2,337 matches
-
vină copiii la mine! Mami, să vină nenea/tânți la mine! De ce nu vin? A memorat perfect toate reclamele TV! Le reproduce imediat ce aude primul sunet! Știe deja câteva poezii și le perorează înainte să-l rogi să o facă! Detesta să îl contrazici și insistă ferm să îi dai obiectul de care are nevoie. Își exprimă liber și clar iubirea, față de toți cei pe care îi cunoaște, incepand cu mama: -Mamiiii, te iubesc mamii! Iubirea aceasta nu se învață, ci
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
mine și curios pentru ceilalți. Iar cine intra la numărătoare primește și un zâmbet Poate o să fac primăvară și oamenii ăștia vor privi în ochii altora și din uită-tecândvorbesccutine o sa intelegem uită-tecumteiubesc. Poate nu. @ono: depinde de persoana, dar eu detest când profii se uită la mine când explică ceva, pt. că mi se pare că au automat pretenția că am și înțeles, eu din toată grupa, numai pentru că îi urmăream atent... eu nu reușesc să păstrez contact vizual cu nimeni
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
du Camp. Așa că Olguța poate să facă o farsă credulei colege a Monicăi, pretinzînd că l-a întîlnit și plastografiind un autograf de la acesta. Vania, unchiul Olguței, are lecturi serioase din literatura rusă. Îi adoră pe Tolstoi și Dostoievski. Îl detestă pe polonezul Joseph Conrad. Rezultă că un absolvent de liceu la început de secol putea citi curent în franceză și geramană. Nu și în engleză. Într-un roman al lui Dessila un personaj epatează societatea cu citate din Shakespeare în
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
îi născuse un monstru, nu mai avea clare noțiunile de favorizați sau nevoiași, nu mai putea să judece evenimentele. Nu mai era stăpân pe sine, nu mai avea direcție. Simțea iarăși nevoia unui tutore, a unei călăuze, căci, dacă marconienii detestaseră prestația tiranului, unul ca el înțelegea abia acum că nu-i pregătit suficient să folosească libertatea. îndrumat multă vreme de alții, n-avusese timp și nici încredere să-și coaguleze o personalitate. De vină puteau fi și slugărniciile lui de
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
Pe E. Lovinescu îl laudă în postura lui de conducător de cenaclu, oficiu care a făcut din el ,un martir de speță nobilă", însă nu află la el ,orizonturi largi, umaniste"; pe G. Călinescu îl citește cu interes, dar îl detestă ca om. Mai caldă și mai nedrămuită este admirația lui pentru o serie de scriitori din generații mai tinere: Ion Negoițescu, ,un băiat serios, cu vocația certă de critic literar, care judecă pe plan european valorile românești" (apreciere din 1947
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
momentului care se numește acum tot mai des "optzecist". Acesta se raportează (sărind cu două generații în urmă) la perioada 1930 cel puțin prin corifeii săi teoretici dintre care unii se simt apropiați de criterioniști, iar alții par să-i deteste pe aceiași din toată inima. Oricum, ambele tabere au în comun un soi de amestec de ignoranță și ostilitate cînd vine vorba de alte "seri literare" anterioare lor, cu viziuni fie centriste (1947!), fie hibride (1967!). Nici literatura ce se
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
chemări să-și regăsească sensul Nu amintiri ce nu au fost trăite Când spre tăceri va trece universul Vor defila cohorte de ispite Am onorat romanța “către nime” Cu nostalgia clipelor trecute Și-am respectat fidel suave rime Dar eu detest să scriu din servitute! Citește mai mult Ecou romanței “către nime” S-a dus romanța vieții zbuciumateNu mai vibrează coarde de pianeTristețea a născut singurătateDar eu rămân soldat pe bastioaneNu deslușesc cum de plutesc fantasmeCum nici de-i vis ori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
în sentimente sfinteCând înfruntăm puterile zălude.Prefer chemări să-și regăsească sensulNu amintiri ce nu au fost trăiteCând spre tăceri va trece universulVor defila cohorte de ispiteAm onorat romanța “către nime” Cu nostalgia clipelor trecuteși-am respectat fidel suave rimeDar eu detest să scriu din servitute!... XXIV. PICĂTURI DE VIAȚĂ, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016. Picături de viață Pentru Platforma Unionista Actiunea 2012 si George Simion Suntem picături de viață Preludiu de uragan Alungând pâcla
