163 matches
-
stîlpi de Fum, tremurătoarele familii De femei și de copii din toate semințiile care trăiesc sub cer Se strîng în jurul bărbaților în pilcuri de douăzeci și de cincizeci, palizi Că neaua care-n verdeața cade în jurul unui arbore ce-i desfrunzit. 50 Asupritorii lor căzut-au, ei i-au răpus, la viață se trezesc. Și deși palid, omul cel drept în picioare stă și-n sus la cer privește. Tremurînd și loviți de lovitură cea Universală, copacii-s dezrădăcinați, Stîncile gem
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astăzi, ele le fac un rău acelora de ieri, e indiscutabil. Câteva situații numai. Așa începea, de pildă, un Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie din volumul La dispoziția dumneavoastră (1979): „Cum stai cu sânii-n toamnă te-aș desfrunzi cu plugul/ ca un eretic tânăr care-și devoră rugul.” Și așa se termină, în 2010, poemul Femeie tu, ușoară...: „să-l pipăi grav în alfabetul braille/ ca un țăran ce seamănă mălai/ și care, când înfige plugu-n brazdă/ simte
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
toamna vieții', cînd ai trecut de jumătatea de veac pe pămînt, este epoca în care culegi roadele strădaniei tale de decenii. Poate că este așa, dar în acest caz roadele sînt îngrozitor de amare. Azi cred că în toamna vieții te desfrunzești de prieteni și rămîi singur și gol, cu nuielele tale întinse patetic spre cer. De pierderea unora te învinovățești tu, de a altora îi învinovățești pe ei, dar pînă la urmă îți dai seama că asta nu e deloc important
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale ea nu avea habar de aceste mătănii în serie, ducând la buze cărnoasa tulpină neagră și ștergându-și apoi fruntea cu șfichiuitul unei nuiele desfrunzite de nuc în urma acelei femei, pe trotuar, seara se aduna în sine cum ceara la baza lumânării magazinele își pierdeau unul câte unul clienții care acum se îmbulzeau să culeagă flori pe care i le puteau prinde în părul despletit
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
Alexandru LUNGU Floare de cenușă un arbore de zgură pe depărtarea focurilor de odinioară desfrunzește farmecele lumii nici o apă nu mai oglindește flăcări nestinse și căderi în timpul subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
pleoapa marelui ochi; și nici mâinile nu ating amforele de piatră pline de miere; roiuri de albine împlinesc dorințele scrise; și nici țesătura de purpură nu se strânge: se întinde spre fruntea ce rămâne ascunsă? De ce măslinul de la intrare e desfrunzit? De ce nimeni nu-și scoate fierea pentru sacrificiu? Făptura aici se întoarce, cu o voce totdeauna reluată: într-una este, într-alta se visează, și-n cea din urmă se-ngaimă de buzele defuncte. 9. Mâna ce scrie nu mai
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
ochii spre orologiul fără ace Al capelei dezafectate Peisajul se umple de nori care își caută numele Iar continentul nu încetează să se strâmtoreze Scena cu cercuri născute în timpul unei hoinăreli A lua în considerație toate aceste cartiere Care se desfrunzesc cu repeziciune Stradă cu stradă Și reușesc chiar să se facă iubite Doar pentru a se scămoși În clipa următoare Nu înseamnă de fel să rămâi imobil Să te învârtești în jurul tău Să ignorezi dialogul diametru Și scurtăturile Cercuri reabilitate
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
con Shelley’’- cel înecat în Marea Tireniană, maestrul lui iubit.,,Sorry!’’ ,,Spirit is Leif’’ - începea poemul de pe piatra tombală a lui Gregory . Chica sa de adolescent rebel și-a păstrat-o toată viața, abia când era foarte bătrân, o avea desfrunzită de vântul iernii, venind dinspre mare, pe Via Ostiense. Scrisese deja Bomb și Marriage, când apăru primul număr din Echinox. Gregory Nunzio Corso, prieten la cataramă cu Ginsberg, fața de copil sau de paj, nelipsit din barul deocheat, din zona
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
