283 matches
-
contururi mai vagi decât ale filozofiei -, dar cu care aceasta din urmă se corelează într-o perspectivă mai cuprinzătoare, realizată tocmai pe baza unor asemenea similitudini structurale, specifice viziunilor despre lume din cele trei domenii limitrofe. Făcând o paralelă între determinațiile istorice și pretențiile "științifice" ale diverselor metafizici, filozoful german constată existența unei tensiuni de neînlăturat între cele două aspecte la nivelul tuturor sistemelor care vizează un adevăr atemporal sau etern. Acest conflict irezolvabil îl conduce la concluzia că orice viziune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rezumă la o continuitate a formelor. Pe baza acestor determinații constatăm "corelația istorică a sistemelor", astfel încât putem vorbi despre o continuitate a preocupărilor și a atitudinilor prin modul în care ele se referă la problema universală. Fiecare conștiință filozofică și determinație conceptuală a filozofiei se constituie într-o replică la un trecut filozofic: În primul rând, filozofii vizează în mod direct enigma vieții și a lumii; de aici izvorăsc conceptele pe care și le formează despre filozofie, iar orice poziție pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
naște în cadrul acestei continuități, iar trecutul filozofiei acționează în fiecare gânditor în parte, astfel încât, chiar și atunci când are dubii în privința soluționării marii enigme, el este determinat de acest trecut să adopte propria sa poziție. Astfel, toate atitudinile conștiinței filozofice, toate determinațiile conceptuale care exprimă aceste atitudini filozofice alcătuiesc o corelație istorică" (s.n.)144. De altfel, noi am anticipat acest punct de vedere asupra continuității atunci când am discutat despre așa-zisa evoluție a epocii (vezi I, 3A) și despre rolul conștiinței istorice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
am discutat despre așa-zisa evoluție a epocii (vezi I, 3A) și despre rolul conștiinței istorice în depășirea istorismului (vezi II, 2Bb). După ce a delimitat cadrul teoretic în care se desfășoară filozofia, Dilthey trece la partea aplicativă: el urmărește, în funcție de determinațiile anterioare, principalele sisteme filozofice, spre a verifica temeinicia ipotezelor sale. Aici s-ar putea pune următoarea întrebare: Atunci în ce mai constă deosebirea față de metoda folosită de Hegel, de vreme ce și Dilthey pleacă de la un preconcept ideal (de la niște "presupoziții", cum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fi valabilă hic et nunc, dar nu și așa cum se întâmplă la Hegel sub specie aeternitatis, ca să preluăm expresia lui Spinoza, desigur fără nici o trimitere expresă la divinitate. f) De la "conceptele particulare" la conceptul generic de filozofie În concluzie, urmărind determinațiile conceptuale ale filozofiei, "rezultatul este negativ", consideră Dilthey: "Fiecare dintre acestea n-a fost decât expresia unui punct de vedere pe care filozofia l-a adoptat într-un moment al desfășurării ei", iar "contradicțiile majore dintre aceste puncte de vedere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la niște "concepte particulare ale filozofiei", pe cât de "inconsistente" în sine, pe atât de "importante" pentru determinarea "esenței filozofiei" din "punct de vedere istoric", pentru că ele se constituie în elemente pe baza cărora ajungem la conceptul generic de "filozofie". Nici o determinație conceptuală, luată separat, nu este în stare să ne conducă spre "esența filozofiei"; doar toate la un loc o pot face.168 Conștiința istorică pune în lumină "o extraordinară mobilitate" a acestor determinații variabile: de-a lungul timpului, filozofia și-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe baza acestor trăsături, esențiale pentru filozofie, s-a format în timp o corelație istorică a viziunilor despre lume, fapt ce implică o continuitate a scopurilor, a atitudinilor și expresiilor prin raportarea la problema universală. Fiecare conștiință filozofică și fiecare determinație conceptuală a filozofiei se constituie ca o replică la un trecut filozofic. Privite a posteriori și în sine, filozofia, religia și arta apar ca niște totalități constituite istoric pe baza unor multiple determinații sau expresii particulare; dar în această serie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o au obiectele lor. După ce am analizat corelațiile expresiei, revenim astfel în punctul inițial, cel al "unității structurale", așa cum ne îndeamnă figura cercului hermeneutic și sistemul de interdependențe pe care este construită viziunea filozofului german. Așa cum am arătat, Dilthey urmărește determinațiile istorice ale conceptului de filozofie și constată înrudirea diverselor Weltanschauungen, precum și conexiunea lor, pe baza căreia desprinde cele trei tipuri amintite. Luând ca punct de plecare "structura" conștiinței și pe "corelația" vieții, autorul consideră că tipurile de viziuni despre lume
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
