204 matches
-
pe servietă, moțăia, răzbit de oboseală, clătinîndu-se pe scaun de somn. Deodată servieta îi alunecă pocnind pe parchet și-și revărsă conținutul de broșuri. Speriat, Gonzalv se ridică în picioare, apoi își culese hârtiile de pe jos, pe care se citea deslușit: Gonzalv Ionescu, "Memoriu de lucrări însoțit de curriculum vitae". - Ești foarte obosit, domnule Gonzalv Ionescu, ar fi binesă mergi să te odihnești, zise Erminia cu o învederată expresie de milă, în care nu intra nici o nuanță erotică. Conțescu aprobă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
executa pe întreg teritoriul insular și al apelor sale teritoriale potrivit căilor pe care i le va dicta Lumina interioară", pentru ca în "Articolul al II-lea" să-și oblige supușii virtuali "dacă gândesc, s-o facă cu glas tare și deslușit". Consiliul de administrație, "cum continua să se numească stolul de vulturi care păreau a se fi atașat de persoana lui", face parte din același univers în care e necesară instituirea unui Conservator de Măsuri și Greutăți. Simbolurile negustoriei, comerțul ca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sunteți datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste (Rom 13, 7). Între aceste îndatoriri, nu face nici o aluzie la prestarea serviciului militar. Neporuncind-o explicit, nu o exclude; necondamnând-o deslușit, neexcluzând-o, o include în cercul obligațiilor generale ale supușilor față de cei care conduc. În doctrina sa, acest punct de vedere este foarte clar: creștinul nu se poate dispensa, din proprie inițiativă, de ascultarea față de superiorii legitimi, fără a-și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în mapele personale în așteptare. Iată câteva din versurile autorului: Vis neîmplinit Iubesc poezia Dar îmi cer iertare Când exprim prin versuri Câte-o cugetare. Bucurii, durere Le transmit prin versuri, Unele mai bune, Altele - eresuri. Rima-i excelentă, Versu-i deslușit. Totuși îmi rămâne Visul neîmplinit. Vârsta a treia Celor de vârsta a treia Li s-a blegit pălăria, Li s-a-ntunecat vizorul, Nu mai tremură fiorul, Căci s-a terminat umorul Și s-a șubrezit piciorul. Vorbesc tare, merg
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
autobuzul acela hârbuit, ce ducea doar vreo câțiva călători cu bagajele și necazurile lor, căută să-și formeze în minte o imagine al omului din vârful dealului, dar nu izbutea. Vedea doar un cap ce nu căpăta forma unui chip deslușit, care se clătina dintr-o parte în alta în semn de negație, o negație întărită de greutatea aceea pe care o pun țăranii atunci când iau o hotărâre nestrămutată. Se imagina apoi pe sine, ce îi va vorbi, cum îl va
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ci a fost aruncat în ieslea goală? O, sărăcie, izvor de bogăție! O bogăție nemăsurată, ce ai chip de sărăcie! În iesle stă, și zguduie lumea! În scutece se înfășoară, și va sfărâma legăturile păcatului. Încă n-a rostit cuvânt deslușit, și a și-nvățat pe magi, i-a și-ntors la credință. Ce să spun, ce să grăiesc? Iată pruncul este înfășat în scutece și stă în iesle. De față-i și Maria, Fecioară și Mamă. De față-i și Iosif
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
bine nu întinerește sufletul și nu-l face așa de luminat ca nădejdea cea bună a acelor viitoare bunătăți”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 124) „Cele nevăzute de dincolo sunt mai deslușite ca cele de aici, dacă avem ochii credinței: că deși nu le-am văzut, Cel ce le-a făgăduit este Dumnezeu. Când Dumnezeu făgăduiește, nici o schimbare nu se atinge de făgăduințe, așa încât ele mai vârtos dăinuie și stau neclintite în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
uscat copiile, Faulques a stat multă vreme cu ochii pe ele, conștient că se apropiase din plin de enigmă și de formularea ei fizică. Primele două erau imperfecte, cu o ușoară problemă de focalizare; dar a treia era limpede și deslușită. Fata era tânără și transparent frumoasă, În ciuda cicatricei care Îi marca orizontal bărbia și buzele crăpate - aidoma fisurilor ivite acum pe frescă - de boală și sete. Totul, cicatricea, crăpăturile de pe buze, degetele fine și osoase ale mâinii de lângă față, liniile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
