754 matches
-
ei, în luminișul ei! Helene se opri și privi în jur, gâfâind. Creanga aceea era cumva proaspăt ruptă? Stai, strigă Peter, care încă nu ajunsese în luminiș, atunci când ea voia deja să se întoarcă și să-și continue drumul prin desiș. Nu-l așteptă, doar încetini pasul. Auzi lătratul unui câine, de departe, apoi un fluierat, și încă unul. Doar nu era vreun pădurar la vânat acum, duminica! Carne de iepure cu bureți galbeni. Helene se gândi la iepurele fraged pe
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
ardent și ne biciuiau privirea lungi, somptuos prelungi, cozile unor făpturi cu nume scurt și viu, ara, ca un strigăt de pe continentul convulsiilor precolombiene, să le fi dat ocol, smerit, unor înalte siluete de ibis rose, înțelepciune egipțiacă sădită în desiș sălbatec, la depărtări sud-americane care chemau geniul lui Niemeyer, - în orice cadril de quiproquo-uri geografice darul unor asemenea revelații vădea puterea să se înscrie fără greș, suspensie sărbătorească pe cerul memoriei. Către Brazilia porneam într-adevăr - era în 2002
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
vezi un răsărit de soare e mai util decît să asculți Simfonia Pastorala». Dar entuziasmul pentru natură era, la Beethoven, indelebil asociat dimensiunii lui creatoare, - «Mă bucur ca un copil», scria el în 1810, revendicînd fericirea de a rătăci prin desișul pădurii, printre copaci, flori și stînci. Și dincolo de voioșia panteistă ce inspiră Pastorala, pînă și bătăia destinului care-l împresură în Simfonia a V-a, gîfîind de geniu dezlănțuit și de triumfală tensiune, nu alungă atingerile unei anume directe frăgezimi
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
prin care reprezentarea realului e interiorizată, într-un regim jumătate mimetic, jumătate oniric al viziunii, prin care privirea este, în fond, margine a ființei și margine a visului: „Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu./ El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvârle piatra legată cu pânză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gândului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
alcătuind producția majoră a lui Constantin Flondor din ultimii ani; și mai ales selecția, de curînd elaborată, pentru București, vertical extinsă pe spalierul a două etaje ale incintei ASE din Piața Romană. Pictor de magistrală anvergură, hărăzit a străbate lucid desișul unor multiple experiențe, de la constructivism și abstracție geometrică la o interogație contemplativă a formelor fluide, a norilor desenați pe cer ca niște vaste derive, lent plutitoare, artistul resimte acum ispita unei coalescențe neașteptate, între stări distincte de agregare. Persuasiv, pune
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
clară, de comentariu cizelat. Dar cum felurimea motivelor copleșește cititorul, stofa cercetătorului se recunoaște după ușurința cu care pune ordine în bazarul de cunoștințe, meritul său fiind cu atît mai mare cu cît poate tăia pîrtii de claritate într-un desiș de teme asfixiant de stufoase. În această privință, exegetul nu e atît un culegător de motive, cît un ordonator al lor, scopul nefiind de a îngrămădi detalii extravagante, ci de a le așeza în sertare taxonomice. În felul acesta babilonia
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
la regăsirea de sine, de la self-ul ideal la self-ul real, personajele analizate își încheie auto-investigarea într-un moment sau în altul, în funcție de forța fiecăruia de a suporta confruntarea cu ceea ce descoperă. Chiar dacă nu se aventurează prea departe în desișul necunoașterii, el a aflat deja că nu este un monolit. Mai mult, se obișnuiește să se asculte și acceptă încetul cu încetul că nu e rău să îngăduie "vocilor" pulsionale să se exprime. Ba chiar că e preferabil, deoarece forul
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
neutralizată de adjectivul ce i-l aninăm), d-sa caută a explica particularul, a desluși amănuntul, operație ce, evident, pînă la urmă trimite luminile necesare asupra ansamblului descompus și recompus astfel în mod salutar. Nu stufoasa producție îl atrage (în desișurile ei te poți lesne rătăci), ci pasajele reprezentative, astfel selectate încît să poată avea palpitul orientativ al unui ac de busolă: ,Orice poet, de la cei mai modești pînă la cei mai de seamă, poate fi comentat pe temeiul cîtorva din
