312 matches
-
tot sufletul se strânge-n ochi. Nu mai e loc de ambalaj și eticheta. Nu mai e timp pentru salut, sau bună-ziua, Nici chiar pentru „Să vezi ce s-a-ntâmplat”. Și fie că dansează, fie că plâng, Vezi sufletul despuiat, în dânsul lor, în plânsul lor, în ochii ce nu mai pot minți Fiindcă nu mai au nimica de pierdut, Sau poate-au cîștigat tot ce se putea cîștiga... Și nu le pasă nici de tine, nici de mine, Nici
POEME BILINGVE (3) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370987_a_372316]
-
Mă mint că-i firesc, Și-mi planific să lipesc pe mai departe Mărci poștale scoase din uz Pe spătarul băncilor din parcul copiilor. Mâine dis de dimineață Cu alte femei voi face figurație. În filmul meu mut Vom umblă despuiate printre căi și soldați. Apă de colonie s-a scumpit între timp Iar palmele-mi miros a pământ. Un scurtmetraj cu ziua ce abia De-mi ajunge la umărul pe care Berzele tot fac reverențe Înainte de zbor. ÎL MIO FILM
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
Imagini > PENTRU ÎMPREUNĂ Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Aceia nu-s, dar dincolo de aceia Se caută un simbol de avere, Nu pot aduce pace și nici vrere Desfrunziți de zile, despuiații. Sunt norii triști, ferestrele tot zbiară Cu răsuflarea caldă trâmbița, Viața se Închide, se tăia Într-un acord de tainică chitară. Furtuna pătrunde în palat Somnul ăsta mare mă cuprinde Doi oameni, două porți și o naștere Moartea este pentru
PENTRU ÎMPREUNĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369461_a_370790]
-
am vrut. Am plecat peste mări M-am întors peste țări M-am pierdut peste zări Aiurit, păcălit Amețit, jigodit, Si zmucit De coțcari, de muieri Chiar și azi, chiar și ieri, Printre veri, primăveri Și mă zbat Lângă pat Despuiat Supărat și-ncruntat Pentru bani Gologani Ani și ani Fără rost Că un prost. Dar mă rog, în final Într-un hal fără hal Că țiganu' la mal Mai mereu Mă tot mint că sunt eu Că sunt zmeu Că sunt
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De gheață floare
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
din universitate. Cât era de vârstnic, îi atârnau pieile de pe el, dar tot stătea de vorbă gol goluț lângă dușuri cu o student apetisantă. Nicio jenă nu exista între cele două generații, nepoata și bunicul cum păreau a fi ei despuiați și ce contrast între cele două corpuri expuse. - Zici că era apetisantă studenta? Săndica îi trimise un ghiont între coaste. Asta ca să te înveți minte să te mai uiți după trufandale apetisante. - Au, ce-mi faci? Mă doare! Nu ți-
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
concepția lui poate nu o mai regăsea niciodată. El nu-i putea oferi totuși decât iubirea lui târzie de om ajuns la o anumită curbă a vieții. Nimic material nu-i mai aduceau satisfacții în afara acelor scurte întâlniri când amândoi despuiați nu numai de părțile vestimentare, ci de tot ce este lumesc, trăiau câteva clipe de vis, de frumusețe lăuntrică. Prin ea își vedea visul vieții împlinit, conștient fiind că această relație nu are niciun viitor și că ea îl acceptă
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
Izbucnire de vulcan, Un tsunami revărsat Vis de aur înecat, Lespede și plâns la geam Peste viața din ocean. Părinți închiși în cimitir Din invidii de copii. Atomi în grabă revărsați Din mastodonți înecați. Cer în negru îmbrăcat, De lumină despuiat, Inepții și minți de jar Prăbușite în ocean. Un convoi de cimitire Se întorc din nou în fire Și o iau de la început Pregătite de-un nou drum. MAL DE SIÈCLE II Iisus însângerat pe cruce, Chipul Mamei răstignit la
MAL DE SIÈCLE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353723_a_355052]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU LICENȚIOSULUI Lui Iacob Voichițoniu Nu v-am iubit, neiubitelor, îndestul, niciodată fiind mult prea grav și licențios, ori poate gângav, si trist, si vicios, ca rimă această...neregulata - tot visez, visez...trupuri de cuvinte despuiate asemenea vestalelor flamande de viață, stropite cu roua, la ceas de dimineață, într-o dragoste nouă împerecheate. Referință Bibliografica: elogiu licențiosului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ELOGIU LICENŢIOSULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354179_a_355508]
-
