361 matches
-
-și obține veniturile din exploatare. Chestiunea este reluată în 1939 în cadrul dezbaterilor despre troțkism* de către Bruno Rizzi în lucrarea Birocratizarea lumii. Zece ani mai târziu, fostul comunist iugoslav Milovan Djilas o abordează din nou în Noua clasă conducătoare care, după destalinizarea* începută în 1956, se bucură de un anume răsunet. Analiza comunismului ca totalitarism După 1945, lucrările Hannei Arendt și cele ale lui Carl Friedrich reînnoiesc abordarea în termeni de totalitarism*. și o mare parte a operei lui Raymond Aron este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și în unele conferințe regionale sau mondiale, mai mult sau mai puțin regulate. încă de la naștere, MCI este confruntată cu o gravă criză: „raportul secret” al lui Hrușciov la cel de-al XX-lea Congres al PCUS din februarie 1956, destalinizarea* care urmează și intervenția sovietică în Ungaria, în noiembrie 1956, pun în cauză infailibilitatea PCUS și legitimitatea lui de a conduce MCI. Morolitismul declarat al organizației* și al ideologiei* comuniste pe plan mondial și supremația sovietică asupra mișcării, deja contestate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partidului și al unei stricte ierarhii: de acum înainte, orice expresie a unei opoziții organizate este imposibilă. Centralizarea și personalizarea accentuate ale puterii vor fi duse la extrem de către Stalin* și vor deveni norma tuturor partidelor și partidelor-state, inclusiv după destalinizare*. Cel mai radical caz este acela al khmerilor roșii* și al PC cambodgian ajuns la putere, clandestini în propria lor țară, deoarece nu apar în fața populației decât sub numele de „Angkar” - „Organizația”. Internaționala Comunistă și modelul de organizare leninist După ce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu și mai mare intensitate decât în URSS în anii staliniști. Astfel, în timpul Revoluției Culturale*, Cărticica roșie a lui Mao* devine referința obligatorie a oricărei exprimări publice. Aceste proceduri de ortodoxizare sunt aplicate, în diverse grade, de troțkiști și maoiști*. Destalinizare și fractură în ortodoxie Ortodoxizarea se bazează pe principiul infailibilității partidului și a secretarului său general. Aceasta este redusă de „raportul secret” al lui Hrușciov* de la cel de-al XX-lea Congres al PCUS și de destalinizare* și reabilitarea parțială
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
troțkiști și maoiști*. Destalinizare și fractură în ortodoxie Ortodoxizarea se bazează pe principiul infailibilității partidului și a secretarului său general. Aceasta este redusă de „raportul secret” al lui Hrușciov* de la cel de-al XX-lea Congres al PCUS și de destalinizare* și reabilitarea parțială a victimelor - mai întâi doar membri ai aparatului comunist. Această critică emisă de către secretarul general în funcție împotriva predecesorului său instilează, la comuniști, îndoiala în privința caracterului sacru al partidului. Când Hrușciov opune ortodoxia „leninistă” devierii „staliniste”, Mao
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Politburo și Comitetul Central - între 1945 și 1953, acesta din urmă nu se reunește decât de două ori, în 1947 și în 1952 - și se sprijină pe comisii restrânse constituite din câțiva membri ai Politburo. Totuși, moartea lui Stalin și destalinizarea* le permit Comitetului Central și Politburo să-și regăsească funcțiile. Cu toate acestea, ansamblul acestor instanțe care sunt, în principiu, alese în mod democratic de la bază, sunt desemnate în realitate de sus în jos, de către grupul conducător*, aflat la ordinele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
considerați brusc dușmani. Totuși, PCF rămâne primul partid din Franța. El formează o redutabilă contra-societate care atrage unul din patru alegători în toată perioada celei de-a IV-a Republici. Moartea lui Stalin în 1953 și apoi, începând din 1956, destalinizarea* căreia i se opune conducerea - ce aprobă înăbușirea revoluției maghiare* din 1956 de către sovietici - provoacă plecări printre intelectuali, dar afectează prea puțin masa partidului. în schimb, întoarcerea lui de Gaulle la putere îl destabilizează puternic. încă de la alegerile din 1958
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
obișnuitelor sfere de influență. în 1953, obține 22,6% din voturi, cu o intrare în mediile rurale meridionale, iar efectivele sale, după ce au înregistrat o pantă descendentă între 1947 și 1949, se stabilizează la peste 2 milioane în anii 1950. Destalinizarea După al XX-lea Congres al PCUS*, destalinizarea* este, într-o primă perioadă, refuzată de Togliatti. Sub presiunea altor conducători și a publicării „raportului secret” al lui Hrușciov* în presa occidentală, el îi predă în iunie 1956 revistei Nuovi argomenti
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