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
drept un matein? După ce a înregistrat în detaliu, cu paciență benedictină, puzderie de opinii privitoare la ,spectrul ultimului Caragiale" , pe un areal vast, cu reacții fie de asociere, fie de neconvergență, ultimele producînd sunetul ciocnirii unor coarne de cerb în desișul ,selvelor" obscure evocate, d-sa poposește într-un luminiș care-i îngăduie a creiona o poziție personală. E vorba de un profil al lui Mateiu, așezat sub semnul ,finului diletant". ,Fiziologia" tipului respectiv e o variantă a celui de snob
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
sorbit toate aceste lucruri o dată cu absintul său parizian, numai că el n-a trecut peste rațiune la fel de ușor cum o făcuseră Keats sau chiar Rimbaud. În loc de așa ceva, a experimentat lumea exterioară ca pădure de (cel mai adesea indescifrabile) simboluri, un desiș înspăimântător care provoca paranoia. O parte din aceste simboluri au fost decriptate și făcute utilizabile de către contemporanii săi: Louis Daguerre, de exemplu, a găsit un mod de a reprezenta și reproduce lumea vizibilă; Louis Pasteur s-a uitat fără a
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
sfîrșit, oglinda e ochiul care privește și vede, prin care răzbate puterea visului, pe unde eul poate coborî în sine, cît mai adînc; ca în acest poem antologic: "Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu./ El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvîrle piatra legată cu pînză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gîndului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
de autenticitate și dă în paradă de lugubre și grotești: „ghemuiți sub plăpumi strînși umăr lîngă umăr/ în acest ghetou nesfîrșit al zilei și al nopții/unde din timp în timp o rază de soare/ rătăcește ca un glonț în desiș/ nici soarele nu mai poate fi găsit/ nici bătrînii nu își mai pot folosi protezele/ nici pîntecul femeilor nu mai poate fi plin/ suntem scîncetul unui bebeluș/ mîncat de șobolani în tomberon” (All the pretty little horsies). Poetica ei de
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
a arătat cu degetul, ca să nu se îndoiască nimeni că va fi rândul meu și că va trebui să-i copiez săritura. Pe urmă, în chip ciudat, a intrat între jnepenii din spate, părea că vrea să caute ceva în desiș, silueta lui s-a pierdut secunde bune, poate un minut, îl așteptam derutați, dar el nu s-a întors pe același drum, ci a apărut în vârful unei stânci ascuțite, pe care se cățărase nevăzut. Ne vorbea ca dintr-un
Bufnițele copilăriei by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4049_a_5374]
-
culce Fruntea lui bombată Între-un crac de carne Și alt crac frumos Viața să-și răstoarne Cu sufletu-n jos Unde sînt izvoare Și vin cerbi cu coarne Prinse-n pietre rare Ce-n sclipiri ne-adoarme Și-i desiș de fluturi Tînguiți și galbeni De-i treabă să-i scuturi Și duios să-i scarpeni Și-s ciuperci boțite Rîme moi în zemuri De tandre copite Făcute țărțămuri... ............. Durerea mea dulce Pădure roșcată Cine o să-și culce Fruntea lui
în dorul lelii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10615_a_11940]
-
o urmărească. Când au ajuns într-o pădure, s-au apropiat fulgerător de ea, au scos cuțitele și au amenințat că o taie dacă nu le dă banii și bunurile. Au prins victima de picior și au târât-o în desișul pădurii unde, după câteva lovituri de pumni și picioare, au supus-o la raporturi sexuale normale și anale. Apoi au deposedat-o de 305 euro, 90 000 lei, un telefon mobil și verigheta de pe deget. Înainte de a pleca, au descălțat
Agenda2005-12-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283511_a_284840]
-
-o și pe care a mărturisit-o apoi cel care a trăit-o. Și anume, un tânăr de 20 de ani, care voia să se sinucidă și care s-a dus pe marginea unei prăpăstii, după ce a trecut printr-un desiș foarte greu, foarte mare; era într-o mare deznădejde. Și spune că atunci nu voia decât să-i fie șters numele din Cartea Vieții, atât de mare era întristarea și supărarea lui. Cine era acest tânăr de 20 de ani
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
