279 matches
-
competiția și rivalitatea nu sunt condiționate În apariția lor de existenta unui conflict obiectiv de interese. In consecință, agresivitatea poate să devină În alte cazuri simbolică, incluzând sensul prim al termenului: a agresa semnul sau obiectul care materializează identitatea celuilalt detestat (profanarea cimitirelor, atacarea locurilor de cult, bancile etc.ă. O mare parte a violenței urbane, derulându-se Într-un mediu impersonal, denotă adesea, dupa opinia psihanalistilor și a câtoreva sociologi, În mod paradoxal, dorința de a intra În contact cu
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
și toți cei asemenea lor, sau cămătarii, care împrumută sume mici cu dobândă mare. Toți aceștia primesc de unde nu trebuie, și mai mult decât trebuie» (Etica nicomahică, IV, 1121b). Iar în Politica I, 1258b, scrie: «[...] absolut pe drept cuvânt este detestată camăta - pentru că proprietatea provine de pe urma banului însuși, și nu de pe urma țelului cu care a fost introdus. Căci el a apărut în vederea schimbului, dar dobânda îl face să se înmulțească [...]. Așa încât, dintre modurile de înavuțire, acesta este în cel mai înalt
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
vedere; dar pînă și aici adierea subtilă a simbolismului se face simțită sub forma metaforelor personificatoare ce animă interior decorul (stîlpi de umbră priveghiază, uși de bronz... întunericu-l frămîntă). Viața interioară vibrantă a acestui templu atestă chemarea Misterului; pe urmele detestatului său rival, autorul Ospățului se lasă furat de magia Egipetului și observă, în cel mai pur stil eminscian, la capătul descripției, că Floarea tainică de lotus întristat se vestejește. Versul arată că poemul lui Eminescu făcuse și victime colaterale - precum
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
sale descrieri și comentarii, nu s-a simțit niciodată prea bine în prezența oamenilor. Pe drumuri de munte reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență. Făpturile umane întîlnite pe drum apar, toate, caricaturizate, ironizate ori detestate - începînd cu tovarășul său de drumeție, biet om rămas fără nume, victimă desemnată a ironiilor și a sarcasmelor scriitorului. Se înșiră apoi o lungă serie de călugări leneși ori sălbăticiți, de călugărițe bătrîne și țîfnoase, de țărani stupizi, înfricoșați ori
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
baza Omului Nou. Iar Omul Nou cum se obține? Prin transcenderea moralității tradiționale. E un punct fierbinte aici, pentru ca, în raport cu morală pe care o știam, tocmai de relativism moral e vorba, observă Vladimir Tismăneanu. Pare evidență încercarea de eliminare a detestatei ordini burgheze (alcătuită după logică și afectele proprietății private) prin distrugerea relațiilor sociale existente. De aceea, conexarea termenului de „religie politică” cu identificarea ateismului în centrul vital al marxismului și a teoriei luptei de clasă cu regimul proprietății private îl
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
a poeziei, urmăream cu sufletul la gură tot ce publicau Arghezi, Ion Barbu, Blaga (pe Bacovia nu-l prețuiam noi la vremea aia). Și cînd ne-am pomenit că îl avem pe Ion Barbu profesor, si ca, in loc de detestatele matematici, ne preda poezie, ne-am dat seama ce mare privilegiu avem și am căutat să profităm cît mai mult. - Dvs. în mod special, cred, fiindcă poeziile pe care le-ați scris poartă evident marca lui. Presupun că ați fost
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
și-a cunoscut vag tatăl, despre care le povestea cunoscuților diferite scenarii. În operă sunt multe figuri paterne memorabile: tatăl și bunicul ultimului Trotta, în Marșul lui Radetzky, minunatul părinte care este Mendel Singer, un Iov modern, tatăl de gheață, detestat, al lui Tarabas. Frustrările - unele poate imaginare - din copilăria și adolescența lui Golubcik dau naștere resentimentului, urii, dorinței de revanșă, iar la sfîrșit cinismului amar. Povestea, oricîte elemente de senzațional ar îmbogăți-o pe parcurs, e oarecum banală, sau, mai
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
știrea despre înfăptuirea actului de la 23 august o auzise - se spunea - pe aeroportul din Roma și, atunci, temător, s-a decis să nu se mai înapoieze), N. Carandino a hotărît să scoată Dreptatea în tipografia Curentului, cu hîrtia acelei cam detestate (de către democrați) gazete. Și, astfel, a pornit pe un drum - nu știa cît de periculos - ca director al Dreptății, organ de presă al Partidului Național Țărănesc. Primul său articol e din 27 august 1944 (număr inaugural; Scînteia a apărut tocmai
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