6% din voturi, cu o intrare în mediile rurale meridionale, iar efectivele sale, după ce au înregistrat o pantă descendentă între 1947 și 1949, se stabilizează la peste 2 milioane în anii 1950. Destalinizarea După al XX-lea Congres al PCUS*, destalinizarea* este, într-o primă perioadă, refuzată de Togliatti. Sub presiunea altor conducători și a publicării „raportului secret” al lui Hrușciov* în presa occidentală, el îi predă în iunie 1956 revistei Nuovi argomenti o analiză a stalinismului și o pledoarie pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ianuarie 1968, și a fost înăbușită de sosirea a aproape 500000 soldați ai Tratatului de la Varșovia la 21 august 1968. Potrivit interpretării dominante, această reformă a regimului și partidului comunist a păcătuit prin faptul că a venit prea târziu - în raport cu destalinizarea* - sau prea devreme - în raport cu perestroika. Totuși, într-o altă lectură, această reformă nu ar fi fost administrată „de sus” unei societăți amorfe, ci ar constitui împlinirea unei interacțiuni, de-a lungul anilor 1960, între putere și o societate ce se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1968. Schimbarea de la vârful PCT este datorată convergenței a trei forțe ostile conducerii lui Antonin Novotnỳ, care reprezenta continuitatea cu perioada stalinistă: partizanii reformei economice - „socialismul de piață”, potrivit lui Ota Sik -; aripa „liberală”, susținută de intelectuali, aflată în căutarea unei destalinizări tardive; și comuniștii slovaci, care contestau centralismul praghez. Această coaliție permite schimbarea la vârful puterii fără anticiparea dinamicii începute de reformele noii conduceri Dubček, dintre care cel puțin două surpă temeliile regimului: abolirea cenzurii și restabilirea libertăților civile provoacă o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
își află o parte din origini în conflictul dintre Mao Tzedun* și președintele Republicii Populare China*, Liu Shaoqi. Majoritatea autorilor situează începutul divergențelor acestora în 1956, imediat după cel de-al XX-lea Congres al PCUS*, atunci când Mao, slăbit de destalinizare*, este în același timp contrazis de măsurile de stăvilire ale primului salt pe care le impun Liu Shaoqi și Zhou Enlai*. De fapt, primele dificultăți datează de la începuturile alianței dintre cei doi bărbați, pe la 1945. De la dezacorduri politice până la neînțelegeri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin care PCUS* va controla toate rotițele statului și va recruta indivizii într-o multitudine de organizații de masă*, prelungind hegemonia grupului conducător* la nivelul întregii societăți, pentru a preveni reconstituirea unei vieți sociale și colective independente. în aceste condiții, „destalinizarea” URSS* și a democrațiilor populare* nu cumva a inițiat un proces care, fără a pune în mod fundamental în cauză soclul ideologic, a dus totuși la un soi de reabilitare a societății civile? Un prim răspuns invocă dificultatea statelor de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
procese* trucate în Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, procese în decursul cărora înalți responsabili comuniști sunt acuzați de titoism și condamnați la moarte. Sunt vizați foștii membri ai Brigăzilor Internaționale și ai Rezistenței comuniste față de ocupantul nazist. După moartea lui Stalin și destalinizare*, URSS își normalizează relațiile cu Tito, Hrușciov* mergând până acolo încât să-și recunoască public greșeala, deplasându-se la Belgrad, în 26 mai 1955. De atunci, Tito revine în mișcarea comunistă și va subscrie, de pildă, intervenției sovietice în Ungaria
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de-a-ntregul inventatorul totalitarismului modern. La fel, pare rezonabil să menținem regimurile comuniste ale erei poststaliniste în aria totalitarismelor, chiar dacă unii analiști estimează că acestea au devenit ipso facto regimuri autoritare. Desigur, trebuie să fim atenți la mutațiile provocate de destalinizarea* URSS și a democrațiilor populare* în 1956: dispozitivele teroriste pălesc încetul cu încetul, grupul conducător* revine la metode de conducere mai colegiale, poporul nu mai este somat să-și manifeste entuziasmul în fața „realizărilor” socialismului, ba chiar i se acordă o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al doilea război mondial, Stalin trece la deportări* masive împotriva anumitor națiuni - germanii de pe Volga, cecenii etc. - și recurge la epurări de amploare, pentru a asigura sovietizarea* popoarelor ale căror teritorii le-a cucerit. Acestei scheme unitare, impuse prin violență, destalinizarea* îi aduce câteva modificări: menghina centrală își slăbește strânsoarea în domeniile cultural și lingvistic, indigenizarea cadrelor este promovată din nou; națiunile și naționalitățile rămân, însă, de-a lungul anilor 1960-1970, strict supuse modelului ruso-sovietic, ceea ce contribuie la acreditarea mitului unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Don Lovitura de la Praga criza din Cuba criza Suezului Crucea Roșie CSCE Cuba cultura în democrațiile populare cultura și comunismul occidental cultură și putere în URSS D dadaism Daghestan democrație Democrația Creștină Democrații populare Departament Departamentul pentru Relații Internaționale deportare destalinizare Devrimci Genc Devrimci Sol Dev Sol Diên Biên Phu DIKKI Direcția Generală a Lagărelor disidență DKP E școala Leninistă Internațională economia comunistă economia postcomunistă Eesti Sotsiaaldemokraatik Tööpartei egalitarism Biserica catolică Biserica Renovării Biserica ortodoxă biserici protestante Biserica uniată Eisenhüttenstadt spionaj
