160 matches
-
fi o informație prețioasă pentru noi. Se mai poate descifra ceva pe foaie? - Nu. Și oricum nu vreau încă să o despăturesc. E prea udă. - Bine. Trimite-o la laboratorul de analiză a documentelor. Chiar dacă nu vor putea să o despăturească, măcar ei pot să vizualizeze titlurile cu infraroșu. Cooper aranjă imediat să fie dusă de un mesager la laboratorul de criminalistică al NYPD, situat în Queens. Îl sună apoi pe șeful departamentului de analiză a documentelor și dispuse ca rezultatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fantastic, exclamă Sylvia. Mai luă o Înghițitură de vin și a Început să desfacă o punguță de plastic. Conținea niște mănuși de cauciuc, o mască de chirurg și o foarfecă de tăiat hainele pacientului. —Trebuie să testăm, mai zise ea, despăturind foaia cu instrucțiuni și aruncând o privire pe ele. Hai, Phil, prefă-te că faci infarct. Nigel făcu observația că sigur e periculos să supui la șocuri electrice o inimă sănătoasă. — Ai dreptate, aprobă mătușa Sylvia, pe moment Învinsă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
adresă. Dl Peter van Pels stătea scris deasupra numărului de la cutia poștală. Un șir de nume, ca o mică armată legală, acoperea colțul din stânga sus al plicului. L-am deschis. Înăuntru era o singură pagină, de aceeași culoare crem. Am despăturit-o. Din nou, numele meu era așezat deasupra cifrelor. Ochii îmi alunecau pe pagină. Autorul, care îl reprezenta pe domnul Otto Frank, voia să mă informeze că listele oficiale ale Crucii Roșii nu conțineau nici un Peter van Pels la supraviețuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
le răsfoi din când În când, pentru a vedea dacă, luând-o prin surprindere, nu putea convinge lucrarea să Îi dezvăluie taina uimitoarei sale popularități. Vârâte În coperta primului volum, stăteau câteva file detașate, pe care le scoase și le despături: vreo două pagini din Harper’s Weekly, din 14 aprilie 1894, conținând articolul lui despre Trilby, la vremea aceea În curs de publicare În foileton În revista lunară Harper’s, și o scrisoare de la Du Maurier, În care Îi mulțumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zise Helen, și rîseră, pentru că nu era altceva decît Da! Nu avem banane. Părăsiră aleea și găsiră un loc care le plăcu, pe jumătate Însorit, pe jumătate umbrit. Pămîntul era tare și iarba foarte galbenă. Helen puse sacoșa jos și despături bucata de creton; o aranjară, Își scoaseră pantofii, apoi așezară mîncarea. Berea era Încă rece, de la frigider, iar sticlele alunecau delicios În mîna Încălzită a lui Helen. Dar se Întoarse la scaoșă și, după ce căută o clipă, ridică privirea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
observă la glezna dreaptă că i se dusese un fir la ciorap. Asta îi aduse aminte deodată de petrecerea Georgianei, de olimpiadă și de foaia albăstrie pe care o ascunsese în geanta mare din piele cafenie. Des chise geanta și despături cu înfrigurare diploma de amintirea căreia mintea ei refuzase ani de-a rândul să se anine. Diploma aceea, pe care o mână străină caligrafiase un nume care era și nu era al ei, Carla Marin, o trase cu forța printr-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înainte să înceapă. Portarii nu mă recunoșteau. Mă legitimam cu-o relicvă antică, un dreptunghi de carton îmbrăcat în material textil. Dreptunghiul se plia la mijloc, niciodată perfect: marginile depășeau, colțurile cădeau într-o parte. Relicva arăta ciudat. Dacă o despătureai și-o țineai cu dosul în sus, puteai crede că e, după caz, o bucată de cravată sau de cămașă apretată. Pe interior, cravata avea lipite două bucăți de hârtie albă. Pe stânga, se bălăcea poza mea alb-negru, apoasă, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne mutam în alt magazin, cu pantofi italienești și prețuri extraterestre. Aici lucrurile stăteau și mai rău, perechile sclipeau ca niște bijuterii nobile și delicate, nu mai puteai să invoci argumentul prostului-gust. Vânzătoarele extrăgeau balerinii din cutiile îmbrăcate în catifea, despătureau fără zgomot hârtia cerată, eliberând talpa interioară de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca la o licitație. Maria își ridica premiul, senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ne-am ridicat de la masă și ne-am dus să ne pregătim, fiecare cu treburile lui. Mihnea a plecat primul din cameră, să