240 matches
-
alta... te găzduiau și ei unde puteau, prin hambare, prin grajduri, cu animalele. Frate-meu s-a umplut la un moment dat de păduchi, nu că asta ar fi fost mare scofală... Știi tu cum erau atunci drumurile? Niște nenorociri desfundate, pline de noroaie, drumuri de pămînt... Singurul drum asfaltat din țară era de la București la Sinaia. — Și-n astea două luni cît ați venit spre sud... cum ați scăpat de bombardamente... ați trecut prin...? — Am scăpat... existau informații și eram
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Școala era din ceamur și învelită cu țiglă. Din trei clase doar una era funcțională din lipsă de mobilier. Farmacii nu erau decât la Bolgrad și Ismail, la peste 35 de kilometri de mers cu căruța pe drumuri mai mult desfundate și ascunse sub glod sau apă. De aceea, împreună cu doctorul Marinov, medicul de circumscripție, am hotărât să înființez o “farmacie școlară” cu medicamentele trebuincioase:aspirină, chinină, antinevralgice, purgative, vată, feșe, pansamente sterilizate. Toate astea le luam cu factură de la farmacie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
anunțând sezonul alb. Zarzărul, care și-a pierdut rodul prin înghețul din 22 aprilie, îmi creează o stare sufletească bună prin tabloul cromatic al frunzelor căzute - un adevărat covor galben în 3-4 nuanțe, ce contrastează vizibil cu negrul pământului proaspăt desfundat din jurul lui. Mare păcat că nu sunt pictor! Ce mai tablou s-ar realiza!... Duminică, 1 noiembrie 2009. E o dimineață rece cu minus 5 grade. În casă e cald, liniște multă, confort, fapt care aduce o bună dispoziție. Citesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric și În partea cealaltă estrada la fel de Întunecoasă, numai cele două piane erau inundate de lumină și la cel din stînga Frau Proserpina Îl aștepta de trei ori pe săptămînă și pe scaunul desfundat Își pusese toate șalurile, bună ziua, Frau Proserpina. „Trei minute de Întârziere, trei minute de lecție mai puțin“, așa Îl primi nepoata lui Beethoven, sigur că a moștenit caracterul geniilor, dar era mai bine să nu se gîndească, fiindcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șal pe care l-a pus pe umeri. Și astăzi, cînd se Împlineau trei săptămîni de atunci, Frau Proserpina Își pusese mai multe șaluri pe umeri și se plîngea că iarna o să fie Îngrozitoare. Julius aruncă o privire spre scaunul desfundat și observă că de spătar atîrna aceeași cantitate de șaluri ca În ziua cînd venise pentru prima lecție. „Ia să vedem“, spuse nepoata lui Beethoven și el Își puse amîndouă mîinile pe clape și Începu exercițiul acela plicticos din pricina căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
elev foarte talentat. Unde-ți ascunzi acest talent?“ „Grijania mă-tii de Sánchez Conchha“, spuse În gînd Julius, dar din nou Își dădu seama că trăsese În altă țintă. Frau Proserpina se ridică În picioare și se Îndreptă spre scaunul desfundat pentru a-și pune Încă un șal pe umeri. „Așa cum se prezintă lucrurile, iarna va fi foarte grea și zăpada...“ În loc de răspuns, Julius abia reuși să-și ia rămas-bun făgăduind să-și pregătească mai bine exercițiile pentru miercurea viitoare. „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
talent. Bătăile cu rigla erau mereu la ordinea zilei. Șalurile la fel. Era Într-adevăr incredibilă povestea cu șalurile. Aproape că nu se mai putea mișca sub greutatea celor pe care și le pusese pe umeri și totuși spătarul scaunului desfundat era mereu plin de șaluri. Un alt lucru foarte ciudat se petrecea cu elevii ei. „Toți sînt punctuali În afară de tine“, spunea Întotdeauna Frau Proserpina, dar Julius avea anumite bănuieli În privința asta. Sigur că el venea nițel cam tîrziu, fiindcă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În formă de O. Poți aranja mobila ca lumea, și nu pierzi spațiu..." Un moșneag traversa strada. Ținea de mână o fetiță care mușca dintr-un măr. Mărul și obrajii aveau aceeași culoare. ― Și Panaitescu? Se așezase pe un scaun desfundat, arcurile îl deranjau, dar îi era jenă să se mute. Bătrânii sânt susceptibili și "n-au bani