17,663 matches
-
Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face gol între cuvinte/ și mașina de scris/ gîndește o execuție elegantă/ Ca să fiu sincer/ urc scările eșafodului/ nelipsit de garoafa mea roșie/ garoafa de care niciodată nu mă despart/ și care poate ține loc/ și de scuze/ și zic:/ Bună seara, Doamnă Moarte/ îmi permit să vă prezint/ acest obiect de inventar/ - o corabie, o simplă corabie/ ce picotește/ cu ancora proptită în eternitate// Din părți egale adie indiferența
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
la umbra liniștită a pomului, și pulpa elastică, răcoroasă și curată a mărului plesnea între dinții lor. Pe urmă, bărbatul a spus: Să mergem. S-au ridicat și au pornit mai departe. Ajunși la capătul câmpului, lângă gardul care-l despărțea de alt câmp, femeia a exclamat: Ar fi trebuit să culegem câteva mere ca să le luăm cu noi. Nu știm unde suntem, nici cât vom avea de mers până să mai găsim ceva de mâncat. Așa e, a răspuns bărbatul
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca fiecare frunză-n parte/ noi singuri însă vestitorii,/ prin care spiritu-și desparte/ vasele vii de cele moarte,/ cântăm luminile erorii". Gheorghe Pituț, Când îngerii adorm pe crengi, Sonete, Editura Decebal, 2003
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
Și pus în situația aceea/ De a se urina în iarbă/ Era indiferent ca rîul/ Prin care treci desculț în grabă" ( Un coridor). La persoana întîi, poeta practică o dedublare, un "joc dual" spre a o cita, transferîndu-se în lucruri, despărțindu-se de sine, lăsîndu-și în urmă făptura precum un lest delicat: "Mă întîlneam cu fluviul pe mal / Două trupuri străine și plînse/ Parcă de altcineva/ Care și ne șoptise/ Jocul dual: de a ne bea" ( Fluviul Athanor). Ca și: " Intram
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
unei raderi sunt citatele, să nu ne întindem prea mult cu comentariile: "lasă bre, luno / piramida aia a ta aici, pe / eterno secunda mea, perforează-ți călcâiul / ahilian într-al nostru amorurum hream; / tic-tac, tic-tac, împarți întregul femeia-eu / tic-tac, tic-tac, desparți întregu-n femeie - / bărbat" ( libertatea materiei de a se juca), "și-mi vine să plâng dar mă trezește râsul, cu / masca-i de cretin zăpăcit, căzut ca o muscă / în farfuria de spaghetti a papei, căci / ea, floarea ofilită, trecut, fost
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
depăși formula, mulțumindu-se în final doar cu grupul fidel al fanilor!? Odată cu Percheziționarea îngerilor (Crater, 1998), un alt volum cu conținut remixat, critica a vorbit despre o cotitură, un nou program și despre despărțirea de Cărtărescu. Or, Coșovei se despărțea cu fiecare volum, și nu neapărat de Cărtărescu, dar de poezia care-l făcuse celebru, fără ca această schimbare să fie și benefică. Viziunile existențiale dramatice, angoasante, aproape traumatice, scriitura confesiv-agonică, de ruptură, lexicul sărac, toate acestea, să-mi fie cu
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
care-l făcuse celebru, fără ca această schimbare să fie și benefică. Viziunile existențiale dramatice, angoasante, aproape traumatice, scriitura confesiv-agonică, de ruptură, lexicul sărac, toate acestea, să-mi fie cu iertare, nu erau pentru el. Schimbând aproape radical registrul, Coșovei se despărțea, de fapt, de Coșovei, înfruntând riscul de a o lua de la capăt și de a sfârși într-o fundătură. Cel mai recent volum al său, Vânătoarea pe capete, este, din păcate, pe deplin relevant pentru traseul poetic neinspirat al autorului
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
tren. Trag o înjurătură zdravănă, căci am rămas singur pe un peron care s-a golit dintr-o dată, și atunci mă trezesc. Uneori, când lucrăm împreună și ocupăm camere alăturate, Jean-Claude Carrière mă aude țpând prin peretele subțre care ne desparte. Nici măcar nu tresare, și-și spune: "e iarăși trenul care a plecat." Și, într-adevăr, a doua zi încă îmi mai amintesc de trenul acela care, încă o dată, a dispărut în plină noapte, lăsându-mă singur și fără bagaje. În
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
întrucât eu, fiind un sceptic, făceam, pe atunci, o diferență netă între viața de zi cu zi și cultură. Admițând relația de cauzalitate dintre ele, susțineam că interdependența lor încetează la un moment dat. Care era momentul acela? Aici ne despărțeam. Aici începea, de obicei, de-o parte și de alta, bombardamentul patetic de citate. Astăzi, dacă îl recitesc pe Duțu, hotărându-mă să scriu despre el, o fac din remușcare. Acum cred că existența și cultura trebuie cu adevărat să
