1,067 matches
-
doar ,,pe turta lor trag spuză". Hoț cu mincinos se-nțelege, iar pentru plebe nu-i nici scuză! Țin strâns de-a banului putere, să nu iasă cumva din cont, valuta-n vremuri austere. Că foamea e mai rea ca despot! Lacrimă curge-n călimară, cât să descriu dramă obștească. Pe neam supus din a mea țară îl rog, din somn să se trezească! Eu cine să votez? - parodii politice - 1 Azi, românul are parte de iluzii licitate! Candidați cu vorbe
PAMFLETE DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384479_a_385808]
-
5) în Alexiada, operă să, numind conducătorii locali Țâțos, Satza și Seslav, ori menționate de inscripțiile care îi amintesc pe jupan Dimitrie și jupan Gheorghe, precum și o a doua etapă, a statului feudal propriu zis, țara Cavarnei, statul lui Balica despotul, a lui Dobrotici, apoi Ivanco. Mircea cel Bătrân se pare că a alungat vremelnic pericolul turcesc devenind „singur stăpânitor până la Marea cea Mare”(6), la sfârșitul domniei lui (1418) sau a urmașului sau Dan al ÎI lea(1420), Dobrogea devenind
ZIUA DOBROGEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384631_a_385960]
-
de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
dăruita de eroi precum Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Dracul III (intrat în conștiința vestului prin propagandă media cu privire la Vlad Țepeș, interpretat ca fiind monstruosul Dracula). România a cunoscut și tiranii native, atât în timpuri medievale, cât și prin despoți mai recenți, regali și comuniști, care au contribuit la suferință poporului. În acest context constrâns de asemenea factori, în prima parte a secolului XIX a avut loc un Risorgimento românesc, care a început să rupă în mod gradat cătușele de
INVADAŢII INVADÂNDU-I PE INVADATORI – „TESTAMENT” – ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ de DANIEL REYNAUD în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382288_a_383617]
-
de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. © Maria Filipoiu 20.10.2014 Referință Bibliografică: TOAMNA IUBIRII PIERDUTE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1392, Anul
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384134_a_385463]
-
secolul al XIII-lea, împreună cu celelalte așezări de pe linia Dunării Inferioare, atât stăpânirea bizantina -exercitată prin intermediul unui despotat-, înainte de 1285/6, cât și pe cea mongola, după această dată, cănd întreaga zonă intră sub autoritatea atotputernicului general Nogai, instalat în locul despotului bizantin, la Isaccea.’’ Controversele privind localizarea acestui oraș medieval dobrogean nu au fost rezolvate de nicio cercetare de până acum: ,, Profesorul Petre Diaconu menționează în lucrările sale că cetatea de lângă Ostrov se numea Vicina, pentru că era "vecină" (în slavă) a
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
de Jos, lângă Ostrov. ‘’ Actele notariale genoveze indică o scădere sensibilă a comerțului prin Vicina prin cifrade afaceri pentru secolul al XV-lea, cauzele fiind greu de precizat că și locul existenței sale. Ascensiunea politică și militară a lui Dobrotici, despotul Țării Carvunei ce-și va extinde autoritatea asupra întregii Dobroge,va duce la cunoscutul conflict cu genovezii. Deși documentele care îl menționează sunt puține, acest conflict este sigur și va duce la închiderea Chilei pentru mărfurile italiene apoi la Lycostomo
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
care născocesc tot felul de sintagme pentru a subjuga locuri și suflete. Conștiințe. Vieți. Scumpa noastră țară! Scumpul nostru Regat! Scumpa noastră Republică! dacă în fruntea acestei națiuni s-ar afla un președinte. Virtual tiran. Și eu sunt considerat un despot. Poate, dar am oferit mult. De aceea locuitorii mă iubesc, chiar dacă uneori, derutați, vor să mă strângă de gât. Am ridicat Hotelul, am reparat Biserica, Școala de fete, Spitalul. Sunt coproprietar al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu egiptologi și cu eleniști; ține un bucătar spaniol și un valet elvețian. Magistratul trebuie distrus. Lăsat în voia lui, va face din tiranie o artă, e capabil de subtilități incredibile și nimeni nu va mai reuși să deosebească, vreodată, despotul de părintele de neam. Mi-a ars manuscrisele. M-am deșteptat: declanșez întâi evenimentele, să rămână ceva. Pe urmă transcriu. O să-i pice prost romanul ăsta. Ultimul, pentru amândoi. Actorul își toacă forțele într-o luptă deschisă. S-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
