601 matches
-
și social Înregistrate de inflexiunile curbei. Vezi Ștefănescu-Goangă, Selecțiunea capacităților, p. 14. 29. Moldovan, Biopolitica, pp. 36-37. 30. Ovidiu Comșia, „Pagina biopolitică. Biopolitică și Învățământ”, Transilvania, vol. 69, nr. 2, martie-aprilie 1938, p. 102. Însăși termenul menire are o conotație deterministă puternică. 31. Comșia, „Biologia familiei. VI”. 32. Ștefănescu-Goangă, Selecțiunea capacităților, p. 30. 33. Alexandru Roșca, Copiii superior Înzestrați, Cluj, 1941, p. 114. 34. Roșca, Copiii superior Înzestrați, pp. 114-115. 35. Ștefănescu-Goangă, Selecțiunea capacităților, pp. 368-369. 36. Vasile Ilea, „Desvoltarea intelectuală
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
momentul în care vor reuși să atingă un nivel de școlarizare care să evite mobilitatea descendentă. În timp ce Boudon consideră că societatea este posibilă ca urmare a acțiunilor individuale și a efectelor de compunere ale acestor acțiuni, Bourdieu concepe o teorie deterministă a acțiunii sociale, în care structurile sociale se reproduc într-un mod puțin conștient. Ambii autori consideră că teoria meritocrației este mai degrabă o ideologie menită să justifice inegalitățile sociale existente și să legitimeze ordinea socială existentă. Oricum, motivele pentru
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
prezică evoluția socialului. Capitalismul nu s-a prăbușit ci, dimpotrivă, pare să fie pe punctul de a cuceri întreaga lume. Lupta finală dintre proletariat și burghezie nu s-a produs, iar societatea comunistă nu a fost nicăieri proclamată. Dimensiunea sa deterministă a făcut marxismul incapabil să explice formidabila capacitate a societăților de a răspunde provocărilor. Prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de Est și, mai ales, în Uniunea Sovietică dă motive temeinice pentru a afirma că experimentele de sorginte marxistă au eșuat definitv. La
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
al teoreticianului literar - modurile gândirii și ale rostirii creatoare, indiferent de ariile în care se exersează acestea. Autorul avansează propriul punct de vedere privind conceptul de generație literară, refuzând determinarea strict biografică în beneficiul unor opțiuni creatoare, supuse unor presiuni deterministe multiple. El crede că generația rămâne un instrument de cercetare și de tipologizare literară, cu condiția să nu fie convertit în etalon valoric. Interesul pentru literatura română modernă, prelungit și de volumul Identificări (1977), se concretizează, de asemenea, într-o
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
permanente. Cu cât densitatea de indivizi era mai mare - și cu condiția ca aceștia să producă un surplus economic - cu atât erau mai ușor de obținut cereale, forță de muncă și recruți. În cele mai rele cazuri, această logică geografică deterministă nu este decât o aplicare a modelului standard al interrelațiilor spațiale. După cum au demonstrat pe larg Johann Heinrich von Thünen, Walter Christaller și G. William Skinner, În condițiile În care alte elemente sunt egale, economia mișcării tinde să producă tipare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Teza de bază de la care tânărul critic purcede privește condiționarea socială, mediată, a artei. Discipol al lui C. Dobrogeanu-Gherea, cu interpretările lui sociologice, el stăruie asupra caracterului de clasă al literaturii. Profesează, nu fără alunecări în sociologism vulgar, o estetică deterministă. Militând pentru o artă cu rădăcini în realitate, intră în conflict cu adepții esteticii junimiste. Adversar pătimaș și adesea incomprehensiv al Junimii, I.R. își însușise totuși, prin Gherea, teoria maioresciană a „formelor fără fond”. Combătând doctrina „artei pentru artă”, polemistul
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
declarat nevinovat și eliberat. A fost membru al Consiliului Ziariștilor din România, responsabil al Centrului Român al Asociației Internaționale a Criticilor Literari începând cu 1971 și membru în comitetul executiv al acesteia. Formația lui I. a fost marcată de critica deterministă, pozitivistă și marxistă, dar și de modelul determinismului mai suplu al lui G. Ibrăileanu - profesor admirat de tânărul comentator literar -, ca și de înclinația acestuia către ideologia literară. Un alt model este G. Călinescu, teoreticianul criticii creatoare, dar și autorul
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
substitute, „scurtături“, variante, există posibilitatea „telescopării“ modernizării sau a „arderii etapelor“7. Ce este comun tuturor teoreticienilor modernizării este faptul că ei acordă o poziție centrală în cadrul acestui proces industrializării. Raționamentul pe care ni-l propun acești gânditori este simplu, determinist și liniar: tehnologia a început să aibă efecte din cele mai puternice și marcante asupra hranei, confortului, speranței de viață a întregii populații din Occident. Ea a început să aibă o poziție centrală, a devenit o marfă extrem de căutată de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu ești un fundament solid pe care să se edifice ulterior fapte și o lume; ci ești suflul mereu viu În desfășurarea acestora.ț Humboldtian vorbind, alteritatea exercită asupra subiectului o dublă presiune. Pe de o parte, există o constrângere deterministă asupra oricărui act de vorbire (ba chiar de gândire), dat fiind că el se desfășoară obligatoriu Într-o limbă, și „orice mod al percepției subiective a obiectelor trece cu necesitate În constituirea și folosirea limbii”1. Iar forma limbii (mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
