596 matches
-
nimănui, ci le va consulta pe toate; va considera dar diversele împrejurări, va cântări cu imparțialitate drepturile și trebuințele ambelor clase; fiindcă nu poate fi nici o îndoială, că pe atât ar fi de trist, ca cu această ocaziune să se despoaie o clasă de averea sa, pe atât ar fi de trist, ca cealaltă să ajungă a depinde de la întâmplare și de la buna voință a celei dintâi, atunci când este vorba de nutrimentul de toate zilele și de împăcarea acestor două clase
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre înălțimi aurite de lună. Nucul bătrân din grădină își scutură căruntele plete Nucile în cămăși zdrențuite cad învelite-n regrete. Privirea târzie a pădurii țese zâmbete policrome Din via despuiată de struguri se-nalță spre grauri...arome. Tu stai mirat și privești tabloul ce se repetă în timp Un muritor ce-aștepți să treacă anotimp dup-anotimp. Tolba ți-o umpli cu speranțe din cărțile legilor nescrise Te mângâie umbra
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
n-am făcut mai nimic”. Exemplară probă de smerenie, într-o lume în care, dacă cineva ouă o mărgică, cotcodăcește de parcă ar fi făcut un ou de aur. În schimb, trimiterea la lumea înțesată de Irozi și Irodiade, de Salomei despuiate de tot, în care viciul, incestul, prostia și trufia biruie aproape întotdeauna, Melania Cuc spune cu simplitate: „Eu? / Eu sunt o ignorantă, / Nu știu nimic despre lumea în care / Chelnerul poartă pe o tavă de aur / Capul lui Ioan” (Șunca
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
denunță perversitatea conștiinței obnubilate de norme și convenții, într-o expresie rafinată, ajungând, uneori, până la măiestria calofilă. Într-un alt text e proclamată vocația pentru libertatea pentru esențial, pentru cazza primă, închipuită ca un exorcism terifiant,(Libertatea mea va fi despuiată de toate veșmintele inutiule!...Urlă lupoaica și cositoarea cea strălucitoare și întruna flămândămerge înainte, mereu înainte ... ), ca un paroxism sensorial. Ecroșeul e o imagine a exploziei numenale. E multă imaginație în aceste proze, îndulcită adesea prin inflexiuni psalmice, multă secreție
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
A fost atâta veselie printre copii când l-au văzut pe Dany "bandajat"la cuculeț, încât a ajuns de pomină în toată gașca lor de neastâmpărați. Pe acele vremuri, nu exista atâta complexitate între copii, de aceea fetițele se scăldau despuiate alături de băieți, chiar și cele de 10 - 12 ani, cărora de acum începea să le crească năsturașii sânilor și să le apară pe ici pe colo câte un firișor din viitoarea mătase pubiană. Parcă cele mai mari aveau costum de
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
un soare care scaldă și luna cu-o privire luceafăr viu ce arde în focuri mult prea dese o stea care mângâie, pământul ,fără să-i pese. Că-și pierde nemurirea din zborul însingurat rotindu-se spre soare cu raiul despuiat de sufletul ce bate în sentiment curat cu dorul care crește în trupul de-mparat. Privirea lui veghează o preafrumoasa față ce-n ochi arde luceferi, cu față preacurată cu părul ca un soare ce râde în primăveri cu buzele
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Și nu pot să-mi opresc suspine Și mâna-mi tremură ciudat Când gându-mi zboară către tine La viața-n doi cât ne-a fost dat ... Aș vrea să nu mai plouă seara Și ramuri să nu se mai despoaie Și să-și ascundă goliciunea Sub picuri mici și reci de ploaie ... Aș vrea natura-mpodobită Cu cușmă albă de zăpadă Și-as vrea să văd copii cum zburdă Prin curți prin parc și-n plină stradă ... Iar mie mi-aș
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
influența Religiei creștine în civilizație? Închipuiți-vă un moment că n-ar fi existat...Ștergeți cu gândul ceea ce trăiește în ea, în trei domenii: al Frumosului, al Adevărului și al Binelui. Începeți cu artele plastice. Intrați în toate muzeele și despuiați de pe ziduri icoana lui Hristos. Faceți să dispară toate pânzele și toate statuile care reprezintă pe Sfinți, Martiri și Apostoli. După pictură și sculptură, treceți la arhitectură, apoi la muzică; ștergeți numărul compozitorilor: Handel, Palestrina, Bach și mulți alții. Scoateți
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
