205 matches
-
Hollywood, articolele pentru reviste, precum și o intensă corespondență, mai ales după 1940), o bună parte din energia intelectuală a lui Chandler e absorbită de meditațiile asupra romanului polițist. Lucru rar, dar nu cu totul neobișnuit în mediul autorilor de ficțiune detectivistică. La Chandler, evadarea în spațiul speculației teoretice semnifica și rezolvarea unei chestiuni de identitate: oricâtă dezinvoltură ar fi arătat în raport cu genul abordat, el știa că există forme literare infinit superioare. Compunând seria de texte teoretice privind identitatea romanului polițist, Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
simbolistică înaltă. În ce-l privește pe Chandler, sunt sigur că el urmărea doar trasarea unei direcții ferme în lumea haotică a prozei polițiste. Primul precept are în vedere credibilitatea/plauzibilitatea: la ambele capete, în premisă și în deznodământ, proza „detectivistică” trebuie să prezinte o aderență perfectă la realitate, înfățișând „acțiuni plauzibile ale unor oameni plauzibili în împrejurări plauzibile” (Chandler, 1977, p. 63). Dacă am lua în considerare și propoziția următoare („Plauzibilitatea e în mare parte o problemă de stil”), am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
militar, soldat, om de afaceri dat afară din cauza bețiilor) o constituie profesionalismul. Oricine se aventurează în zona prozei polițiste trebuie să aibă, susține el, un perfect control al meseriei. Cu alte cuvinte, să fie stăpânul „metodelor crimei” și al „metodelor detectivistice”. Amatorismul, improvizația, încercarea de a înșela cititorul sunt fatale. Recuzita autorului de romane polițiste trebuie să fie alcătuită exclusiv din elemente la îndemâna oricărui individ. Întâmplătorul, accidentalul, improbabilul trebuie eliminate cu energie, ca elemente parazitare ale unei construcții bazate pe logică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
culturale: Povestirea polițistă trebuie să țină cont de nivelul cultural al cititorilor săi: ceea ce era acceptabil la Sherlock Holmes nu este acceptabil la Sayers, la Christie sau la Carter Dickson (Chandler, 1977, p. 63). Până la el, nici un autor de proză „detectivistică” nu a subliniat cu asemenea fermitate importanța adresantului. Nu e doar o formă de politețe, ci și una de perfectă cunoaștere a strategiilor de seducere a cititorului. Nemaiavând la dispoziție vehiculul presei de mare tiraj, romanul polițist al anilor ’30-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o poveste nouă, cu o suită de personaje noi târâte acolo doar ca să justifice o intrigă fără cap și coadă (Chandler, 1977, p. 64). Acceptarea fără rezerve a unei fracturi între partea propriu-zis „literară” și cea de „enigmistică” a ficțiunii detectivistice explică succesul imens al atâtor autori lipsiți în mod evident de cel mai neînsemnat talent literar. Singurul lucru pe care-l mai poate face scriitorul e să impună anumite restricții părții ce privește rezolvarea misterului. Cu alte cuvinte, Raymond Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pilon de rezistență al întregului edificiu. Chandler nu agreează formulele arogante, caracteristice maeștrilor suspense-ului, ce-și fac un titlu de glorie din a menține până la capăt chepengul deasupra misterului. Drept argument, el notează că unele dintre cele mai bune povestiri detectivistice scrise vreodată nu-l induc în eroare până la capăt pe cititorul inteligent (de pildă, cele ale lui Austin Freeman) (Chandler, 1977, p. 65). O nouă disociere, obligatorie, forează și mai adânc în magma colcăitoare a substanței din care autorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aceasta. Chandler simte că a găsit formula ideală, că nu va avea dificultăți să treacă de la un nivel al narațiunii la altul. Există, desigur, o doză de aleatoriu și un mic joc al coincidențelor - dar ele sunt inteligent speculate. Deducția detectivistică este subsumată strategiilor de construcție a textului. Narațiunea evoluează lin, trecerea dintr-un plan în altul se bazează pe conexiunile făcute de Marlowe, pe intuiția născută dintr-o intensă experiență a studiului firii umane. Punctul de atracție al romanului îl
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prima clipă. Solicitându-i lui Marlowe serviciul de bodyguard pe perioada încheierii unei tranzacții oneroase (livrarea sumei de opt mii de dolari pentru răscumpărarea unor bijuterii mult mai scumpe), Marriott îl obligă, la propriu, să-și pună la bătaie instinctul detectivistic. Cum Marriott refuză să spună cui aparțin bijuteriile, cazul principal - descoperirea asasinului - se îmbogățește cu unul secundar, al identificării proprietarului podoabelor furate. Marlowe devine angajatul lui Marriott într-un mod firesc: e vorba de o slujbă temporară oferită de un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
