166 matches
-
încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în ureche-mi bate: Că sâmburele lumii e-eterna răutate!! {EminescuOpIV 302} Cîntați-o dar, popoară! În glasu-adînc al stranei Voiu mesteca legenda cea vechie a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară"... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, 150Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o ramură de fag - Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei... pe-nmiirea a undelor senină. Se pare cum că este al mării Dumnezeu, Blând îngînat de lebezi în mândrul visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată de vânt e răscolită... S-aude glasul CĂLUGĂRULUI (basso) Răsai din a ta noapte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sofisme în care mintea noastră însăși nu crede. Este viața care vrea să ne facă să credem că ea are totuși o valoare, chiar dacă în fond n-ar avea vreuna. Există o filozofie a iubirii, una a sărăciei, alta a desperării - iar pe lângă aceasta mai are fiecare om una a sa, caracteristică. Relativitate - relativitate vizionară -, asta e tot! - E. Cunoașterea procesului prin care se formează ideile este și cheia pentru a cunoaște modul cum au luat naștere teribilele contuzii numite "spiritul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nepoți de emigranți. Strănepoți nu sunt. În a treia generație vine neapărata desecare și pieire. Omul apăsat aspiră, cel liber, într-o natură ca a Americei, ajunge adesea la culmea dorinților lui, acolo lâncezește și desperă. Aspirația este caracterul apăsaților, desperarea a celor liberi. Legi liberale duc la națiuni bunome (cum sunt în genere cele romanice), la domnia celor răi. Elementul rău e izvorul voinței, energiei, puterei - el ajunge la guvern căci vrea s-ajungă, ceilalți, înșelați prin succes și fraze
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în sufletul ei simțirea, fiecare din aceste orașe mari, mașini uriașe ale distrugerii generațiunei, are câte un fluviu care îneacă în undele sale adânci și fără răspuns simțirea adevărată și neputința de a fi realizată în asemenea stare de lucruri - desperarea! Înmulțirea sau mai bine numărul populațiunii și raportul dintre acesta // și suma mijloacelor de hrană, iată izvorul tuturor cestiunilor din viața publică. În mic: înmulțirea unei clase și suma de mijloace materiale destinată subzistenței lor (romînii și amploaiații). Însuși blazarea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dat, urmăritorii aveau doar baionete. Profitasem de întunericul și vegetația locului, ne-am oprit lângă un copac bătrân, ne-am lipit, ținându-ne strâns de mâini, în jurul tulpinii groase, sperând să nu fim văzuți. Nemții ne-au înconjurat, noi, în desperare de cauză, am încercat să le opunem rezistență. Nu-i de mirare că eu am fost rănit de baioneta unuia. Urmarea, după spitalizare (rana fusese serioasă), m- a așteptat iar detenția!“ Îl privea pe când urca în tren. Fără a fi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
dă să tot legăna ușor, ce-o spăimise pă căprioară de mierlise. O să să spuie că io-s nesimțit, da n-am avut Încotro și m-am râs chiombindu-mă la chestia aia simplă care dă la ea mi se trăgea desperarea. Mai Întâi și mai Întâi, dă-ți un brânci și avântă-te parcă te-ar catapulta. După ce zbori o vreme, cât ț-ei face cruce, uită-te la brelanu dă-mbinați care, liniștiți, da-n zăpăceală, Împlementează viață În balansoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi arendași ai pământurilor ce avusese și sclavi perpetui ai uzurarilor înșelători" (Kaserer, p. 24). În asemenea condiții nu e mirare a vedea producîndu-se un fenomen neașteptat pentru o țară curat agricolă cu pământ destul, precum e Galiția. Locuitorul, în desperarea sa, părăsește "statul care l-a făcut cetățean liber, care i-a acordat folosința tutulor drepturilor politice, cari îi apără religiunea" (Dr. Rydzowski în raportul său) și emigrează în America. Spre ilustrarea practicei uzurare, e important a ști care este
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
există înaintare adevărată. Nu luați de model pe acei pehlivani cari, fără umbră de merit ade vărat, își fac din instituțiuni o scară pentru a aduna avere și a ajunge la ranguri. Acei pehlivani fără de suflet vor aduce societatea la desperare, vor face-o sau estrem reacționară, ceea ce nu e bine, sau anarhică, ceea ce asemenea nu e bine. Amândouă stările acestea sânt barbare, esclud orice cultură, orice civilizație. Nu este știința psicologiei atât de înaintată încît să vă garanteze victoria pehlivanilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
