143 matches
-
Dădu buzna pe poartă, trecu prin ogradă spre grădină. Un câine încercă zadarnic să-i ație calea hămăind cu mare furie. De-abia între pomii din dosul casei își încetini fuga și întoarse capul. După dânsul veneau cu aceeași iuțeală desperată cei patru jandarmi, la intervale care arătau în ce ordine au scăpat din încăierare. Toți patru erau fără arme, ca și șeful, iar doi în capul gol, pierzîndu-și capelele pe câmpul de luptă. Țăranii victorioși, ajungând în dreptul casei, se opriră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu aude povețele contabilului. Numai când Isbășescu își permise să insiste, bătrânul se enervă puțin și-l admonestă să-și caute de registrele lui și să-l scutească de povețe. ― Vin țăranii, coane Miroane! strigă în cele din urmă Isbășescu desperat, năvălind în apartamentul stăpânului. E tot satul, cucoane!... E prăpăd mare!... Doamne, Doamne, cum nu m-ați ascultat și pe mine! ― Ia mai închide gura și nu mi te prăpădi cu firea! zise liniștit bătrânul Iuga. Lasă-i să vie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca o baltă răscolită de o furtună năprasnică, se îndoia când încoace, când încolo, căutând parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung, care înăbușea strigătele desperate ale celor câteva slujitoare de la curte... În izbucnirea de furie, descătușată într-o singură clipire, ca un trăsnet clocit mult între nori și căzut fără obișnuitele tunete și fulgere pregătitoare, țăranii se năpustiră și asupra argaților, în vreme ce logofătul Bumbu, deși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că în România oamenii nu cunosc decât extremitățile, zeflemeaua sau tragedia, deopotrivă de gălăgioase și nestatornice. Așa cu răscoala aceasta; întîi toată lumea a luat-o ca o diversiune politicianistă, un ingenios mijloc de a răsturna guvernul, iar acuma toată lumea e desperată și anunță prăbușirea țării. Grigore Iuga era mai îngrijorat chiar decât Baloleanu. Aseară, la Predeleanu, a fost sfătuit să nu se hazardeze inutil, până ce se va pacifica județul. Nimeni nu știe precis ce e la țară. Ori că merge, ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce s-au petrecut în acest județ, iar pe urmă voi aviza. Vă rog să aveți încredere că vom face tot ce este posibil ca să vă alinăm măcar în parte suferințele! La braț cu Boerescu își croi drum printre oamenii desperați și înfuriați. Numeroase glasuri lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca mea de patruzeci de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țăranii ăștia, cuprinși de nebunie colectivă, nu poți fi sigur de nimic. Sunt așa de mulți, că nici o armată nu i-ar putea stăpâni. Ce-ar fi să se pomenească înconjurați și atacați din toate părțile de câteva mii de desperați? în realitate nici în armată nu poți pune absolută încredere când pornești împotriva țăranilor; în orice moment te poți aștepta să te măcelărească propriii tăi soldați. ― Domnule prim-procuror, cum îți explici dumneata că tocmai în acest județ frumos dezordinile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor Mucenicu, cu copilașul cel mic în brațe, cu basmaua alunecată pe spate și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din gură!... În lături, Anghelino! Și taci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să vedeți. Când am găsit-o, de curiozitate am deschis-o și m-am dus subt un felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o isprăvesc bine... și haț! Pe la spate, d. Cațavencu dă să mi-o ia. Tipătescu: Și (desperat) ți-a luat-o? Zoe: (același joc) Ți-a luat-o? Cetățeanul: Aș! Am băgat-o în buzunar. Zice d. Nae: "Așa? Facei parte din Soțietatea noastră și primești scrisori de la prefectul, cetățene, bravos!" Zic: (sughite) Aș! De la prefectul! Zice
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pălăria din cap... scrisoarea o aveam în căptușeala pălăriei... Zoe: Care va să zică, adevărat ai pierdut-o? Cațavencu: Da! Zoe: Mi-ai pierdut scrisoarea... și nu știi, nu bănuiești pe unde poate rătăci scrisoarea mea? Cațavencu: Nu. Zoe: Nu? Cațavencu: Nu... Zoe: (desperată) A! Ești un om pierdut!... Pierdut!... Eu poate să mai scap... căci poate să mai scap! Dar d-ta... (cu putere) d-ta ești pierdut!... Când te-a arestat Fănică, te-am scăpat eu... acuma te arestez eu și n-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ceea ce mai rămînea de la masa profesorilor. "Om închis (ni-l descrie acesta). Umbla mai tot singur. Semnele desperării se arătau în față, în umblet, în vorbă, în ordinea veștmintelor de pe dînsu (...) Flămînzia mereu. Nu era de mirare că era așa desperat. Mi se rupea inima de milă, unde-l vedeam cum umblă de destrămat și flămînd, în periodul ultim, că mai înainte nu știm pe unde a stat și cum a trăit. Nu ți-a mai rămas ceva?" îmi zicea sărmanul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