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
și pe această cale, celor care m-au auzit cîntînd în acel context, așa cum am făcut-o și la TVR în direct, la o oră de maximă audiență, față în față cu profitorul politic Adrian Păunescu, de care m-am despărțit public, în termeni foarte clari și energici. Sînt dispus, în continuare, să fac penitență publică la solicitarea oricui (gest pe care Cronicarul R.L. nu l-a făcut încă, deși ar cam fi cazul)..." Stați liniștit, dle I.Z., nu vă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
să-i reunească, - părinții dispărând. Lipsa, absența celor 21 de ani dintre gemeni, reuniți, în fine, capătă o intensitate specială, fiind și mai reală decât viața, pe care, ca gemeni, ar fi trăit-o împreună, dacă nu ar fi fost despărțiți. Pe unul îl cheamă Ion, iar pe celălalt, oficial, trăind în Ungaria, Janos, deși maică-sa adoptivă, în viață încă, româncă ortodoxă vajnică, îi zice tot Ion, pe românește. Reuniți la Arad, D. sora mai mare, le va spune Ion
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
Încovoaie grumazii, răpunând și cele din urmă nădejdi. Întovărășeam un prieten, În altădată liniștitul cartier al Tătărașilor, turburat acum de chiotele răgușite ale ostașilor Împărătești. Pășeam abătuți prin zăpada moale și fără să schimbăm o vorbă ne am strâns mâna, despărțindu-ne În poartă. Purtam Încă uniforma regimentului 24 artilerie și pe cât Îmi era cu putință ocoleam străzile principale, pentru a nu fi silit să salut ofițerii nemți. Fulgi mari cădeau molcom pe acoperișurile joase. Cotind pe-o ulicioară pustie, zăresc
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
moment dat, doamna Moisil a luat-o pe Lena lângă dânsa ca să stea de vorbă; eu, fiind singură, am asistat la conversația lor din care am aflat că fiul ei - Grigri (care era și el singur în seara aceea) se desparte de nevastă având o căsnicie nereușită. Se pare că mai existaseră tentative de a pune capăt acestui mariaj, dar de data asta era o hotărâre definitivă. După petrecerea la sfârșitul căreia Grigri ne-a condus până acasă la Lena, eu
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
în La început a fost sfîrșitul, ea e o comunistă repudiată care-ncearcă să fugă din regimul dictaturii proletare; i s-a luat dreptul de semnătură și e subiect de critici partinice în editorialele revistelor culturale, dar nu se poate despărți de credințele tinereții. În lipsa autoironiei tăioase a lui Radu Cosașu, Sorana Gurian se ascunde în spatele observației jurnalistice și al bancurilor cu Ana Pauker. Totuși, cine e Sorana Gurian, "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" ( E. Lovinescu), convertită la catolicism de
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
Jo, nevoit să accepte divorțul și traiul într-un ménage à trois cu falsul soț al propriei neveste, în speranța disperată de a o convinge să rămînă). Nicăieri însă o luptă ori o dramă a celei care alege să se despartă de sistemul la a cărui construcție contribuise; răzbat într-adevăr urme, însă urme ale unei alte iubiri ( cu un general sovietic), lăsînd să pară căsătoria cu Jo mai curînd un compromis, nu ale unei rupturi de conștiință. Sorana Gurian se
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
renunțe la tot. Mereu privisem la acest interval între viață și călătorie cu o dorință mută de a mă refugia acolo într-o zi, încercînd singurul cec în alb ce se poate cîștiga în acțiunile grandioase. În amurgurile ce se despărțeau trist de cîmp, locul de unde îmi era cel mai greu să mă desprind rămînea sălașul verde al sărmanilor înțelepți. N-avea rost să merg mai departe și să întîlnesc aceeași viață, doar că mai bine supravegheată de oameni ai locului
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
vagi din care nu poți înțelege altceva decît că pentru executivul autohton corupția nu e o problemă presantă. Așa cum, de fapt, îmi îngădui să adaug, n-a fost niciodată, din 2000 încoace. Partidul de guvernămînt nu se îndură să se despartă nici măcar de baronii săi locali. Atunci cînd PSD-ul mai lasă în voia legii pe cîte un primar mai răsărit, televiziunile de serviciu prezintă aceste excepții ca pe jertfele ultime pe altarul anticorupției, în timp ce toată lumea știe că firele duc mult