moartea suspectă a lui Horace Bright, petrecută în urmă cu opt ani. Din acest punct de vedere, The High Window este cel mai „englezesc” roman al lui Chandler, situat la egală distanță (sau apropiere!) de școala hard-boiled și de tradiția detectivistică a Agathei Christie. Marea slăbiciune a cărții - și anume rezolvarea cazului prin descoperirea unei fotografii care surprinde momentul căderii fatale pe geam a lui Horace Bright - provine din opțiunea pentru o soluție de tip „Hercule Poirot”. Oricât de îngăduitori am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
primească misiuni și să asculte variantele debitate de martori mai mult sau mai puțin interesați să ascundă adevărul. Abia în partea a doua el preia inițiativa și se implică în anchetă cu seriozitatea unui profesionist și competența unui as al detectivisticii. Odată confruntat cu prima crimă, Marlowe începe să „detecteze” cu adevărat urmele, să identifice motivațiile și să caute vinovații. Din acest punct de vedere, The Lady in the Lake este un adevărat roman „exemplar”: nu întâmplător, un urmaș al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rezistență a romanului, o veritabilă operă de virtuozitate, în care curajul de a merge până la ultimele consecințe ale autodemascării atinge cote masochiste. Dialogurile scânteietoare între Marlowe și Roger Wade reprezintă punctul de maximă îndepărtare a lui Chandler de formula romanului detectivistic. El ne propune, în contrapartidă, o excelentă proză de idei, în linia romanului intelectualist și psihologic al modernității la ora triumfului. Fiecare frază rostită de cei doi parteneri poate fi decupată și transplantată în cartea oricăruia dintre scriitorii de anvergură
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Bunul-simț e omulețul în costum cenușiu care nu greșește niciodată la adunare. Dar e vorba întotdeauna de banii altcuiva. Al doilea plan al cărții, acoperind un spațiu restrâns (e vorba, practic, de ultimele două capitole), ne readuce în lumea romanului detectivistic. Rotunjit spectaculos, adunând în același plan episoade disparate, întâmplări și personaje ce păreau să aparțină unor universuri distincte, Chandler propune o soluție care l-ar fi satisfăcut pe oricare dintre maeștrii povestirii polițiste britanice. În același timp, scriitorul stabilește cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de libertate, miza anchetei se va muta pe o problemă juridică mai puțin cunoscută: legitima apărare și felul în care legea apără proprietatea de stat. Dinamică și atentă la cele mai mici detalii, ancheta de acest tip are virtuțile ei detectivistice, dar, în lipsa unui cadru legal și a respectării deontologiei profesionale, investigația poate avea urmări nedorite, împiedicând bunul mers al cercetărilor sau încălcând grav dreptul la intimitate al subiectului. Avem nenumărate exemple în acest sens, dar cel mai tulburător din toate
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
viitoare: interesul pentru opera lui Swift, din care vor rezulta o ediție critică și o teză de doctorat, și afinitatea pentru opera lui James Joyce, în legătură cu care aduce și un element inedit, dacă nu chiar spectaculos. Astfel, mergând cu scrupul detectivistic pe urma unui sumar indiciu literar, eseistul dovedește că Joyce pornea în toate componentele scrisului său de la realitate: cartea scrisă de căpitanul Hozier despre războiul de la 1877, carte ce se afla pe un raft al locuinței lui Leopold Bloom (Ulysses
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
dăruiască fiecăruia un trabuc Faria, ca să-l fumăm peste zi, În sănătatea primului său născut. Am zis că așa vom face. Fermín Îl privea pieziș, cu fruntea Încrețită, și am bănuit că urzea ceva. În timpul dejunului, Fermín declară inaugurată ziua detectivistică, printr-o schiță generală a enigmei. — Totul Începe cu prietenia sinceră dintre doi băieți, Julián Carax și Jorge Aldaya, colegi de clasă din copilărie, la fel ca don Tomás și dumneata. Vreme de mai mulți ani, totul merge bine. Prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
