1,412 matches
-
sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe. Atmosfera se destinse din nou abia când se observă cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încă un pachet. Au ajuns să socotească lungimea anului În funcție de numărul pachetelor și al scrisorilor. Același, chiar și În anii bisecți. Era fericită alături de soțul ei și le așteptau. Într-o zi, firește cândva, chipul sever al Alidei Übelhart se destinse Într-un zâmbet șăgalnic: Nu-i așa Iolanda? Ea Încuviință, zâmbind la rându-i. Urma obișnuita plimbare la cimitir cu brațele Încărcate de flori. 20. Haideți, fraților, că e târziu! Cine mai are ceva de spus să dea În scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E nebun, exclamă oficianta. Chipul i se destinse, brusc eliberată de spaime și presimțiri negre. La o adică știa ce are de făcut. Sabina, mă auzi? Ușa tremura În mâinile neașteptat de puternice ale bătrânului. Domnule profesor, șopti Șușu, ce bine că sunteți aici, v-am văzut de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Fata cu discursul avea niște buci clasa Întâi. Marfa, nu glumă. Nu degeaba se odihneau pe ele ca niște stele albe de mare mâinile mari ale tipului cu ochelari. Anume ca nimeni să nu vadă cum se Întăresc și se destind mușchii feselor ei când se Împingeau prelung unul În altul, Încât te temeai să nu se transforme Într-o tornadă și să iasă apoi prin hornul teracotei ducând cu ei casa cu mobile și cu musafiri cu tot. Părerea domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am trezit dintr-odată, intrând în panică atunci când am văzut cuverturile nefamiliare care mă acopereau și, ca prin ceață, tavanul necunoscut de deasupra. După care mi-am adus aminte unde mă aflam. În dormitorul Primului Eric Sanderson. Mușchii mi se destinseră. Am încercat să prind visul, să-l cercetez puțin, dar dispăruse deja, se evaporase și căzuse pradă uitării ca atât de multe altele. Cât era ceasul? Lumina pe care o lăsasem aprinsă avea exact aceeași nuanță de galben ca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintre ogarii lui complice la vânătoare. Iubirea pătimașă ardea în ochii ei și ațele ochilor ei verzi s-au lungit și mai mult, iar suferința începea să capete contur la marginea lor în mici încrețituri, ce în curând se vor destinde în lacrimi. Atunci am înțeles pe dată cauza înșelăciunii mele: fecioria ei atârna lâncedă de un trup ce a învins de nenumărate ori în gând sau în vis patimile iubirii. Pasiunea răzbătea prin toate orificiile ei, dorința făcea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înțeles perfect sensul întrebării, dar fie refuza ori, mai degrabă, nu izbutea să-ți răspundă, pesemne negăsind în tine la acel nivel profund, încrustat în matricea ta, informația necesară. Îndată ce-ți reformulai întrebarea în limba maternă, figura i se destindea dintr-o dată, apoi urma un elaborat proces de compilare ce producea în scurt timp răspunsul. Mult disputata și controversata teorie darwinistă pare să redevină la modă în împrejurimile Tanzaniei. În mare, se formează două grupări: fundamentaliștii religioși și darwiniștii, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
desfăcea banana, așa cum îi stătea bine unei maimuțe. Chipul ei era mai uman decât al multor oameni, trăsăturile ei homini păreau a se fi accentuat în exercițiul conversației, figura i se metamorfoza pe măsură ce o priveai mai intens; zbârciturile feței se destindeau în linii de expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doar vagi dâre de lumină se strecoară printre cadrajele ce partiționează vitraliile. Acest spațiu obscur este deodată străpuns de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului, reluându-și forma de aripi, după care dispar odată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumii, Santiago trecea drept un taciturn și un însingurat, era cineva a cărui tovărășie nu era căutată. Marea era singura care cunoștea frământările lui. Seara, după ce bilețelul se odihnea deja șifonat în pumnul ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii pluteau liniștiți și se uitau mirați la pești ca într-un acvariu prin apa cristalină, ca la o pradă prea ușoară. Albatroșii "danzantes" Dintre toate viețuitoarele pământului, albatroșii par a fi dintre cei mai înzestrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fum cum sucombau încet. Apoi, am simțit cum mă clatin, cum mă derulez lent ca o desfășurătoare, cum pierd înălțime și mă prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu se relaxează încet la contactul cu solul, se destinde, se deconcertează... Pleoapele încep să se miște, deschid ochii larg... îmi ascult respirația grea și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din oglindă. Îmi intuiesc forma grevată în beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la "Casa". Poate că acest răstimp este cel mai util pentru tine; îți vei petrece vremea în incinta "Casei", în meditație, băi de cristale, dușuri reci de lumină și cristale la Cascada Sagrada. Te uiți în jur și oamenii sunt destinși, fețele lor radiază calm și lumină, cei în cărucior se simt la ei acasă, ei arborează un zâmbet plin de speranță sau resemnare înțeleasă și nerăzvrătită. Dacă unii dintre ei vor fi fost atinși de grația divină și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba se culcă pe pământ, își pocni genunchii uscați, iar încheieturile degetelor le trosni unul câte unul. Se întinse, se destinse, se crăci, se răsuci, devenind parcă mai lungă, dar și mai vioaie. Intră în casă ca o atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele rictusul gurii, lăsau rușinați privirea în pământ, dar vedeam, departe, în fundul sălii, chipul încruntat al profesorilor. Începeam cu voce răgușită de emoție să însăilez ceva, chipurile se destindeau privindu-mă cu gravitate. Da! Începeam să vorbesc. Nu știu ce anume turuiam, în sală lumea mă asculta cu ochii fixați pe mine, cel care înșira teoreme despre foșnet, postulate, despre nopțile cu greieri, exerciții de mers prin ploaie, de înotat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umed, transparent; cavitatea peritoneală fără conținut patologic; mezenterul este mobil, neted, elastic; stomacul cu mucoasă roz cenușie, cu plicătura parțial ștearsă, prezentând în zona fundică o zona hemoragică de cca 4/3 cm, conținând cca 100ml lichid tulbure; intestinele sunt destinse de gaze, cu conținutul corespunzător segmentelor anatomice; ficatul cca 3.000 g, cu capsula netedă, lucioasă, întinsă și marginea inferioară ascuțită, de culoare brună roșiatică; pe secțiuni de culoare brună-roșiatică, de consistență scăzută, cu desen lobular șters; pe suprafața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lăsat pe dinafară. Nici n-ar fi așa de rău, zice Sena, ce-ați spune dacă Piticul s-ar reîntoarce peste o zi, două cu surle și trîmbițe? — Ia nu te mai prosti, începe și domnul Președinte să se mai destindă puțin. Mă gîndeam și eu așa, dacă am ales bine cînd m-am hotărît să merg pe mîna lor. Poate că echipa asta pe care ați ales-o nu e chiar atît de unită pe cît s-ar cuveni, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
țigară, de fufele în fustițe mini care se țin scai de el, că are altceva mai bun de făcut. La fel de bine puteau să se distreze și fără el, să comande băutură și mîncare, să facă dedicații la orchestră, să se destindă sau să și caute noi prieteni dacă simțeau nevoia. Nu uita să-și ceară scuze de fiecare dată, amintindu-le că Delfinaș rămînea omul lor de legătură dacă aveau să-i transmită ceva. Cam în aceeași perioadă au început Părințelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
făcuse de nenumărate ori pînă atunci, fără să se dumirească. Din două rele am s-o aleg pe cea care mi se pare mai mică, se hotărî brusc dîndu-și seama că este prinsă deja între ciocan și nicovală. Se mai destinse puțin, la urma urmei, ce era mai bine? să stea pe tușă și să se lamenteze, să se plîngă că duce o viață nefericită sau să scape de toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca o floare și Viorel era convins că acuși, acuși, îl va vizita impotența. Ce o să faci cînd eu n-am să mai... Nu fi prostuț. Găsesc eu un harmăsar. Cuum? La mine asta nu contează. Mare lucru să te destinzi 2-3 ore, ce, omori pe cineva? Important este că te iubesc doar pe tine. Stai, că n-am înțeles bine. Adică tu îți rezolvi problemele... Dacă arde, da. Dar deocamdată, de cînd sîntem împreună, n-am apelat la... decît foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nici nu era cine știe ce de capul lui. Își amintește de profesorul pe care l-a iubit atît de mult. Plutește prin amintirile acelea, puse bine la păstrare și la care nu are acces decît ea și EL. Fața i se destinde, ura se disipează și gîndurile asasine dispar. Nu l-a văzut de mult pe cel care i-a dăruit cea mai intensă dragoste. Locuia în Brașov, era singur și se dedicase studiilor. Angela are imboldul să-l sune, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să fie profesorul său. Se nimeri să facă parte dintr-o grupă alcătuită numai din băieți, ceea ce-i dădu senzația că se află într-o școală de pe vremea separării învățământului pe sexe. Altminteri, atmosfera de la cursuri și de la seminarii era destinsă și cât se poate de agreabilă, grație faptului că acolo, la facultatea de matematică, nu era ca la filologie sau ca la științe sociale. Scutit de goarnele propagandistice ale regimului, acel colț de universitate era un fel de oază a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cât pe ce să se topească de dor. Îmi era teamă să-i ascult cum proiectează o nouă întâlnire, dar nu pentru vreo nuntă sau înmormântare, ci așa, de pamplezir, că o viață are omul și trebuie să ne mai destindem și noi. Întâlnire în care, evident, nimeni nu crede. Scene de teatru absurd. Rămânem ionescieni pe vecie. Și mă înspăimânta faptul că trebuia să ajung în România pentru a fenta gropile patriei, pentru a căuta leac pentru diaree, la nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încercarea de sine a subiectivității, care este condusă, la paroxismul acestei încercări, la declanșarea sa, decât sub forma unei negări a propriei sale condiții ontologice de posibilitate, adică a imanenței sale radicale. Spunem: această forță se exteriorizează, această tensiune se destinde, această încărcare în afect se descarcă de sine. Pretutindeni acțiunea este interpretată ca o exteriorizare și ca o obiectivare reală, în așa fel încât într-un astfel de proces și prin el insuportabilul vieții, dacă ar fi plasat într-adevăr
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
spada sa. Dar contele zâmbea deja, abătându-și o clipă gândul de la preocupări mai Înalte. — Poți rămâne aici noaptea asta, zise. Iar mâine vom vedea ce ne mai rezervă viața... Am poruncit să ți se pregătească o odaie. Alatriste se destinse imperceptibil. Pe ușa Întredeschisă văzu cum servitorii pregăteau veșmintele și echipamentul contelui. Observă că-i aduceau un pieptar din piele de bivol și câteva pistoale Încărcate. Álvaro de la Marca părea ferm decis să-și ferească invitații Întâmplători de alte riscuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]