substanță Întinsă, sau chiar de către un nou corp, deoarece nu e posibil să concepem că se poate adăuga mărime sau Întindere unui lucru printr-un alt mijloc decât adăugându-i ceva mare și Întins, cum se va arăta Încă mai deslușit prin ceea ce va urma. §8. Mărimea nu diferă de ceea ce este mare, nici numărul de lucruri numărate, decât În gândirea noastră Motivul e că mărimea nu diferă de ceea ce este mare, nici numărul de ceea ce este numărat, decât În gândirea
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nu urmează cu strictețe un manuscris anume, putem spune că avem de-a face cu un text eclectic. Bibliștii au demonstrat că, deși se bazează în principal pe un manuscris spaniol, textul se abate adeseori de la el, putând fi ușor deslușite influențe ale unor texte Ben Naftali și ale versiunilor Ma’arbae (apusene) și Madinhae (răsăritene). Alte Biblii rabinice apărute la Veneția în 1546-1548, 1568 și 1617-1619 prezintă tot textul Bibliei îngrijite de către Ben Chayyim. Edițiile poliglote pregătite la Anvers (1569-1572
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a sporit misterul și a încercat să scoată la lumină aspecte neelucidate până în prezent. Cu alte cuvinte, vreau să evidențiez dubla inovație a proiectului: tratarea unei probleme rămase încă necunoscută, printr-o metodă care, la fel, nu este pe deplin deslușită (mă refer la abordarea transdisciplinară). Totuși, din două mistere s-a născut un adevăr: acela al unei experiențe plăcute a muncii în echipă, al sârguinței și al dorinței de a descoperi ceva nou. A fost o activitate interesantă și plină
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
este, daca nu considerăm decât corpul, nicio diferență de principiu între mașinile fabricate de oameni și corpurile vii create de Dumnezeu. Nu este decât o diferență de perfecționare și de complexitate."102 Prin urmare, sintagma "cimitir de mașini" poate fi deslușita că "cimitir al oamenilor", ca loc al visului și al morții în care omul se confundă cu mașina. În concluzie, atât cafeaua cât și eau-de-vie sunt compatibile simbolic cu spațiul dual al cimitirului de mașini, un purgatoriu al sufletelor pendulând
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ce călătoresc pre căi rătăcite și neumblate și nu se pot nicidecum dăzvoalbe să se îndireptêze", cei care înțeleg, nu numai că "umblă în lumină", dar au acces și la un exercițiu de cunoaștere presupunând recuperarea reperelor "căii știute și deslușite" de predecesorii a căror experiență de căutare a transformat spațiul cărții în "loc neted și călduros", marcat de confortul și sentimentul de securitate indus de ideea familiarității cu o tradiție implicită asumată și asimilată. Efortul hermeneutic văzut ca "întinsă înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
farmecul său masculin. Scriitorul notează cu minuțiozitate reacția ei pe care orice femeie ar fi avut-o: Ana rămase privind ca un copil uimit la calărețul ce stetea ca un stâlp de piatră înaintea ei. Și printr-o completare mai deslușită: îl privea oarecum pierdută și speriată de bărbația înfățișării lui. Dar intuiția ei feminină sesizează și ceea ce se ascunde dincolo. O spune oarecum nesigură. Oamenii nu asociază niciodată frumusețea cu răul. Dimpotrivă. Cine e frumos ca aspect exterior are toate
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a fugări nemișcarea apei. Și n-am apucat să arunc în baltă cu prima lansetă, când am auzit pe moș Bâcu șuierând așa, ușor, mai mult printre dinți. Se auzea vag, ca un zvon de poveste, niște găgăituri, apoi din ce în ce mai deslușit, iar moșul era numai urechi. Napucase să-și monteze sculele de pescuit când, pe cărarea pe care venisem apăru... un boboc de gâscă. Cred că venise pe lume în anul acela, căci nu-i crescuse decât ceva pene pe aripi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
șofer întorcându-se, cu același pas sprinten. Numai ochii îi râd deasupra vălurilor sub care și el și-a ascuns fața. Îi vestește că sunt gata de plecare. Închise ușa, vântul amuți, și ploaia de nisip se auzi și mai deslușit izbind în geamuri. Motorul tuși, apoi se opri de-a binelea. Îndelung solicitat de demaror, porni în cele din urmă și șoferul îl făcu să urle, accelerând. Icnind puternic, mașina se urni din loc. Din mulțimea zdrențăroasă și nemișcată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și-ar fi picurat ultimele lumini. Aerul dens mirosea a fum și a apă. Se auzea vuietul foarte apropiat al pădurii uriașe și încremenite. Și dintr-o dată se înălțară în depărtare bătăi de tobă și cântece. La început surde, apoi deslușite, se apropiară din ce în ce mai mult, apoi amuțiră. Puțin