425 matches
-
ratifice alegerea sa ca Bogislaw al IX-lea, Duce de Pomerania ca următorul rege al Danemarcei, el a părăsit Danemarca și s-a stabilit la castelul său din Gotland, aparent într-un fel de "grevă regală", care a condus la detronarea acestuia de către consiliile naționale ale Danemarcei și Suediei în 1439.<br> Nobilimea norvegiană a rămas loială regelui Eric, iar în 1439 el i-a acordat lui Sigurd Jonsson titlul de "drottsete", prin care putea să conducă Norvegia în numele regelui Eric
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
la tronul Suediei, a întâmpinat rezistență din partea unei facțiuni conduse de unchiul său, Carol de Södermanland (ulterior Carol al IX-lea), care revendica regența Suediei. Suedia a căzut într-un război civil în 1597, urmat de din 1598-1599, terminat cu detronarea lui Sigismund de către " "suedez. Nobilii locali au apelat la protecția lui Carol în 1600 când conflictul s-a extins asupra Livoniei, unde Sigismund încercase să incorporeze în Ducatul Livoniei. Carol a izgonit apoi forțele poloneze din Estonia și a , declanșând
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Hedvig Ulrika De la Gardie, care a fost guvernanta copiilor familiei regale din 1799 până în 1803. Gustav avea zece ani când tatăl lui a fost detronat și a părăsit Suedia împreună cu familia. Între momentul loviturii de stat care a dus la detronarea regelui și momentul părăsirii Suediei, el, mama și surorile sale au fost sub arest la domiciliu. În 1816 și-a asumat titlul de Conte de Itterburg. Gustav a servit ca ofițer în armata Austriei iar în 1829 împăratul Francisc I
Gustav, Prinț de Vasa () [Corola-website/Science/322598_a_323927]
-
Marți, 14 noiembrie 1933 guvernul I.G.Duca depune jurământul în fața regelui Carol al II-lea. Relațiile între rege și liberali sunt însă extrem de proaste, dat fiindcă la întoarcerea în țară a lui Carol Caraiman, ulterior devenit rege al României, prin detronarea regelui legitim al țării, Mihai I al României, în 1930, prin lovitura de stat denumită eufemistic "Restaurație", I.G. Duca și Vintilă Brătianu, făcuseră declarații dure contra acestuia. În aceste condiții, sunt programate noi alegeri pentru data de 20 decembrie 1933
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
se săturase de prinț și de politica lui inconsistentă și s-a bucurat de schimbarea de guvern. Lor li s-a alăturat armata, pentru care perspectiva revenirii ajutorului financiar și militar american era motiv de sărbătoare. La câteva zile după detronare, Sihanouk, aflat la Beijing, a lansat un apel către popor în care cerea rezistență față de uzurpatori. Au avut loc demonstrații și revolte (mai ales în zonele apropiate celor controlate de APV/FEN), dar nu a fost nicio mișcare la nivel
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
sud-vietnameză nu au reușit să-l umple.” În ziua lansării incursiunii, nord-vietnamezii au reacționat lansând o ofensivă (campania "X") împotriva forțelor FANK pentru a proteja și extinde zonele de bază și sistemul logistic. Până în luna iunie, la trei luni după detronarea lui Sihanouk, forțele guvernamentale fuseseră îndepărtate complet din treimea nord-estică a țării. După înfrângerea acestor forțe, nord-vietnamezii au predat teritoriile nou-cucerite insurgenților locali. Khmerii Roșii au înființat zone eliberate și în porțiunile sudică și sud-vestică a țării, unde operau independent
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
1973, ele semănau cu văile de pe Lună.” La 10 martie 1972, chiar înainte ca nou-rebotezata Adunare Constituantă să aprobe revizuirea constituției, Lon Nol a anunțat că suspendă deliberările. El l-a obligat apoi pe Cheng Heng, șef de stat de la detronarea lui Sihanouk, să-i predea lui întreaga autoritate. La aniversarea de doi ani a loviturii de stat, Lon Nol a predat autoritatea de șef de stat, dar și-a reținut posturile de prim-ministru și ministru al apărării. La 4
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
ca să se căsătorească cu Elena Văcărescu. Conform constituției române, însă, nu avea voie să ia de soție o româncă. Pentru a clarifica incidentul, Elena a fost exilată pentru 2 ani, până când Ferdinand a luat-o de soție pe Maria. După detronarea lui Cuza, Carol de Hohenzollern ajunge cu mare dificultate la conducerea românilor. În urma unui plebiscit, Carol este ales domn în anul 1866, sub numele de Carol I. Avea numai 27 de ani când la 10 mai a fost numit domn
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