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Așa scrie Călinescu la început despre Blaga, Arghezi (dar observațiile fundamentale sînt de pe acum la acesta din urmă), ba chiar despre Crainic (prima cronică începe prin a relata o călătorie cu trenul, repetată cuvînt cu cuvînt în romanul Cartea nunții), detestat apoi cu tot atîta înaripare stilistică. Portretul mitologic al lui C. Stere din Adevărul literar și artistic e abandonat în Istorie. în schimb, lunga introducere epico-etnografică din capitolul Goga, nu există în cronica la volumul antologic din 1938. în general
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
scriitorilor români 13-16 decembrie 2010. Lăsând la o parte faptul că înaintarea țancului spre o viață mai bună poate fi interpretată, așa cum e spusă aici, si ca o incitare la violență (incitare pe care noi, „cei săraci cu duhul”, o detestam), recomandăm creatorului, pentru început, cel putin, teoria cunoașterii la Platon, locul în care lumea ideilor este și lumea formelor pure, lume din care, zice-se că am veni spre întrupare și din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-mi târai barbă pe pamant și-mi mâzgălesc poemele sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din computer. azi cel mai saltimbantic epigon detesta plăsmuirile din uter. creionul dintre dește s-a tocit și-mi număr doar păduchii - că săracu; de-aceea oameni buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul acesta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Cel puțin, așa declara Ivașcu și după ce Dumitru Popescu devenise Dumnezeul culturii române. Cel care, azi, îl face de două parale pe Ceaușescu pentru ultima sa perioadă de acțiune politică, uită însă că a stat alături de personajul pe care îl detestă pînă în ultima clipă. Marea dramă a lui Dumitru Popescu e că și-a închipuit că discursurile pe care i le-a scris lui Ceaușescu l-ar putea salva după aceea. Fiindcă, mai crede și azi Dumitru Popescu, discursul e
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
fost, printre altele, invitat la festivalul de la Donaueschingen, la cel de la Royan, apoi invitat cu o bursă de creație pe un an în Berlinul de Vest). Această perioadă a coincis ironie - cu voga României în Vest, grație unui personaj altminteri detestat de ei. A fost de-ajuns ca Ceaușescu să formuleze o așa-zisă politică de independență față de URSS, pentru ca, dintr-o dată, cultura română să devină în ochii Occidentului interesantă. Mai târziu, începând cu anii '80, a fi român a devenit
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Se ținea mereu la distanță, retras. Și - trăsătură de caracter extrem de rară - nu vorbea niciodată despre sine, nici despre propriile-i compoziții. Mi s-a părut întotdeauna de o modestie maladivă, poate modestia marilor orgolioși. Nu se mulțumea doar să deteste aplauzele, și mai puțin încă suporta laudele. Și cred că înțeleg prea bine de ce: complimentele flatează vanitatea... Ori, adevăratul orgolios e exasperat de ideea că ar putea fi crezut sensibil la ele. Fie că vrea sau nu, orgoliosul - spirit prin
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
puțin mai târziu. într-o zi, tatălui meu i s-a spus că ceea ce face este foarte bine, dar că ar trebui să înceapă să scrie despre actualitate, nu despre trecut. Iar actualitatea era realismul socialist, pe care el îl detesta. Ar fi fost o trădare a propriilor convingeri să vorbească elogios despre ceva ce nu-l interesa. în ziua aceea, tatăl meu s-a întors acasă și i-a amintit mamei mele că, la un moment dat, ea propusese să
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
vreo primejdie venind din direcția unui partid, de regulă în opoziție, și care acceptă regulile parlamentarismului. în statele din fosta sferă de influență a comunismului, partidele comuniste s-au transformat în formațiuni social-democrate, deci, printr-o uluitoare metamorfoză, în ceea ce detestau mai mult. Asemenea regelui barbar care a ars ce adorase și adoră ce arsese - și, probabil, ca și acela, fără cine știe ce procese de conștiință. Cât ne privește, modul în care, de pildă, într-un interval de un deceniu dl Ion
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
jurnal, un aide-mémoire pentru redactarea memoriilor), cel puțin nu a repudiat jurnalul și, în compensație, și-a scris memoriile, judecându-se pe sine la fel de aspru ca și pe ceilalți, și-a plasat evoluția într-un anumit context. G. Călinescu a detestat jurnalul și orice formă de exhibare a sinelui, ce i se părea cu atât mai condamnabilă cu cât ar fi venit din partea unui critic. Nu privilegiez (teoretic) nici una dintre cele două structuri, constat numai o diferență frapantă. G. Călinescu este