după aceea se ivi o procesiune de tinere negreseâmbrăcate în rochii albe de mătase ieftină, cu talia foarte joasă. În urma lor mergea un negru foarte înalt, strâns într-o tunică roșie, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Poate că altceva urmăresc ei..." Auta își veni în fire. Căzu în genunchi și își lipi fruntea de pământ. Ridicând ochii spre ființa străină de alături, care-l privea acum cu multă luare aminte și parcă și cu mirare, spuse deslușit: - Eu sunt Auta, robul Marelui Preot din Atlantida. Ființa nu părea că auzise. Stătea nemișcată și doar privea. Auta i s-a închinat ca unui zeu. Credința lui că zeii nu sunt decât născociri ale oamenilor înspăimîntați de ceea ce nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în jurul munților unde trebuia să fie podișul. Auta încercui lanțul răsăritean. Cel care adusese placa o luă cu el, o băgă într-o cutie de mărit, și după un alt răstimp îi aduse pământeanului altă placă. Auta văzu uimit munții deslușiți și recunoscu o netezime verzuie care era podișul. Făcu un semn pe podiș, și același străin luă placa din urmă și se duse să socotească locul unde și felul cum trebuia să coboare. Auta nu-l mai urmări. Știa de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
jos e ceva, În grădină... 000000000000000000te uiți În jos la ce e pe pământ și apoi te răsucești și treci Încă o dată prin gard, mergând spre cartierul muncitoresc de lângă fermă. Ei urlă după tine dar tu nu poți auzi nimic deslușit. Te oprești și te uiți la copacii roz Înfloriți, la cei pe care ți-i arăta mereu Rhona. Îi plăcea la nebunie parfumul lor. Apoi Brian Meldrum Îți blochează calea: Robertson, io vorbesc cu tine n pizda mătii! Tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
stînjen, și de la stinghie să derive calități la fel tulburătoare ca stînjeneala și stinghereala?) Într-o strofă de demult, pe care n-o mai găsesc acum nici În minte, nici prin hîrtii, notam așezarea plină de un tîlc greu de deslușit a irișilor (alt nume al stînjeneilor) „la un stînjen de cruda otavă”. Stînjenelul are pentru mine de multă vreme o aură simbolică nedezghiocată complet și l-am privit mereu cu o anume uimire dornică să-i afle taina. Poate că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
activități cu copiii folosind sectoarele/ariile/zonele din sala de clasă este o schimbare importantă, utilă pentru copii, dar se lucrează mult pe arii de stimulare și nu se realizează o pregătire eficientă pentru școală; programa preșcolară este adesea eronat deslușită și aplicată (deși există un Ghid de aplicare al programei preșcolare); multe dintre activitățile cu preșcolarii sunt preponderent statice și se desfășoară în interiorul spațiului de învățare, când ar trebui asigurat un echilibru între activitățile statice și cele dinamice; activitatea opțională
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
în alte împrejurări, să se vadă că îi era mai aproape de suflet decât o captivă oarecare. Planurile matrimoniale ale lui Patrocles nu puteau fi o simplă inițiativă a lui sau un fel mincinos de a alina o durere. Ahile spune deslușit: „Numai Atrizii, care au venit s-o ia pe Elena înapoi, își iubesc soțiile? Orice om vrednic de numele acesta își iubește și își apără soția. Briseis nu era decât o biată captivă și totuși o iubeam din adâncul inimii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la această analiză, și doar ele, operele cu adevărat mari, rezistă, lăsându-se apoi citite, ascultate ori privite cu o mai deplină pătrundere și cu o plăcere mai bogată, ca ori de câte ori marele joc evanescent dintre aparențe și esențe este întrucâtva deslușit. Ceea ce este de rang mai mic, oricâte merite ar avea, odată demontat, rămâne așa. Poți însă demonta oricât o închipuire din sferele de sus, efortul analitic îi este prielnic operei, iar ea îl transcende, realcătuindu-se din ea însăși și din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în alte împrejurări, să se vadă că îi era mai aproape de suflet decât o captivă oarecare. Planurile matrimoniale ale lui Patrocles nu puteau fi o simplă inițiativă a lui sau un fel mincinos de a alina o durere. Ahile spune deslușit: „Numai Atrizii, care au venit s-o ia pe Elena înapoi, își iubesc soțiile? Orice om vrednic de numele acesta își iubește și își apără soția. Briseis nu era decât o biată captivă și totuși o iubeam din adâncul inimii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]