drept, nu are logică, nu are argumentație, nu are claritate decât în niște doze foarte neînsemnate; are însă, când e vorba să arunce un neadevăr sau să insinueze într-un chip calomnios, un sânge rece care trebuie să scârbească până la desperare pe o natură onestă și să umple de admirație chiar naturile cele mai catilinare ce-i compun în mare parte aparatul d-sale parlamentar. Astfel dar, d. Brătianu, în ședința de marți, în loc d-a se mulțumi cu succesul proiectului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întoarcerea la așezământul lui Mihai, fapt care se dovedește prin citirea legilor lui Matei Basarab, legi cu totul reacționare, cum am zice astăzi... Reformele reacționare ale lui Matei Basarab și nepomenita împilare a lui Constantin Basarab împinseră pe popor la desperare și la răscoală. Dorobanții și călărașii - iar nu seimenii - se scoală în contra tiranilor țării. Iată dar până și Matei Basarab devenit tiran al țării. "Romînul" ne dă elemente pentru a judeca acea tiranie. Sub fanarioți, la 1740, erau numai 147000
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai multe limbi moderne, au înghițit cu ardoare ceea ce le-a venit în mână din științele naturale. E firesc ca asemenea naturi energice să fie {EminescuOpXII 108} izbite de spectacolul încurajării sistematice a nulităților, să le apuce un fel de desperare de viitorul societății în care trăiesc și să-și deschiză perspectiva unei reforme prin răsturnarea radicală a tot ce există. D. Carp, în a noastră părere, face rău de micșorează importanța întîmplărilor din Iași. Pe cât știm, acești tineri amăgiți nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de către unele organe ale guvernului. Ce să fie, ce să facă dar evreii? Acuma suntem lipsiți de posibilitatea de a ne folosi de cunoștințele noastre intelectuale, suntem opriți o ne bucura de esperiențele noastre practice, încît nu ne rămâne decât desperarea. {EminescuOpXII 381} Ceea ce spune "Fraternitatea" e în mare parte adevărat; e exact și o știm din esperiență personală că la 1844, la 1848 chiar, ocaua de carne costa patru parale, ocaua de pîne și mai puțin. Și cu toate acestea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
icoană grozavă. Aci zăcea un copil lângă un bărbat, dincolo un june lângă un unchiaș, lucrătorul lângă funcționar etc. Cei mai mulți au fost sufocați de fum sau turtiți de îmbulzeală. Negriți de nu se mai cunoșteau, cu expresia de groază și desperare în fața, mai toți acești nenorociți [î]și ridicaseră mînile deasupra capului, rîmîind astfel încleștate. La mulți le ieșiseră ochii din cap și albul ochiului contrasta teribil cu negrul obrazului. Spăimântător era aspectul acelora cărora limba umflată, le ieșise pe jumătate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
antrenându-l în mișcarea lor convulsivă, provocând neliniști, senzația pierderii de sine, un acut sentiment al alienării: îți dai întâlnire ca unei case căreia i-ai uitat numărul suni strigi chemi proprietarul întrebi dacă tu locuiești în tine panică panică desperarea aruncă semnale... Căci Parisul lui Voronca e și locul haotizării ființei solitare, de unde și căutarea febrilă a unei comunicări posibile, exprimată sub semnul unei stări de urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță când
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prăpastia, cu rupturi de stânci și șuvoaie repezi cu vuiet vijelios neîntrerupt. Se uită înspăimântat spre prăpastia fără fund... și, pentru prima dată, în viață, i se făcu frică. Și, deodată sări direct în picioare, strigând.. cuprins ca de o desperare... „Trebuie să-mi văd mama... trebuie să o văd pe mama.. acum !”, și, începu să-și dea drumul pe povârnișuri abrupte. Din spate, securiștii începură urmărirea cu rafale fără întrerupere. Într-o goană bezmetică, hăituit ca un lup, s-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lumânare" sugerează tocmai oprirea timpului, lumânarea se consumă, arde, sugestie a forței sentimentelor, dar și a apropierii de moarte. Poezia senzualului capătă contur și aici ("inima simplă" fixează atât sentimentele transmise, banale, comune, cât și modalitatea de creație): "bate cu desperare/ să intre în femeile cu sânul fierbinte și crud/ pe care desenez cu o cerneală o mare albastră/ închipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud". Trupul femeilor devine suportul pentru crearea unei alte lumi, e o evadare în senzual