grijă de orice alte impulsuri sau înrâuriri. Jaloanele sistemului său estetic le schițase la vârsta de douăzeci și șapte de ani, în volumul Critica „științifică” și Eminescu (1895). Pronunțându-se „în contra metodei istorice în literatură”, teoreticianul respingea de plano critica deterministă (Taine, Brunetière), critica biografică-psihologică (Sainte-Beuve), critica sociologică (Dobrogeanu-Gherea), de vreme ce „împrejurările externe și psihologice” se rezumă la personalitatea omenească, nu la personalitatea artistică, aceasta făcând parte „din altă lume”. Preocupările pentru teatru (Critică dramatică, 1904, Dramaturgie română, 1905), pasagere, lasă repede
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
a prezenta o importanță deosebită în sine, în ciuda ecoului copleșitor din publicistica vremii, s-a iscat din confruntarea, subterană, între două moduri diferite de a considera arta. Asimilând criteriul estetic promovat de junimiști, D.-G. îl integrează unei concepții estetice deterministe și sociologice, continuând, prin unele principii, programul ideologilor pașoptiști. În privința moralității artei, opoziția sa față de Maiorescu a părut multă vreme ireductibilă, fără a fi în fapt. D.-G. nu a înțeles că, vorbind despre „înălțarea impersonală” (termen, totuși, ambiguu), Maiorescu
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
de sugestie și a mijloacelor de realizare. Criticul nu este dator să se preocupe de toate aceste aspecte, însă D.-G. propune o perspectivă „totală” asupra literaturii, într-o încercare de a îmbina critica biografică și psihologică cu cea sociologică, deterministă și, abia în ultimul rând, cu cea estetică și stilistică. Accentul cade pe explicarea sociologică, având ca principale obiective relațiile dintre literatură și mediu, idealurile sociale și morale ale artistului. Este o critică de explicație și analiză, vizând cercetarea resorturilor
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
dar rigorismul moral al criticului accepta cu greu imaginile șocante ale poetului francez. De o școală gheristă, în istoria criticii românești, se poate vorbi numai în ceea ce privește continuarea direcției sociologice pe care D.-G. o inaugurează. Sub aspectul criticii explicative și deterministe, influența lui e ușor de detectat în activitatea lui Raicu Ionescu-Rion, G. Panu, G. Ibrăileanu, N. Iorga, H. Sanielevici, M. Ralea. Studiile lui critice au introdus un nou mod de a scrie despre autori și opere, întemeiat pe îmbinarea analizei
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
observații asupra unei anumite simetrii Între schimbările sociale structurale, eșecurile politicii voluntariste ale partidului În mai multe domenii și orientările producției ideologice Înainte și după 1989 ar fi trebuit să permită formularea de ipoteze flagrant diferite de reprezentările de tip determinist ale sensului comun. Ele sunt de altfel În acord cu observațiile despre «teoriile» formulate În alte părți despre rolul determinant al cauzelor interne asupra prăbușirii („implozia») regimurilor «de democrație populară». Ele infirmă teoriile Înscrise În moștenirea tezelor asupra «totalitarismului», formulate
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Iosif Vulcan și V. Cosmovici. Revista a acceptat și o piesă a lui Șt. Petică, Solii păcii. În L. și a. r. și-au găsit loc multe studii de critică, istorie și teorie literară, întemeiate, parte dintre ele, pe estetica deterministă, amendată cu idei din romantismul german. Cele mai serioase contribuții se datorează lui N. Petrașcu, autor al unor pagini de fină analiză a operelor unor scriitori ca Eminescu, Duiliu Zamfirescu, I.L. Caragiale, B.P. Hasdeu sau I. Ghica. Anghel Demetriescu studiază
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
se situează pe linia programului de la „Dacia literară”. El cere unei opere să fie „dagherotipia stării sociale a timpului”, dar, nu mai puțin, să aibă un tonus combativ, un nerv agitatoric. Critica lui e participativă și, ca metodă, cu elemente deterministe. Apariția poeziilor lui V. Alecsandri o explică prin raportări la contextul social-politic, ereditatea și educația bardului de la Mircești, contactul său cu aspirațiile neamului. În ceea ce privește teatrul, îl socotește a fi o „oglindă”, așa cum scena cată să fie un „sanctuariu”, un „altar