disc. Poate că cineva avea să-mi explice cum să mă descurc ca să nu o pierd pe Bea pentru totdeauna. CÎnd am auzit clopoțelul de la intrare, am crezut că era Fermín care se Întorcea, convins În sfîrșit că strădaniile noastre detectivistice nu aveau nici un haz. — Ia te uită, moștenitorul tronului străjuindu-și castelul, așa cum se cuvine, deși cu o față de vînătă. Înveselește-ți chipul, băiete, că parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în cârdășie cu ucigașii! Poate fac parte, toți, dintr-o sectă periculoasă! Poate s-au dedat la drăcării! Dacă nu, de unde să cunoască dumnealor atâtea amănunte și detalii, pe care noi abia ce le-am aflat, adineauri, prin dispecerat? raționează detectivistic Mânecuță. Altceva mai ai de declarat, bre? i se adresează nea Sandu Kojak, Fratelui. Păi, să termin. De Antichrist, bastardu' lu' Coco, scăpaserăm noi cum scăpaserăm, chit că-l pierduserăm pe Sile, dar mai aveam încă mult de tras. Îngerul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dovedește a fi fost împușcat și moare curând în spital, nu înainte de a rosti câteva cuvinte misterioase. Avem, conform schemei tipice, și un detectiv, în persoana șefului siguranței publice, polițistul Costache. Cele două linii ale cărții, una fantastică și cealaltă detectivistică, formează un contrapunct ce grăbește din ce în ce mai ritmat către un final comun. Tema fantastică urmează arhetipul Caspar Hauser: tânărul Dan Krețu se trezește într-o lume necunoscută, într-un București scufundat în timp. Pentru toți, el e un străin, îmbrăcat ciudat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
decât o schemă formală ce se materializează sub ochii receptorului, corporalizându-se textual. Iluzia conținutului (sau conținuturilor) ce ni se comunică ne face să credem, de obicei, că nu ne interesează schema formală; În realitate, În afara acelei scheme romanești (polițiste, sau detectivistice, de data aceasta) nici un conținut nu ne interesează. Desigur că inițial conținutul este cel care Își caută un model narativ, dar, odată găsit, acesta va fi suveran, impunându-se ca suprema cauzalitate a fabricării de text. Fiind unul din marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu pune banii de unde nu poți să-i scoți imediat. Stănică încercă să fixeze în ochi pe moș Costache, care continua a părea nepăsător, însă mânca cu o repeziciune cam nervoasă, evitând să ridice privirea. " Să știi, își zise Stănică detectivistic, că l-am prins pe moș. Îi are în casă banii!" - Domnule, zise el tare, sunt oameni care strâng o avere înlăzi, și nu prind de veste când moneda iese din circulație, rămânând ca tinichea goală. Dar o să iasă acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așteptaseră, fermetînd sub propriul lor zbenghi, grabnice la a i se dezveli din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultate cu gura căscată, dacă nu cumva cel pe care textul ebraic îl numește has-Satan le va dezvălui chiar pretextul detectivistic pentru care se aruncase în vâjâială spre București. După două vocalize, suduia mai abitir decât un fierar betonist, drăcuia mai dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui Ginzburg: evocarea unui amator de artă - faimosul Morelli de la care se reclamă Freud în studiul său Moise de Michelangelo - care a recurs la examinarea unor detalii aparent neglijabile (conturul lobului urechii) pentru a demasca falsitatea còpiilor picturilor originale, strategiile detectivistice ale lui Sherlock Holmes și metodele psihanalizei, întreaga semiotică medicală și întregul arsenal de practici prin care scrierea, textualitatea convertesc oralitatea în urmă123, pot fi apropiate, toate, de știința vânătorilor de odinioară, capabili să descifreze urmele mute, devenite - paradoxal! - edificatoare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dacă aș vrea să-i găsesc un corespondent ilustru, aș putea menționa aici acea idée fixe care stă la baza Simfoniei fantastice a lui Berlioz) și, corelativ, un reflex al orgoliului intelectual incisiv. Cu riscul de a le submina flerul detectivistic (și, prin aceasta, de a-i irita și mai mult), trebuie să precizez de la bun început că, de fiecare dată, am fost sincer interesat doar de complexitatea și de noutatea temelor implicate în discuție, nu de arogarea unor drepturi care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cinematografică, perspectiva se îngustează, iar prim-planul strălucește cu lumina rece a terorii: Fânul cu care astupase Agripina copca scobită sub căpiță era împrăștiat de jur împrejur și Păunaș nicăieri". Detaliile conduc, ineluctabil, spre limpezirea misterului, ca într-un scenariu detectivistic: "Ochii ciobanilor căzură pe niște cârpe înșirate pe poiană. Alergară la ele. Era șorțul Agripinii și scutecele copilului, acum pline de sânge, iar de jur împrejur sta, în iarbă, o largă spulberătură de fulgi cenușii, ca după o încăierare de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
afectată activitatea la acea clasă. Mă temeam aproape mereu că aceste suspiciuni îmi vor afecta munca de la catedră. Pentru unul sau doi, ar fi însemnat să-i gândesc pe toți la fel. Ar fi fost de nesuportat și nu făceam detectivistică la ore. Mi-am spus că prefer să "avantajez" unul, neștiut, decât să-mi las suspiciunea să plutească asupra tuturor. Întotdeauna mi-am spus că la școală vii cu altfel de gânduri decât într-o uzină, unde planurile tehnice de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]