V. Madan. N. Costenco promova în anii '30 un regionalism exclusivist și agresiv, greu de imaginat, afirmând ,conștiința superiorității spirituale basarabene și putința de realizare artistică numai cu elemente specifice neamului nostru" (p. 21). Influența modernistă venită dinspre București era detestată și recuzată: ,Noi, ca basarabeni, suntem fericiți că norodul basarabean este refractar la căldura otrăvită a culturii românești de astăzi. Cel puțin ne mângâie nădejdea că vor veni mâine cei dintr-un gând cu noi" (p. 82). Încheierea articolului-program Necesitatea
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
margine pestriță și derizorie. Ajuns aici, Cristos însuși ar fi înghesuit la casa de cultură și pus să cânte la cobză. "Ești Cristos? e craiova", rezumă poetul situația, retrăgând încă o dată craiovei dreptul la majusculă. O altă apariție în orașul detestat, de data aceasta reală, este a româno-americanului Andrei Codrescu. Poemul care o surprinde e suculent, cu întreaga gesticulație provincială însoțitoare: Când a venit codrescu în craiova/ și n-am știut că era păzit de firan/ de intensitatea adorației care face
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
surprise, personaje cu un relief acquafortist, unde acidul lucrează în permanență sub ochii cititorului adâncindu-le coroziv trăsăturile. Undeva în Insulele Canare în anii '60 păstrând încă ecourile tragediei războiului civil, una din personalitățile locale, inspectorul comercial Lucio Falcon, cea mai detestată persoană de pe insulă, moare pe neașteptate. înmormântarea sa cade în sarcina femeilor din vecinătate, Isabel (Elvira Minguez), Beningna (Antonia San Juan), Leonora (Mari Carmen Sanchez), Doña Josefa (Maria Galiana) pentru că văduva, Eloisa (Agelina Molina), este incapabilă să o ducă la
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
în pofida unei mai mult decît certe dezamăgiri intime. La care, în plan biografic, se adaugă circumstanța că, la finele primului război mondial, cînd tînărul scriitor ardelean nu izbutea să intre în nicio redacție din Capitală, zbătîndu-se la marginea mizeriei, același detestat critic l-a primit cu căldură în cenaclul Sburătorul și i-a acordat o rubrică în revista cu același nume. Se vede că ingratitudinea din cîmpul literelor indigene datează...
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
Admirat și deopotrivă detestat, miliardarul Donald Trump a făcut la viața sa o mulțime de lucruri care pot fi catalogate degradante pentru faima sa. Dar de fiecare dată, în cele din urmă a ieșit câștigător. Iată 10 povești incredibile despre Donald Trump, strânse la
10 poveşti despre Donald Trump pe care nu le vrei crede adevărate () [Corola-journal/Journalistic/69353_a_70678]
-
care la Paris mă văd alungat de toți negustorii de prune, cînd îmi înfig fără jenă mîinile prin grămezii, doar, doar voi da de o prună cu gust de prună și nu de vid semantic). Deci jos cu estetica (cuvînt detestat și de comuniști), jos cu modernismul, jos cu tot ceea ce a fost. Se creează un fals antagonism literar între moderni și postmoderni fară ca cineva să se întrebe dacă el există efectiv și în societatea românească de astăzi. Prin alte
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
evita un impas opțional. Acest Ianus bifrons al politicii facilitează comparația dintre epoci, cea mai recentă fiind dintre perioada activității la Timpul a lui Eminescu și aceea numită de tranziție, de după izgonirea cuplului Ceaușescu și până în zilele noastre. Acum, când detestatei clase "superpuse" din care s-a și născut burghezia ce avea să făurească România Mare și apoi, timp de două decenii, să patroneze o splendidă înflorire cultural-științifică - spre a fi decimată de agenții moscoviți - i se opune burghezia de sorginte
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
Popa Instituția Eco Celebru, în egală măsură, atât în interiorul, cât și în afara granițelor Italiei, Umberto Eco a ajuns să reprezinte, fără doar și poate, o instituție. Cu toate calitățile și defectele pe care o instituție le presupune. Adulat sau, dimpotrivă, detestat, Marele Umberto nu poate trece, în nici un caz, neobservat. Iar dacă ar fi să ne ghidăm după tirajele aiuritoare în care apar (și se vând) scrierile lui (chiar și reeditările), nu ne rămâne decât să ne închipuim că, în Italia
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
evocă o istorie critică a modelului corporal în artă, raportînd-o subtil și extrem de interesant la teorii ale identității, la felul în care ne percepem pe noi înșine pe fundalul experienței cotidiene. Corpul există prin suma imaginilor sale, substituite treptat, înfrumusețate, detestate, o multitudine de imagini puse în regie de existență cotidiană, nu numai de artă. A vorbi despre trup ca obiect de artă reprezintă, susține autorul, necesară noastră "iluzie" că generăm propriile reprezentări despre corp, cînd de fapt nu facem decît