condeiul și foaia albă. Semnele. Să-mi consum energia și imaginația în slujba unei hoarde de troglodiți? Târgoveții ăștia nu vor fi niciodată mulțumiți; lor nu libertatea le-a lipsit, de-a lungul timpului, ci educația. Comunitățile civilizate nu produc despoți. Excepțiile întăresc regula. Să conducă Actorul? Viața nu e vodevil! Filozoful? Crede că știe tot: ar fi dictatorul cel mai periculos! Caravella? Darling? Eroul? Vreun meșteșugar analfabet? Cine să țină strâns, în dârlogi, gloaba asta miriapod? Cine să o cravașeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o dezorientează de tot. Or, eu indicasem o direcție: Domeniul! Vrea să schimbe Ordinea! Nici măcar nu știe cu care... Pentru un popor educat, orice formă statală e bună, pământul e plin de exemple. Numai că educația se face, întâi, sub despoți luminați. Sub amenințare. Odată însușită, va dăinui generații de-a rândul. Până când, din cauza unor libertăți prost înțelese, se va pierde; atunci e necesar un despot nou. Nu-mi place, dar nu știu altă cale. Fără bici nu se poate; marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
statală e bună, pământul e plin de exemple. Numai că educația se face, întâi, sub despoți luminați. Sub amenințare. Odată însușită, va dăinui generații de-a rândul. Până când, din cauza unor libertăți prost înțelese, se va pierde; atunci e necesar un despot nou. Nu-mi place, dar nu știu altă cale. Fără bici nu se poate; marile caractere s-au format în școlile în care pedeapsa corporală devenise metodă. Omul, de mic, trebuie să știe de frică, altfel nu va respecta nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cât un vârf de ac. Insignifiantă, Stațiunea va intra în Biblioteca(!Ă Lumii, o încăpere în care pe nu știu câte dischete - sau cum se vor numi - va fi stocată toată literatura scrisă până la dispariția cărților. Planeta va fi condusă de către un despot luminat. Nu îl va înlătura nimeni, pentru că scriitorii, pericolul numărul unu pentru orice tiranie, vor fi dispărut de mult. Vor mai exista, e drept, un fel de ingineri care vor elabora programe pentru tot soiul de cocteiluri „literare”, perfect dozate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei mai fini la gust / Nimiciți de falsa cunoaștere, / Voi care-ați fi putut ști de la Început, / Urîți, izolați, bănuiți: Luați aminte: Am rezistat furtunii // Mi-am Înfrînt exilul...“ Oare un conducător, un despot luminat, repetînd noaptea În veghea dinaintea somnului aceste cuvinte, fi-va În stare să-și convoace a doua zi parlamentul pentru a-i numi pe poeți singurii consilieri demni de Încredere? Ce utopică lume, ciudatele obiceiuri ale cîinilor, ciudatele obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe cînd afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu decît Evanghelia. Astfel că un Îndreptar menit să instruiască un prinț renascentist - prin reîncarnarea filozofiei lui Joly, deformată de oglinda lui Nilus - va deveni un breviar al despoților contemporani. Unele pilde ale lui Nilus ca și unele reflexii istorice cuprinse În această scriere pot sta mărturie În privința influenței nefaste a unei astfel de lecturi: „Trebuie admis faptul că majoritatea oamenilor sînt mai degrabă stăpîniți de instincte malefice, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai răsărit. Tot acolo se pregăteau și preoții care și-au însușit ceva „sârbie” , descifrau cărțile sfinte și, câteodată, făceau însemnări pe marginile acestor cărți. colile „înalte”, cu un nivel superior de pregătire, care au funcționat în Moldova în timpul lui Despot Vodă (1563, „Academia” de la Cotnari), Academia lui Vasile Lupu, nu puteau fi frecventate decât de anumiți fii de boieri, cu plecare spre învățătură și științe. Antioch Cantemir, în timpul cât a fost domn al Moldovei, s-a îngrijit de organizarea și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