șofer, bunicul vostru nu se mai încumetă să conducă pe distanțe așa lungi, obosește, nu mai vede bine... - Da, așa este. Noi am fost la Gârboavele, vreme frumoasă, pădurea înfrunzită. Am făcut și un pic de plajă... - Cum! V-ați despuiat în pădure în văzul lumii? - Nu, buno, am scos doar hanoracele de pe noi și am stat în maieuri. Băieții au stat la bustul gol. Nu-l vezi pe Cris ce roșu este pe brațe și pe obraz? În acel moment
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
minții, duce o luptă cu miile de felurite chipuri, și cu cele, adică cele ce poartă o anume formă exterioară, o înfățișare, o proiecție a spațiului și avremii, o culoare, și altele asemenea, și cu cele gândite, adică conceptele - pentru ca, despuindu-se de tot chipul făcut, să se roage lui Dumnezeu față către față.”[58] În lumea virtuală creată de tehnologia multimedia confruntarea cu fantasmele ia forme noi pentru că acestea se materializează în imaginile care, pe măsura dezvoltării tehnologiei, dau tot
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
genele false aerul se rărește de furie cerul se decolorează pe dedesupt ca o pânză expusă pe tavan se aud sunete ruginite de toamnă cineva ridică din umeri și strigă eu mă mulțumesc să-l ignor simt cum mi se despoaie gândurile și se îmbibă cu semințe de vânt Referință Bibliografică: o pasăre își admiră zborul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile
O PASĂRE ÎŞI ADMIRĂ ZBORUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348182_a_349511]
-
cum să-ți alegi cărarea/Și cum să fii văzut dintr-o oglindă/ Când rătâcirea lumii o să-ți prindă/De suflet și de minte întrebarea(Gânduri pentru fiul meu Octavian).Ideile se simt commode încorsetate în chinga versului clasic care despuiate de fenomenal și cultivând imaginea hieratică a contururilor, eul liric e suspendat de rețeaua imaginii închingată în versul clasic cu rimă încrucișată.Dar,uneori,anihilat de aspectul sticlos al metaforei: Se va găsi,cânva,un camp/Să-ți conturez din
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
sub geana clipei, Aduc pășirii mele scurt omagiu De pripășit al veacului risipei Ce și-a pierdut vioara în solfegiu. Mai marii zilei mă stropesc cu zoaie, Când trec pe lângă mine-n trombă deocheată Și, nefiindu-le-ndeajuns, mă și despoaie Și de cămașa-mi ce cu greu mi-o țin curată. Mai văd pe lângă mine și-alți trudiți, Ce-și târșâiesc destinul cadențat, Unii recită Dante, alții imploră sfinți, Și îngânăm cu toții un românesc oftat. S-a-ntors valoarea veacului cu susu-n
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
cât și fostul grănicer, cum și pe unde or fi trăind acum?!.... Grănicerul Bert se întreabă cum ar fi reacționat într-o astfel de situație. Înclină să creadă că ar fi fost recunoscător, că s-ar fi grăbit să se despoaie și să se bâldâbâcească după primul încărcător pentru a avea timp să se spele, să scape de mirosul fricii. Dar... cine știe ?!.... - Scoală soldat ! Scoală-te în pizda mătii că te îmbolnăvești !..... Zgâlțâielile plutonierului-major Negară le simte ca pe legănări
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
încep să se audă sfaturi că :- Iartă și uită!- Alții merg mai departe și spunînd:-fă-te și tu că nu vezi....... XIII. ȘUNT CODRUL DESPUIAT, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1250 din 03 iunie 2014. Șunt codrul despuiat de frumusețe, Căci iarnă nemilos m-a văduvit. Și-n nopți tîrzii plini de tristețe, Am plîns cu frunze ce-au cernit. Și vîntul suier-a singurătate, În nopți puștii cu lacrimi din destin. Și n-am răspuns și nu
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Sa stiu "de ce " și "cum" cîte puțin. Am să adun frunze și crengi uscate , Și le voi da tăcut la toate foc. Căci voi avea de primăvară parte, Și verdele și viața își fac loc. ... Citește mai mult Șunt codrul despuiat de frumusețe,Căci iarnă nemilos m-a vaduvit.Si-n nopți tîrzii plini de tristețe, Am plîns cu frunze ce-au cernit.Si vîntul suier-a singurătate, În nopți puștii cu lacrimi din destin.Si n-am răspuns și nu
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
ocazie cu care vor face și schimb de partenere. Albert și-a închipuit mai întâi femeile trecând dintr-o cabină într-alta. A gândit că nu se cuvine ca ele să fie expuse astfel. S-a văzut apoi pe sine, despuiat cu prosopul înfășurat împrejurul torsului, schimbând cabina, petrecându-se cu inițiatorul acțiunii aflat în aceeași postură. A fost îndeajuns pentru a renunța dintr-un început. Ranchiuna față de cel vizat a lăsat loc interesului pentru sex. Apoi i s-a aprins
