peste tot (de pildă în acea porțiune din Piața Unirii de unde ar trebui să înceapă prelungirea străzii Ștefan cel Mare, proectată și începută de peste douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
originale. Pag. 154. Fragment din biserica metropolitană. (Polyfoto, București) Pag. 157. Gata de plecare. (Foto Berman, Dimineața) Pag. 158. Liniște la Cetățuia. (Polyfoto) Pag. 160. Casa unde a locuit câtva timp Vasile Alecsandri, pe strada care poartă numele poetului. Deși desfigurată prin o decorațiune recentă, lipsită de gust, ea păstrează încă în liniile sale aspectul atrăgător al vechilor noastre case boierești. În ea a locuit, mult timp, Gh. Mârzescu, jurisconsult, profesor și om politic. (Foto-Regal) Pag. 161. Obeliscul leilor, rădicat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-lea și îi întinseseră gropi și creneluri pe-obraji marchizei de Pompadour. Lărgeau porii deschiși, săpau printre riduri și puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate, intrând prin piele și colorând obrajii în pasteluri bolnăvicioase, gri, albe, roz prăfuit. Nici un fard nu părea suficient de gros, nici o pudră n-avea atâta consistență cât să le ascundă urmele. Nanobacteriile se hrăneau cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o prezenta, cu multe și rele modificațiuni, ca a sa. Astfel d. C. A. Rosetti și-a apropriat, în altă formă și cu știrbiri în rău, proiectul privitor la cârciume și, tot din seria proiectelor menționate, s-a luat și desfigurat cel privitor la reforma tocmelilor agricole. O lege născută din nevoile reale ale unei țări, nu localizată din franțuzește, e totdauna de natură a împătimi lumea politică pentru și în contra ei. Dar pentru că nevoile sunt reale, pentru că neajunsurile noastre sociale
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]