293 matches
-
Ediția nr. 627 din 18 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Nu-mi mai sunt șterse ferestrele nopții, luna a fugit din dudul vecin, nu mai știu orele când cântă cocoșii, nu aud portița pe care o deschide femeia. Surâsul ei desfrunzit și leneș ochii nu-l mai percep, pragul de trecere în odăile inimii e ros de carii vremii. Iubirile acelea furtunoase noaptea m-au lăsat singur și gol, să locuiesc iarna hrănit cu întâmplările tinereții. Referință Bibliografică: Retrospectivă / Llelu Nicolae
RETROSPECTIVĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343609_a_344938]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RESEMNAREA TOAMNEI Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, Cruci simbolice se văd, De araci și joarde frânte, Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, Lăcrimând privesc spre cer, De a morții resemnare În frunzele care pier. De la munte la câmpie, Viață-n muguri așteaptă Primăvara să
RESEMNAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377531_a_378860]
-
taină iar pământul, Nemurirea ninge-ntr-una, Simt cum zdruncină cuvântul Tot ce am și am doar Luna, Timpul galopează-n șoaptă, La fântână-i prea mult dor, Semănând sămânța coaptă Răbufnită-n tainic zbor... Plângi în noapte suflet trist După creanga desfrunzită, Plângi în taină biet artist Soarta ta e-o soartă tristă, Plânge-n taină iar pământul Simt cum arde-n mine foc, Ne-am împrăștiat ca vântul Răbufnind din loc...în loc! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Când plânge pământul / Valer
CÂND PLÂNGE PĂMÂNTUL de VALER POPEAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378845_a_380174]
-
ne ascunde de fantasmele cu umeri de statuie dospită din piatră și frig. Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
bate acum în geam Parcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă, Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram, Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se întorc în stoluri Și voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ce-mi bate acum în geamParcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă,Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram,Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvarăCu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă,Pe când a mea suflare va duce grea povarăDe nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă.Am să aștept cocorii când se întorc în stoluriși voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume,Departe de-
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
a întrupat trădarea. Cum poate, din seninul ireal, Subit să se înfrupte o tornadă? Căci până și tărâmul boreal Poate servi ca dulce promenadă! Unde iubirea cuibul și-a clădit, Furtuna nu cutează s-o atingă, Chiar în copacul veșnic desfrunzit, Cu grindină să plouă ori să ningă. Dar noi, prin anotimpuri de tăceri, Am și uitat ce iz are căldura. Când toamne reci strivesc fâșii din „ieri”, Simțiri plăpânde nasc, rănite, ura... (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință
ENIGMATICELE PLOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379032_a_380361]
-
Și tot Minulescu spune numai ,,celei care pleacă,, Toamna asta e pe bune vara, n-o să se întoarcă . Se ducea în grabă mare am pândit-o pe-o alee Fredonând a sa plecare o romanță fără cheie . De-atunci parcuri desfrunzite ... Citește mai mult ,,În orașu-n care plouăde trei ori pe săptămână,,Minulescu, ne-a spus nouăc-o să vină vreme bunăînsă toamna se-năspreșteși din cer bacovianPloaia nu se mai opreștedecât strânsă în ligheanCerul gri parcă pătrundecu tot aburul cețosîntre frunze muribundeașternându-le
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
parcă pătrundecu tot aburul cețosîntre frunze muribundeașternându-le pe josși tot Minulescu spunenumai ,,celei care pleacă,,Toamna asta e pe bunevara, n-o să se întoarcăSe ducea în grabă maream pândit-o pe-o aleeFredonând a sa plecareo romanță fără cheieDe-atunci parcuri desfrunzite... XVII. SCUFIȚA ROȘIE, de Georgeta Zecheru , publicat în Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016. - poezie pentru adulți și copii . - Lupule, eu te-am ghicit și ți-am zis din prima seară, atunci când ne-am întâlnit în pădure, prima oară
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TRISTEȚI Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului TRISTEȚI Mi-s zilele mai seci și desfrunzite, Tristețile se-ntind autumnale, Cu prelungiri subțiri, neuronale, În ochi, pe fața-mi pală adâncite. Potecile mi se-ntrerup pe hartă, Oriunde-aș vrea să merg, nu se mai poate, E ca și cum le-aș fi parcurs pe toate Din labirintul
TRISTEȚI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381138_a_382467]
-
Beletristica > REGRET... Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Aștept să înflorești iubire, să-mi spui că primăvara n-a murit, Că n-ai fugit, lăsând o amintire prin timpul care trece desfrunzit. Pe străzi e liniște și toate se strâng tiptil în gândurile mele, Astăzi, sunt nevoit să-ți dau dreptate, căci am rămas, pe cer, ca două stele. Tu m-ai iubit și câte n-ai făcut... dar viața câteodată e
REGRET... de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381159_a_382488]
-
pentru salvarea a milioane de oameni în suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații. CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Citește mai mult S-a stins din viață SONIA BECHERU MIRON
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
în medicină pentru salvarea a milioane de oameni în suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații.CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATEPLÂNGNori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem.Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem.Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori,Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori.Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate,Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape.... XXVII. MOARTEA..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1638 din