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
scriitorilor români 13-16 decembrie 2010. Lăsând la o parte faptul că înaintarea țancului spre o viață mai bună poate fi interpretată, așa cum e spusă aici, si ca o incitare la violență (incitare pe care noi, „cei săraci cu duhul”, o detestam), recomandăm creatorului, pentru început, cel putin, teoria cunoașterii la Platon, locul în care lumea ideilor este și lumea formelor pure, lume din care, zice-se că am veni spre întrupare și din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-mi târai barbă pe pamant și-mi mâzgălesc poemele sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din computer. azi cel mai saltimbantic epigon detesta plăsmuirile din uter. creionul dintre dește s-a tocit și-mi număr doar păduchii - că săracu; de-aceea oameni buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul acesta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se numea Mizzi. Locuia împreună cu soțul ei, unchiul Paul, într-o casă tipică orașelor olandeze: cu fațadă strâmtă, un granic spre stradă, tras pe sârmă, pentru a transporta mărfurile și o scară foarte îngustă, de-a-dreptul abruptă, în interior. Mătușa Mizzi detesta scara. Pentru că era atât de grasă încât putea, ce-i drept, s-o coboare, însă numai cu spatele înainte, altfel ar fi riscat să-și piardă echilibrul și să se prăbușească din cauza rotunjimii și mai ales a pieptului ei mare
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
să nu te întrebi în ce constă el în cazul Anei Blandiana. Nu am nici o intenție de a-i închina dulcețuri encomiastice, cu atît mai mult cu cît, potrivit propriei mărturisiri din Fals tratat de manipulare, autoarea nu doar că detestă laudele, dar în genere are o mefiență principială față de tot ce înseamnă cronică de carte, bună sau rea. Bănuiala pe care poeta a verificat-o în timp este că criticii folosesc o carte ca pretext pentru a-și etala idei
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
despre o incurabilă idealistă, a cărei credință, fără nici o acoperire în mizeria contemporanilor, a scoso la liman în mai toate împrejurările. O natură himerică cu aversiune față de compromisuri sau înțelegeri de culise. O visătoare dornică de singurătate, urînd boema și detestînd abjecțiile, al cărei vis a fost să scrie cărți și a cărei stupoare a fost să se vadă prinsă în mișcări sociale pe care nu le prevăzuse. O afurisită încăpățînată căreia nimeni nu i-a putut înfrînge hotărîrile, o luptătoare
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
comunica firesc într-una singură. Mai ales cînd sînt parteneri în cuplu, apropierea dintre ele e tragică, cu atît mai mult cu cît fiecare pare să fie minat din interior de o ciudată tînjeală după lumea celuilalt, pe care o detesta și o dorește în egală măsură. Revelator, în această privință, este Tomas, eroul principal. Tomas e chirurg, el scormonește cu scalpelul în măruntaiele oamenilor, tot așa cum, cu o curiozitate de amant neobosit, răscolește "eternul feminin", căutînd neîncetat să cunoască natura
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
rug de o mulțime dezlănțuita. Mama transformase pălăria în abajur, așa că intră în categoria mobilelor bune de confiscat: mobilele rușinoase. Dincolo de toate, filmele tatei au revoluționat cinematograful. Sînt convinsă de astă. Nu cred că sînt orbită de dragostea filiala. Tata detesta criticii și specialiștii în cinema, nu suportă să-i audă decretînd și dezbătînd și analizînd stilul, stilul lui, pe care l-au etichetat drept neorealism. Disprețuia pe oricine acorda mai multă importanță formei decît conținutului." Că și cînd aș începe
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
să moară? Pentru că Santiago are rolul de protagonist central, nu doar în economia cărții, ci în universul românesc populat de toate celelalte personaje. Toți îl cunosc, fiecare are ceva de împărțit cu el, nimănui nu îi este indiferent: unii îl detesta și i-ar dori moartea, alții îl adoră și îi sînt devotați trup și suflet. Nimeni, însă, nu îl poate atinge, decît, în chip absurd, cei doi frați porniți să răscumpere onoarea sorei lor. Tocmai ei sînt, de fapt, singurii
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]