unde intrase în țară, pentru a fi înscăunat la București, craiovenii au aruncat cu pietre și legume stricate, huiduind venirea noului domnitor. Aveau să regrete mai tîrziu, Carol I implicîndu-se personal în cîteva rînduri, ajutînd dezvoltarea orașului și comunitatea craiovenilor. Detronarea lui Cuza și venirea lui Carol avea însă și cîțiva partizani de marcă în Craiova: prințul Barbu Știrbei și Eugeniu Carada. Craiova, sediul Armatei I române, se afla în centrul unei zone direct afectate de războiul antiotoman, teatrul principal de
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Eric al XIV-lea, (13 decembrie 1533 - 26 februarie 1577) a fost rege al Suediei din 1560 până la detronarea sa din 1568. A fost fiul cel mare al regelui Gustav I al Suediei (1496-1560) și al primei soții a acestuia, Caterina de Saxa-Lauenburg (1513-35). De asemenea, a fost conducător al Estoniei după ce aceasta a fost cucerită de Suedia în
Eric al XIV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/326043_a_327372]
-
fără teama de a mai fi răpit de ruși, așa cum i se întîmplase în timpul Războiului de Independență, Gherea își începe brusc activitatea de critic în anul 1885, cu articole despre autori români și ruși, dar și cu intervenții teoretice, vizînd detronarea lui Titu Maiorescu de pe soclul unde acesta fusese ridicat. Principalele studii îi apar în cadență rapidă pe parcurs de aproximativ un deceniu, între 1885 și 1896; după această dată, critica literară va fi cultivată de Gherea doar cu intermitențe, locul
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
marele său număr de victime din rândul nobilimii, a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii aristocrației, ceea ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor. Conflictele dintre cele două case regale au început în momentul detronării regelui Richard al II-lea de către vărul său, Henry Bolingbroke, duce de Lancaster, în 1399. În ciuda lipsei de moștenitori ai celui de-al treilea fiu al lui Edward al III-lea, John de Gaunt, Bolingbroke avea puține șanse să acceadă
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
au fost respinși de locuitori. Acest lucru a avut o importanță deosebită, deoarece coloniștii spanioli au căpătat încredere în forțele lor și s-au implicat în luptele pentru cucerirea independenței. Mișcarea revoluționară în La Plata a căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către Napoleon. Locuitorii din Buenos Aires au refuzat să-l recunoască pe Joseph Bonaparte, care fusese instalat pe tronul Spaniei. La 25 mai 1810, demonstranții au alungat guvernul viceregal și au instalat un consiliu
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Yanya, Albania, dar după șapte luni revine ca Ministrul Justiției. Reușește să transfere judecătoriile comerciale la ministerul Justiției. Pentru prima dată sunt adunate și tipărite legile otomane sub numele de "Düstür". Scrie "Seride-i Mehakim", un manual ajutător pentru judecători. După detronarea lui Abdulaziz (1876) Ahmet Cevdet rămâne fără protector și este trimis să inspecteze revolta bulgară. Vorbitor de limba bulgară reușește să rezolve problemele locale. Este numit ministru la justiție și educație. Scrie cel de al XVI-lea volum al Mecelle
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
Bismarck de a cere bani parlamentului. În iunie, guvernul Bavariei a decis să-l detroneze pe rege, care locuia la Neuschwanstein în acel timp. Pe 9 iunie el a fost considerat incapabil să domnească, iar pe 10 iunie comisia de detronare l-a arestat în camerele de la poartă. În așteptarea comisiei, el a alertat jandarmeria și pompierii din împrejurimi pentru a-i asigura protecția. O a doua comisie condusă de Bernhard von Gudden a sosit în ziua următoare, iar regele a
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
țară și întâi ocupă un post la Ministerul Lucrărilor Publice, după care intră în armată și este avansat până la gradul de maior. Susținător al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, nu numai că refuză să participe la complotul care a dus la detronarea acestuia, dar și publică ulterior un pamflet intitulat "„Procesul dlui maior Scheletti”" în care afirmă că militarii care au organizat complotul și-au călcat demnitatea de oșteni și de cetățeni. Această luare de poziție determină judecarea sa de către Comisia Criminală
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
actele lor de barbarie, devastarea și incendierea satelor în timpul retragerii. Molima comunistă se extinde rapid. "Bolșeviștii" (așa îi numește Gh. Gh. M.) intenționează a pune mâna pe Basarabia pe care au declarat-o independentă sub numele de ŤMoldovať. Ei urmăresc detronarea Regelui, arestarea guvernului și proclamarea republicii cu Racovski, personaj asupra căruia autorul își îndreaptă atenția cu anume insistență. Arestat la Iași, va fi eliberat de trupele rusești, "care manifestau de 1 mai cu drapelul roșu". Din sursă germană s-a
