544 matches
-
resurse și alte constrîngeri cunoscute. Cele mai cunoscute metode sunt: ٭"Metoda drumului critic" ("Critical Path Method (CPM)-l.engl"), respectiv "Méthode de chemin critique"-l.franc. a fost dezvoltată în decada anilor 1950 de DuPont Corporation. Metoda CPM calculează valori deterministe pentru termenul minim de începere, termenul maxim de începere, termenul minim de terminare și termenul maxim de terminare pentru fiecare activitate, ținînd seama de logica rețelei de activități. Totodată, se calculează "rezerva de timp a activităților" ("float" sau "slack"-l
Managementul proiectelor () [Corola-website/Science/304116_a_305445]
-
anii 1950, și a fost aplicată inițial de Marina USA pentru a conduce programul de realizare a rachetelor balistice POLARIS pentru submarinele POLARIS. Această metodă utilizează logica rețelei de activități, în care însă pentru duratele activităților nu se prevăd valori deterministe (ca în metoda CPM), ci valori probabiliste -ca estimații medii ponderate ale duratelor activităților individuale, care permit calculul estimației duratei totale a proiectului, ca durată medie. În metoda PERT, pentru fiecare activitate se iau în considerare trei estimări ale duratelor
Managementul proiectelor () [Corola-website/Science/304116_a_305445]
-
autoechilibrare în cazul în care numărul de articole este mare și funcția hash produce coliziuni puține și mai puțin eficientă în cazul în care numărul de articole este mic și funcția hash este complexă. O funcție hash trebuie să fie deterministă, în sensul că, pentru o valoare de intrare dată, ea trebuie să genereze întotdeauna aceeași valoare hash. Cu alte cuvinte, trebuie să fie o funcție de datele trunchiate, în sensul matematic al termenului. Această cerință exclude funcții de hash care depind
Funcție hash () [Corola-website/Science/313149_a_314478]
-
în același timp extrem de talentat pentru a inventa conceptele necesare atingerii acestor obiective. Laplace credea cu tărie în determinismul cauzal, așa cum se exprima în următorul citat din introducerea la eseul său din 1814 „"Essai philosophique sur les probabilités"”: Acest concept determinist este adesea menționat ca „"demonul lui Laplace"” (în același sens ca „demonul lui Maxwell”), dar această descriere a unei minți ipotetice atotcuprinzătoare nu provine de la Laplace, ci de la biografii săi. Laplace se vedea pe el însuși ca un om de
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
unde formula 1 este un polinom de grad finit. Clasa de complexitate NP este amintită deseori in același context cu clasa de complexitate P. Aceasta din urmă cuprinde toate problemele de decizie al căror timp de execuție pe o mașină Turing deterministă are complexitatea formula 8 în cel mai rău caz, unde formula 1 este un polinom de grad finit. Cum mașinile Turing deterministe sunt un caz particular de mașini Turing nedeterministe, orice problemă rezolvată în timp polinomial de o mașină Turing deterministă este
NP (teoria complexității) () [Corola-website/Science/323284_a_324613]
-
de complexitate P. Aceasta din urmă cuprinde toate problemele de decizie al căror timp de execuție pe o mașină Turing deterministă are complexitatea formula 8 în cel mai rău caz, unde formula 1 este un polinom de grad finit. Cum mașinile Turing deterministe sunt un caz particular de mașini Turing nedeterministe, orice problemă rezolvată în timp polinomial de o mașină Turing deterministă este rezolvată în timp polinomial și de o mașină Turing nedeterministă. Deci orice problemă din clasa P aparține și clasei NP
NP (teoria complexității) () [Corola-website/Science/323284_a_324613]
-
Turing deterministă are complexitatea formula 8 în cel mai rău caz, unde formula 1 este un polinom de grad finit. Cum mașinile Turing deterministe sunt un caz particular de mașini Turing nedeterministe, orice problemă rezolvată în timp polinomial de o mașină Turing deterministă este rezolvată în timp polinomial și de o mașină Turing nedeterministă. Deci orice problemă din clasa P aparține și clasei NP. Astfel, mulțimea P este o submulțime a mulțimii NP. Formal, formula 12.