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Cel puțin două dimensiuni sunt decelabile în momentul de față: - o tendință de extindere perpetuă a ariei de cuprindere științifică a fenomenelor, tendință care împinge cunoașterea spre realitatea unor cazuri particulare, a fenomenelor guvernate de posibilități multiple, ceea ce depășește viziunea deterministă asupra realității, în general, și a realității socioeducaționale, în special; - cea de-a doua tendință caracterizează nevoia de reconversie a fenomenelor într-o manieră interdisciplinară de abordare, de găsire, stabilire și dezvoltare a unor interrelaționări eficiente și flexibile, capabile să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este minimă; - câteva reguli acoperă o arie extinsă de fenomene; există slabe distincții între situații separate. La rândul lor, nivelurile ridicate ale complexității cognitive sunt văzute de către cei doi autori ca având următoarele linii directive: - sistemul cognitiv este mai puțin determinist; numeroase alternative relaționate sunt generate și luate în considerare; - mediul conține numeroase căi de dezvoltare; el este mai puțin compartimentat; - indivizii folosesc multe procese interne. Rezolvarea creativă de probleme introduce, de asemenea, câteva reguli de bază grupate în cele două
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
criticii literare, Orientări pentru o critică literară). Deși cu simpatii mărturisite pentru Albert Thibaudet, Charles du Bos sau Ernst Robert Curtius, B. are opinii mai apropiate de estetica germană a intropatiei și de gestaltismul lui Dilthey, dar cu o coloratură deterministă, arătându-se preocupat de idealul unei critici complete, interpretativă și de tip erudit. Eseistica lui B., care nu excelează în ipoteze ingenioase, se îndreaptă spre „genii tumultuoase și vaste” (Goethe, Balzac, Hugo, Wagner, Dostoievski, Eminescu, Proust, Iorga, Arghezi, Joyce) sau
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
I. Al. Brătescu-Voinești, St. O. Iosif ș.a., publică, după un deceniu, Cercetări critice și filosofice (1916). Format la școala „criticii științifice”, explicative a lui C. Dobrogeanu-Gherea și în atmosfera materialistă și pozitivistă a cercurilor socialiste, S. abordează literatura de pe baze deterministe și istoriste, opuse autonomiei esteticului și disocierii valorilor. Treptat, determinismul sociologic se varsă într-unul mai larg, însă tot schematic în taxonomia lui rigidă. Absorbit de cercetările antropologice și paleontologice, materializate în La Vie des mamifères et des hommes fossiles
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
susținând ideea revoluției, cât și pe cea a proprietății colective asupra mijloacelor de producție. Fiica lui S., Paulina, a fost mama poetului Miron Radu Paraschivescu. Meditații-eseu pe teme de sociologie, comentarii în jurul conceptelor de libertate, solidaritate, cultură, patriotism, din perspectivă deterministă, dar și prin prisma unui umanitarism creștin, au fost adunate de S. în volumul Realități, apărut în 1894. Încercarea de roman istoric Inimi de femeie. Strănepotul lui Țepeș, publicată în 1904-1905 în foiletonul ziarului „Adevărul”, e o construcție compozită, cuprinzând
SCORŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
INTRODUCERE Până în preajma acestui secol, știința a trăit iluzia mecanicistă. Orice schemă deterministă, în ultimă analiză cauzală, își găsea o interpretare mecanică. Idealul științei însăși era această „mecanică universală”. Astăzi, statistica vine să servească aceluiași ideal de cunoaștere totală, cu modestie și înțelepciunea unei acumulări de secole, făcând loc și acelor necesare limite
Aplicaţii ale statisticii matematice. In: Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
statistice etc.). Acest lucru indică de la început că informația pe care o dă o lege statistică este mai săracă decât cea dată de legea dinamică. Cu toate acestea, legea statistică permite cunoașterea desfășurării viitoare a fenomenelor și poate fi tot atât de deterministă ca și cea dinamică. Particularitatea esențială a legilor statistice izvorâtă din faptul că acestea acționează în fenomenele de masă, unde întregul este determinat de unitatea părților componente - se reflectă în exprimarea comportării ansamblului de unități omogene și nu a fiecărei
Aplicaţii ale statisticii matematice. In: Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
la fenomene similare celor naturale presupune un reducționism păgubos din mai multe puncte de vedere: • în primul rând, știința curriculumului nu poate fi inclusă în ceea ce epistemologii au numit Naturwissenschaften, întrucât fenomenele și procesele educative și curriculare nu sunt strict deterministe. Nu pot fi studiate prin relația „cauză-efect” și deci nu permit formularea de legi universale, imuabile și infatigabile. Neputându-se formula „legi curriculare universale”, nu sunt posibile nici „predicții curriculare certe”, „preziceri matematice”, „profeții logice” etc.; • dar știința curriculumului nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
discipolă a lui Tyler 15. În 1962 ea a propus un model de construire a curriculumului care a introdus o dimensiune nouă și esențială în conceperea și realizarea sistemelor și proceselor de formare umană. Modelul lui Tyler este liniar, aproape determinist, și, fără îndoială, oarecum rigid și simplist. H. Taba a modificat viziunea mizând pe flexibilitate și pe luarea în calcul a interacțiunilor dintre elementele aflate în componența unui curriculum. McGee (1997) aprecia că Hilda Taba a reușit schimbarea paradigmei tyleriene
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]