repetatele rugăminți ale Henrietei. Un consiliu medical din 26 mai (doctorii Alexandru Ștefanovici, Artur Hyneck și Arpad Haynal toți botoșăneni și prieteni cu Eminescu) au ajuns la concluzia că pacientul trebuie condus imediat la stabilimentul Breslauer din Viena 273. Henrieta, desperată, a telegrafiat lui Miron Pompiliu: "Mihai e în ultimele momente". A doua zi (27 mai) 68 de botoșăneni ou înaintat o petiție către Consiliul județean, cerînd ajutoare, pentru "cetățeanul ilustru, bărbatul virtuos, poetul suav și neimitat, Mihail Eminescu". "Botoșanii scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
spitalului, a mai fost vizitat zilnic, de două-trei ori, și de către alți doi medici: doctorul Andrei Pallauz și dr. Iosef Kalischer 277. După aprecierea prietenilor ieșeni, care la 30 mai erau întorși la Iași, "starea sa pare a fi destul de desperată, totuși medicii nu-l consideră ca pierdut". De aceea și Emilia Humpel, în scrisoarea trimisă fratelui ei, Titu Maiorescu, a arătat că unele lucruri sunt exagerate și că "nebuna de soru-sa alarmase toată lumea, prin telegramele ei exaltate"278. Vorbele Emiliei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
proprie se alină și se transformă. Mânia se potolește. I se prezintă gândul dreptății și al restituțiilor necesare în lume. Omul triumfă”. Iată acele memorabile cuvinte ale regelui Lear, revelatoare pentru profunda schimbare și umanizare a omului din el: „Voi, desperați și oropsiți ai sorții, Pe vremea asta unde vă-aciuați Sub lovitura ei necruțătoare, Cu capul gol și costelivi de foame, Și-mbrăcămintea numai găuri toată, Să țineți piept urgiilor furtunii? De voi puțin mi-a mai păsat-nainte! Hai
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fi aceea a unei încrederi totale în forța verbului de a face din orice imagine a lumii o celebrare patetică a ei, încât în poeme își găsesc loc expresia „frustă familiară, provincială sau argotică, și citatul prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
-ți vorbesc Să-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat, Sfîșiat de chinuri, mă simț desperat”*. Un altul Înnebunește și fuge În pustie: „Aoleu! Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie Să dau fuga prin cîmpie Și să mă duc prin pustie...” Unui june cuprins de dor mintea Îi fuge nu se știe unde și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
natural [...]. Eminescu e redat în toată psihologia lui patetică, în infantilismul lui sublim pe o urzeală (pentru cine știe câtă) de sugestii freudiene; nemțoicuța e sinceră, entuziastă, amorezată din intoxicație literară și cu destule tentacule cabotine, dar, în fond, suflet bun, matern, desperată că nu-l poate schimba, de o virtute casnică mereu proclamată, dar care, în realitate, n-ar cere decât să sucombe: aici stă interesul principal al cărții, în înșelarea de sine a ambilor eroi (dealtminteri, ca și în Firu'n
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
the high winds Do sorely ruffle. For many miles about There's scarce a bush. REGAN: O, șir, to wilful men The injuries that they themselves procure Must be their schoolmasters. Shut up your doors. He is attended with a desperate train, And what they may incense hîm to, being apt To have hîș ear abused, wisdom bids fear. CORNWALL: Shut up your doors, my lord; 'tis a wild night. My Regan counsels well. Come ouț o' th' storm. Exeunt. GONERIL
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
GONERIL: Say, if I do, the laws are mine, not thine: Who can arraign me for 'ț? ALBANY: Most monstruous! O! Know'st thou this paper? GONERIL: Ask me not what I know. Exit. ALBANY: Go after her; she's desperate; govern her. EDMUND: What you have charged me with, that have I done; And more, much more; the time will bring it ouț. 'Tis past, and șo am I. But what art thou That hast this fortune on me? If
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]