arunce în prăpastie, să facă pasul acela decisiv, când era o liniște de mormânt, a simțit o mână pe umăr și apoi o îmbrățișare: era Părintele Daniil. Cum a ajuns lângă el, fără zgomot, cum de s-a strecurat prin desiș, cum de l-a văzut acolo ascuns în râpa aia? Nimeni nu știe. Și după ce Părintele Daniil l-a îmbrățișat și l-a oprit de la acest gest, tânărul i-a devenit fiu duhovnicesc și a pătimit și el, ca ucenic
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MARTURISIRI Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Parcă-s prinsă-n colți de fiară, durerile mă-nconjoară, aș pleca, dar n-am cărare, prin desiș îmi fac intrare. Mă întind să prind liană, mâna doare ca o rană, cad învinsă și mi-e teamă, îmi curg lacrimi în năframă. Vreau să scap de neputință, mă ascund de-a mea ființă, n-am cu cine să
MARTURISIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385190_a_386519]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Se-scunde lumina prin desișuri de ceață zăpada scrâșnește sub un zâmbet livid, se strâng primăveri pe sub iriși de gheață și pașii îți sună ca o daltă-ntr-un zid. Te uiți pe sub chipu-mi urmărind o nălucă eu tac și ascult doar tăceri de
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
-n ploi atâtea lacrimi am șters iubirii din noi fără sens, curgeau peste haine-amăgiri doar toamna ne credea din priviri! zburau pe deasupra cocori umplându-și în cuiburi, ninsori, prin geruri de ram tremurau povești ce în suflet mureau. strigau în desișuri de nori furând dintre raze, doar flori, iertări ce cărări au făcut în ochi-mi răniți de trecut, și ploaia, gemând, ne spăla cu tălpi din șerpoaice de stea arzând în strânsori de venin tăcerea-mbrăcată în chin! Goi...amăgindu-ne
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]
-
lui. Poetul Își aminti cu groază că văzuse ceva asemănător la o vânătoare de mistreț, pe colinele Împădurite de pe lângă Fiesole. Tufișurile se deschiseseră În același fel, cu o clipită mai Înainte ca un exemplar enorm să se precipite afară din desiș, sfâșiind cu colții burta calului său. Un fior În scutură, la gândul acela. Din spate, gărzile se apropiau și ele, dar se mișcau prea Încet ca să ajungă la timp, Împiedicându-se În lăncile care li se Împleticeau pe culoarele Înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și tot, tot, iar ceilalți se holbau la câte feluri ies din mămică și în ce cantități. Apoi a băut apă proaspătă, rece, ca să nu înnebunească de tot, i-a luat pistolul șefului de gară și s-a furișat în desiș. În dosul storurilor trase din sufragerie - trei gemeni Ulrich își făceau bagajele, iar mama i-a împușcat pe toți trei. Károly: unul. Brigadieri: altul. Șeful de gară: încă unul. Mama: trei. În total șase. Nu-i așa? — Ba da - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și a apărut luna, ca eu să pășesc mai ușor pe cărarea din pădurea de brazi. Cineva lovește năprasnic și dă ajutor cu țârâita, mi-am spus în sinea mea. Nu voi uita niciodată pădurea aceea. De la calea ferată până în desiș, era străbătută de o cărare, iar în față, deasupra ei, se proțăpise luna. Pe acele de brad erau agățate picături pline de lumina ei, apoi, când s-au mișcat de la locul lor, unele s-au stins. Au căzut mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Deoarece nu era permis să fie împușcați, îi prindeau și apoi îi relocau în locuri nepopulate. Nu se semnalaseră atacuri, ba nici măcar nu-i văzuse nimeni dar zvonurile circulau. Se întoarse spre locul de unde venise zgomotul și lumină cu lanterna desișul pădurii. Nu-l ajuta mare lucru, lumina nereușind să străbată prea departe printre copaci. Spera totuși să vadă măcar ochii sălbătăciunii sticlind ori să-i distingă silueta întunecată. Da și, dacă o vedea, ce putea să facă? Nu mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vadă venind. În spatele său se ridica pădurea dinspre care venise. Se întoarse și încercă să privească printre copacii dintre care tocmai ieșise. Dacă cineva îl urmărea, atunci numai acolo se putea ascunde. Nu distingea mare lucru în zona întunecoasă de sub desișul coroanelor, privirea nu reușea să străbată dincolo de lizieră. Gândul îl ducea la presupunerea lui cu privire la asasinul nevăzut care îi atacase pe cei din Baia de Sus. Își dădu seama că retragerea îi este tăiată. Privi la ceas. Era deja ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]