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
și un caz. Un nume premiat la Cannes, acum doi ani, pentru "Bowling for Columbine". Un cineast care - lucru neobișnuit în lumea documentarului - atrage lumea în săli și aduce încasări de milioane; un regizor pamfletar, gustat de marele public, dar detestat deopotrivă de conservatori (care îl consideră un impostor) și de intelighenția de stînga, alergică la populismul lui. Michael Moore, se vede cu ochiul liber, se simte bine în pielea de grăsan jovial care calcă totul în picioare, ca un iconoclast
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
culminând cu numirea lui Oliviu Gherman pe post de șef al misiunii românești pe malurile Senei! Sigur, parfumurile franțuzești constituie un punct de atracție etern, numai că Italia, o mare putere economică, are un cuvânt mai greu de spus decât detestații tenori din țara lui Ronsard! E un gest de curat antipatriotism să dai cu piciorul contactelor realizate în Italia prin eforturi individuale, prin șarm personal și prin competență intelectuală verificată în sistem de concurență occidentală a unor oameni precum Marian
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
spus și scris. E cea mai spectaculoasă (și cea mai perversă) formă de a-i alunga pe intelectuali nu doar din cetate, ci și din propria lor încăpere. P.S. Parcă în contrapartidă, „Dilema veche” publică un top al celor mai detestați intelectuali români. Nicio surpriză: ei sunt, în ordine, H.-R. Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu. E și aceasta o trăsătură a mentalității noastre: noi nu sprijinim, ci demolăm. Oricât ar fi de strâmbă, prefer perspectiva occidentalilor
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
bătrân. Cu o remarcabilă subtilitate descrie Emil Mladin presonajul colectiv din jurul buticarului Dan: o moluscă fără formă bine definită, personificare a ambiguității și a vicleniei, vădită în trecerea nevertebrată de la compasiunea față de eroul lovit de soartă, la slugărnicia față de consoarta detestată dar mai puternică. De altfel, într-un moment de luciditate, Clejan recunoaște că, fără incitarea otrăvită a acetei gloate invidioase, viața lui s-ar fi redresat de la sine. Trist este, și acest lucru diminuează expresivitatea artistică, faptul că niciunde nu
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
dintre două flăcări având aceeași putere distrugătoare 4. Criticul pune accentul și pe ambiguitatea comportamentului naratorului și al autorului față de Rașelica. Privirea autorului este caracterizată de o binevoitoare admirație: chiar dacă misoginia impregnează opera și în pofida faptului că Rașelica aparține societății detestate de Mateiu Caragiale, femeia este prezentată ca o natură puternică, aratând măreție până și în crimă. Este vorba, fără îndoială, de aceeași admirație pe care autorul o manifestă față de toate acele ființe "excepționale", în care și imoralitatea și perversitatea sunt
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
o biografie imaginară sub masca urît-sublimă a lui Zacharias Lichter, nedîndu-și seama că era vorba tot de o proiecție autobiografică - pentru că, nu-i așa?, suntem toți condamnați, în ciuda intențiilor noastre, să scriem despre noi-înșine sau despre alți eu-însumi, iubiți sau detestați, generoși sau meschini, îngeri sau monștri, - îngeri transformați în monștri sau monștri transformați în îngeri - despre felul cum ne imaginăm pe noi înșine în alții și despre - mereu ipotetic, mereu nesigur - despre felul cum se imaginează alții în noi... Asta
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
dar nu am posibilitatea de a aprecia măsura acestei datorii". Pentru ca, în chip dumasian, "După douăzeci de ani", să se producă marea mutație. Bellow a divorțat de Alexandra Bagdasar, (sau viceversa). Mina, soția adulată în Iarna Decanului, devine Vela, soția detestată și inelegant criticată, în Ravelstein. Mircea Eliade, cel admirat în 1979, bun prieten al Alexandrei, prin care l-a cunoscut și Bellow, devine profesorul Grielescu, pe care Ravelstein îl zugrăvește în cele mai sumbre și prolegionare culori. Furnizînd materie primă
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
dar nu am posibilitatea de a aprecia măsura acestei datorii". Pentru ca, în chip dumasian, "După douăzeci de ani", să se producă marea mutație. Bellow a divorțat de Alexandra Bagdasar, (sau viceversa). Mina, soția adulată în Iarna Decanului, devine Vela, soția detestată și inelegant criticată, în Ravelstein. Mircea Eliade, cel admirat în 1979, bun prieten al Alexandrei, prin care l-a cunoscut și Bellow, devine profesorul Grielescu, pe care Ravelstein îl zugrăvește în cele mai sumbre și prolegionare culori. Furnizînd materie primă
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]