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
fost numit guvernatorul acesteia. Cu timpul, el s-a distanțat de împărat, iar apoi s-a revoltat pe față împotriva acestuia la finele anilor 1860. Kassay a cooperat cu britanicii în cursul expediției militare a acestora care a dus la detronarea împăratului în 1868. În acelaș an, el a început să-și pregătească oastea pentru a-l înfrunta pe noul suveran, Tekle Giyorgis al II-lea. Acesta a hotărât să-l supună, dar Kassay a reușit să-l înfrângă în două
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
familie Murtzuphlos, (, n. ? - d. decembrie 1205, Constantinopol) a fost un împărat bizantin (5 februarie - 12 aprilie 1204) în timpul celui de-al doilea atac și cel final asupra Constantinopolului de către participanții Cruciadei a patra. Era membru al familiei imperiale Ducas. După detronarea celor doi Anghelos, în jurul tronului, rămas vacant, s-au încins spiritele. La 28 ianuarie, o parte din locuitorii Constantinopolului l-au proclamat împărat pe oșteanul de viță nobilă Nikolae Kanabos. Nobilimea nu l-a recunoscut ca suveran și, a doua
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
s-a cruțat viața, dar părul său lung i-a fost tăiat și a fost trimis la o mănăstire. Există câteva surse contemporane pentru istoria francilor merovingieni, care acoperă întreaga perioadă de la accederea la tron a lui Clovis I până la detronarea lui Childeric. Primul și cel mai important este episcopul canonizat de la Tours, Grigore de la Tours. Opera sa "Decem Libri Historiarum" este principala sursă de informații pentru domniile fiilor lui Clotaire al II-lea și a descendenților acestuia până la moartea lui
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
roman în perioada 455-456. Se trăgea dintr-o familie de latifundiari din Gallia. Pe vremea generalului Flavius Aetius, devine în 439 "praefectus praetorio" în Gallia. După asasinarea lui Valentinian al III-lea de către un partizan al generalului Aetius și după detronarea lui Petronius Maximus (succesorul lui Valentinian), Avitus se proclamă împărat roman pe 9 iulie 455, la Arles. Pentru asta a avut și susținerea militară a vizigoților. Intrând în conflict cu generalul roman Ricimer Flavius, este înfrânt la Placentia (Piacenza de
Avitus () [Corola-website/Science/312080_a_313409]
-
-lea (1807-08) a ordonat executarea sa împreună cu vărul său, sultanul detronat Selim al III-lea (1789-1807), pentru a opri rebeliunea. Selim al III-lea a fost ucis, dar Mahmud a fost ascuns de mama sa și pus pe tron după detronarea de către rebeli a lui Mustafa al IV-lea. Liderul revoltei, Mustafa Bayrakdar, a devenit apoi vizir al lui Mahmud . Circulă multe povești în jurul circumstanțelor tentativei de ucidere a lui Mahmud. O versiune a istoricului otoman din secolul al XIX-lea
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
Răscoală păgâna a lui Vata a fost o rebeliune a ungurilor din 1046, care a dus la detronarea regelui Petru Orseolo, martiriul Sfanțului Gerard și reinstalarea la conducerea țării a dinastiei Árpád. Creștinismul a fost adoptat în Ungaria de regele Ștefan I. La moarte lui din 1038, el a fost succedat la tron de nepotul de sora, Petru
Răscoala lui Vata () [Corola-website/Science/328344_a_329673]
-
au mai fost văzuți în public. Cu excepția celor din nord, englezii credeau că Richard, „tiranul”, își omorâse nepoții. În vara de după ce a preluat tronul, au început să se manifeste nemulțumiri față de acțiunile lui Richard, și au început planuri pentru detronarea sa. Rebelii erau în mare parte loiali lui Edward al IV-lea, și îl considerau pe Richard uzurpator. Planurile lor au fost coordonate de o lancastriană, mama lui Henric, Lady Margaret, care își promova fiul drept candidat la tron. Complotistul
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
dovedește a fi foarte populară, dar care se sfârșește prin înfrângerea din Bătălia de la Nicopole. La întoarcere, deoarece poziția sa în Ungaria era periclitată, Sigismund revine în Germania, încercând să obțină succesiunea pe tronul (regal) roman și al Boemiei. La detronarea de pe tronul german a lui Wenceslaus, nu reușește să îl susțină, acesta pierzând tronul în defavoarea lui Rupert de Palatinat. Revenit în Ungaria, este făcut o dată prizonier și destituit de două ori. Organizează o serie de războaie, împotriva lui Ladislas de
Sigismund de Luxemburg () [Corola-website/Science/298673_a_300002]