răzbun, ca ce chestie, eu urmăresc non‑sensul din principiu. Încă de Sade spune că acolo unde drepturile omului vor fi distribuite în mod egal, astfel încât fiecare să se poată răzbuna pentru nedreptățile suferite, nu se va mai ridica nici un despot. Ar fi imediat redus la tăcere. Abia mulțimea legilor provoacă infracțiunea. (Rainer). Legile astea și altele asemenea nu sunt valabile pentru mine, ci doar pentru aceia care simt nevoia să fie conduși. Eu sunt mai degrabă conducător și vreau, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Piso despre acest subiect într-o lucrare pe care o scrie în versuri. în mod clasic, în epicurism, textul recuză atât democrația, cât și tirania: nici puterea majorității inculte, nici cea a autocratului. înțelepciunea întoarce spatele atât maselor, cât și despoților. Soluția, măsura intermediară, se află în monarhie - puterea unui singur om, care pare mai ușor de făcut mai bun cu ajutorul filosofiei. Astfel, citindu-l pe Homer și reflectând la ceea ce-l poate defini pe cel mai bun cârmuitor, Philodemos schițează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și drag, pe care coloniile de licheni ale tinerei generații (după mine vârsta acestei generații e paleozoică, judecând după rudimentul organismelor și lipsa lor de individualitate) nu izbutesc să mi-l ascundă. VEGHEA LUI RODERICK USHER (Parafrază) În descrierile Gândului Despot. The Haunted Palace Modul unei seri eventuale, acel parantetic zenit, vagant, la ierni, destipăritul soare, formase valea edificiului Usher. Implicatele pajuri, locul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn armau nemăsurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Autorului Prințesă, ce cauți la mine în suflet? Mă răscolești, îmi iei ș i tihna din cuget! Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept, Știrbă mi-i lancea, amorțit brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o sărut, stăpână! Mireasma de poale, în mers unduit, Mă roade ca râul
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
de-a face cu un semieșec), republico-monarhia. Fălci mutate din loc, dinți scoși, prunci uciși, acesta fusese tributul pe care îl plătise etnia gitană, ajungând până la urmă (ne facem onoarea de a cita un ex-președinte de Republică, adept declarat al despoților luminați cu originala lui democrație rămasă în coadă de pește), la un consens. Căci dacă consen(z)ualitate nu e nimic nu e. „Teroarea, afirma Robespierre, nu este altceva decât justiția promptă, neclintită, este mai puțin un principiu general al
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
rivalii săi politici și chiar a unora din propriii săi fii și chiar neveste, întemnițându-l pe Ioan, de multe ori sta de vorbă cu el și cu drag îl asculta. Ceea ce înseamnă că oricât de neagră era inima acestui despot, cuvintele lui Ioan îl puneau pe gânduri și ajunseseră la dramul de omenie care mai rămăsese cuibărit undeva în adâncul sufletului său. Și a venit acel moment nefast când la petrecerea lui Irod, dansând Salomeea și plăcându-i lui Irod
SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363829_a_365158]
-
demon? Cine să-l alerge?/ Fără de el Amor în cârje merge,/ Sub duhul lui mă simt eparhiotul!// Rege îmi e, îi târnosesc complotul,/ Mormântul suferinței îl premerge,/ Din mintea lui fiorul nu se șterge,/ În sinea mea l-am poreclit „Despotul!”// Topesc cu lava neîncăpătoare/ Tăria gândului - pelinu-i dulce:/ De n-ar fi el, Iubirea sigur moare!// Așa e, Tată, din căderi avântul/ Își trage setea, somnul vrea să-l culce:/ Necunoscutul schivnic e Cuvântul!” (CCCLXXXIV) Citindu-l, vom recunoaște în
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
calea de rezistență a ființei interioare în fața neantului. Iubirea devine adevărată, autentică doar dacă acționează necondiționat. Ea este tema fundamentală în jurul căreia grefează: „Zeița... cu noaptea prinsă-n plete”,„Visul visat”, „Eternitatea Clipei”, „Pielea veacului”, „Potirul Învierii”, „Celestul Sonet”, „Poetul-Mag”, „Despotul Timp”, „Statică tăcerea”,„Izvoarele iubirii”, „Povara închisorii”,„Calvarul dragostei apuse”, „Moartea... trează”, „Jertfelnic heruvim”, „Cuvintele-albine”... Astfel, harul, sinceritatea, bogăția și puritatea sentimentelor din sonetele rostite întru slujirea Poesiei, în care se îmbină rafinamentul și erudiția, precum și desăvârșirea artistică a formei
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
demon? Cine să-l alerge?/ Fără de el Amor în cârje merge,/ Sub duhul lui mă simt eparhiotul!// Rege îmi e, îi târnosesc complotul,/ Mormântul suferinței îl premerge,/ Din mintea lui fiorul nu se șterge,/ În sinea mea l-am poreclit Despotul!”// Topesc cu lava neîncăpătoare/ Tăria gândului - pelinu-i dulce:/ De n-ar fi el, Iubirea sigur moare!// Așa e, Tată, din căderi avântul/ Își trage setea, somnul vrea să-l culce:/ Necunoscutul schivnic e Cuvântul!” (CCCLXXXIV) Citindu-l, vom recunoaște în
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]