NP (teoria complexității) () [Corola-website/Science/323284_a_324613]
-
uman într-un cadru socio-biologic. Ca răspuns, Gould, Richard Lewontin și alții din regiunea Bostonului au redactat o scrisoare adresată revistei "New York Review of Books" intitulată "Against 'Sociobiology"' (Împotriva „Sociobiologiei”), scrisoare adesea citată ulterior. Această scrisoare deschisă a criticat „vederea deterministă a societății umane și a acțiunilor umane” propusă de Wilson. Gould și Dawkins nu sunt de acord asupra importanței date selecției genelor în evoluție. Dawkins a susținut că evoluția este cel mai bine înțeleasă ca o concurența între gene (sau
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
de aceea, prin extensie, putem ști destinația ei probabilă; nu putem ști cu certitudine unde se va duce." Einstein era convins că această interpretare era greșită. Raționamentul lui era că toate distribuțiile de probabilitate cunoscute până atunci reieșeau din evenimente deterministe. Distribuția aruncării unei monede sau a zarurilor poate fi descrisă cu o distribuție de probabilitate (50% cap, 50% pajură), dar asta "nu" înseamnă că mișcările lor fizice sunt imprevizibile. Mecanica clasică poate fi folosită pentru a calcula exact cum va
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
dar în 1964 John Bell a teoretizat inegalitatea Bell pentru a le contrazice, inegalitate care postula că deși comportamentul unei particule individuale este aleator, el este corelat cu comportamentul altor particule. De aceea, dacă principiul incertitudinii este rezultatul unui proces determinist în care o particulă are "realism local", trebuie să fie cazul că particule aflate la distanțe mari își transmit informații unele altora pentru a se asigura că corelările comportamentale între particule au loc. Interpretarea teoremei lui Bell oprește în mod
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
acestei mitologii "à rebours" a fost, în mare parte, o reușită. Cum remarca Lucian Boia, în lucrarea pe care a coordonat-o, Miturile comunismului românesc (Editura Universității București, 1995), în primul eseu: "Mitologia comunistă se afirmă în aceeași măsură ca deterministă și voluntaristă, libertară și totalitară, democratică și elitistă, internaționalistă și naționalistă sau, la nivelul discursului istoric, structurală și evenimențială". Secolul, din care îi trăim ultimii ani, a fost prevăzut și explicat cît se poate de exact și științific, în baza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doctrina homeopatică, chirologia modernă, acupunctura orientală și altele asemănătoare, Durand vrea să ducă mai departe programul lui Husserl din 1936 (vezi (a) din cap. 2), privind psihologia și alte științe umane actuale care încă mai suferă de cantitativism, obiectivism, agnosticism determinist, binaritate logică. Aceste reducționisme au dus la fragmentarea continuă a noțiunii de om, din secolul al XVIII-lea și până astăzi. Științele sociale se disting de științele umane și ambele de antropologia separată și ea în antropologie biologică și antropologie
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dintr-un stadiu în altul. Să admitem însă de îndată că termenii societate, istorie și tranziție sunt atât de cuprinzători încât trădează o anume vocație intrinsecă totalizatoare, care, în numele unei abordări „realiste”, riscă să aibă consecințe când reificatoare, când simplu deterministe sau asociate cu un evoluționism social pe cât de implacabil, pe atât de transindividual. Individul ca subiect istoric riscă astfel să fie eliminat aproape complet de pe scena istorică. Societățile particulare, de tipul statelor naționale sau al comunităților etnice, teritoriale sau culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și raționaliste, separarea formală a sectorului „public” de cel „privat”. Societatea indistinctă, privită ca totalitate, a fost treptat analizată cu referire la instituțiile și procesele specifice economiei, politicii, culturii și structurii sociale. Modelul analitic dominant a fost unul de tip determinist și voluntarist. S-a considerat adesea că un factor anume are un rol determinant în raport cu constituția celorlalte (baza economică la Marx, cultura la Durkheim sau Weber), datorită dinamicii dezvoltării sale și a forței de iradiere pe care o deține în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
relevanța ei critică sau constructivă ar fi pierdută. Implicația acestei afirmații este că diferitelor perioade ale modernității trebuie să le corespundă paradigme sociologice distincte. Evoluționismul social se asociază direct și irevocabil cu o teorie sociologică unică și universală, obiectivă și deterministă. Constructivismul sociologic, pe care îl susțin, este menit să răspundă nevoilor de cunoaștere ale contemporanilor, să le stimuleze „imaginația sociologică” (C. Wright-Mills) și, prin aceasta, să facă modernitatea lor cât mai reflexivă. Ne aflăm astfel în perioada în care teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
apocalipsă nihilistă”, atât de puternic instituită de Fr. Nietzsche, pentru a dezvolta un „argument sociologic mai complex și testabil empiric”, distanțat astfel și față de filosofiile secolului al XVIII-lea sau al XIX-lea, și de o viziune monolitică, holistă și deterministă asupra societății. Apelând la dialectică, optează pentru specificarea „contradicțiilor” ce apar între diferitele domenii ale societății, respectiv a... disjuncției dintre tipul de organizare și normele solicitate de domeniul economic [pe de o parte] și normele autorealizării, care dețin acum o