displace unora, deprinși a-și escamota sentimentele și chiar a le perverti. Vera Crăciun are o calitate care o singularizează printre poeți: este deosebit de sinceră, candidă, de o sinceritate dezarmantă, uluitoare. Ea se despodobește și se prezintă așa, cu sufletul despuiat, în fața lumii. Există în carte multă eufonie vibrând în vers repetitiv, în chip de pastel: „Ploaie dulce / Ploaie amară / lacrimă de primăvară...// Pe-o petală așterni lin / Gustul tău ca de pelin / De pelin amar și dulce / Ca o lacrimă
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă, în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. Toamna pe cărare Frunze ruginite, fluturări de-aripe peste care se aștern amintirile coborâte în asfințit pe tulpinile arborilor despuiați. Toamna darnică În liniște adâncă de noapte, Stelele, sclipiri diamantine, Murmură-ntre ele-n șoapte: „Oamenii ne admiră și sunt fericiți, Creația-i perfectă, iar Dumnezeu e infinit, Ce preacurată bucurie În tabloul desăvârșirii!” În nopțile cu liniște adâncă, Toamna
FILE DE TOAMNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358081_a_359410]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > ȘUNT CODRUL DESPUIAT Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 1250 din 03 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Șunt codrul despuiat de frumusețe, Căci iarnă nemilos m-a văduvit. Și-n nopți tîrzii plini de tristețe, Am plîns cu frunze ce-au
SUNT CODRUL DESPUIAT de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344679_a_346008]
-
parte, Să știu "de ce " și "cum" cîte puțin. Am să adun frunze și crengi uscate , Si le voi da tăcut la toate foc. Căci voi avea de primăvară parte, Si verdele și viața își fac loc. Referință Bibliografica: ȘUNT CODRUL DESPUIAT / Lucia Tudosa Fundureanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1250, Anul IV, 03 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lucia Tudosa Fundureanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SUNT CODRUL DESPUIAT de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344679_a_346008]
-
iubito, e-o cale nu prea lungă, A-nceput și jocul pe care soarta-l știe. Scânteia ta din ochi mă mistuie flămândă, Bruma de pe tâmplă ne pare utopie. Imperii moi de frunze ca-n basme au pierit, Prin toamne despuiate se-nvârtesc întruna. Zace acuzatoare, trează amintirea Cum în sertarul nopții zace stinsă Luna. Și nici măcar zăpada n-a rămas pe lume, Doar între perdele sângerândul soare. Cu noi merge de mână mută iroseala Iubirii noastre adânci și devoratoare. 24-06-11
IUBIRILE ADÂNCI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358770_a_360099]
-
despre spectru, mare e dragostea, Petru, ia și tu un exemplu. Ce s-a pierdut nu se-ntoarce, nu mai căuta ADN-ul, Martha rufele stoarce, cade de jos portofelul, sala oglinzilor , toată nu ne primește în țoale, vine Saf despuiată și ne joacă-n țambale. Faci și tu din pasiune un monument emisferic, cine te crede, pe bune? Ai dureri în apendix. Vântul te duce departe, Moartea-i mereu mai aproape, sigur îți face dreptate cel ce lucrează la sape
SAPHO, POETA DIN LESBOS, de BORIS MEHR în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359011_a_360340]
-
de supliciu își aduse aminte de toate relele de pe pământ și de păcatele de siluire ale propriului popor. Printr-o zonă întunecată străpunse fundul lacului și ajunase pe un tărâm ciudat unde pe stânci ardeau focuri, iar în jurul lor dansau despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. „Imperatorul” simți miros de catran și când își aruncă privirile dedesubt, văzu un cazan în care clocotea smoala. Vârfurile furcilor îi părăsiră trupul și căzu în infern. Mădularele i se topiră amestecându-se cu smoala
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
discrete în film, atunci se cuvine să amintim că literatura de clasa a X-a include scene sexuale. Ion și Ana se iubesc pe cuptor în prezența tatălui, țăranul Petre Petre o violează pe Nadina, personajele lui Camil Petrescu discută despuiate filozofie iar Arghezi scrie poezii despre sex”, și-a motivat decizia profesoara Adela Stan. Cristian Tudor Popescu: „Această doamnă profesoară a făcut un gest minunat, un gest cultural” „Doamna profesoară poate fi acuzată că e interesată de poeți simboliști francezi