răspunde altfel: filozofia este "un drum", ceea ce înseamnă "desigur că nu este singurul posibil"101. Odată cu o Weltanschauungsphilosophie, este admisă deci și relativizarea adevărului metafizic. "Numim metafizică acea reflecție ce are drept premisă niște explicații particulare și care poate deduce determinațiile generale ale oricărei corelații universale precizabile", precizează Dilthey în Einleitung...102 (fapt care ne întărește convingerea că în cazul său nu putem vorbi despre un transcendentalism în sens kantian). Semnificativă rămâne atunci tocmai asumarea creativității pornind de la ceea ce Blaga numește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lor" (A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 666). 69 Prin acest diagnostic căutăm de fapt să precizăm deosebirea fundamentală dintre Noica, pe de o parte, și Dilthey și Blaga, pe de cealaltă parte. Reamintim că Noica definește ahoretia "ca refuz al determinațiilor" (Spiritul românesc în cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan, București, Editura Univers, 1978, p. 103). Descrierea acestei precarități a spiritului este aproape un autoportret al autorului și evidențiază o atitudine de tip clasic, călăuzită de o etică pregnant stoică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai cu seamă pentru că el își asumă rolul de maestru spiritual: Este maladia născută sub un rapt sufletesc ori intelectual, ducând la o bruscă iluminare sau luciditate de conștiință, ce face pe subiect să-și interzică participația, să-și domine determinațiile, să vadă pozitivul non-actului și al negativului, acceptând înfrângerea, asimilând-o și intrând în indiferență, iubind tot ce se desprinde de lume ca atare, de la asceză și poezie până la matematici și spectacolul revoluției tehnico-științifice, punând viața și istoria sub ordinea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și intrând în indiferență, iubind tot ce se desprinde de lume ca atare, de la asceză și poezie până la matematici și spectacolul revoluției tehnico-științifice, punând viața și istoria sub ordinea rațiunii, care desființează noul și proclamă rodnicia non-călătoriei" (ibid.). Între "refuzul determinațiilor" în cazul lui Noica și conștientizarea absenței generalului în cazul lui Blaga stau, într-un fel sau altul, toate deosebirile dintre cei doi filozofi. Este lesne de observat că "refuzul determinațiilor" ne trimite la o atitudine esențial clasică, iar conștientizarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
desființează noul și proclamă rodnicia non-călătoriei" (ibid.). Între "refuzul determinațiilor" în cazul lui Noica și conștientizarea absenței generalului în cazul lui Blaga stau, într-un fel sau altul, toate deosebirile dintre cei doi filozofi. Este lesne de observat că "refuzul determinațiilor" ne trimite la o atitudine esențial clasică, iar conștientizarea absenței generalului la o frustrare conceptuală de tip romantic. 70 Cf. ibid., cap. II, consacrat catholitei. 71 C. Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, București, Editura Cartea Românească, 1986, p. 81
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu a fost însă demonstrată, logic vorbind. De altfel, unii dintre criticii lui Descartes au atacat în fundament însăși ideea lucrului gînditor individual, punînd întrebarea: ) S-a apreciat că enunțul “je doute que j’existe” conține implicit și “simultan existența determinațiilor pragmatice «eu» și «tu», eu și celalalt” ) dar aceasta poate fi valabil doar dacă privim desfășurarea spiritului din perspectiva interlocutivă, caz în care relația de dialog există între Descartes și Cartesius ca partener imaginar ideal. În legătură cu aspectul problematic creat de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
În Meditația a -IIIa, Descartes definea gîndurile “ca imagini ale lucrurilor” ce nu conțin decât ceea ce este reprezentat în mod imediat în spiritul conștient și le distingea de alte gînduri care, în plus față de dimensiunea reprezentativă, implică și o altă determinație, prin care trebuie să considerăm judecățile ce presupun un act de voință. Întreaga noastră gîndire nu se rezumă așadar la activitatea de judecare. Cu toate acestea, cerectarea adevărului ca și căutarea a ceva ferm și constant în științe, se întemeiază
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
semnifică un întreg destin colectiv, întâlnirea comunitară cu Tradiția și Istoria; în fine, apelativul simplu, Jean, folosit în viața curentă, ne readuce în sfera individualului, singura în care putem căuta legitim un specific ireductibil, rezultat din interacțiunile complexe ale tuturor determinațiilor și contextelor vieții unui ins, de la steaua sub care se naște (în sens astronomic, nu astrologic) la liberul său arbitru. Din fericire, familia Askenasy nu a fost nimicită de Holocaust, așa că viața ei a reintrat pe un făgaș aproape normal
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