niciodată"... Strâng pentru boli lungi și costisitoare, calculează sume umflate destinate medicului, surorii, în fine, "cineva care să-ți aducă un pahar cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DE TRIBUNELE ÎNȚESATE PÂNĂ LA REFUZ, DE MAIOURILE ÎN CULORI VII PE TERENUL ROȘCAT, DE LĂMÂILE DINTRE REPRIZE SAU DE LIMONADA CARE ÎNȚEAPĂ CU MII DE ACE RĂCORITOARE GÂTLEJURILE USCATE. TARROU NOTEAZĂ DE ALTFEL CĂ ÎN TOT TIMPUL DRUMULUI, PRIN STRĂZILE DESFUNDATE ALE MAHALALEI, JUCĂTORUL NU ÎNCETA SĂ DEA CU PICIORUL ÎN PIETRICELELE PE CARE LE ÎNTÂLNEA. EL ÎNCERCA SĂ LE TRIMITĂ DIRECT ÎN CANALE ȘI CÂND REUȘEA SPUNEA "UNU LA ZERO". CÂND ÎȘI ISPRĂVEA ȚIGARA, SCUIPA MUCUL ÎNAINTEA LUI ȘI ÎNCERCA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spus cum mă numesc și dacă e cu putință să-l salutăm pe Severo. Am fost conduși în ceea ce îmi aminteam să fi fost frumoasa aulă a binecuvântărilor și am așteptat. În șapte ani devenise o sală mare, cu podeaua desfundată și unde te lua de nas un damf de mucegai crescut prin unghere și întins în mari pete verzi pe zidurile scorojite. Diaconii au revenit alături cu preotul Giovanni. Își amintea de mine, dar nu s-a arătat din cale-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că ficusul e din plastic, iar pământul e de fapt nisip de culoare închisă. Am continuat să-mi bag nasul peste tot și să zornăi cheile în buzunar, schimbând priviri cu paznicul de afară. Am controlat dacă chiuveta e bine desfundată, am spălat toaletele, am strâns un șurub la unul din aparatele de aer condiționat și am făcut curățenie în camera de serviciu, unde cineva răsturnase o sticlă cu dezinfectant. Mă pregăteam să plec, când mi-am zis că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici un document nu supraviețuise în spațiul părăginit al mesei de lucru. Degeaba am căutat hârtiuțe, bilete, caiete - pentru că în euforia ce mă cuprinsese mă așteptam să găsesc, nu știu de ce, un al patrulea caiet. Am găsit totuși ceva în fotoliul desfundat de sub birou. Printre arcurile sărite și bucățile de câlți am dat peste un mecanism cu ceas. L-am scos și l-am examinat îndeaproape. Semăna cu o cutie obișnuită, nu avea nimic spectaculos. Când l-am întors, am găsit încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dulapul de haine erau trase afară în felurite grade, și-n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste de broderie și tot soiul de nimicuri de fată. Cutii de pudră numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de Colonia destupate erau aruncate în dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță, dovedind graba cu care Otilia le mânuia. Rochii, pălării zăceau pe fotolii, pantofi pe sub masă, jurnale de modă franțuzești mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era insectărime, pe-o rază de jumătate de kilometru. L-a invitat Regele pe prietenul său, de două ori mai tânăr, să-i treacă pragul. - Cosim momîrnaso!... Cosim momîrnaso!... - Tric, trica?... - Portaschi Slic tanarasu. Portaschi... - Vugo! În vreme ce Doru netezea pardoselile desfundate, cu tălpica, foindu-se și cuibărindu-se cu pătura, într-un ungher al celui de-a doua încăperi, Regele alegea din ieburile degerate, de pe lângă pereți ori din legăruricile de fânuri (încă din primăvară pitulate de el pe sub scînduri), străduindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai finaliza Ctitoriile. O parte infimă din Ctitorii. Trupa IF-ului adulmecă din mașină întinderea uriașă a Spitalului, parcurgîndu-i în întregime latura exterioară, cea lungă, venind dinspre Piața Sudului, dând colțul la dreapta și oprindu-se undeva, pe un drum desfundat, pe latura scurtă, de Vest. Coborâră. În spate simțiră, în noapte, un depozit-garaj, cu autocisterne, remorci, tractoare, pluguri de dezăpezire. În față, Spitalul numărul 9. 