spus, apoi a început delumirea, desprinzîndu-mă un punct în aerul vibrînd de arșiță, a rămas mîhnirea - un ecou din adînc al umbrelor noastre, întrezărite pesemne încă de pe atunci, el deslușindu-mi urma din zeci de altele, însoțindu-mă în secundele desfrunzite de puls, un timp la fel de unic/ șerpuind prin vremuri tulburi. întreaga istorie o lentă și treptată dezumbrire de inimă și se va ști doar, cînd se va deschide ultima ușă, cînd ne vom agăța de clipă ca de mînerul plumbuit
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
lucitoare. Și acolo, unde se întunecă răsăritul Cu oftica estivalului Tivoli*, Stă aruncat un oarece fluier, zdohnitul, - În agonie praful prinde-a-l coperi. Vara 1917 *Oraș italian din provincia Lațium. Definiția sufletului Ca un prăsad în futună să se desfrunzească, Otova - o singură frunză, nefragmentată. Ce devotată este ea - se despărți de tulpină! Zăpăcita - de uscăciune va fi sufocată! Ca prăsada coaptă, mai piezișă ca vântul. Ce fidelă e - "Pe mine nu mă v-a terfeli!". Privește, i s-a
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
exercițiu al morții: "razele lunii/ pleznesc/ obrazul oglinzii/ întunericul arde,/ golul aripei înghite/ zborul/ tăcerea servește / mesenii absenți// de abanos noaptea/ își rotunjește sînii de/ gheață de nisip/ gîrla curge în luna// fîntînile/ nalta gîturile/ prin frig// oasele visului/ se desfrunzesc/ sub lumînare (Senin /pizzicato/). Sau, în sens contrar, are loc o recompunere materială a eului, o reîntrupare a ceea ce s-a destrămat: "sufletul nu e din marmita/ pentru că ruginește totuși prea repede/ nu e nici din cupru cum/ cred eu
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
sângele cu telepatii halucinante o altă toamnă mă regăsește înveșmântată în rochița de frunze colorată rebel de un pictor expresionist dansez pe o fantezie de Bach simulând vântul îndrăgostit de imaginea mea din oglindă complicitate si foșnet harpha serii mă desfrunzește deasupra unui lac necunoscut mă dezbracă de așteptări cu opusuri transparente insinuate profund în arșița cărții în numele iubirii semnez aerul pictat cu fluturi adictivi când aprind noaptea sub ceruri străine fluxul pur sânge contează nu desfrunzirea de sine pată vie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ploaia plânge-n grădini hohotind greierii-au tăcut Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci - valsul frunzelor Răpăit de stropi reci și castane arămii - jazz-ul toamnei Clepsidra vegetală - ultima frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
cu mirosul frunzelor ude care ard sub dud și al gogoșilor pe care le prăjește madam Stancu, croitoreasa. Jetul albastru al flăcării de benzină vâjâie și este decembrie. TU, stai pe acoperișul closetului. Privești În curtea vecină. Printre crengile oțetarilor. Desfrunziți. Gri și lucioși ca cimentul. E curtea În care stă domnul Țăpăligă dricarul, copiii pușcăriașului, Lenuța tebecista și nea Pahonțu, osătar la Restaurantul Grădina Bucegi de pe Șoseaua Iancului. Țăpăligă are dric și cai mascați. El duce la cimitir morții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
luat În serios sarcina, și nu m-am urnit de acolo, În ciuda vântului Înghețat. Lui Milton, copilul apostat, i se confirma scepticismul, căci spiritul lui nu s-a Întors În ziua aceea ca să Încerce să treacă de mine. Dudul era desfrunzit. Vântul mătura zăpada Întărită și mă biciuia peste chipul bizantin, care era chipul bunicului meu și al fetei americane care fusesem cândva. Am stat În ușă timp de o oră, poate două. La un moment dat am pierdut noțiunea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai ajung să-l văd înflorind?!... se întrebă el. Stătea de vorbă cu cineva, din întunericul de afară... - Uite-i, cum vin!... Si blocul din fată... cum vine!... murmură el. Cu ochii la fereastră, se uita la mulțimea de copaci desfrunziți dintre blocuri... Umbrele lor