este bun) dacă este satisfăcută relația unde α este nivelul de semnificație ales de cercetător, iar (k-1, n-k) gradele de libertate ale distribuției F. Un alt criteriu de testare a modelelor econometrice este coeficientul de corelație multiplă (sau de determinație), notat R2. Acesta ne arată în ce proporție este explicat comportamentul variabilei endogene de către variabilele exogene și se calculează cu formula. Coeficientul de corelație multiplă este cuprins între 0 și 1. O valoare de 0,85 a acestui coeficient, spre
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
dacă are loc: unde (n-k) este numărul de grade de libertate al distribuției Student. În cazul în care avem de-a face cu o ecuație neliniară, testele F și t nu ne mai sunt utile; în schimb, coeficientul de determinație R2 poate fi utilizat (se calculează în aceeași manieră ca în cazul modelelor liniare). În plus, mai pot fi utilizați următorii parametri pentru compararea modelelor între ele: eroarea medie pătratică a estimației: eroarea medie pătratică procentuală a estimației. În ceea ce privește ultima
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
și L, negativă pentru T). Înseamnă aceasta că modelul neliniar aditiv de mai sus exprimă cel mai bine realitatea? Credem că numai verificarea sa ulterioară pe o perioadă îndeajuns de lungă ar putea da răspunsul. Scorul ridicat al coeficientului de determinație este mai degrabă un indicator al valorii teoretice a modelului (din nefericire, forma sa particulară nu ne permite utilizarea ANOVA și calcularea lui F). Însă, după cum arătam în secțiunea V.1.1, este destul de greu de crezut că ecuațiile parțiale
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
și de nivel mai jos. Cu alte cuvinte, a existat o feminizarea la bază și o masculinizarexe "„masculinizare" la vârf a învățământului (vezi și studiile din Grünbergxe "„Grunberg,Laura", 2001, ed.). Omul nou, ca ideal educațional, era lipsit de gen. Determinațiile sale vizau mai degrabă o combinație între tenacitate și obediență, colectivism, simțul datoriei necondiționate față de statxe "„stat" și partid, autosacrificiuxe "„autosacrificiu", o etică a grijii nedublată de o etică a drepturilor. Unele dintre aceste trăsături vizează „feminizarea negativăxe "„feminizare negativă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Șansele familiei monoparentale" Politicile publice sunt formulate cu un anumit grad de generalitate, astfel încât se poate crede că se referă generic la cetățeni, de pildă, în virtutea calității lor de cetățeni 37. O astfel de abordare ar fi una neutră la determinațiile de gen, de vârstă, naționalitate, etnie ș.a.m.d. Un alt tip de politici sunt cele care vizează oameni reali: femei și bărbați, cu specificul și cu problemele lor aferente. Odată ce sunt priviți ca oameni concreți, sunt sesizabile deosebirile și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să-i convingi pe francezi că Ionescu, Tzara, Cioran (ale căror nume au fost franțuzite), nu sunt exclusiv «francezi» și că Paul Celan este român. Nu se admit aprioric, și asta devine cel mai grav lucru, nici o inserție, fibră, cicatrice, determinație de românitate în structura operelor lor, ca și cum acestea ar fi apărut din neantul pur.” Pornind de la convingerea că „există o plasmă originară a limbii române”, autorul articolului avansează și o soluție: „În loc de astfel de atitudini specifice unui soi de adolescență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
ducându-l la vale. Timpul este doar abstracția această a consumării. Fiindcă lucrurile sunt finite, de aceea ele sunt în timp, și numai fiindcă ele sunt în timp de aceea pier; ci lucrurile înseși sunt temporalul, a fi temporale constituie determinația lor obiectivă"29. Spațiul și timpul că abstracții goale, așa cum le consideră Kant, pe care le umplem, prin intermediul intuițiilor noastre, cu diferite conținuturi, nu există și nici nu pot exista ca atare. Chiar ideea de spațiu abstract se anulează pe
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
se transforme astfel cu ușurință în fanatism 45 - intelectul se ridică la nivelul conștiinței, ajungând să perceapă conexiunile complexe dintre obiectele experienței. Mai departe, în calitate de conștiință de sine, intelectul s-a depășit și în același timp s-a păstrat în determinațiile sale esențiale, trecând în concept. Între intelect și rațiune: conceptul Acționând în calitate de sediu al conceptului 46, de potențialitate și adevăr suprem al acestuia 47, intelectul se transpune pe sine în ceea ce Hegel a numit "intelecție pură", care urmărește "să transforme
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
la al sau altul, finitudinea, pe care o neagă și o ridică astfel pe o treaptă superioară. "Cunoașterea prin concept este astfel unitatea comportării teoretice și a celei practice: negația singularității este, ca negație a negarii, universalitatea afirmativa, care dă determinațiilor subzistență; căci adevărată singularitate este totodată universalitate în sine însăși"51. Sau, așa cum a sesizat și Wittgenstein, "individualul se dovedeste tot mereu lipsit de importanță, dar posibilitatea fiecărui caz individual ne dezvăluie ceva despre esență lumii"52. Prin concept, gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]