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nici o vorbă de mîngîiere. L-a adus în toamnă în București. La cimitirul Bellu iarăși n-am zărit nici o logodnică, pe nimeni din cîte a iubit. O singură fecioară în negru, cu părul despletit, se zbătea în suferință alături cu desperarea. Ea înfățișa toată tragedia vieții acestui copil necăjit! Nici un discurs n-a exteriorizat mai cu justeță acel moment, decît zbuciumul acelei tinere cernite. Era sora lui!...”(,,Din intimitățile marilor scriitori. Panait Cerna”, în ,,Lumea literară și artistică”, nr. 5, 3
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
biografia, am spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în acord cu ideea de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între fericire și durere, între speranță și desperare, între patimă și dezgust. Să notăm în paranteză că și Arghezi accede în zona acestei filosofii, și credem că în siajul versului eminescian: „Apropiată mie și totuși depărtată/ logodnică deapururi, soție niciodată” (Cântare); „Eu veneam de sus, tu veneai de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care locuitorii o apără cu armele de vreo 300 de ani. La 300000 de locuitori inguși există 6000 de polițiști! Cecenia și Ingușeția au devenit adevărate „baze staliniste” (pag. 139). Legea și instituțiile nu protejează contra abuzurilor, încât frica și desperarea îl împing pe individ la lupta pe cont propriu, ceea ce autoritățile numesc „terorism”. Arbitrariul arestărilor și asasinatele comise de trupele speciale alimentează acest fenomen, ca singură cale a multor nevinovați de a se răzbuna, de a și face singuri dreptate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
biografia, am spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în acord cu ideea de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între fericire și durere, între speranță și desperare, între patimă și dezgust. Să notăm în paranteză că și Arghezi accede în zona acestei filosofii, și credem că în siajul versului eminescian: „Apropiată mie și totuși depărtată/ logodnică deapururi, soție niciodată” (Cântare); „Eu veneam de sus, tu veneai de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care locuitorii o apără cu armele de vreo 300 de ani. La 300000 de locuitori inguși există 6000 de polițiști! Cecenia și Ingușeția au devenit adevărate „baze staliniste” (pag. 139). Legea și instituțiile nu protejează contra abuzurilor, încât frica și desperarea îl împing pe individ la lupta pe cont propriu, ceea ce autoritățile numesc „terorism”. Arbitrariul arestărilor și asasinatele comise de trupele speciale alimentează acest fenomen, ca singură cale a multor nevinovați de a se răzbuna, de a și face singuri dreptate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
suporta miile de grade ale unei trăiri incendiare. „Apoi am vorbit timp îndelungat despre aceste arsuri din sufletul meu. Dar cu cât vorbeam mai mult, cu atât ea devenea mai nerăbdătoare; în cele din urmă spuse de câteva ori cu desperare: Dumnezeule! Vedeam bine că o torturez și nu voiam să o torturez. Și tocmai asta făceam.” Este intelectualul din Foamea lui Hamsun o victimă? Dacă el are convingerea că oferă societății tot ce are el mai prețios, mintea lui, dispoziția
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și colectam tot praful stârnit, cu răutate parcă, de rarele vehicule care ne depășeau. Când s-a putut, ne-am mai urcat și pe biciclete. Eu resimțeam pregnant lipsa unei pălării sau a unei șăpci pentru cap, de aceea în desperare de cauză, mi-am improvizat, folosind foliile pentru stat pe iarbă, un fel de coif, instabil și incomod. Tot la deal, tot la deal, obosiți si nădușiți ca vai de noi, ne mângâiam la gândul că, măcar la întoarcere ne
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
unica sanctitate ce știe că poezia/ este zona de tropice a acestor suflete care/ rând pe rând nu cred să învețe a muri vreodată/ zona abundențelor de tot felul cu/ jungle de semnificații cu/ îndoieli luxuriante/ uneori dadaiste și/ lianele desperărilor din care maimuțe clinice/ covrigesc ștreanguri/ arătându-ni-le cu subînțelesuri. Dar/ poeții rezistă tentațiilor macabre/ unii dintre ei o știi prea bine/ Bunule Sfinte Terapont chiar/ din unealta supliciului bahic și-au făcut/ pahar pentru candelă/ reîntorcându-se la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]