1,902 matches
-
naiv, vag cărturăresc, povestea perechii originare și ea ar putea avea titlul identic cu romanul rebrenian: "Domnul ne-a creat împreunați într-o singură făptură. Ne-a creat ca o singură făptură, după care, ca să nu simțim însingurarea, ne-a despicat. Și atunci s-a nimerit șarpele care s-a pus a ne iscodi. Ne-am plâns de el lui Dumnezeu, care a zis: Satana o să dea socoteală pentru ceea ce face, iar voi să luați aminte la ceea ce o să faceți". Pe
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
transmite apoi altora. De aceea, nu e analitic, ci catalitic. Nu face analize, ci emite intuiții, motivîndu-și ascultătorii. Nu e reflexiv, ci confesiv. Nu meditează asupra unei teme, ci o pune în vibrație înfățișînd-o ca o mărturisire venită dinlăuntru. Nu despică firul în patru, ci îl face să zbîrnîie. La el, toate descrierile sunt participări nemijlocite. Nu vorbește decît de idei la care a luat parte trăindu-le, iar nu examinîndu-le conceptual. De aici și succesul lui. Elocvența sa, deși nu
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. Iar cum în spatele acestei geometrii, permanent a fost Cuvîntul, atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4 septembrie 1987 IV Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
în orașele gemene („twin cities“) Minneapolis- Saint Paul, de pe malurile legendarului fluviu Mississippi, Nickolai Kolarov a dedicat concertul Balkanicus din acest an compozitorilor din Bulgaria, România și Șerbia. Programul propus publicului a inclus piese semnate de: Georgi Andreev (Bulgaria), Dejan Despic (Șerbia), Konstantin Iliev (Bulgaria), Vassil Kazandjiev (Bulgaria) și două dintre lucrările mele: Relațio, în primă audiție absolută, după poemul cu același titlu al poetei Ioana Ieronim, opus scris pentru tenor, flaut, clarinet, violoncel și pian - comandă a ansamblului Balkanicus - si
O prim? audi?ie rom?neasc? ?n Concertul anual BALKANICUS de la Minneapolis by Sorin Lerescu () [Corola-journal/Journalistic/84266_a_85591]
-
pietrele încinse de soare și plesnite de vânt spun povești. Poveștile alunecă din vârful orașelor spre apa care linge țărmuri și acoperă secrete. Atlanticul freamătă nerăbdător sau, dimpotrivă, pândește letargic - amorez sub vraja unei prințese năzuroase. Douro, Tejo și Mondego despică Portugalia ca trei lame albastre, oferindu-se corăbiilor în care sunt lăsate la agitat butoaiele cu vin de Porto, transatlanticelor ieșite din Lisabona spre porturi de peste mări și țări, canotorilor plecați cu o vâslă în căutarea faimei. Și totuși, aici
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
Rodica Zafiu Pentru toți cei care cred că rubrica "Păcatelor limbii" prea despică firul în patru și exagerează cu listele de dicționare sau de citate culese de prin internet, am adunat aici o serie de fragmente despre cuvinte și expresii cărora poate că n-ar trebui să li se consacre prea mult spațiu
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
sigure, folosindu-se și de mîna stîngă, scoase afară măruntaiele. Tăie o bucată din intestinul gros, vîrful lobului drept al ficatului și o parte, știută de el ca singura potrivită, din pancreas. Adăugă apoi grăsime luată de pe intestine și, după ce despică și pieptul, inima. Toate acestea vor constitui un jiů-jiů1 colectiv. Vraciul satului îl va pregăti în "coliba vrăjilor" și cu unsoarea magică ce va rezulta se vor unge lăncile și săgețile bărbaților înainte de a pleca iar la vînătoare." Ne aflăm
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
Sorin Lavric Petru-Vladimir Pătulescu se numără printre intelectualii cărora viața le-a despicat ființa în două: jumătate a hărăzit-o ambiției profesionale, iar cealaltă jumătate a lăsat-o de partea chemării lăuntrice. Așa se face că, împărțit între două albii de care se simte legat în egală măsură - meseria și vocația - Petru-Vladimir Pătulescu
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
eter nitate, cine știe, și din mers deschid cutia, aleg cuțitul cu lama cea mai mică și arunc apoi cutia în primul coș de gunoi. Nu va suferi, lama va intra de jos în sus în inimă și o va despica în două. O procedură puțin dureroasă, sângele se scurge rapid, o aleg mai ales când e vorba de femei. Încă o sută de metri, optzeci, șaptezeci. Simt lama rece și cal mul perfect. Știu cum se va desfășura totul. Voi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ales pe Tom, mi-a întors spatele și nici la nuntă n-a binevoit să vină. Acuma crezi că mă primește! Și dacă mă primește, cine știe ce-i mai trece prin cap... CAPITOLUL 3 Limpede, desenat pe cer, văzu turnul catedralei despicat în două, cu ceasul mare proiectat pe molozurile și dărâmăturile din jur. Acele fosforescente nu-și pierduseră strălucirea, oprite la 7 și un sfert. Cifrele 10, 11 și 12 nu se mai vedeau. Ceasul fusese retezat cu o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
i se puse în fața ochilor. Căzu peste-o masă. Masa peste el. Totul se-nvălmăși, se întunecă, apoi se limpezi și se legănă înnegrindu-se din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre multe, o avalanșă, explodând într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia se despică până la poale. Se-ngropară în grâu, lângă el, și începură să-l lege. Mirosea atât de tare că întorceau capetele să respire. Pleacă zilnic, noaptea, câte cinci-șase băieți, în diferite direcții, în Franța, în Olanda, îndărăt în România, unde văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se tăiase în cioburile și gardul de sârmă ghimpată împrejmuind fâneața de sub taluzul căii ferate. Miluță putea s-o pățească cel mai rău. Să-și piardă echilibrul, cum s-aplecase cu sângele-n cap și golul negru, huruitor, de dedesubt, despicat în traverse și frontoane metalice. Dacă s-ar fi rostogolit de la-nălțimea aceea, strivit de bare, praful s-ar fi ales de el. A fost cel mai norocos dintre toți. Sărind, în panica și fierbințeala momentului, nu din ușa vagonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