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
nr. 2102 din 02 octombrie 2016. Rugina toamnei în frunze fierbe, A dor de zei și de litanii, Iar umbletul se împereche Cu cerul, unde zboară anii. În scoarță vremii, ora trece, Spoita- n lacrimi de -ndoială, Și-un ornic, desfrunzit și rece, În toamnă, pașii și-i strecoară. De mine uit, intru în frunze, Ca musafirul nepoftit, Ce să aștept clipe obtuze, Când face- m-aș abur tihnit?.. Intru, sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe lungi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Aceasta ghilotina mă apasă, ... Citește mai mult Rugina toamnei în frunze fierbe,A dor de zei și de litanii, Iar umbletul se împerecheCu cerul, unde zboară anii.În scoarță vremii, ora trece,Spoita- n lacrimi de -ndoială,Și-un ornic, desfrunzit și rece,În toamnă, pașii și-i strecoară.De mine uit, intru în frunze,Ca musafirul nepoftit,Ce să aștept clipe obtuze,Când face- m-aș abur tihnit?..Intru, sonor... iar ușa frunzeiMi- așteaptă sufletul mâhnit,De clipe lungi, tăcerile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vă convoc pe un deal! Doar o clipă veniți! Până când nu suntem pe deplin istoviți, La o ceașcă de cer și un colț de cuvânt, Un copac desfrunzit și miros de pământ. Adunați într-un cerc peste palide ierbi, S-auzim cum străbat codrul carduri de cerbi, Dezbrăcați de-orice gând, haideți să inundam Cu iubirea din noi cât pământ mai avem. Va convoc la un vis și
VĂ CONVOC PE UN DEAL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373486_a_374815]
-
nedomolita După vieți de căutare Mă dorești cu nebunia Dragostei ce-și cere dreptul Să mă simți cât veșnicia, Verde crud să-ți spargă pieptul. Mă iubești că pe-un păcat Ars în inima rănită Mugure care-a-nghețat Pe o creangă desfrunzita Mă iubești cu disperarea Soarelui în crucea zilei Colțul ierbii sub ninsoarea De cuvinte-n albul filei Mă iubești cu nerăbdarea Dragostei ce vrea să crească Din îngheț, eliberarea Sufletul să-mi înflorească. Antonela Stoica 18 Februarie 2017 © Referință Bibliografica
GHIOCEL GINGAS de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375463_a_376792]
-
Furnicile se grăbesc să strângă hrană, de prisosință să aibă peste iarnă. Greierii, de jale cântă trist și prelung prin toamnă târzie, în al serii amurg. În brațe răsfirate, Cerul plumburiu cuprinde Pământul cu tenu-i măsliniu. Pe creștet sărută copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al cerului vad, să spele zarea de fumul din case. Lipsite de părintească iubire, frunzele își plâng sfârșitu-n tăcere. Văzduhul răsună de-a lor jertfire, când copaci desfrunziți strigă durere. Iar omul, asemenea frunzei din ram, tăcerea-și duce în rana durerii, pe drum ce-l desparte de viață și neam. Cum ziua-n noapte, sortită-i căderii. Iubiri și speranțe adorm în altar, cu rugăciune-n visul
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
Îmi amintesc, da, mergeam pe drum... Fusese ultimul drum făcut în țara mea...Era seara unui anotimp care-și dezbrăcase frumusețea, arătându-și goliciunea stranie... Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi căzând din cer ca o compensație a urâtului din preajmă... Ningea în acea lună a iernii... Era haosul ninsorii, asemeni haosului din inimile
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
face. Trebuie, numaidecât trebuie să vă spun câteva cuvinte despre o altă pânză, excelentă. Se intitulează „Fereastră deschisă”. Un interior în mov, o cameră, undeva la țară, în mijlocul naturii. Prin fereastra deschisă - copacii verzi, în degradeuri armonios nuanțate, împreună cu alții, desfrunziți, îmbrățișând, mai încolo, o casă cu acoperiș de țiglă. Camera aceasta, din care pictorița privește afară, este, probabil, un loc unde un scriitor, un critic, sau un eseist (cu mașina de scris pe masa din mobilă veche, în stilul unei
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
o pleoapă... Surpă toamna-n plăgi diforme Și-n caverne-adânci de carne Peșteri de stafii și forme Diabolice cu coarne... Toacă toamna ca talajul Drumurile din cartoane, Vântul întețind tirajul Mușcă sticlă și betoane... Scuipă toamna groasă spută De pădure desfrunzită, Gol pământu-i ca o plută Pe o apă nesfârșită... Doare toamna, dorul doare Ca o voce fără voce Când privighetoarea moare De al toamnei cioc feroce... Rupe toamna satul, crângul, Crapă munților povara, Și românu-l rupe, plângu-l!, Rupe-n hălci
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
Corneliu Beldiman` 30 Ploaie târzie - până și scaietele în reverența 31 Obelisc în soare - șerpuind printre versanți ceață lăptoasa 32 Clopot în amurg - țipatul cocorilor acoperindu-l Ana Urma 33 Câmpul cu maci - veteranu-și mângâie piciorul de lemn 34 stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobica 35 tropotit de cai sub licăriri de stele - mușcată în geam 36 seară cu greieri - împărțind mămăligă mâna bunicii Gabriela Beldie 37 țânțari somnoroși - doar razele de soare pe ,,Carul cu boi
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
nu vrei să știi. Nici despre seara-n falduri mov cusută Sau luna adormită iar în prag, Chiar trandafirii, care te sărută, Nu-i mai primești cu-atât de mare drag. Le lași pe toate și dispari tăcută, În luminișul desfrunzit, de fag. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: LUMINIȘ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2144, Anul VI, 13 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LUMINIŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376941_a_378270]
-
cicoare, mă cuibăresc în pleoapa Luminii Tale, încolăcit în nădejde. Doamne, picură-mi din Candela Ta, Dor, să-mi fie drag, să mă semeț în Tine și Mâna-Ti cu balsamul heruvim, să-mi învie petala de cais, din ramurile desfrunzite, frânte ... Doamne, din Crucea Ta îmi rodește grădina, de speranțe, de miresme, de flori și căutări ! Ca un fiu nesupus, mă clădesc pe apusuri deșarte, m-alungă amarul și plânsul, și lacrimi de cântec și dor se topesc în balade
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]