307 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În afară de Adi, Paul, Cristi și cu mine pe la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Se lăsau pe crusta lucioasă, căutând smocurile rare de buruieni, apoi se ridicau chemîndu-se. Grăbi pasul. Cerul avea un tiv de oțel spre miazănoapte și își spuse că iar o să ningă. În câmp se auzeau roțile căruțelor alergând pe drumul desfundat al Griviței, un fluierat prelung de osii neunse, amestecat cu zgomotul copitelor care loveau glodul înghețat. Mirosea a paie putrede, și frigul o învălui, pătrunzîndu-i prin fustele largi. Orașul își aprindea în depărtare luminile verzui. Zări gardul lui Stere. Câinii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chelner. Orchestra cânta o romanță a cărei melodie plutea ușor deasupra grădinii. Prin întunericul rămas în ungherele boschetelor, se zăreau luminile mici 111 ale țigărilor aprinse. Din când în când, un râs întărîtat de femeie acoperea muzica, și pocnetul sticlelor desfundate răsuna în toate părțile. Nevasta se amețise puțin, ar fi vrut să spună o mulțime de lucruri și nu știa cu ce să înceapă. O răcoare plăcută plutea deasupra locului aceluia și se auzea foșnetul viței-sălbatice, care acoperea felinarele. Spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe neștiute. Spre seară, una câte una, lipa-lipa, numa-n papuci, babele plecau spre casă. Chirița mai ținea încă sub fustă o bucată roșie de morcov, abia morfolită în margini. Mergea-mergea iute, s-ajungă mai repede acasă, și privea drumul desfundat, plin de bălți. Se gândea că bine ar fi fost să calce pe un trotuar sănătos, de bolovani, să nu-și murdărească ciubotele sparte-n vârf, pe care le purta de multă vreme. În fața cârciumii lui Stere, noroiul, de o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
espune pericolului vădit. Mă apropiai așadar de fereastră și privii înăuntru. Dar ce văzui, D-zeul meu! Casa plină cu oameni care de care mai beți și mai sălbateci cari ședeau râzând și chiuind înaintea unei buți de mărime mijlocie desfundată. În păretele din dreapta ferestrei pe care mă uitam era un oblon în fundul căruia era icoana de lemn a maicei Domnului, dinaintea căreia ardea o candelă mică, jumătate cu untdelemn, jumătate cu apă. Pe oblon și deasupra, în cuie, era așezat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
puteau munci și nu mai aveau grija datoriilor de zi cu zi, să ducă veștile dintr-un sat în altul. Geronimo asculta fără să ridice capul de pe căputa de gheață sau de la sfoara unsă cu smoală. Oferea cele două scaune desfundate ce le ținea sprijinite de zid, saluta printr-un muget și continua să vadă de pantofii tociți aduși la reparat. Discuția cel mai adesea se referea la recoltă, dar venea vorba neapărat și de nenorocirile consătenilor, nu fiindcă ar fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întoarse și ridică palma. Iadeș ! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. — Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsându-și palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și nu era acum decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. — Și nici măcar nu e așa cald, vorbi către sine. — Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese pe jos, sprijinindu-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deranjați, spuse străinul, mai avansând puțin cu umerii. Eu am să stau aici, pe scaun. Nu mai așteptă replica lui Jenică, de fapt, acesta adoptase singur o poziție dezavantajoasă, plecându-și capul spre hârtiile lui. Străinul se așezase pe scaunul desfundat de lângă ghiveci. Nu părea unul dintre clienții obișnuiți. Întâi că din profil avea chipuri diferite. La început, când băgase capul pe ușă, i se vedea obrazul drept. Iar acum întorcea, așezat pe scaun, obrazul stâng. Primul era vesel, acesta îngândurat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și dintr-o odăiță alăturată, fără ușă, slujind drept cameră de dormit. Nu era nimic de gust, la drept vorbind, acolo, ci numai câteva mobile uzate: o masă învelită cu o față nouă de catifea, vreo două fotolii verzi foarte desfundate. Pe un scrin mic, o ceașcă de cafea rămăsese încă înnegrită lângă o mașină de spirt. Un simplu bec cu abajur verde de tablă smălțuită atârna deasupra mesei, de un fir lung cu scripete. Neglijența era răscumpărată însă de înfățișarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]