Corupția după Guest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13997_a_15322]
-
înainte de sfîrșit, avusese puterea de a mai rosti un citat din Plotin, cum dintr-un tînăr libertin trăind în concubinaj cu o femeie căreia îi făcuse un copil și de care nu i-ar fi trecut prin minte să se despartă sub rigoarea celibatului preoțesc, un tînăr astmatic și suferind, avînd o voce slabă al cărei timbru șters îi crease necazuri în meseria de profesor de retorică la Milano (pe atunci Mediolanum), un tînăr născut în Africa romană (orașul de baștină
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
Simona Vasilache Din tot ce facem, cititul e, probabil, ocupația cea mai puțin sezonieră. Așa că nici o dungă nu desparte lecturile din la rentrée de taifasurile iernii sau de tărăgănatele zăbave ale verii, trecute cu o carte în mîini. Toată împărțirea pe care-am putea-o face se reduce, atunci, la a spune că sînt cărți pentru care îți trebuie
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
anunță adesea un fals arbore: acer pseudoplatanus, robinia pseudoaccacia. Sînt multe secvențe luate dintr-un "legendar familial", din "folclorul" personal, dar și altele privind generația anilor '50-'60, activitatea în mișcarea comunistă, din care autorul făcea parte pentru a se despărți apoi definitiv de ea, în 1957. Amintirile cele mai persistente din această epocă sunt reuniunile militanților ca niște "slujbe profane", impresia generală e "cenușie și disciplinată", limba e de "beton", iar din această vreme autorul păstrează o oroare sacră față de
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
ascunse. Scena, aproape goală. Cîteva elemente, simple, de recuzită, cutii de carton, scaun, masă, un cuier cu o haină. Doi actori negri vorbesc, simplu, din nou acest cuvînt, despre absurd și viață, despre ce ne apropie și ce anume ne desparte. Doi actori, dintre care unul este un dj descoperit de Brook, ne reamintesc, ca intermediari ai discursului lui Brook, ca teatru înseamnă plăcere, pură, dăruire, suspendarea ființei actorului în momentul jocului. Nimic ostentativ, nimic spectaculos, totul este conținut în text
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
cam întîmplă cu ce face Purcărete, povestea sentimentală a celor doi cloșari, fabulosul poveștii lui Didi și Gogo, fabulosul prieteniei dintre Flonda și Chiriac. Cu tot ce i-a unit și cu tot ce i-a făcut să nu se despartă, de fapt, niciodată. Luna. Împăratul Romanilor. Telefonul din 12 iulie. Zîmbetul lui. Teatrul "Radu Stanca", pe care l-a iubit ca un nebun, ca un nebun, ca un nebun frumos și nobil, cu rasă, cu uitătură de prinț rus, alb
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
destinului muzicii contemporane. S-a făcut că ne-am luat cu vorba și am uitat să-l întreb dacă și-ar mai dori să se întoarcă la Tescani, acolo unde inițial intențioase să-și doarmă somnul de veci. Ne-am despărțit, nu înainte de a îndepărta promoroaca de pe lespedea-i rece, modestă (poate prea modestă), mulțumindu-i pentru mărinimia sa grație căreia m-am simțit, fie și doar pentru câteva minute, deasupra a tot ce se întâmplă în mod obișnuit. Rău sau
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
nostru, problema mărturisirii dreptei credințe este una de actualitate. Sunt unii care se depărtează de la izvorul curat al Ortodoxiei și îmbrățișează diverse ideologii, pseudo-credințe, alții sunt prinși în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alții cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu și se lasă biruiți de acestea încă de la primul atac demonic. De aceea, pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și continuă să exercite o influență binefăcătoare și astăzi, pentru noi toți
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
atunci mânia lui n-a mai cunoscut margini”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XVIII-a, V, în PSB, vol. 17, p. 530) „Pentru ce ne ispitești, au zis ei, o, dușmanule al lui Dumnezeu, să ne desparți de Dumnezeu Cel viu și să slujim demonilor pierzători, oferindu-ne bunurile tale? Ne dai oare atât de mult cât încerci să ne iei? Urâm darurile tale, prilej de pierzanie; nu primim o cinste care este mama necinstei! Ne dai
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]