se schimbe din nou. Apoi a venit rândul Mariei. Și-a strâns hainele de pe scaun, le-a despăturit cu grijă, cum făcea și-acasă și s-a uitat insistent la noi. Aștepta să terminăm. Tânărul Lupu a verificat umbrela, apoi și-a extras pantofii de sub pat și s-a grăbit să-i lustruiască. Folosea o perie specială, mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Apoi tramvaiul s-a oprit sub balcon, între cele două clădiri apropiate. Trotuarul era minuscul, cât o alee din spatele blocului: n-aveai spațiu decât să te strecori între vagoane și zid. S-au deschis toate ușile, scărița ajutătoare s-a despăturit ca la autobuzul cu grași și vocea robotică ne-a invitat pe toți să coborâm. Deși rămăsesem singurul călător, am ascultat-o, cuminte și civilizat. Mi-am luat elan și, sărind cu toată forța și ura pe scăriță, am aterizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin trei linii drepte, În felul următor: 22.GREUTĂȚILE POTRIVITE Greutățile trebuie să aibă 1,3, 9 și 27 kilograme. 23. ȘMECHERUL PĂCĂLIT Am ales acest bilet! - a spus tînărul luând una dintre hîrtii și rupînd-o imediat, fără s-o despăturească. Celălalt a fost silit să desfacă hîrtia pe care scria, firește, „necâștigător". Sigur, a trebuit să Înghită păcăleala, fiindcă altfel ar fi recunoscut că a Încercat să trișeze. 24. OGARUL ȘI VULPEA Ogarul va ajunge vulpea după 72 de sărituri
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
liderului liberal, fără a mai adăuga și el câteva cuvinte adânc simțite, cum se petrece în astfel de situații. Precum a făcut inubliabilul Chivu Stoica, atunci când și-a pus ochelarii pe nas, a scos din buzunarul hainei o hârtie, a despăturit-o și a citit solemn: „Declar deschis mitingul de doliu...“, și apoi a vârât hârtia înapoi în buzunar. La moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Festivalul Enescu deja debutase de câțiva ani și noi chiar eram foarte tineri pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
o să se liniștească iar, o să adoarmă din nou, așa cum a mai adormit. Scutură din cap, mușcându-și batista cu dinții. — Lizzie, am să-ți scriu. Lacrimile i se opriseră brusc. Își vârî în poșetă batista și oglinda spartă și își despături eșarfa. — Nu-mi scrie, Charles, e mai bine. E caraghios, data trecută am crezut că e sfârșitul, și n-a fost; sfârșitul e acum. Te rog, dacă vrei să fii bun cu mine, nu-mi scrie. Nu vreau... nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
soi de spaimă exaltată la gândul că era posibil să fi întârziat prea mult. M-a năpădit o reală panică. Dinții au început să-mi clănțăne, degetele tremurătoare și stângace au început să rupă plicul, să smulgă scrisoarea, s-o despăturească. După care a trebuit să alerg la fereastră, ca să am mai multă lumină. „Dragă Charles, Am fi foarte bucuroși să vii să iei ceaiul cu noi. Te așteptăm vineri după-masă la ora patru, doar dacă între timp nu ne-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
după “înec“, scrisesem lucrul acela extrem de important, pe care nu trebuia cu nici un preț să-l uit. Chiar acum, când țineam hârtia în mână, nu izbuteam să-mi amintesc ce scrisesem, deși presupuneam că era ceva în legătură cu monstrul marin. Am despăturit foaia și am citit următoarele: „Trebuie să notez repede acest lucru în chip de dovadă, pentru că memoria începe să mă lase chiar în timp ce scriu. James m-a salvat. A pătruns, nu știu cum, direct în apă. M-a apucat cu mâinile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în mândria ei de artist, Nel se execută. Fetele se împăcară, dar Lillișu refuză să se întoarcă în sufragerie înainte de plecarea locotenentului. Un domn de o anume vârstă se întoarce acasă cu metroul. Foarte mulțumit că găsise loc pe scaun, despăturește ziarul. O bandă de tineri năvălește în vagon și buf! trosc! încep să țipe, să cânte, să facă pe clovnii, în fine, tot de ce sunt ei în stare ca să-i deranjeze pe oamenii cumsecade care citesc "Le Monde", mai ales
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unei mese ocupate de fetițele din cursul elementar, pe care avea misiunea să le supravegheze. Nu trebuiau să soarbă supa, să-și pună coatele pe masă, să vorbească în timp ce mâncau. Vorbeau totuși. Gabriela își trase scaunul, se așeză și își despături șervetul. În jurul mesei domnea un fel de așteptare. Și-a ridicat capul. Fetițele se uitau la ea cu o expresie bucuroasă: între ele, numeroase locuri goale. Le-a permis să se regrupeze, ceea ce făcură sărind repede, și în pofida bunelor manierl