Profesoară de limba română, sancţionată după ce a recomandat elevilor un film în care apar scene gay () [Corola-blog/BlogPost/339027_a_340356]
-
viață atât prin necazuri cât și prin bucurii, mi-aduc aminte de prima noastră întâlnire din Poiană, atunci când ți-am surprins privirea... doamne și câte mi-am mai zis atunci! Ce vor să spună aceste priviri scrutătoare? Parcă mă simțeam despuiată în fața ta și-mi era rușine. Simțeam cum mă sfredeleai cu privirile la masă și-mi scoteai de pe mine fiecare obiect de îmbrăcăminte, cu atâta calm, încât mă simțeam nu numai vulnerabilă, cât mai ales transfigurată de plăcere și de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul străpunge fundul lacului și ajunge pe un tărâm ciudat unde pe stânci ard focuri, iar în jurul lor dansează despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. Imperatorul își aruncă privirile dedesubt și vede un cazan în care clocotește smoală. Vârful furcilor îi părăsesc trupul și cade în infern. Mădularele i se topesc amestecându-se cu smoala... INT. / SALONUL VILEI / NOAPTE În
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
ia o găleată de apă și le stropește. Paparudele se prefac că fug, dar până la urmă, tot se lăsă udate. Erau răsplătite cu bani, faină, mălai, ouă, fasole. Mai recent, acest joc a fost preluat de tinere țigănci, care dansează despuiate, doar cu cingătoare de frunze care la acopere goliciunea. Cântecul Paparudelor este tot mai rar, aproape uitat: „Paparudă rudă,/ Vino de ne udă,/ Cu găleata, leata,/ Peste toată gloata./ Ploaie, Doamne, ploaie,/ Locuri să se moaie,/ Ploiță curată,/ Din ceruri
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
pictorul Mariei căci el a pictat portretul său speriat și esențial al misiunii sale fără pereche cu Dumnezeu. Cele trei viziuni sunt cerute în diverse grade de cele trei mari confesiuni creștine: 1) protestanții continuă tradiția lui Paul, sobră, anonimă, despuiată, căci apostolul a situat toate valorile în Cristos reînviat care l-a doborât la pământ pe drumul Damascului, mai curând decât în Întruparea, în care Mama lui L-a făcut să coboare (...) 2) Ortodocșii continuă tradiția lui Ioan, în urma formulei
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343722_a_345051]
-
viață atât prin necazuri cât și prin bucurii, mi-aduc aminte de prima noastră întâlnire din Poiană, atunci când ți-am surprins privirea... doamne și câte mi-am mai zis atunci! Ce vor să spună aceste priviri scrutătoare? Parcă mă simțeam despuiată în fața ta și-mi era rușine. Simțeam cum mă sfredeleai cu privirile la masă și-mi scoteai de pe mine fiecare obiect de îmbrăcăminte, cu atâta calm, încât mă simțeam nu numai vulnerabilă, cât mai ales transfigurată de plăcere și de
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
din universitate. Cât era de vârstnic, îi atârnau pieile de pe el, dar tot stătea de vorbă gol goluț lângă dușuri cu o student apetisantă. Nicio jenă nu exista între cele două generații, nepoata și bunicul cum păreau a fi ei despuiați și ce contrast între cele două corpuri expuse. - Zici că era apetisantă studenta? Săndica îi trimise un ghiont între coaste. Asta ca să te înveți minte să te mai uiți după trufandale apetisante. - Au, ce-mi faci? Mă doare! Nu ți-
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
creste Cu basmele-ți orientale! Dar vezi, ′mneata cum stă azi treaba - Fulgerător și descendent, Brăila și-a mutat taraba La preț de două-n Occident. Și, rogu-te, să nu te mire, De-oi întâlni pe vreo centură Mai despuiate astăzi Chire, Duhnind a hoit și-a băutură! Ciulinii-s tot la locul lor! În schimb, s-au mai școlit Codinii La tehnicile de omor Se-ntrec de zor cu spadasinii. Și de-ar mai ști bietul Zografi Că-n
DE VORBĂ CU PANAIT ISTRATI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378536_a_379865]
-
De la timp nu o dobori! Aciuată printre javre De șacali și de coioți, Trece și peste cadravre Și ca s-o oprești nu poți. De șacali și-alte jivine Țara nu mai e scăpată, Se prăvale de la sine De avuție despuiată! Lăcomia stă la pandă Aciuată printre noi, N-are frică de osândă, Nici de-al sărăcimii roi! Referință Bibliografică: Umbrele văzduhului / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
UMBRELE VĂZDUHULUI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378653_a_379982]