medicul legist a numărat 28 de gloanțe. Asta e tot. Moartea a mângâiat clapele pianului cu degetele ei de fantasmă în ritmul ultimului foxtrot al domnului Goodman din Aurora. EPILOG Cerboaica îi auzi chemarea de departe. Îl auzi de departe despicând cu trupul lui puternic, suplu și impetuos, spuma înghețată a cerului scuturat în zăpezile proaspăt căzute. Și-l închipui înaintând năvalnic, în salturi mari, împrăștiind acolo unde abia atingea pospaiul de spuză albastră o avalanșă orbitoare în jur, lăsând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bici, dirijându-l numai din strânsoarea palmelor și a picioarelor. O dată pe zi, din primăvară până toamna târziu la căderea brumei, în crucea amiezii când, dincolo de-mpărăția codrului, soarele pârjolea câmpul, toropea drumurile, usca albia apelor și umfla asfaltul orașelor, despicând pietrele, Cerboaica, ocrotită-n cercul ei magic, se dezbrăca fără sfială în umbra pipărată a cedrului ce-și juca zdrențele de lumină pe umerii ei rotunzi și cărnoși și, de pe malul înalt, ca de pe-o trambulină, vegheată de pânda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
XIX-a (pe care îl citează trunchiat - v. textul în cursive), Nae Ionescu își arogă paternitatea ideilor discutate: „Trebuie să fim lămuriți asupra caracterului activității religioase. Nimeni nu s-a gândit, evident, cum ne gândim noi acum, să desfacă, să despice toate elementele conștiinței religioase, și când Dumnezeu a fost închipuit în trei ipostaze, nimeni n-a avut intenția conștientă de a arunca, cu ajutorul celei de-a doua ipostaze a lui Dumnezeu, puntea de care vorbeam adineaori; nu e mai puțin
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire înapoi anulează ideea de înaintare, anihilează spațiul. Ieșirea din sine (povestită în Scripturi) presupune un efort, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la jumătatea drumului. Un copac se zbate cu vocile lui, se apleacă la pământ, se înalță spre cer cu frunzele cunună, atinge iarba, o arde șuierând. Apa crește și îl învăluie până la glezne, până la genunchi; îi sugrumă mijlocul și îi despică aripile. Eram pe masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut cheile de la casă. Manifestările lor sunt frecvente. Le pierd eu și fata mea și cei din jur. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
răsculate un adevăr infinit de tragic: " Nimeni nu este de vină, nimeni !" Suflați voi, vijelii, până ce vă crapă obrajii ! Urlați ! Și izbucniți, voi, ploilor în cascade, Potopiți clopotnițele noastre !... Voi, flăcări de pucioasă, iuți ca gândul, Iscoade ale trăsnetelor ce despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii groasă rotunjime, Sparge al firii teasc, distruge dintr-odată Toate semințele ce-l fac ingrat pe om! (Regele Lear,III, 2). O altă meditație a răscolitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de soare, mai sus și de eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici nemărginirea azură și profundă Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță auroră spre purele tării. Plutind deasupra vieții, el știe să asculte Ce spun lăuntric crinii și lucrurile mute. Iată neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zborul intelectului celor rari nu sfârșește niciodată; Puterea intelectuală nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă a pielii atârnânde. Nu cerșea și nu era în zdrențe, deși veșmintele lui nu aveau nimic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe tot cerul. Dac-ar fi tras-o cineva cu putere, și tot n-ar fi înaintat atît de repede. Era mijlocul zilei, dar acoperise soarele în întregime, lăsînd în locul luminii obositoare o ceață plumburie. La început, fulgere adînci au despicat aerul fierbinte. Apoi tunete înspăimîntă-toare, alergînd în toate direcțiile, făcură spațiul de nesuportat. Un vînt sălbatic, răsărit din senin, culcă la pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Ar fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
întors, acesta fiind o marcă a necunoscutei. Și Karina vrea să se sinucidă... Dacă nu e așa, Ana este oricum umbra Karinei. Karina, bovarică, clorotică, spectrală uneori, are atitudini preromantice, visând mult și leșinând ușor. Iată cum decurge un dialog despicat dintr-un monolog interior: -Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemată aia de cutie? -Pentru că orice apropiere a lui mă tulbură, îmi consumă energia, iar eu vreau ca în seara asta să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
al lumii „tres?ltarea misterioas? a universului: aceea?i În materia unic?? ?i În materia terestr?" . Sub picurii de argint ai astrului nocturn, nourii par ?i ei urzi?i din m?nunchiuri de raze: „Nourii curg, raze-a lor ?iruri despic?", iar casele I?i ridic? vechile stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a lunii: „ Stre?ine vechi casele-n lun? ridic?". În aceast? lume de vraj?, inima omului, umplându-se ea Ins??i de lumină iubirii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]