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ochiul zeflemitor și se corectă: "În fine, originalul din momentul respectiv, care nu e el însuși decât o copie." După un sfert de oră, fata se va întoarce să aducă acul: își găsise trusa de cusut. Doamna Dunin, circumspectă, va despături hârtiuța. Îndărătul pince-nez-ului, ochii ei mari, cenușii surâdeau: era acolo chiar acul ei de la Paris! Și se va duce să pună cu grijă noul fals în cutia cu fundă. Asta-i tot! O rafală de vânt, încărcată de praf și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Engels, Lenin și Stalin. Ni se spunea și ni se repeta la lecții, citeam în cărțile de școală și în alte cărți că aceștia sunt cei patru mari dascăli ai omenirii. Urmând învățăturile lor, omenirea va atinge fericirea. Neghină a despăturit tablourile și întinzându-le pe patru bănci a făcut următoarea remarcă: barbă albă (Marx), barbă neagră (Engels), barbă cioc (Lenin), barbă deloc (Stalin). Ne-am amuzat, am împăturit tablourile și le-am pus la loc. Nu mai țin minte exact
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
de o jumătate de oră personalitatea. Horvath își manifesta personalitatea tăind roșiile în felii perfect egale, aliniind măslinele, socotind în gând câte înghițituri trebuia să ia din pâine, ca să nu rămână chiftelele fără pâine și nici pâinea fără chiftele, apoi despăturea șervețelul de hârtie pe latura lungă a tăviței de plastic păstrând îndoitura din mijloc paralelă cu marginea de jos a planșetei, în vreme ce aiuritul de Pațulea se urca pe birou cu fundul și, de-acolo, ca și cum sindicatul îl delegase să supravegheze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fereastră se aprinse lumina. Înainte de a muri, vroia să fie sigur că ea este lângă el și o strigase pe nume. Îi înmână o scrisoare și odată cu ea îi ceru iertare. A doua zi se adunase foarte multă lume. Carlina despături scrisoarea și citi: „Dacă ești așa de bună te rog să ai grijă să mă înmormântezi acolo unde m-am născut. Te rog să mă ierți pentru lipsa mea de politețe față de tine în anumite momente. S-a datorat suferințelor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
autobuzului de ventilatorul motorului, parcă mă mai dezmorțește. Caut abonamentul, îl dau la perforat, apoi îmi scot mănușile și le bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Acolo dau peste o hîrtie împăturită, pe care o scot și-o despăturesc încet, doar cu o singură mînă. Un fior de bucurie, ca satisfacția ce ți-o dă lucrul bine isprăvit, simt că mă cuprinde privind hîrtia ce-am despăturit-o. E schița unei biblioteci fixată pe perete, cu un birou mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Acolo dau peste o hîrtie împăturită, pe care o scot și-o despăturesc încet, doar cu o singură mînă. Un fior de bucurie, ca satisfacția ce ți-o dă lucrul bine isprăvit, simt că mă cuprinde privind hîrtia ce-am despăturit-o. E schița unei biblioteci fixată pe perete, cu un birou mare jos, la mijloc, comandate de mine la fabrica de mobilă, care vor îmbrăca un perete întreg al garsonierei de la blocul-turn, de lîngă parc, unde mă voi muta săptămîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că mâncarea din avion nu mi-a picat bine deloc. — Ei, trebuie să-ți aduni puterile! spune mami și mă strânge ușor de braț. Așa. Fii atentă, am ceva pentru tine, scumpa mea! Îmi întinde o hârtie. Ce părere ai? Despăturesc hârtia și mă holbez la ea ca la mașini străine. E schița unei case. A unei case cu patru dormitoare, în Oxshott, ca să fiu mai exactă. — E drăguță, nu? Mama strălucește de încântare. Și ce frumos sunt desenate toate detaliile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mică, cu mijloace atât de modeste -, să înfăptuiască lucruri atât de mărețe, aproape peste fire? E un miracol!" Monseniorul Dlugosz, episcopul Cracoviei, te are în mare admirație. A scris prea frumoase cuvinte despre "Ștefan cel Mare". Citanie Ioane! și Stanciu despăturește o hârtie și i-o întinde lui Tăutu. Tăutu își drege glasul și începe, solemn, emoționant: "O, bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm, întru nimic mai prejos eroilor antici pe care îi slăvim!" O, Pater! Mă copleșești, glăsuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]