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru redirecționarea culturii, care s-ar afla în contradicție cu structura capitalistă a economiei și tehnologiei, Inglehart susține că tocmai noile dezvoltări culturale postmaterialiste din sistemele de valori și credințe facilitează și chiar stimulează dezvoltări economice și politice corespunzătoare. Linearitatea deterministă dinspre economie, cultură, politică, religie sau oricare alt factor spre ceilalți este înlocuită astfel cu concomitența și armonia unei linearități a dezvoltării tuturor. Problema este de a detecta acele schimbări din componentele sociale în jurul cărora se agregă grupări sau aglutinări
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
celei de la epoca tradițională la epoca modernă sau de la societatea industrială la cea postindustrială. Totuși, accentuarea până la exclusivitate a specificității tranziției postcomuniste ține mai degrabă de o abordare marxistă a tranziției. Se știe că în analiza sa istoricistă, lineară și deterministă, K. Marx a vorbit despre tranziția de la capitalism la socialism și apoi la comunism în termeni de inevitabilitate istorică obiectivă, întrucât s-ar conforma legii concordanței dintre forțele și relațiile de producție. Capitalismul, spunea Marx, ajunge în dezvoltarea sa la
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
le aplică în mod consecvent, pentru că sunt profitabile vieții lor, putem conta pe succese. În felul acesta, considerăm că modernitatea noastră este reflexivă sau nu este deloc. A doua presupoziție constă în faptul că abordarea propusă se distanțează de paradigmele deterministe, care invocă factori sau structuri economice, sociale sau culturale cu forță generativă sau de cauzare a unei ordini sociale date. Despărțirea de acest tip de abordare o fac odată cu aplicarea principiului metodologic al individualismului în contextul teoretic al neoinstituționalismului sociologic
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
final al jocului determinărilor sau interdependențelor dintre un set de factori transindividuali. Să luăm exemple ilustrative. De ce există inegalități sociale sau de ce ajungem să avem poziții sociale sau salarii diferite? Răspunsul clar și distinct al unei teorii factoriale de tip determinist vine de îndată: pur și simplu, întrucât intervin cauzările sau determinările sociale ale unor factori sau structuri (baza economică, stratificarea socială, cultura etc.). Adică sistemului social i-ar corespunde o stratificare și o ierarhie socială dată, în care unii - bogați
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Socialismul științific este o formă a teoriei lui Karl Marx, simplificată și în anumite privințe modificată de către Friedrich Engels, după moartea autorului, dându-i acesteia un caracter mai determinist și făcând-o mai rigidă decât a intenționat Marx. În această variantă, materialismul istoric al lui Marx a devenit o formă a materialismului filozofic. Aceste modificări ale teoriei lui Marx, care în opinia lui Engels aveau rolul de a o
Socialism științific () [Corola-website/Science/329757_a_331086]
-
permanente. Cu cât densitatea de indivizi era mai mare - și cu condiția ca aceștia să producă un surplus economic - cu atât erau mai ușor de obținut cereale, forță de muncă și recruți. În cele mai rele cazuri, această logică geografică deterministă nu este decât o aplicare a modelului standard al interrelațiilor spațiale. După cum au demonstrat pe larg Johann Heinrich von Thünen, Walter Christaller și G. William Skinner, În condițiile În care alte elemente sunt egale, economia mișcării tinde să producă tipare
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
a respins și provocarea "orei de cunoaștere" (a orei de cercetare), căci în drum spre Părintele cel Mare i-a fost dat să cunoască temeiurile adânci ale Cosmosului, surele văi ale haosului, luminile dintâi, golurile primordiale, stelele în fixitatea lor deterministă printre care parcurgea căi de mii de ani în tot atâtea clipe. Eminescu este printre puținii poeți ai lumii care a primit provocarea științei, provocând-o la rândul său cu întrebări la care nici chiar nu este gata să răspundă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe masa de biliard. Chestiunea, aparent frivolă, avea totuși un subtext, Întrucît el Însuși se considera uneori o astfel de bilă, aflată la discreția hazardului. În teoria stărilor disipative, relațiile stocastice se disting prin Însușirea curioasă de a fi totodată deterministe și imprevizibile, iar mișcarea bilelor pe masa de biliard Îl trimitea cu gîndul la acest paradox. Desigur, există cîteva elemente inițiale pe care se poate conta. Forma geometrică a bilei, de altfel unanim acceptată, este dată prin construcție. Loviturile pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
substitute, „scurtături“, variante, există posibilitatea „telescopării“ modernizării sau a „arderii etapelor“7. Ce este comun tuturor teoreticienilor modernizării este faptul că ei acordă o poziție centrală în cadrul acestui proces industrializării. Raționamentul pe care ni-l propun acești gânditori este simplu, determinist și liniar: tehnologia a început să aibă efecte din cele mai puternice și marcante asupra hranei, confortului, speranței de viață a întregii populații din Occident. Ea a început să aibă o poziție centrală, a devenit o marfă extrem de căutată de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]