ca niște stafii negre, se clătinau pe luciul lunii de pe alee. Luna strălucea rece undeva, sus... peste blocuri. Uite-i, cum vin spre fereastră... și, luna vine! Își zise el. ... O mulțime de lume tăcută umplea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Agile / Invit bătrâna Artă la ultimul cadril. / Și ora este șapte, și ora este nouă, / Și timpul în oglinzi poartă o mască nouă. / Golit, paharu-mi pare un U rimbaldian... Mă-nvăluie Parisul într-un parfum d'antan! VASILE TĂRÂȚEANU ȚARA FAGILOR Desfrunzind amintiri Țara Fagilor renaște în muguri aceleași dorinți. Mlădițe noi bâjbâind spre lumină dinspre arbori părinți. Tăinuite poeni luminișuri de basm coclauri adânci. Dealuri și văi colțuri știrbite de stânci. Urme de urși lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o pauză, cred că pentru olandezi sunt reguli speciale. Poate c-a fost repatriat. Cinstit, nu știu ce s-a Întâmplat cu el. Alaltăieri nu mai era În salon. În mașină era foarte cald. Bătrânul salcâm sub care fusese lăsată mașina era desfrunzit, nu prea făcea umbră. — Ce ticălos fudul, sclifosit și arogant! Îmi venea să-l strâng de gât! a răbufnit Margaret. Oare ce s-a Întâmplat cu țara asta? De ce nu se mai poate face nimic ca lumea? Ajungi să te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fug în singura haină a lucidității, Numai îngerul meu cu aureolă suferindă m-a predestinat să mă închidă în carapacea cuvintelor ce m-au subjugat în relațiile dintre lume și misterul luminii... Numai așa am rămas un timp al vieții desfrunzit de culorile apăsătoare. Numai așa, numai așa... LA CAPĂT DE VIEȚI d-lui actor Ovidiu Cuncea Prin ploile albe săruturi de nopți spânzurate Voci sărutând în taină iubiri arcuite de timp. Resemnare în umbra visată-n lumina ochilor ce-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzește, scuturând în sus, Foile-n azur. Cine vrea să plângă, cine să jelească Vie să asculte-ndemnul nențeles, Și cu ochii-n facla plopilor cerească Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes." Dar aceste acorduri nu rezultă dintr-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
priponul de la lanțul câinelui, ochind ca nemaivăzutul juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul ce putea fi patrulat de către câinele din legătoare. Bătu și pe Stalin, cu ciubota de cauciuc în coaste și cu o vargă desfrunzită peste spinarea descărnată și cheală, fiindcă potaia, după ce mirosise, cu indiferență, Pepenoaica, și-o alesese ținta nevoilor sale bătrânești, fără măcar să ridice, câinește, un picior în sus, în dreptul ei. Auzi, măi, tovarășe Stalin, n-ai măcar oleacă de rușine? Pișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
coborau peste Bistrița cu lună plină. Dumnezeu, speriat, privea cerul. Sta în cenușă, întins pe spate, cu o desagă de oase sub cap: zorii coborau peste Bistrița pe umerii unei cruci. De pe trupul lui Petru, una câte una, s-au desfrunzit mantia, rasa, dulama, reverenda, brâul, cămașa, mirul, împărtășania, rugăciunea. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de amintirile care ne-au legat, voi avea un timp de reflecție și de răgaz... Sigur voi auzi într-o zi, eliberată din propria-mi colivie, clinchetul unui clopoțel care anunță o nouă iubire... În singurătate Afară plouă, copacii sunt desfrunziți, toamna se scurge melancolică și-n mine plouă cu ochi de singurătate... Caut un adăpost; numai în mine am loc. Aud ecoul gândului care țipă, scurgându-se afară ca o apă de ploaie... Adorm ghemuită într-un colț amenajat; gazdă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vreo teamă de toate timpurile tale. Cuvintele mele Îmi fug gândurile așa cum se duc copii la joacă în inimă am partea mea cea mai bună aidoma unui izvor cu apa limpede din al cărui suspin îmi adun mereu sufletul risipit Desfrunzesc copacii a toamnă și lacrimile ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]