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de a defini generațiile în funcție de logica socio-politică a societăților excomuniste și a etapelor succesive ale socializării politice. În istoria comunismului, aceste repere coincid cu fazele comune tuturor țărilor Europei Centrale și Orientale: 1944-1948: instaurarea comunismului și apogeul stalinismului; 1953-1956: debutul destalinizării; 1968-1971: începutul "socialismului real"; 1984-1985: perestroica sovietică; În timpul acestor perioade, generațiile au trăit experiențe politice foarte diferite. Comunismul cunoscut de cei mai în vârstă nu este cel trăit de tinerii de treizeci de ani; primii traversează anii stalinismului cu tot
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
apare ca un regim care evaluează, face proba autocriticii, emite chiar îndoieli asupra intangibilității Partidului Comunist atotputernic. Generația cea mai numeroasă aceea a "socialismului real" cunoaște mai ales comunismul de după 1968 până la perestroica lui Gorbaciov. Pentru această generație, stalinismul și destalinizarea fac parte din istorie și nu din experiența sa personală. Ea judeca comunismul ca pe o societate stabilizată și deci după propiile sale criterii. De acum înainte, autoritățile nu mai pot pune erorile doar pe seama unei situații extraordinare: revoluție, război
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
uităm că regimul comunist nu echivalează cu patru decenii de imuabilitate, de structuri economice și sociale împietrite. Dimpotrivă "regimul comunist" se schimbă de-a lungul timpului. Evoluția partidului comunist urmează patru etape: o fază stalinistă (1948-1959); o fază poststalinistă de "destalinizare și de liberalizare parțială" a regimului (1956-1968); consolidarea regimului personal al lui T. Jivkov (1968-1984); primele simptome de criză a "dictaturii comuniste"15. Dacă se avansează ipoteza că acest clivaj este generat sub regimul comunist, ar trebui să studiem opoziția
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
un an însă și-a reluat funcția în cadrul partidului, numindu-l prim-ministru pe Chivu Stoica, unul dintre suporterii lui. De teama unei eventuale opoziții el a ordonat în aprilie 1954 executarea lui Pătrășcanu. Ca stalinist într-o perioadă de destalinizare, Gheorghiu-Dej se afla într-o postură dificilă. Întrucît avea nevoie de un țap ispășitor, el i-a învinuit pentru excesele anterioare pe Pauker, Luca și Georgescu, care au fost catalogați drept "staliniști." Lui i se mai opuneau unele persoane din cadrul
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Comecon (CAER) și o mai strînsă unitate militară prin organizația Pactului de la Varșovia. Inițial, în anii '50, politica externă a României era strîns legată de aceea a Moscovei, ea sprijinind intervenția din Ungaria. În ciuda lipsei de simpatie față de măsurile de destalinizare, conducătorii români și-au dat seama de avantajele noii politici sovietice. Mai puțin interesat de afirmarea deplinei sale dominații, guvernul sovietic a vîndut României prin 1954 majoritatea companiilor mixte, cu excepția celor care aveau drept obiect de activitate petrolul și uraniul
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de favorul patronului său sovietic, și-a eliminat opoziția internă. Moartea lui Stalin în 1953 și condamnarea cultului stalinist a personalității de către N. Hrușciov în 1956 a testat abilitățile de echilibristică politică ale liderului român, care a reușit să supraviețuiască destalinizării inițiate în lagărul socialist. Revoluția anticomunistă din Ungaria din 1956 a produs ecouri protestatare românești, pe care autoritățile represive le-au controlat printr-un nou val de arestări și intensificarea ofensivei ideologice. Ulterior cutremurului revoluționar ungar din 1956 ale cărui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
externe / 114 3.6. Noul curs, conducerea colectivă și dilemele leninismului pre-europenizat / 136 3.7. "Procesul transformărilor revoluționare": "penetrare", "insulare" și începuturile "schimbării simulate" / 144 Capitolul 4. De la leninismul post-revoluționar la leninismul europenizat: reinventarea socialismului. Republica Populară România și riscurile destalinizării / 149 4.1. Redescoperirea failibilității: reverberații intersistemice ale destalinizării / 152 4.2. Polonia la ora destalinizării: tardiva surmontare a unei crize politice / 158 4.3. Maghiarii împotriva "noii clase" și a protectorului sovietic al acesteia. Itinerariul unei revoluții eșuate / 174
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dilemele leninismului pre-europenizat / 136 3.7. "Procesul transformărilor revoluționare": "penetrare", "insulare" și începuturile "schimbării simulate" / 144 Capitolul 4. De la leninismul post-revoluționar la leninismul europenizat: reinventarea socialismului. Republica Populară România și riscurile destalinizării / 149 4.1. Redescoperirea failibilității: reverberații intersistemice ale destalinizării / 152 4.2. Polonia la ora destalinizării: tardiva surmontare a unei crize politice / 158 4.3. Maghiarii împotriva "noii clase" și a protectorului sovietic al acesteia. Itinerariul unei revoluții eșuate / 174 4.4. Pe culmile "vigilenței revoluționare". Republica Populară România
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]