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
ard a tămâiere. Doar astrul nopții mi-e acum aproape Și îmi presară, tandru, cu iubire, Crâmpei din stele și din nopți pe pleoape Și-n piept un strop, infim, de amăgire. Dar negrul nopții îmi pătrunde trupul Și mă despoaie, lent, de simțăminte Când sfârtecă din mine fără scrupul, Câte puțin, din suflet și din minte. În noaptea asta dau tribut la vamă Și mituiesc, să îmi apară zorii, Dar nu mai dau la nimeni nici-o seamă, Doar mă preling
ÎN NOAPTEA ASTA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365217_a_366546]
-
aștepta ca dincolo de deal să zărească lacul copilăriei sale. Nu a fost să fie așa însă a fost uluit de frumusețea de octombrie a pădurii de foioase. De unde atâtea nuanțe, de unde atâta frumusețe la o pădure pe cale de a fi despuiată, dezgolită de veșmântul ei, urmând să rămână pradă gerurilor iernii? Oare acestea să fie nuanțele regretelor, ale durerii? A revenit la locul de tabără dar nu a apucat să se așeze. - Îmi arăți și mie locurile care te-au încântat
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
vreo trei ani, de la vârsta de unsprezece ani și până pe la paisprezece ani. Atunci realitatea mi s-a arătat în toată cruzimea ei și m-a schimbat pentru totdeauna. Mi-a deschis ochii și m-a forțat s-o „vad” despuiată de minciună omenească. De atunci încoace, ascult discursul „omului” și îl accept doar când sunt convins că acest discurs este sincer, fără ambiția parvenirii și că este folositor umanității în general și mai ales folositor acestei planete care ne găzduiește
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
frunză ruginie i se prinse în păr, lângă buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i se făcuse frig, zări o făptură misterioasă, lângă trunchiul unui copac despuiat de veșminte. Bănui că este Toamna, după trena de frunze ce-i împodobea veșmântul. Pentru că a început să plouă iar vântul să bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă a
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
inept Un tremur lin îmi urcă și coboară O frunză, galeș s-a lipit de piept, În timp ce gândul meu la tine zboară; În plinătate sunt ca o văpaie, Cu limbile-i, ce-ating înaltul cer, Și zilele ușor mi se despoaie, În toamna asta, plină de mister; Un fluture mai cheamă depărtarea, Aripile-i au stele căzătoare; Și stânca mai visează, înca, marea, Așteaptă-mă, că îți urmez cărarea!... Referință Bibliografică: Un fluture mai cheamă depărtarea / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN
UN FLUTURE MAI CHEAMĂ DEPĂRTAREA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352444_a_353773]
-
Acasă > Strofe > Amintire > DOR DE NICHITA Autor: Nicoleta Mîlea Publicat în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului DOR Cu-o lacrima Despoi Lumină... Numai Nichita-mi Știe vină ! Cu-n dor Te chem în Necuvinte Numai Nichita Nu ne minte ! Cu-o neuitare Sabia îți port... Numai Nichita N-ai plecat de tot... Referință Bibliografica: DOR DE NICHITA / Nicoleta Mîlea : Confluente Literare, ISSN
DOR DE NICHITA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351446_a_352775]
-
Părea destul de pornit să-l termine pe nefericitul care se zvârcolea pe podea, când, deodată, atenția i se abătu asupra ei. - Haahhh, răcni dihania în limba aceea guturală, dar tu domniță cine ești și care ți-e pohta de umbli despuiată prin castelul nostru!? - Hiiii, răspunse la rândul ei Silvia, înțepenită de frică și nepricepând nimic din ce se întâmpla în jurul ei. Numai că, nedumerirea nu dură prea mult, fiindcă dihania, dând dovada unei inițiative fără ezitări, o ridică pe un
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Fără îngeri” (2009). Ce au în comun aceste volume și ce aduce inedit, fiecare dintre ele? - În mod cert, toate poemele mele au în comun personalitatea mea, frământările autodefinirii mele psihologice, sociale, literare. Mai au în comun imagistica, atunci când mă despoi de traiul de zi cu zi și mă întorc în poezie simt și trăiesc lucrurile într-un anume fel, pe care încerc să-l redau cât de fidel pot cu ajutorul versului. La capătul fiecărui poem nu rămâi cu nimic, decât
DESPRE POEZIA CONTEMPORANA INTR-UN DIALOG CU POETA SANDA PANAIT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 120 din 30 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350821_a_352150]